Everand Logo

Welcome to Everand!

  • Discover millions of ebooks, audiobooks, and so much more with a free trial

    Only $11.99/month after trial. Cancel anytime.

    Marlene, radiografia unei drame: Jurnal al supraviețuirii mele ca insoțitor al unei victime de cancer uterin
    Marlene, radiografia unei drame: Jurnal al supraviețuirii mele ca insoțitor al unei victime de cancer uterin
    Marlene, radiografia unei drame: Jurnal al supraviețuirii mele ca insoțitor al unei victime de cancer uterin
    Ebook152 pages1 hour

    Marlene, radiografia unei drame: Jurnal al supraviețuirii mele ca insoțitor al unei victime de cancer uterin

    By Adrian Catana

    ()

    Read preview

    About this ebook

    Viața ne "joacă feste" de multe ori și nu înțelegem decât mult mai târziu (și adesea prea târziu) fragmente din mesajele pe care ni le transmisese mai devreme în existența noastră. Trebuie sa învățăm întotdeauna din experiențele, chiar nefericite, ale altora...


    Această carte este mult mai mult decât o mărturie emoționantă a unei drame trăite in doi, în intimitatea cuplului agresat de o astfel de experiență, a unei pierderi de neînlocuit, a unui gest eliberator pentru a consemna în scris totul, o experiență traumatizantă atât pentru victima de cancer cât și pentru însoțitorul ei, dar este mai presus de toate un semnal de alarmă adresat femeilor, părinților fetelor, soților și apropiaților care nu doresc să trăiască un astfel de coșmar. Căci într-adevăr, boala care a luat-o într-un timp atât de scurt pe Marlene poate fi tratată dacă este detectată în stadiile ei timpurii. Un control regulat și un test foarte simplu permit constatarea din timp a celulelor pre-canceroase și tratarea lor rapida.


    Și permit de a continua ... să trăiască.


    Este important de știut că această boală, cancerul uterin este al doilea cancer cel mai frecvent la femeile din întreaga lume și poate fi ușor de evitat.


    Prin această cronică sinceră și tristă în care simțul umorului nu lipsește, Adi a vrut să lase un omagiu unic soției sale, să-i facă un cadou ce depășește timpul și spațiul, arătându-i dragostea  profundă, dar în același timp încercând să cruțe viața altor femei și anturajul lor de a trăi astfel de drame. În opinia mea, cea mai frumoasă lecție de umanitate și dragoste care poate fi dată într-o asemenea experiență îndoliată.


    Este același demers profilactic si de evitare a unei astfel de boli, de a da o șansa vieții și dragostei care m-a determinat să concep micul carnet « Mon carnet féminin intime » (publicat în mai multe limbi), care ar putea să vă ajute dacă sunteți o femeie să nu uitați să aveți grijă de voi înșivă. Și dacă aveți o fată, acest carnet vă va ajuta să o învățați importanța acestui demers și să-i creați reflexe sănătoase care să-i salveze viața.


    În ziua de astăzi, Adrian este în continuare plin de umor și de idei inovatoare (ca de exemplu scrierea altor cărți pentru a-și împărtăși experiențele pe care le vom publica în scurt timp), în ciuda acestei tragedii, în urma căreia s-a născut această carte care se vrea a fi o cronică, o mărturie brută, clară și... inspirantă în confruntarea cu adversitatea implacabilă. El a ales o atitudine pozitivă, constructivă până la capăt. A supraviețuit, după cum veți putea face acest lucru dacă, din nenorocire sau neglijență, vă veți găsi în această situație groaznică. Sunt convinsă de aceasta: "nu putem alege întotdeauna evenimentele din viața noastră, dar putem alege mereu atitudinea noastră în fața lor".


    Și aceasta ar trebui să rețineți: ca însoțitor a unei victime de cancer, nu trebuie să vă descurajați, trebuie sa forjați în voi înșivă această reziliență care va umaniza și transcenda boala, chiar ca ultimă aventură de cuplu. Veți putea astfel să dați dovada cea mai profundă de iubire, cea mai umană, cea mai frumoasă: cea care consistă în a adăuga în mod inutil  nefericirea voastră la suferința celuilalt, pentru a-l ajuta de-adevăratelea din inimă, din străfundul sufletului.


