loan B radu

-1 4 D C 4 N f8 U

110043 B.C.U. IASI

B ucure ti

r
Descrierea CIP a Biblotecii Nationale a Romaniei IAMANDESCU, IOAN-BRADU Psihologie medicala /loan Bradu lamandescuBucure ti: lnfomedica, 20053 vol. ISBN 973-7912-50-0 Vol. 1 : Psihologia SanaU1tii. 2005.- Bibilogr. ISBN 973-7912-51-9 159.9.61 2005 - lnfomedica s.r.l.

Psihologie medicala vol 1 Psihologia Sanatatii loan Bradu IAMANDESCU

ISBN: 973-7912-50-0 973-7912-51-9

Toate drepturile rezervate Editurii INFOMEDICA. Coperta realizata de Gabriel Petrescu Nici o parte din acest volum nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a Editurii INFOMEDICA. Drepturile de distributie In strainatate apartin In exclusivitate editurii. Copyright 2005 by INFOMEDICA s.r.l. All rights reserved. Tehnoredactare computerizata: Editura INFOMEDICA Bucure ti, $os. Panduri 35, 81. P1B, Sc. A, Ap. 3334 T e i

./Fax: 0211410.04.10; 410.53.08; email: redactia@infomedica.ro www.infomedica.ro

IN F fW ted ic a

Desig ni layout: Alexandru Simian

Tipar executat Ia tipografia INFOMEDICA

Pre f.ata Autorului

Dezvoltarea actuaHi a Psihologiei Sanatatii formeaza obiectul primului volum al "trilogiei" Psihologiei Medicale (nume pastrat de noi cu termen gener ic pentru toate disciplinele component e). Autorul cartii de fata (in dubla sa calitate de medic i psiholog) apreciaza "naterea" i avantul considerabil al acestei disCipline ca fiind rezultatul implicarii profesionale entuziaste cu aflux novator i rezultate practice remar cabile a psihologilor, fascinati de bogatia problemelor puse de patologia somatica, un teritoriu mai putin explorat de ei decat patologia psihiatrica. De fapt, ultimele 3 decenii au fost marcate de aparitia Psihologiei Sanatatii - definita de catre Matarazzo (1980) ca ,o disciplina creata, in primul rand, pen tru psihologi, chemati sa-i puna in valoare cunotintele teoretice i abilitatile practice specifice in cercetarea i rezolvarea problemelor psihologice implicate in actul medical", cu precadere din domeniile patologiei interne (specialitatile "medicale") i externe (specialitatile chirurgicale). Aceasta "aparitie" nu reprez inta , in fond, decat o desprindere (i amplificare considerabila!) din trunchiul psihosomaticii, a unei ramuri consacrata cu prioritate pastrarii i cultivarii sanatatii dar care ii revendica un teritoriu (eel al problematicii psihologice a bolii) pe care pana atunci 1 1 abordau psihosomaticienii proveniti in special din randul psihiatrilor dar i al medicilor generaliti (exemple "de calibru" pre cum Balint i Luban Plozza ). Cartea de fata trateaza cu argumentele psihologiei, originea i natura com portamentelor fata de sanatate (bune salutogenetice sau rele patogenetice) ce stau la baza principalelor boli implicate in 80% din mortalitatea generala de pe glob. In acelai timp ea 1ncearca sa propuna solutii pentu o viata potrivita cu dictonul stramoesc "mens sana in corpore sano", care sa permita atingerea unor va rste ntate. ma1 Speram ca nu numai medicii, psihologii i studentii facultatilor respective vor aprecia utilitatea acestei carti, ci i marele public, caruia 1i este, in primul rand dedicata.
A A A

Prof. Dr. loan Bradu Iamandescu

14.12.2005

I. Perspectivele abordarii psihologice ale bolnavului de catre medic II. De Ia psihosomatica Ia psihologia sanatatii. Scurt istoric. Campul de preocupari actuale

PSIHOLOGIA SANATATII PA R TE A I
Sanatatea umana intre comportamente protectoare (salutogenetice) i de rise pentru imbolnavire Cap. 1 . Domeniul de preocupari al psihologiei sanatatii Cap. 2 Sanatatea i determinantii sai bio-psiho-sociali . Cap. 3. Stilul de viata i sanatatea. Factorii psiho-sociali i resursele biopsihologice individuale Cap. 4. Conduite salutogenetice i de rise pentru imbolnavire Cap. 5. Modelul bio-psiho-social (Engel) al sanatatii i bolii

22 22 25 37
43

57

P A R T E A A II A
Abordarea specifica a unor comportamente co rise pentru imbolnavire Cap. 1. Fumatul Cap. 2. Consumul de alcool Cap. 3. Obezitatea Cap. 4. Drogurile Cap. 5. Tulburarile de somn Cap. 6. Tulburari functionale sexuale psihogene
67 67

77
88

115

101 109

P A R T E A A III A

Stresul psihic - factor modulator complex al sanatatii. Cap. 1. Cadru conceptual Cap. 2. Cauze psihosociale Cap. 3. Vulnerabilitatea psihica Ia stres Cap. 4. Factorii moderatori (co rol de tampon) ai impactului agentilor stresori. Cap. 6. Modificarile patologice induse de catre stresul psihic. Cap. 7. Principii de conduita antistres

123 123 141 147

155 161 171

'

'

I. P R P E S E E B

ELE LU D I E

E IC D

Statufind relatia In plan psihologic dintre medic i pacient ca obiect de studiu major, Psihologia Medicala i subramurile sale considerate de noi (Psihologia Sanatatii. Psihosomatica i Medicina Comportamentala) au In vedere, In mod inevitabil, analiza unui vast ansamblu de atingeri ale persoanei bolnavului reprezentate de impactul bio psiho-social al bolii i care Ii determina conduita acestuia fafli de medic i echipa tera peutidi dar i fafll de rigorile tratamentului bolii care, adeseori, Ii mod(ficli via(o i " rela[iile cu cei dinjur. I n plus, acelea i subramuri - cu preclidere Psihologia Sclmzta{ii - studia::li atitudinile individului i societatii fata de sanatate ca i comportamentele pentru pdstrarea i cultivarea acestuia dar i pe cele cu rise pentru fmbolndvire. Considerand relatia. specifica profcsiunii medicale, dintre medic (sau studentul sta giar medicinist) i pacient, este obligatoriu sa mentionam faptuJ ca ea se desfaOara Intr-un don1eniu explicit, tehnic-profesional ( culegerea de date despre boala. ex amen obiectiv i investigatii paraclinice. prescriptii i manevre terapeutice, recomandftri cu caracter socio-profesional etc.) i Intr-un domeniu, implicit - psihologic de care se ocupa, aa cum s-a ararat, psihologia medicala dar i alte discipline precum sociologia, bioetica, antropolgia. a) Daca, Insa, vom privi aceasta relatie interpersonalft dintre medic i pa, iL nt (RIP Dr.-Pt) prin prisma celor trei planuri* de desfaurare a sa- intelcctual, afectiv i moral (cu inevitabile Intrepatrunderi i superpozabilitati) - va trebui, de asemenea. sft izolftm latura tehnica a actului medical de cea psihologicft, prin fixarea ei In planul ,intelec tual" al RIP Dr.-Pt (absolutizatrt, de altfcl, de multi medici, care ignora aspectele emotionalc), In timp ce latura psihologica a actului medical este implicata In toate cele trei planuri mentionate (lamandescu, 1995). Unitatca dintre cele doua laturi (tehnicistft i psihologica) ale actului medical este o realitate ce poate permite - doar din ratiuni didactice - analiza, ca i lnsuirea lor sepa rata In anii de formare a viitorului medic i ,dupa aceea''. b) Indifcrent de deosebirile de nuante. consideram eft existft un consens de opinii
"'Autorul s-a inspirat i a aplicat Ia relatia < .Jintremedic i pacient din subimpartirea facutft de J. Piaget (cit. de Popescu Neveanu) a oricarei relatii interpersonale in trei planuri de desfa urare: intclectual. afcctiv si moral.
'

asupra necesitatii unei dozari optime intre tiint a i psihologie pentru eel care aspirft s[t devinft un foarte bun medic, eliminand doua atitudini extreme: - absolutizarea laturii tehniciste a medicinei, atitudinea biologizanta prin con siderarea bolnavului ca un ,aparat ce necesita reparatii'' i pcrmite manipularea lui ,ca obiect"; - absolutizarea laturii psihologice a actului medical, atitudinea psihologizan ta continflnd primejdia pedalarii excesive pe aspectul relational (pe ,,subieqii" actu lui medical) i a pierderii sau a neglijarii obiectului de baza al relatiei tcrapeuticc, boala, cu substratul i mecanismele sale de evolutie. In sfar iL Sahleanu i Athanasiu (In ,Psihologia profesiunii meclicalc") adaugft In sfera de preocupari a psihologiei medicale (PM) i problematica psihologica a profe siunii medicate, separat de problematica relatiei interpersonale medic-pacient ( accasta din urma fiind - In opinia noastra- ,miezul'' acestei discipline i pe care autorii mentio nati o clefinesc ca fiind ,,drama existentei umane proiectata pe coordonatele bolii, sufc rintei, mortii i interactiunii filantropice ,antropofile'" ). Totodata, lncercand o delimitare de esenta, se poate spune ca Psihologia Sdnlitl7[ii i Medicina Comportmnentaltz opereaza dominant cu concepte de ordin psihologic sociologic i filosofic - In timp ce Psihosomatica utilizeaza argumente predominant tiziologice i patofiziologice, toate trei aqionand cu operatori respectivi asupra datelor furnizate de observatia clinica.

II. D E -

T . SCUR T 1ST il PUL DE PRE

Medicina actuaHi se 1ndreapta spre o orientare psihologidi, aUit 1n privinta aprecierii factorului psihologic ca agent etiologic (factor de rise sau declanant) 1n majoritatea bolilor somatice ("fizice") plurifactoriale, dit i 1n cea a considerarii lui ca agent .../ tnzi z.or de stznlitate" (fie exclusiv -1n cazul psihoterapiei- fie, eel mai adesea,- adjuvant Ia terapia medicamentoasa ori de alta factudi). In plus, ratiuni etice - legate de pastrarea demnitatii omului suferind, adeseori torturat (fizic i psihic) de catre boala- au impus considerarea atenta a dimensiunii psihoIogice a actului medical centrat pe relatia dintre medic (inclusiv personalul de lngrijire) i pacient ( adeseori i cu familia acestuia). in acest context de infuzie in practica me dicala a unor concepte psihologice i sociologice au aparut in planul pregatirii didactice a studentilor mediciniti, dar i al celor de Ia facultatile de psihologie, doua discipline de interferenta intre medicina i psihologie: psihosomatica, corespunzfmd interrelatiei dintre psihic i corp, aprofundata Ia nivel de mecanisme psihofiziologice - i psiholo gia medicaHi (PM), axata pe studierea problemelor psihologice pe care o boala soma rica le pune bolnavului, inclusiv (i In special) relatia sa In plan psihologic cu medicul i echipa terapeutica. Referitor Ia conceptia psihosomatidi, admisa cvasiunanim ca baza teoretica a abordarii bolnavilor in cadrul diverselor specialitati medico-chirurgicale, se cuvine sa mentionam faptul ca medicina contemporana a asimilat, de cfiteva decenii, aceasta con ceptie, fapt ce permite medicului practician somatician sa evalueze implica[iile etiopoto genice alefactorilor psihologici In aparitia i evolutia unor boli somatice (in primul rand cele psihosomatice) dar i sa trateze - In limitele competentei sale - manifestrtrile psihi attice dintr-o serie de boli somatice (tumori cerebrale, endocrinopatii etc.), abordand cauzele somatice ale acestora. Intrucfit tulburarile patologice psihice sunt abordate din punct de vedere diagnostic l terapeutic de catre psihiatri - familiarizati cu notiuni de psihologie generala i, mai ales, cu acelea de psihopatologie i psihofarmacologie - este firesc ca medicii somati cieni - de Ia medicii de familie i interniti, pana Ia cei din specialitatile chirurgicale sa trateze conform pregatirii lor de specialitate multitudinea de boli somatice, avand lnsa datoria moralrt i profesionala de a considera intr-un mod avizat implica\ia cauzalrt (eti ologica) a factorului psihologic In bolile pe care le trateaza, ca i implicatiile psiholo gice (somato-psihice) ale acestor boli asupra psihismului bolnavilor afectati. Adaugand la aceste ,datorii psihologice" fata de bolnavii somatici problemele pur psihologice
A

care apar inerent in cadrul relatiei dintre medic i pacient, ca i diversitatea tdisa turilor de personalitate ale acestuia din unna, intram astfel In domeniul de aqiune al
psihologiei medicale. Putem observa, aadar, di pregatirea psihologica a medicilor somaticieni devine o problema serioasa, careia lnvatamfmtul medical a lnceput sa-i acorde atentia cuvenita In tarile dezvoltate, In special Anglia, Elvetia, Germania, Olanda, Spania i tarile scandi nave i sau SUA i Japonia. in planul didactical pregatirii viitorilor medici, se remarca includerea unor cursuri i lucrari practice de Psihologie Medicala pc durate de studiu variind lntre 6 semestre, In tari precum Elvetia, i 2 semestre In Ungaria (I curs sapta mfmal + I lucrare practica saptamfmal, adica de 4 ori mai mult dedit In Romania. unde s-a reuit, totui, introducerea dupa revolutie a acestei discipline In lnvatamantul medi cal). Un proces similar, de a se acorda mai multli atenfie problemelor psihologice ale holnavilor somatici, se inregistreaza in randul psihologilor clinicieni care au realizat, de circa doua decenii. faptul ca o direqionare a lor exclusiva spre lngrijirea bolnavilor psihiatrici nu le epuizeaza posibilitatile terapeutice carora ei le-ar putea da o utilizare optimala In cadrul programelor comunitare de modificare a comportamentelor cu rise pentru boala ale unor bolnavi, In special psihosomatici, cazuti prada unor adevarate vicii precum fumatul, excesul de a!cool, excesul de alimentatie (sau ali mente nesrmatoase ), sedentarismului i lnclinatiei catre drog. De altfel, Asociatia Psihologilor Americani considera Psihologia Clinica a Sanatatii (Clinical Health Psychology) drept o adevarata ,specialitate pentru secolul XXI'' (Cynthia BeJar). iar Asociatia Psihologilor Canadieni regreta abordarea tardiva de catre psihologi a prohlematicii bolilor ''fizice'' ( somatice ), responsabila de decesul a 8 0o /r,din popuLqia globului. Din pacate. In ultimele dourt decenii a aparut o disputa de taxonomic dintre disci plinele desprinse din trunchiul Psihosomaticii (Psihologia Medicala. Psihologia Sanatatii, Medicina Comportamentala), care revendica. fiecare pentru sine. conceptele, care - se aplica bolnavilor somatici* analizati din perspectiva hio-psiho-sociala a sanatatii i a holii, (modelul omonim al G Engel) ca i din cea a relatiei lor cu medicul i cu echipa de lngrijire. ,Prestidigiuqia" cu care autorii contemporani (englezi sau americani) au lnlocuit In anii '80 ai sec XX Psihologia Medicala cu doua denumiri actuale- Psihologia Sanatatii (Health Psychology) (HP) i Medicina Comportamentala (MC) - ne-a obligat Ia o prudcnta i riguroasa delimitarc a domeniilor constitutive (uneori greu de disociat ale fiecareia dintre cele doua discipline) dar nu a reuit sa ne convinga de utilitatea renuntarii Ia tennenul de Psihologie Medicala, deoarece. consideram ca tot acest /ast teritoriu - cuprinzand probleme de interferenta dintre medicina i psihologie - poate fi
Holno\ii sonwrici = bolnavi cu sufcrinte .Jizicc". corporalc. din domcniul patologici interne ( ..medicalc") i externe (chirurgicalc). lncadararea didacticil.ln aceasta categoric se face "pre < 1 "c difcrenti< de /Jo/nol'ii psihiutrici, CLI boJi psihice. studiai de catre psihiatrie.

eel mai bine desemnat prin sintagma '"aspecte psihologice ale medicinei" ( exprimat{i lapidar ca Psihologie Medicala). Toate aceste aspecte psihologice fac referire Ia cele doua entiUiti majore antagonice c'1lre formeaza obiectul de studiu (i de practica) al profesiunii medicale. sanatatea propusa de noi spre abordare psihologica de ditre Psihologia Sanatatii i boala (asupra direia am propus sa-i centreze preocuparile Medicina Comportamentala. Scindarea Psihologiei Medicale In cele doua ramuri mentionate nu poate eluda fap tul ca o serie de problematici, ca de exemplu stresul psihic sau comportamentele de rise pentru boali:i sunt comune, superpozabile- dar cu alte accente- atat Psihologiei Sanatatii cat i Medicinii Comportamentale. Trebuie sa subliniem i faptul ca disputele cu privire Ia numele care trebuie sa-l poarte acest domeniu interdisciplinar nu trebuie sa priveze corpul medical sau al psihologilor clinicieni (ca i al studentilor mediciniti sau psiho logi) de posibilitatea lnsuirii unor notiuni ce se lnscriu, cu foarte putine exceptii, In aceeai problematidi (mai sus mentionata), indiferent de numele disciplinei care le revendica apartenenta. Din acest motiv, vom prezenta aceasta problematica sub forma unor capitole a caror grupare se constituie domeniul de definit}e al Psihologiei Sanatatii, Medicinii Compor tamentale dar i al Psihosomaticii pe care o consideram ca cea de-a treia componenta a Psihologiei Medicale (dei, aa cum se va vedea din scurtul istoric asupra abordr1rii psihologice a bolnavilor somatici, termenul de psihosomatidi a precedat pe eel de psihologie medicala). Prin urmarea, ca o reflectare a unei conceptii personale a autorului lucrarii de fata,