    În speranța că mesajul său și strigătul său de disperare va fi mai bine auzit, 



    Cristina & Olivier Rebière

    LanguageRomână
    PublisherRebiere
    Release dateMar 18, 2019
    Marlene, radiografia unei drame: Jurnal al supraviețuirii mele ca insoțitor al unei victime de cancer uterin

    Related to Marlene, radiografia unei drame

    Titles in the series (32)

    View More
    View More

    Related ebooks

    Wellness For You

    View More
    View More

    Related podcast episodes

    Related categories

    Reviews for Marlene, radiografia unei drame

    0 ratings

    0 ratings0 reviews

    What did you think?

    Tap to rate

    Review must be at least 10 words

      Book preview

      Marlene, radiografia unei drame - Adrian Catana

      Marlene, radiografia unei drame

      Jurnal al supraviețuirii mele ca însoțitor al unei victime de cancer uterin

      Adrian Catană

      Aluatul existenţei mele este frământat de o problemă. Afurisită problemă: mă prinde cu ambele mâini, îmi ridică conştiinţa şi apoi, brusc, mi–o îndeasă în creier, ciupindu–mi cu meticulozitate fiecare coardă. Cu pumnii îmi frământă fiecare neuron, sperând că va creşte la  final cozonacul rezolvării umplut cu idei şi speranţe.

      IN MEMORIAM

      Marilena Catană

      - Română, versiunea 1 -

      Editori Cristina & Olivier Rebière

      © Adrian Catană, Cristina & Olivier Rebière. Toate drepturile rezervate.

      Cuprins

      Prefaţă

      1. CONCEDIUL

      2. CONSULTAȚIA

      3. OPERAŢIA

      4. CHIMIOTERAPIA

      5. ÎNCĂ O OPERAŢIE

      6. CHIMIOTERAPIA - CONTINUARE

      7. RADIOTERAPIA

      8. VITAMINA B17, PSIHOTERAPIE ŞI NOI COMPLICAŢII

      9. ÎNCĂ O DATĂ PE MASA DE OPERAŢIE

      10. DIN NOU ACASĂ

      POSTFAŢĂ

      Dosar liric

      Cuvântul autorului

      Editori

      Prefață

      Viața ne joacă feste de multe ori și nu înțelegem decât mult mai târziu (și adesea prea târziu) fragmente din mesajele pe care ni le transmisese mai devreme în existența noastră. Trebuie sa învățăm întotdeauna din experiențele, chiar nefericite, ale altora ...

      Înaintea de a deveni amicul nostru „Adi", Adrian era (și rămâne în continuare) un om plin de umor și de idei inovatoare care ne găsise și ne invitase în fermecătoarea sa Vale a Jiului, zona muntoasă din Transilvania, în România, într-o zonă minieră devastată de șomaj și de criza economică. Ideea sa strălucită a fost ca noi să construim un parc de aventuri în copaci, deoarece noi fusesem primii care am implementat această idee (excentrică?) în această țară. Ambalați de proiectul care urma să fie cuplat cu un muzeu interactiv al minei, angajați în discuții entuziaste, ne-am apropiat, devenind amici.

      Proiectul cu parcul nu a văzut lumina zilei, deși era destul de avansat, dar câștigasem încrederea și simpatia cuplului minunat format împreună cu soția lui, Marlene, sau - numele său real - Marilena.

      Cu ocazia uneia dintre deplasările profesionale ale noastre în Valea Jiului în cadrul proiectului cu parcul, am avut șansa să o întâlnim pe Marilena o dată, înainte ca orice indiciu al bolii teribile și rapide care i-a curmat viața la o vârstă atât de tânără și fără nici un semnal de avertizare.