Psihologia medicala constituie un ansamblu de domenii care studiaza aspectele psi hologice ale bolilor somatice (fizice). Aceste domenii, ce reprezinta continutul de pre
ocupari al psihologiei Illedicale, sunt urmatoarele:

I. Psihologia sanatatii:
Cum putem rlinulne slinlito.yi? I. formarea unor deprinderi (conduite) salutogenetice 2. stresul psihic - privit ca o provocare din partea mediului natural i social necesitand eforturi de adaptare, uneori soldate cu ,costuri" reprezentate de ,boli i nefericire" (Selye) 3. conduitele de rise pentru lmbolnavire (conduite nocive pentru sanatate = patogenice)- ex. fumat, alcool, droguri, etc.

II. Psihosomatica: Cum ne fmbolrulvim datoritli stresului hi/tun efectele?

i cum putem set-/ evitc'1nzsau sd-i ani

4. aqiunea inductoare de tulburari patologice ( ac[iunea patogenetic1) a facto rilor psihici exercitata asupra corpului (somei) = tulburari i boli psihosomatice, analizate Ia nivel de mecanisme psihoneuroendocrine i imune

r
5. rilsunetul psihologic a/ bolii smnatice (tulburari somato-psihice, adica reaqii emotionale i comportamentale sau chiar sindroame psihiatrice reactive Ia disconfortul somatic i situatia de bolnav ). 6. Tratamentul simultan (psihologic i medicamentos) al bolilor psihosomatice.

afcctarea calitatii vietii acestuia = situatiile bolnavului ca purtator a! unui statut social specific 8. relatia dintre medic i bolnav cu consecintele ei In raport cu complianta terapcutica (aderenta Ia tratament), efectul Placebo, etc. 9. comportamentul diverselor subpopulatii de bolnavi din punct de vcderc al varstei, sexului i natura diverselor boli.

III. Medicina Comportamentala Cum ne cmnportttm c[md suntem bo/navi? 7. rasunctul bolii, ca situatie de impas esential, asupra vietii bolnavului cu

2. SCURT ISTORIC ASUPRA DISCIPLINELOR DE INTERFERENJA DINTRE MEDICINA $1 PSIHOLOGIE

A. DEZVOLTAREA PSIHOSOMATICII A FOST PSIHOSOMATICA !}
(LA iNCEPUT

Dualismul cartezian (,Materie i Spirit'') s-a propagat In gandirea medicala, difc rentiind bolile mintale de cele somatice de o maniera care tindea sa infirme viziunea hipocratica ce sustinea unitatea i interdependenp dintre cele doua ,compartimente" ale fiintei umane. A existat o latura pozitiva a acestei diferente deoarece - In zilele noastre, dar i In urma cu diteva secole - a devenit din ce In ce mai greu pentru un medic sa cunoasca, lntr-un mod eficient pentru bolnavii sai. ambele categorii de boli, iar con secintele unei astfel de contientizari se vad In zilele noastre, cand psihiatria cste net dis tincta de restul specializarilor medico-chirurgicale, (somatice, ,nepsihiatrice" ). In acelai timp, a devenit tot mai clar faptul ca suferintele In plan psihologic pot srt

genereze nu numai boli psihice, ci i boli somatice (denumite psihosomatice), dar i crt anumite boli somatice, ca de exemplu tumorile cerebrate, insuficientele de organ (hepatica, renala sau chiar respiratorie i cardiaca) pot antrena tulburari psihice importante (mergfind pana Ia stari delirante sau comatoase). -, Intr-o astfel de perioadrt, situata lntre sfaritul sec. XIX i lnceputul sec. XX, a luat natere Medicina Psihosomaticli ce i-a revendicat sursa primara In coala din Kos a lui Hipocrate i care, ulterior, a lmprumutat termenii de specialitate (cum ar fi eel de psiho somatica utilizat de Heinroth pentru tulburarile somnului) din randul conceptelor psihi atriei dominata de gigantul Freud i elevii sai dar i de alte mari personalitttti cu duble valente - de medic i psiholog.

Viziunea psihanalitidi a impregnat psihosomatica printr-o tendinta de a se explica bolile psihosomatice prin cauze exclusiv psihologice fara a se considera In
,,_

mod competent baza biologica (adesea moleculara) a unor boli extrem de raspfmdite 1astmul broniC, boala coronariana, boala ulceroasa, reumatismul inflamator: poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta etc.). 0 astfel de exagerare a constituit-o ,limbajul simbolic al organelor" care- duprt ce definete In mod convingator tulburarile psihoso matice de conversie (existente prioritar la isterici) - eueaza In ridicol atunci dind lncearca sa explice astmul bronic, boala cu substrat genetic, markeri imunologici i cauze perfect delimitate: alergenii. Explicatia ,simbolica" a astmului este data prin frus trarea copi lului de dragostea materna, resimtita In timpul coitului cuplului parental i transpusa simbolic Ia nivel bronic propriu printr-un spasm generator al crizei de astm (fftra comentarii.ln sec. XXI!). De asemenea, o exagerare a constituit-o tentativa (dealt fel plauzibila!) a autoarei, celebra In lumea psihosomaticii, Flanders Dunbar, de a afilia fiecareia dintre bolile psihosomatice un anume tip de personalitate, fapt ce neglija, lndt din start. experienta medicilor nepsihiatri (,,somaticieni"') care lngrijeau bolnavi afectati de eel putin 2-3 holi psihosomatice asociate (de ex. astm, ulcer, hipertensiune arterial a), ceca ce ar fi condus la un aberant ,triplu tip" de personalitate. Aici s-ar lnscrie i teoria conflictelor specifice capabile sa grupeze aceste boli psihosomatice, precum hipertensiunea arterialrt, teorie elaborata de Alexander, care nu putea explica de ce oamenii atlati In situatii contlictuale asemanatoare fac alte boli sau ramfm neafectati din punct de vedere patologic. Totusi. aceste din urma doua teorii au meritul - relevat de cercetarile din ultimele decenii - de a sesiza cele doua componente aflate in disputa pe terenul intluentei factorului psihologic asupra organismului uman: col?fzgura[ia (pattern-ul) agen[ilur stre sori - studiata in prezent de c[ttre epidemiologi, psihologi i sociologi - i vulnerahili totea psihicd (. ide organ)fa[d de stres, lnscrisa in variabilele de personalitate ale indi vidului afectat. Prin urmare, aa cum nici Columb nu i-a atins tinta calatoriei sale - dc:;copcrinJ. insa. America - atat Fl. Dunbar dit i J. Alexander ii regasesc o parte din teoriile lor intr-o serie de concepte psihosomatice contemporane precum tipul comporta mental A descris de Rosenman i Friedman (in prezent avfmd o specificitate mai redusa, nu numai pentru boala coronariana, ci i pentru multe ale tulhurari i boli psihosoma tice) sau factorii de stres profesional postulati de Karasek i Themell - ca favorizand infarctul miocardic - sub forma variabilelor de control decizional scazut i supralndir carea muncii, In conditii de monotonic a efectu[trii sarcinilor de serviciu. 0 alt[t confirmare a teoriei contlictelor specifice a lui Alexander o constituie i pat tern-ul horn1onal specific diferitelor tipuri de emotii - cu impact somatic specific hormonilor respectivi - eel mai cunoscut fiind efectul deprimant asupra imunitatii exercitat de cortizolul crescut In cursu! stari lor depresive. Intrucat aceste exemple se refera Ia domeniul Psihosomaticii - axat pe mecanismele patogenezei psihogene- se poate 1ntelege de ce, data fiind enorma diversitate a situa tiilor stresante capabile sa imbolnaveasca ,la un moment dat" organismul uman, acesta
A

r
este afectat numai Ia nivelul unor organe ,fragile'' care canalizeaza Iocalizarea efectelor stresului psihic, generand aa numitele boli psihosomatice. In acelai timp s-a conturat cadrul psihologic al relatiei dintre medic i pacient- ca element constitutiv al actului medical menit sa faciliteze sau sa i'ntarzie vindecarea. Extensia cadrului de studiu al acestei relatii prin apelul Ia alte discipline umaniste pre cum sociologia medicala, bioetica, antropologia, etc. a condus Ia desprinderea din domeniul Psihologiei Sanatatii a unei noi discipline centrata prioritar pe Relatia inter personaHi dintre medic i pacient dar i pe dimensiunea psihosociala a tipurilor de con duite capabile sa genereze lmbolnaviri sau pe comportamente nocive pentru sanatate, capabile sa aduca organismul uman In contacte cu puternice noxe: tutunul, alcoolul, ali mentele bogate In grasimi, sedentarismul etc. Aceasta adevarata ,Coasta a lui Adam" -de sorginte psihosomatica a fost denumita Psihologie Medicala In tarile Europene, mai putin i'n Elvetia, unde s-a creat un termen echivalent, Medicina PsihosociaHi. Pentru cei interesati de istoricul Psihosomaticii recomandam o inegalabila mono grafie - nu numai sub aspect documentaristic - elaborata i'n 1977 de Valeanu i Daniel - Elemente de psihosomatica feminina, Ed. Medicala, Bucureti.

B. APARITIA PSIHOLOGIEI MEDICALE $1 METAMORFOZELE El SEMANTICE

Cartea de fata i'ncearca sa prezinte elementele constitutive ale Psihologiei Medicale, denumita, (spre sffrritul sec. XX, In Elvetia i Germania) Medicina Psihosociala, In zilele noastre, ,disparuta din punct de vedere semantic" i i'nlocuita cu Psihologia Sanatatii. Aceasta noua eticheta data Psihologiei Medicale- dupa o limitare conceptua la Ia studiul comportamentelor (de aici i un alt termen, ,Medi.cina Comportamentalrt" ) implicate In prezentarea i redobandirea sanatatii conform M. Brouchon-Schweitzer i R. Dantzer, ( 1994) - ajunge sa-i anexeze teorii apartinfmd, i'n treCLtt, Psihologiei Medicale sau Medicinii Psihosociale, i'n lucrari mai recente de Psihologia Sanatatii, (In diferite variante de titluri) elaborate de Sarafino ( 1995, 2005), Jane Ogden. 2000, David Marks , 2002, Paul Benett, (2000)i Michelle Crossley, (200 I), etc.. Pfma Ia enumerarea principalelor elemente de continut ale acestor tiinte de inter fata dintre Psihologie (dar i Sociologie) i Medicina, vom mai face doar dlteva re

marci, tot cu caracter istoric asupra acestei evolutii. Cel mai important moment al evolutiei Psihologiei Medicale, centrat pe relatia In plan psihologic dintre medic i bolnav, ni se pare acela care a condus Ia aparitia Medicinii Psihosociale. Ca sa fim mai exaqi, se poate spune ca aceasta din urma rep e zinta o amplificare, mai ales i'n plan social, a elementelor constitutive ale Psihologiei Medicale (PM). Astfel, perioada de ,lntlorire" a PM, cu extensie rapida sub raportul abordarilor teo retice (i mai putin din punct de vedere al aplicarii practice a acestor concepte), a durat pfma spre anii '80, cfmd dezvoltarea uriaa, ca i recunmlterea oficialrt a acestei disci-

B.C,U q

Eu :.
. .

pline a condus- i'n mod paradoxal- la ,disparitia ei semantidi" prin inlocuirea denumirii ei - eel putin in Elvetia i Germania - cu aceea de Medicina Psihosociala iar in USA, Anglia, Olanda, Spania, tarile scandinave i alte tari cu aceea de Psihologia Sanatatii, au mai spre zilele noastre de Medicina Comportamentala. Sa ne explicam. OdaHi cu raspandirea conceptiei psihosomatice in randul corpului medical, legata de eforturile unor reputati autori precum J. Alexander, Fl. Dunbar, French, Kourilsky, Lipowski, von Uexkull, Klotz, B.P. Schneider, A. Haynal, E. Heim etc., o imediata consecinta a acestei reconsiderari a interventiei factorului psihic in etiopatogenia bolilor somatice a fost aceea a studierii influentei pe care o are cli matul psihic al relatiei dintre medic i pacient asupra evolutiei bolii: frenator sau accelerator in procesul vindecarii. 0 importanta capitala in aceasta directie au avut-o lucrarile lui Michael Balint (lucrarea sa de capatai ,The Doctor, his Patient and the Illness"); acesta a initiat o adevarata doctrina a introspectiei i eticii asupra relatiei medic-pacient cu rol de catharsis pentru medicii care se implica emotional intr-un mod plin de o reaHi abnegatie in tratarea pacientilor pe care ii au in grija. Parcurgand - din punct de vedere emotional, alaturi de bolnavi - drumul spre vindecarea acestora sau trecerea lor in neant (in cazul incurabilitatii), medicii au inceput sa gaseasca raspuns la multe intrebari despre ce este bine i ce este rau in modul cum ei se comporta cu pacientii lor, dincolo de sfaturile medicale propriu-zise acordate. Luand in consideratie toate aceste probleme- ce vizeaza in ultima instanta autoana liza vietii emotionale a medicilor izvorata din implicarea lor afecti va in tratarea pacientilor - Balint a ibtemeiat grupurile care ii poarta numele, reuind sa atraga o multime de aderenti intr-o activitate cu caracter de intruniri periodice cu mari beneficii in plan psihologic (veritabil catharsis colectiv) i etic pentru medicii participanti. Ulterior, prin activitatea unuia dintre elevii lui Balint, Boris Luban-Piozza, aceste grupuri - initial formate din medici generaliti i conduse de catre un psihiatru sau un coleg cu experienta grupurilor Balint - i-au Hirgit componenta, prin cooptarea la dis cu[ii i a studen[ilor mediciniti sau a asistentelor medicale (modelul Ascona). iar ulte rior i a membrilor familiei bolnavilor (modelul Monte Verita). " In spiritul acestei tendinte de atragere a unor forte umane i foruri organizationale (din afara relatiei strict duale dintre medic i pacient) in serviciul promovarii sanatatii bolnavilor, inclusiv in studierea interventiei factorului social in patogeneza - se inscriu preocuparile altor autori elvetieni de prestigiu precum Edgar Heim, J.P. Schneider, Jurg Willi i Claus Buddeberg care se numara printre principalii fondatori ai noii ram uri medicale de interferenta cu psihologia i sociologia, Medicina Psihosociaia, ( o alternativa taxonomica a actualei medicini comportamental e), desprinsa din trunchiul Psihosomaticii, ca un domeniu interdisciplinar menit- in liniile sale cele mai generale - sa optimizeze relatia dintre medic i echipa de ingrijire, ca i cu familia sau factorii sociali care au tangenta cu tratarea bolnavilor considerati ca membri ai unei societati care trebuie sa se simta solidara cu omul aflat in nevoie (,Mensch in Not").

C. PSIHOSOMATICA

iN PREZENT

Revenind la Psihosomatidi (PS), - la dindul e aceasta a evoluat: i In profunzime- prin caracterul tiintific al cerceHirilor lntreprinse la nivel de biologie celulara, asupra mecanismelor psihoneuroendocrine i imune ca i a modificarilor prbduse de stimulii psihologici (In special stresul psihic) la nivel de biologie celulara. In suprafata- prin ,infiltrarea" In toate speciaiiHitile medicale clinice. Din acest motiv, Buddeberg i colab. In 1996 au evidentiat faptul ca domeniul medicinii psihosomatice a inceput sa se diferentieze in sectoare ce reprezinta apli catia conceptiei psihosomatice (inclusiv a metodelor diagnostice i, mai ales, psihote rapeutice axate pe etiologia psihogena i reculul somato-psihic al bolii psihosomatice ) in cadrul diverselor specialitati medico-chirurgicale. Autorii exemplifica aceste ramuri ale ,Psihosomaticii Speciale" prin: PS imunologica (psihoneuroimunologia - fondata de R. Ader in 1981) reumatologica, ginecologica, oncologica (psihooncologia), etc. fn 1998, prin apantia In limba engleza a lucdirii noastre ,Psychoneuroallergology", s-au pus bazele Psihosomaticii Alergologice, iar In anul 2000 am realizat o alta premiera internationala , alaturi de C. Dragomirescu i 0. Popa-Velea, prin editarea lucrarii intitulate ,Dimensiunile psihologice ale actului chirurgical" ce reprezinta o veritabila psihosomatica chirurgicaUi. Desigur, vor continua sa apara i alte subdiviziuni* ale Psihosomaticii, adevarate ,filiale" In randul specialitatilor clinice ale asistentei medicale, motiv pentru care autori precum Hoffmann i Hochpfel sau Studt i Petzold utilizeaza termenii de ,psihoso matica generala" i ,psihosomatica speciala" (aceasta din urma cuprinzfmd patologia psihosomatica la nivelul fiecarui aparat: locomotor, respirator, cardiovascular, genito urinar etc., ceea ce echivaleaza cu diferitele subramuri ale psihosomaticii) Noi am con siderat mai potrivit pentru aceasta din urma termenul de Psihosomatica Aplicata : dand acest nume i Societatii cu acelai nume lnfiintata In luna octombrie a anului 2005 (Societatea de Psihosomatidi Aplicata i Medicina Comportamentala din Romania ). Evidentierea legaturii dintre anumite comportamente nocive pentru sdndtate, inc/u siv lipsa de comunicare a unor indivizi i creterea incidenfei i severit{lfii bolilor Ia acetia, a constituit o alta preocupare de baza a Psihosomaticii care i-a structurat numeroase metode de interventie psihoterapeutica de tip cognitiv-comportamental. fntrucat, lnsa, la baza comportamentelor cu rise de fmbolnavire (tipul A, C, supra alimentafie, fumat etc.) stau, In primul rand, cauze de ordin psihologic- cu punct de pie care din sfera personalitatii unui individ, inclusiv tarele sale ereditare - Psihosomatica i-a prelungit antenele In domenii legate de psihologia comportamentala detaand din