      Apoi imperativele existenței ne-au separat de cuplul lor. Când am aflat în 2012 despre moartea acestei femei care avea vârsta noastră, am fost profund șocați și bulversați. Adi ne-a trimis manuscrisul pe care îl veți citi: o mărturie bulversantă care povestește cu franciză „radiografia unei drame" - ultimul an de viață al Marilenei, pe care unii o numeau Marlene. Era o femeie plină de viață care a dispărut prea repede, răpusă de o boală care nu iartă neglijența, care nu ia în considerare dragostea, disperarea și nici măcar de dorința de a continua să trăiască și împărțind o viață de cuplu liniștită și fericită ca cea dusă de Adi și Marilena într-un mic oraș din România, Petroșani. Un orășel, unde, hazard sau nu, am trăit multe momente fericite din copilăria mea alături de dragul meu bunic, care a fost de asemenea luat prea devreme dintre noi pe când aveam doar 12 ani.

      Adrian are talentul scriitoricesc și voi traduce mărturia lui fidelă cu realitatea a ceea ce a trăit și a ceea ce sa întâmplat. Recunosc că atunci când și-a împărtășit jurnalul cu mine, nu începusem încă să public cărți și nu am putut răspândi mesajul său la nivelul importanței sale. Câțiva ani mai târziu, m-am gândit sa o fac și i-am propus să-i republic cartea. A avut amabilitatea să accepte. Nu pentru el, ci așa cum spune el însuși, pentru ca tragedia trăită de soția lui să poată cel puțin să salveze o altă femeie.

      Această carte este mult mai mult decât o mărturie emoționantă a unei drame trăite în doi, în intimitatea cuplului agresat de o astfel de experiență, a unei pierderi de neînlocuit, a unui gest eliberator pentru a consemna în scris totul, o experiență traumatizantă atât pentru victima de cancer cât și pentru însoțitorul ei, dar este mai presus de toate un semnal de alarmă adresat femeilor, părinților fetelor, soților și apropiaților care nu doresc să trăiască un astfel de coșmar. Căci într-adevăr, boala care a luat-o într-un timp atât de scurt pe Marlene poate fi tratată dacă este detectată în stadiile ei timpurii. Un control regulat și un test foarte simplu permit constatarea din timp a celulelor pre-canceroase și tratarea lor rapida.

      Și permit de a continua ... să trăiască.

      La fel ca Marilena, nu am fost educată să mă duc la ginecolog în mod regulat sau să fac anual testul Papanicolau. Chiar și mai rău: am avut întotdeauna oroare de acest lucru, considerând că nu este necesar atunci când nu există simptome. Cu toate acestea, citind această carte, recunosc că mi-am depășit reticențele și prejudecățile mele și am programat o consultație la ginecolog. Nu pentru că mi-e frică de moarte, nici pentru că aș fi avut vreo simptomă, ci pentru că eu cred că este important să avem grijă de noi și de nu a nu induce corpului nostru sau celor dragi, astfel de traume în mod inutil. Sunt convinsă că Marlene ar fi făcut același lucru dacă ar fi avut șansa să citească o astfel de mărturie înaintea bolii ei.

      Nu a avut-o.

      Dar DUMNEAVOASTRĂ o aveți ... în mâinile voastre.

      Este important de știut că această boală, cancerul uterin este al doilea cancer cel mai frecvent la femeile din întreaga lume și poate fi ușor de evitat.

      Prin această cronică sinceră și tristă în care simțul umorului nu lipsește, Adi a vrut să lase un omagiu unic soției sale, să-i facă un cadou ce depășește timpul și spațiul, arătându-i dragostea profundă, dar în același timp încercând să cruțe viața altor femei și anturajul lor de a trăi astfel de drame. În opinia mea, cea mai frumoasă lecție de umanitate și dragoste care poate fi dată într-o asemenea experiență îndoliată.

      Este același demers profilactic si de evitare a unei astfel de boli, de a da o șansa vieții și dragostei care m-a determinat să concep micul carnet « Mon carnet féminin intime » (publicat în mai multe limbi), care ar putea să vă ajute dacă sunteți o femeie să nu uitați să aveți grijă de voi înșivă. Și dacă aveți o fată, acest carnet vă va ajuta să o învățați importanța acestui demers și să-i creați reflexe sănătoase care să-i salveze viața.