* Recent

aparuta monografie ,Neurogastroentorolgy" (2005) sub red. D.L. Dumitra cu

'

II

sfera sa de preocupari actuala disciplini:i a Medicinii Comportamentale, iar studiul!no dalitaJilor de educare salutogenetica, In spiritul cultivarii sanatatii indivizilor sanato i , _ iredobandirii acesteia de catre bolnavi, a solicitat notiuni i modalitati de aqiune din domeniul pedagogiei. S-a impus, astfel, ca necesara desprinderea din trunchiul Psihosomaticii a unei ramuri noi, distincte, aparuta In jurul anului 1980 i denumita ,Psihologia Sanatatii" care trateaza cu predidere bazele psihologice i pedagogice ale comportamentelor sanogenetice, dar i factorii de rise pentru lmbolnavire.
Psihosom atica n1oderna
P ih l s o ia M ic a a ed
A rnplilicarca rclatici m edic-pacicnt

i
! I

P sihosontatic clasica
. . . . . . ..

M edicina Psihosociala

Psihologia sanaHitii

M edicina C portam om entala

Figura 1
Acest veritabil ,balet" realizat de metamorfozele semantice ale unor ramuri ale psi hosomaticii care trateaza - sub denumiri succesiv modificate pe parcursul a 2-3 decenii - acelai continut de probleme poate fi reprezentat lnfigura I ce rezuma opinia noastra aceast a pnvmta . m
" '" ' v '" v

Dupa o astfel de operatie de extragere a celor doua noi discipline din sfera notiona la i de preocupari a psihosomaticii - Psihologia Medicala i Psihologia Sanatatii - am propus ca vechiul termen de Psihologie Medicala sa devina o notiune de maxima ge neralitate In ceea ce prive te domeniul de interferenta lntre medicina i psihologie (cu extensie i In sociologie), care sa cuprinda cele 3 domenii interrelationate (psihosoma tica, psihologia sanatatii i medicina psihosociala). Dintre care Psihosomatica ar urma sa se ocupe cu precadere de studierea mecanismelor prin care excitantii psihici, cu valoare simbolica (semnificatie nociva sau benefica) - sunt convertiti, prin mecanisme psiho-neuro-endocrino-vegetative i imune, In stimuli capabili sa modeleze In sens negativ (patogeneza) sau pozitiv (salutogeneza, recuperare) activitatea psihica i soma toviscerala a organismului uman. Fara a mai relua principalele obiective ale celorlalte doua discipline prezentate In cadrul paragrafului II A , p3, respectiv III p4 vom apela la enumerarea acestor obiec tive In figura 2.

< < ::

<. <

PSIHOLOGIA SANATATII

spontane
1. Comportamente salutogenetice induse (educatie)

+ atitudini tata de societate

<

individuale . colectlve

autoimpuse

efecte 2. Stressul psihic - cauze coprng o t is , pim m humor +autoeficac1tate LCI, rezistenta anxietate excesiva _depresie LCE expenenta personala<::! \ suport soc1al 4 Factor1 de nsc pentru boala " ALMEDA SEVEN" fumat sedentansm supragreutate exces de alcool somn redus(7- 8 ore) absen 1am 1culu 1 deJun gustari frecventeintre mese

trasatun 1munogene 3. Filtre antistres

5. lmplicarea colectivitii
PSIHOSOMATICA

= politici fade s n tate

MEDICINA COMPORTAMENTALA 1. ReIatla me lc-paclent

ie 1 . Factorul psih <

- dereglare functii. - z n le iu i + restab1llre f n tu uc vrndecare

d.

< u la da amplificata-

model Ascona

2. Sistemele reglatorii: analiza unor mecanisme sistem neuro-endocrin I La nivel lmun Hh. stres celular 3. !nsertia factori.Jiui rn mecamsme patogemce 4. Psihoterapie

<

2. lndicii de calitate a vietii (QOL) 3. Complianta terapeutica- parteneriat pentru sanatate

o/ .

c r lae oe t fiziologice refl. conditionate leziuni de organ

bio feed-back somato-psihica sugestiva

asociatii bolnavi 4. Angrenarea suportului socia lONG organizatii internationale 5. Psihoterapii comportamentale\tipuri comportamentale A $i C

comportament e de rise

Figura 2. Principalele obiective ale Psihologiei Siiniitafii, Psihosomaticii i Medicinii Comportamentale

D. PUNCTE DE VEDERE EXPRIMATE LA ASCONA MEETING {16.06.2002} REFERITOARE LA TAXONOMIA DISCIPLINELOR DE INTERFERENTA iNTRE MEDICINA $1 PSIHOLOGIE
Un sondaj efectuat de ditre I.B. Iamandescu, considera ca ramuri constitutive ale Psihologiei PsihosociaHi i Psihologia Clinidi a Sanatatii, a pantilor elvetieni consultati de respingere a noilor bazat pe propunerea acestuia de a se Medicale, Psihosomatica, Medicina evidentiat o tendinta neHi a partiCl denumiri ale Psihologiei Medicale

13

prin care se realizeaza o veritabila anexare a unor teritorii ale Medicinii Psihosociale (aa cum procedeaza autorii noilor monografii de Clinical Health Psychology i Behav ioral Medicine). Dintre opiniile exprimate am putea mentiona pe cele exprimate de catre . . ...., .. . matoru participant!: Arthur Trenkel i-a prezentat, drept raspuns, consideratiile sale asupra acestei probleme expuse in Rev. Psychol. Med., 1989: Psihologia Medicalii are ca obiect de studiu fn primul rand relaria dintre medic i pacient, dar i modul fn care pacientul f : ; i traiete propria boalii. Psihologia MedicaHi il invata pe studentul medicinist sa- i

perceapa propriile reactii psihologice in fata bolnavului spre a se putea servi de aceste perceptii - contientizari ale gandurilor, sentimentelor i atitudinilor sale - in munca sa de medic. Autorul insista foarte mult asupra dependentei subtile dar foarte importante care trebuie facuta intre ,instruire" (lnvatamant) - adresata in principal stu dentilor - i ,formare" (posibila numai in cursu I practicii medicale) care se efectueaza
,din mers" (experienta clinica i a grupurilor Balint) dar i printr-o instruire ulterioara a medicilor practicieni (ln primul rand a medicilor de familie) in domeniul Psihologiei Medicale. 0 pozitie asemanatoare o prezinta Dr. Thomas von Salis care considera ca ,Psihologia Medicala" trebuie considerata ca ,o tiinta ce se adreseaza cu predidere stu dentilor mediciniti", iar punerea in practica a obiectivelor acestei tiinte ar trebui sa aiba Ia baza cooperarea, printr-o munca asidua, dintre psihologi, sociologi i specialitii medicali". Dr. Tazio Carlevaro a punctat raspunsurile la chestionar cu definitii precise, dupa cum urmeaz a": Psihosomatica: Ansamblul relatiilor corp-suflet din punct de vedere psihologic, fi ziologic i patofiziologic (definitie sintetica demna de retinut pentru tratatele actuale de psihosomatica). Psihologie Medicalii: Ansamblul cunotintelor psihologice necesare in exercitarea medicinii (ln particular, referitor I a relatia dintre pacient i medic). Psihologia Siiniitiifii: Ansamblul instrumentelor ontologice necesare pentru sal varea sanatatii sau pentru a o redobandi. Acest termen include notiunea de psihoeducatie. Dupa cum se va vedea i in tabelul I, preocuparile Psihologiei Sanatatii la inceput de secol XXI s-au extins de la cele initiale - prezentate in cartea consacrata acestui domeniu din 1994- pana la cele pe care le putem constata analizand cuprinsul catorva dirti aparute ulterior, inclusiv pe cele de Psihologie Medical a - Iamandescu ( 1995) i Medicina Psihosociala- Buddeberg i Willi ( 1998). Ca o concluzie generala, eel putin psihosomaticienii elvetieni pastreaza o fidelitate doctrinara Psihologiei Medicale (in versiunea lor, Medicina Psihosociala), aa cum rezulta i din acelai tabel de mai jos care prezinta, comparati v, continutul unor mono grafii din domeniile Psihologiei Medicale, Medicinii Psihosociale, Psihologiei Sanatatii i Medicinii Comportamentale.

l
Psihologie Medicala (lamandescu, 1995)
I. Introducere In Psihologia Medicala (PM) 2. Boala ca stare noua. de disconfort somatic i psi hie i de impas existential 3. Modalitati de implicare a stimularii psihice In patogeneza 4-7. Stresul psihic 8. Conceptia psihosoma tica In medicina. Tulburari i boli psihosomatice 9. Relatia intcrpersonala dintre medic i pacient I 0. Dinamica desfaurarii relatiei dintre medic i pacient 11-13. Psihoterapia suportiva I 4.Psihologia durerii i a

Medicina Psihosociala (Buddebergi Willi, 1998)

I. Insemnatatea i obiectivele Medicinei Psihosociale (MPS) 2. Medicul/Doctorita 3. Bazele comportamentului social 4. Sistemele sociale i reglarea lor 5. Psihologia dezvoltarii 6. Funqiile psihice de baza 7. Psihologia personalitatii 8. Psihofiziologie 9. Sanatate i boa Ia I 0. Aspectele sociologice ale bolii II. Relatia dintre medic i bolnav 12. Convorbirea medicala. Cercetarea medicala 13. Adaptarea Ia boala 14. Situatii speciale In

Psihologia Sanatatii (Bruchon-Schweitzer i R. Dantzer, 1994)

I. Introducere fn Psihologia SclnataJii(PSJ
I. Obiective. Definitii 2. Modele explicative clasice 3. Modele explicative In PS 4. Predictmi ai sanatatii i bolii 5. Strategii de ajustare, ca moderatori 6. Critica modelelor explica tive In PS

Clinical Health Psychology (P. Bennet, 2000)

I. Corelatele psihoso ciale ale sanatatii 2. Stres i sanatate

Rethinking Health Psychology (M. Crossely 2000)

I. Definitii ale Psihologiei Sanatatii 2. Sanatatea i boala In societatea contem porana 3. Abordarea psiholo gica a promovarii sanatatii 4-5. Studiul durerii i bolii 6. Abordarea sanatatii min tale 7. Managementul bolii: relatiile dintre medic i pacient 8. Traind in fata mortii

l: _

Comportament relafio nat cu sanatatea

3. Decizii raportate Ia sanatate 4. Reprezentari i atitu dini fata de boala i sanatate

II. De la stresul ohiectiv Ia stresul perceput Ill. Controlul perceput yi rolul sau in trw r::.acJia dintre individ i evenimentul stresant IV. Strategii de ajustare sou coping V. Suportul social fn relaJia stres-boalcl VI. Psihobiologia stresului

Psihologia sanataJii aplicata

5. Concepte legate de spitalizare 6. Munca in spital 7. Promovarea sanatatii

lntervenJii clinice
8. lnterventii psihologice

situatiilor limita In asistenta medica!a I 5. Psihologia medica mentului i complianta terapeutica 16. Principii i modalitati practice de optimizare a actului medical prin mijloace psihologice

asistenta medicala (urgente, varstnici, stari terminale, etc. )

psihie VII. Catre wz model bio psilw-social a! bolii

9. Metode de apreciere 10. Calitatea Vietii ll.Schimbarea unor comportamente de rise

Tabelul 1. ConJinutul de ho::ii a/ unor clirJi de Psilwlogia Slinatdfii, compomti1 cu Psihologia Medicaid sau Medicino PsihosociaJa

15
-

E. SC
A

DE

ASCONA

lntrudit autorul dirtii de fata datoreaza mult contactului tiintific cu prof. Boris Luban Plozza, eful de necontestat al colii de Psihosomatica i Medicina psihosociala 'tie Ia Ascona, consideram utila o prezentare a atmosferei de efervescenta spirituala i ale lnsemnatelor contributii ale acestei Coli ilustre la dezvoltarea psihologiei medicale (i psihosomaticii)

1. Istoric. Aparitia Modelului Ascona i a Grupurilor Monte Verita

In ultimele patru decenii, In Centrul elvetian Ticino s-a dezvoltat o veritabiUi COalade me dicina psihosomatica i psihosociaHi, legata de numele unor mari personalitati din aceste domenii: Michael Balint i Enid Balint, Erich Fromm, Julius Heuscher, Andre Haynal i Boris Luban-Plozza. Aceasta Coala s-a structurat pe baza desfaurarii anuale a unor ,colocvii internationale" dedicate analizei relatiilor In plan psihologic i social dintre medic i pacient dar i problemelor de baza ale psihoterapiei, cu un accent special pe art-terapie. In plus, adeseori au existat, In cursu!acestor colocvii, tematici interesante abordate In stil brainstorming de catre par ticipanti veniti din Europa, America i celelalte continente. Primul colocviu international s-a desHiurat In localitatea Grono (locul naterii Prof. Dr. med. Dr.hc Boris Luban-Plozza) In anul 1960, desfaurandu-se apoi Inca 7 ani In aceeai locali tate, dupa care ele s-au mutat In Ascona avand loc Ia Centrul Monte Verita (,Muntele Adevarului", denumire predestinata) i bucurandu-se de patronajul Secretarului General al Consiliului Europei lncepand din anul 1968. Este util sa subliniem importanta operei psihanalistului Michael Balint care a elaborat o metoda de lntalnire a medicilor In timpul careia se discuta nu atat cazurile pacientilor, dit mai ales sentimentele i reaqiile medicului In fata unui anumit pacient pentru a facilita nu atat diag nosticarea pacientului cat a relatiei medic-pacient. Este vorba despre grupurile Balint, o metoda perztru cwwa terea psihologidi de sine i deci despre un instrument important de lupta anti-stres i anti-burn-out. Metoda lui Balint a fost ulterior reluata de lucratorii din domeniul social, nu neaparat medici (psihologi, infirmieri, profesori universitari etc.) aparand astfel grupurile Ascona definite ,Modelul Ascona" de catre OMS i fn cadrul carora participll, alttturi de medici i i1 {irmiere, studenfi practican[i la patul holnavului. Grupurile Monte Verita- aparute ulteri or- au adoptat i grupuri cu profesiuni mixte (totu i, de ohicei, de naturll socia/a), In core parti cipa, pe Iango medici, studenfi sau cadre sanitare i pacienfi i fmniliile pacien[ilor. E < .,tc vorba despre o metodologie care urmarete scopuri ,suplimentare" fata de grupurile Balint: aceasta metoda se refera la lndreptarea ,diagnosticului" nu doar asupra relatiei medic-pacient, ci i. In general, asupra relatiei bolnavului cu persoane care 1 1 lnsotesc In drumul sau (medic, rude). Centrul de Documentare Balint*, care are sediul la Ascona (Elvetia), coordoneaza 1ntal niri i seminarii dedicate problemei stresului, prevenirii i tratamentului bolilor, In cadrul unei orientari psihosociale a medicinii, ca fiind cultura sanatatii. La acest centru se pot obtine infor matii privind seminariile de tehnici anti-stres. Aceste grupuri Monte Verita, instituite din 1985, ofera participantilor o experienta inedita In cursu! careia se 1ncearca sa se lntalneasca pacientul cu medicul (medicii, nu numai medicul curant) In cadrul unui ,colocviu" Ia care asista i membrii familiei pacientului. Are loc, deci, o largire a grupului Balint (a se vedea capitolul respectiv), conservandu-se spiritul .'ji finalitatea acestuia. Aceasta ,largire" reprezinta- potrivit aprecierii facute de catre Enid Balint. care a con tinuat opera ilustrului sau sot, conlucrand cuB. Luban-Plozza i colaboratorii acestuia dupa 1970
A

- o inovatie extrem de importanta din punct de vedere al conceptului familial (,family systems approach"), familia aflandu-se In relatie cu ,grupurile de discutie " cares-au dezvoltat In acei ani de ,lnceputuri" la Clinica Santa Croce din Locarno. Pe de alta parte, noutatea adusa de aceste grupuri - care ofera un model de formatie i per feqionare pentru medic (dar i pentru psihologul clinician, consideram noi) - este reprezentata de faptul ca ,medicul i pacientul sau sunt implicati direct - i lmpreuna! - In experienta bolii asupra careia reflecteaza lmpreuna" (P. Watzlawick ). Desfa urarea edintelor acestor grupuri are loc In timpul congreselor i seminariilor (aa cum au fost Colocviile de la Ascona = ,Ascona Meetings") i reprezinta un prim pas important pentru acceptarea pacientului, nu numai In cadrul grupurilor ci chiar In cadrul conferintelor discutiilor de Ia lntrunirile medicale (pe teme de Medicina Psihosomatica i Psihosociala ).