      În ziua de astăzi, Adrian este în continuare plin de umor și de idei inovatoare (ca de exemplu scrierea altor cărți pentru a-și împărtăși experiențele pe care le vom publica în scurt timp), în ciuda acestei tragedii, în urma căreia s-a născut această carte care se vrea a fi o cronică, o mărturie brută, clară și... inspirantă în confruntarea cu adversitatea implacabilă. El a ales o atitudine pozitivă, constructivă până la capăt. A supraviețuit, după cum veți putea face acest lucru dacă, din nenorocire sau neglijență, vă veți găsi în această situație groaznică. Sunt convinsă de aceasta: "nu putem alege întotdeauna evenimentele din viața noastră, dar putem alege mereu atitudinea noastră în fața lor".

      Și aceasta ar trebui să rețineți: ca însoțitor a unei victime de cancer, nu trebuie să vă descurajați, trebuie sa forjați în voi înșivă această reziliență care va umaniza și transcenda boala, chiar ca ultimă aventură de cuplu. Veți putea astfel să dați dovada cea mai profundă de iubire, cea mai umană, cea mai frumoasă: cea care consistă în a adăuga în mod inutil  nefericirea voastră la suferința celuilalt, pentru a-l ajuta de-adevăratelea din inimă, din străfundul sufletului.

      În speranța că mesajul său și strigătul său de disperare va fi mai bine auzit,

      Cristina & Olivier Rebière

      1. CONCEDIUL

      2011. Început de primăvară. Odată cu primele zile mai călduţe ne fuge gândul la concediu. Visăm, fiecare la ce ne-ar plăcea să facem, unde am vrea să mergem. Marilena de ani de zile îşi doreşte să viziteze Parisul. Deşi e puţin probabil să ne putem permite o vacanţă la Paris, începem discuţiile de rigoare. Dacă ar fi să fie, mergem cu maşina, pe cont propriu, sau mergem într-o excursie organizată?

      Mă retrag la baie, „camera" mea de fumat. La o ţigară asortată cu un păhărel de ţuică pun în balanţă ce mi-ar plăcea mie. Pe de o parte, la mare. Să zac în şezlong, obligatoriu la umbră, cu tricoul pe mine, paharul de bere alături, rezolvând sudoku. Sună ciudat, îmi place enorm la mare, dar nu-mi place să stau la soare. Dar, în acelaşi timp, sună tare tentant un drum lung cu maşina. După zăcutul pe plajă la umbră + bere + sudoku şi, din când în când, o baie, singura chestie care mi-ar stârni interesul ar fi un drum lung cu maşina, să văd locuri noi. Ar mai fi varianta de excursie în grup organizat, cu autocarul. Nu, exclus! Nu-mi place să depind de un program fix, de toanele altora. Gata, ţigara.

      În sufragerie, Marilena răsfoieşte pe internet ofertele. A găsit câteva variante interesante. Toate, în grupuri organizate, cu autocarul. În fine, timp avem berechet, nu trebuie să luăm acum o decizie.

      Câteva zile mai târziu, o discuţie banală cu vecina de palier se transformă într-o poveste mai lungă. Fusese cu un an înainte într-o excursie organizată de Parohia romano-catolică, la un preţ foarte atractiv, la Paris. Dar a fost foarte dezamăgită. A avut câteva argumente, care ne-au convins să lăsăm concediul la Paris pe listă, dar nu pe o poziţie prioritară...

      Marilena îşi aminteşte că, atunci când a căutat pe internet variante de concediu, i s-au lipit ochii de câteva excursii tentante în Cehia şi Slovacia. Un tur al castelelor medievale. Cu autocarul. Evident, interesul poartă fesul. Ei nu-i place să meargă cu maşina. Mai ales la drum lung. Deşi, ai ei părinţi au avut maşină, a fost în copilăria ei în multe excursii, în ţară şi în străinătate. Am făcut şi noi împreună multe drumuri, dar atunci când poate, încearcă să evite mersul cu maşina. Pe serpentine i se face rău. Şi după mai multe ore de mers cu maşina acuză dureri de spate.

      Deci, castelele medievale. Bingo, am găsit numitorul comun. Nu mai contează

      Enjoying the preview?
      Page 1 of 1