Aceasta metoda de pregatire reciproca s-a extins treptat, in afara de medici, i Ia stu denti i Ia personalul paramedical, Ia operatorii sociali, Ia preoti i Ia juri ti.
Obiectivul fundamental ramane, totui, cautarea ,tonului potrivit" In raportul cu bolnavul, bazandu-se pe solicitudinea limbajului sau verbal ca mesaje somatice pe care el le lanseaza, cu lnceputul care deriva din mobilizarea fortelor autocurative ale pacientului i ale familiei sale, toc mai prin interventia medicului: un ajutor pentru autoaparare. Din acest lucru deriva importanta fundamentala a diagnosticului raporturilor i terapiei acestora. In multe tari, 1ntre care Germania, Austria, Italia, Ungaria, Anglia, Slovenia, ca i In Romania (dr A Yeress), au lnceput sa funqioneze astfel de grupuri. Din pacate, o data cu disparitia profesorului Luban Plozza, activitatea acestui centru i-a pierdut din stralucire i partcipare internationala.

2. Preocupari i realizari ale , colii din Ascona"

In decurs de aproape jumatate de secol, In jurul Prof. Dr. med. Dr. h.c. Boris Luban-Plozza s-a cristalizat o veritabila COalade Medicina Psihosomatidi i Psihosociala care li are radacinile In conceptele i activitatea unor autori de sorginte psihanalitica dar cu preocupari inovatoare In Psihosomatica i Psihologia Medicala- cum au fost M. Balint, Enid Balint, Erich Fromm -con tinuate Ia acest lnceput de secol de personalitati de marca 1n acest domeniu, ,calite" alaturi de aceasta veritabila ,punte de viata" reprezentata de profesorul Luban-Plozza, denumit de ditre pacientii sai ,Doctorul Boris". Dintre aceste personalitati a cita In primul rand pe Dr. Arthur Trenkel - multa vreme Preedinte al Federatiei Internationale a Societatilor de Psihologie Medi cala i remarcabil teoretician al Psihologiei Medicale, activand Ia 1nceputul carierei Ia Berna - Prof. dr. Graziano Martignoni (coautor, alaturi de Prof. B. Luban-Plozza, al unor lucrari interdis ciplinare ale Medicinei cu Psihologia, Filosofia, So iologia i Etica), precum i pe mai tinerii colaboratori ai Prof. B. Luban-Plozza: Dr. Tazio Carlevaro, Friedbart Kroeger i Lothar Knaak. Nu ultimul, pe o astfel de lista de elevi i colaboratori poate fi inclus i autorul acestor randuri. Incepand din 1979, Ia ,,nta!nirile Internationale de Ia Ascona" a fost instituit In onoarea lui Balint Premiul International Balint, rezervat studentilor Ia medicina*, caruia i-a urmat In 1987, in

colaborare cu Crucea Ro ie Elvetiana, premiul Balint pentru functionarii sanitari, mai ales pentru infirmieri. ,

* Ia editia premiilor Balint din anul 2001, cei 8 studenti romani, reprezentand catedra de Psihologic MedicaHii Psihosomatidi a UMF ,Carol Davila" Bucure ti, (condusa de prof drIB Iamandescu) au obti nut premiul special al juriului, premiul lntai individual i un premiu special pentru profesorul care i-a pregatit. Jar Ia editia 2002, alte doua studente romfmce au cucerit premiul I i respectiv, III.

17
> > '-'

Lucrarile de concurs ale studentilor trebuie sa contina 4 seqiuni: ExpoziJie: Lucrul se bazeaza pe experienta traita personal In cadrul relatiei dintre student i pacient i pe posibila sa evolutie. '';' Reflectare: 0 astfel de activitate trebuie sa retlecte nu doar gfmdurile apftrute In aceasta relatie, ci i sentimentele i fanteziile reprimate de obicei In acest context. AcJiune i Progresie: Ar fi oportun sa se indice calea apta a crea premisele necesare pentru transformarea adecvata a experientei In aqiune. coala de Ia Ascona a marcat de-a lungul timpului cateva realizari care s-au propagat cu repeziciune i profunzime In randul psihosomaticienilor europeni i americani. Ca unul care am participat Ia ultimele noua ,Ascona Meetings" i am parcurs marea majoritate a cartilor elabo rate de Luban-Plozza i colaboratorii sai, consider ca relevante pentru contributiile colii de Ia Ascona Ia dezvoltarea Psihosomaticii, Medicinii Psihos.ociale i actualei psihologi i a s{matatii urmatoarele: 1. Tentatiwt de a gasi un limbaj comun pentru psihosomaticienii din fntreaga lume. par ticipanJi Ia Colocviile lnternaJionale de Ia Monte Verita (Ascona), inclusiv pentru studen[ii par ticipanJi lu concursurile dotate cu Premii/e Balint care, In mod sigur, au propagat conceptde i metodele balintiene i, In general, psilwsomatice lnsu ite In acest veritabilfiefal psihosonwticii internaJionale. 2. Amplificarea psihosocialii a grupurilor Balint prin llirgirea cadrului pr( f'esional de p([r ticipare (a se vedea Modelul Ascona i Grupurile Monte Verita deja prez.entate Ia lstoricul $colii de Ia Ascona ). 3. Concentrarea preocupiirilor clitre problematica de largli riispiindire i acJiune Ia interfaJa dintre slinlitate .y i boala: - stresul psihic; - anxietafe([ }i depresia; - tulbu rlirile de somn; - conzbaterea comportamentelor nocive pentru slim/tate; - rolul mi cclrii i a! efortului .fiz.ic. 4. Studiul aprofundat al relaJiei dintre medic i pacient, liirgitli prin participarea celorlaiJi membri ai echipei terapeutice, inclusiv prin asigurarea unei dimensiuni sociale ( / cadrului de lngr(jire a bolnavului i prin considerarea .y i antrenarea familiei bolnawt!ui In proccsul trutdrii bolii acestuia. 5. Punerea in valoare a resurselor artei (In special a picturii }i mu::.icii) ca clement psi hoterapeutic (Art-tt'rapie), adjuvant In tratamentul bolilor dar -i In promovarea sc/ndtdfii. Referitor Ia utilizarea muzicii ca element terapeutic, trebuie mentionat ,Antrenamentul psi hosomatic" - elaborat de Luban-Plozza i Pozzi - metoda psihoterapeutica de relaxare ce uti Iizeaza exercitii centrate pe respiratie, asociate cu muzica. In ultimii ani, din 1999, sub lndrumarea Prof. Luban-Piozza, a luat na tere Ia Bucurqti ,Centrul Luban-Plozza pentru Studii In Medicina i Muzica", condus de doi codirectori: Prof. loan Bradu Iamandescu i Prof. Grigore Constantinescu, In cadrul caruia are Joe o activitate de cercetare tiintifid\ interdisciplinara bazata pe intluentele psihosomatice ale muzicii abordatc pe direqia unor studii lntreprinse de catre medici, psihologi (Catedra de Psihologic Medicala i Psihosomatica a UMF ,Carol Davila" Bucuresti) si muzicologi (Universitatca de Muzica din Bucure ti). Obiectivele cercetarilor, cai rezultatele unor studii deja finalizate (prezentate Ia congrese internationale sau publicate In reviste de specialitate) vor fi prezentate In subcapitolul con sacrat muzicoterapiei.

--------

6. Dezvoltarea unor concepte psihosomatice sau medico-psihosociale legate de relatia medic-pacient, condensate sub formule U O r ironice dar cu valoare mnemotehnica precum
,,Angina temporis" (senzatia de constriqie toracica a medicului In fata unei sali de ateptare pline de pacicnti), sindromul ,totul doare", In cazul fibromialgiei; sindromul ,mamma mia', prezent mai ales Ia muncitorii de origine italiana care Iipau de frica In timpul consultatiei; sindromul ,sotului uscat", In cazul cuplurilor marcate de imposibilitatea comunicarii orale; sindromul ,garaj", In cazul celor care se fac nevazuti imediat dupa ce i-au internat sotul sau sotia bolnav/a, de parca i-ar fi ,parcat" jumatatea lntr-un garaj. ,Sindromul Pirandello", dupa autorul celebrei comedii !jase personaje in cciutarea unui autor, caracterizeaza cazurile acelor pacienti care In familie se pierd In discutii inutile i atunci pornesc In cautarea disperata a ,regizorului medic", lntr-un iter medicorum et magorum. 7. Relevarea importantei educatiei sanitare ca element de baza nu numai a! tratarii bol navilor ci i a! promovarii starii de sanatate pentru dezvoltarea unor comportamente sanogene In randul colectivitatii (,anticorpii sanatatii", In acceptiunea data de Luban-Plozza, apar ca urmare Ia aqiunea medicului ca un veritabil vaccin - continutul acestuia fiind reprezentat de sfaturile i atitudinile pozitive ale medicului ). Pe Ulnga numeroasele lucrari cu continut teoretic publicate, avand o astfel de tematica, aceasta preocupare s-a reflectat cu precadere In lnsai organizarea Reuniunilor Internationale de Ia Ascona Ia care- de fiecare data- au Joe premieri, In cadrul festiv a! acestor reuniuni, acordate organizatiilor laice promedicale (echipe de Crucea Roie, funqionari ai diverselor municipalitati, echipe de pompieri etc.). Rezultanta tuturor acestor responsabilitati este formarea unei mentali tati de responsabilitate individuala i colectiva pentru promovarea, pastrarea i redobanclirea sanatatii.

'

>

19

Bibliograjie selectivii
I. Ader R. (red). Psychoneuroimmunology. Academic Press. London, New York, 1981. '.-; 2. Alexander F. La medecine psychosomatique, ses principes et ses applications. Payot, Paris, 1952. 3. Balint M. Le medicin, son malade et Ia maladie, Payot, Paris, 1966. 4. Bell Verle L. In: How to conquer the addiction of rock music, institute in basic life principles. Illinois 1993, 81-85. 5. Bellar C. Clinical Health- Psychology. A specialty for 21st century. Health Psycho!. 1997; 16(5): 41 1-416. 6. Bennet P. Clinical Health Psychology. 2000. 7. Bruchon-Schwci tzer, Dantzer R. Introduction dans Ia psychologic de Ia sante. Press U ni v. France, Paris, 1994; 13-42. 8. Buddeherg C., Radvila A., Kaufmann P. Was ist Psychosomatische und Psychosoziale Medizin. In: Medicine psychosoamtique et psychosociale en Suisse. Verlag Bahler-Bern, 1993. 9. Budd eberg C., Willi J. Psychosoziale Medizin. Springer Berlin, Heildelberg, 1998. 10. Dohrescu I Psihiatria copilului i adolescentului. Ghid practic. Ed. Medicala, Bucure ti 2003. II. Crossley M. Rethinking Health Psychology. 2001. 12. Dumitra cu D.L. Neurogastroenterology, Ed. Univ. luliu Hatieganu, Cluj Napoca 2005 13. Dunbar F. Synopsis of psychosomatic medicine. Mosby, St. Louis. 1948. 14. Feldman M.D.. Christensen J.F. Behavioural Medicine in Primary C are- A Practical Guide. Lange Medical Books I McGraw-HilL 1997. 15. lamandescu I. B. Psihologie medica l a , ed. II. Ed. lnfomedica. Bucurqti, 1997. 16. lamandescu I.B. Stresul psihic - din perspectiva psihologica i psihosomatica. Ed. lnfomedica. Bucuresti, 200 I. 17. lamandescu I.B. Elemente de psihosomatica generaHi i aplicaUi, Ed. lnfomedica, B ucure ti, 1999. 18. lamandescu I. B. Psychoncuroallergology, Ed. Romcartexim, Bucure. ti, 1998. 19 lamandescu I. B., Dragomirescu C., Popa- Velea 0. Dimensiunile psihologice ale actului chirurgical. Ed. lnfomedica, Bucure. ti, 2000. 20. lamandescu I.B. Mutatii contemporane In dimpul de prcocupare al psihologiei medicale. Rev. de Psihiatrie. 200 L IlL 3-4, 123-139. 21. Luban-Ploaa B., Laederach-Hoffmann K., Knaak L., Dickhaut H. H. Der Arts als Arznei . Deutsche Artze Verlag, Koln, 1996. 22. Luban-Piozza B., lamandescu I. B. Dimensiunile psihologice ale muzicii. lntroducere In muzicoterapie. Romcartex i m. Bucure ti, 1997. 23. Luban-Piozza B., Pozzi U., Carlevaro T. Convietuirea cu stresul. Ed. Medicala, Bucure ti,2000. 24 Luban-Piozza B. Legaturi de viata. Ed. Medica !a. Bucurqti, 200 I. 25. Luban-Plozza B. Wege zur Gesundheit am Monte Verita XXVI Ascona Meeting. Monte Verita 2324. April. 1994. 26. Luban-Plozza B.. Poldinger W., Kroger F. Boli psihosomatice In practica medicala. Ed. Mcdicala, Bucure s,ti, 1996. 27. Luban-Plozza B. i I. B. Iamandescu Dimensiunea psihosociala a Practicii Medicale. Ed. lnfomedica. Bucure ti, 2005 28. Restian A- Medicina Cibernetidi, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983. 29. Romila A. Psihiatrie ed. II - Asoc. Psihiat. Liberi. Bucure s> ti. 2004. 30. Sandulache S. Filosofia religiei, Ed CARD, Bucure ti, 200 I 31. Studt H.M und Pelzold E.R. - Pszchotherapeutische Medizin de Gruyter, Stuttgart, 2000. 32. Trenkel A. Conclusions. Psycho!. Medicate. 1985; 17 (2): 257-258. 33. Tudose F. 0 abordare moderna a psihologiei medicale, Ed. Infomcdica. Bucurqti, 2000. 34. Valeanu V ., Daniel C. Psihosomatica feminina. Ed. MedicaJa, Bucure ti, 1976. 35. Verres A .. cap. Mi carea Balint, Grupurile Balint. Ascona i Monte Verita

i
'

r
I

PSIH L G O O IA SA

NA TA TII

- I I -

CAPITOLUL 1

DO ENIUL DE PREOCUPARI - AL PSIHOLOGIEI Til A A T

J. DEFINITII
Este circumscris de diteva definitii dintre care vom recta urmatoarele: Definifia extensivii (Matarazzo, 1980): Ansamblul atributiilor specifice - de ordin educational, tiintific i preofesional- aduse de catre psihologi, promovarii i mentiner ii sanatatii, prevenirii i tratamentului bolii, precum i identificarii coordonatelor etio logice i diagnostice ale bolii i disfunqiilor legate de aceasta, i analizei i imbunaH1tirii sistemului de ingrijire i formarii unei politici a sanatatii. Definifii succinte Sarafino ( 1990): o disciplina avand 3 obiective intercorelate: promovarea unor comportamente i stiluri de viata sanatoase, prevenirea i tratarea bolii, ameliorarea lngrijirii bolnavilor Murray, Ewans i Willig (2000): domeniu (dimp) interdisciplinar care trateaza apli carea notiunilor i tehnicilor psihologice la sanatate, lngrijirea bolii i sanrttatii Marks (2005) - o definitie aproape identica: ,aplica cunotintele i tehnicile psi hologiei Ia sanatate, boala i Ia sistemul de ocrotire a sanatatii" Definifie restrictivii (M. Brouchon- Schweitzer- 1994): ,studiul factorilor i pro ceselor psihologice care joaca un rol In aparitia bolilor i care pot sa accelereze sau sa incetineasdi evolutia acestora". Dupa cum se observa, dupa anul 1994 i pana in prezent, definitia Psihologiei Sanatatii (Health Psychology) s-a extins, cuprinzand treptat toate domeniile indicate din 1980 de catre Matarazzo i care cuprind i pe cele considerate de noi ca apartinfmd - cu suprapunerile inevitabile - Medicinii Comportamentale.

2. CLASIFICARE DUPA. DOMENIILE ABORDATE (Marks - 2002)

Cum era de ateptat, Psihologia Sanatatii (HP) cuprinde, In prezent, 4 domenii (clinic, sanatate publica, sanatate a grupurilor sociale i de analiza critica a politicilor pentru sanatate =,Critical Health Psychology") dintre care primele 3 intereseaza in mod deosebit pe medici i psihologi.

bio - psiho - social al lui Engel, formulat de catre APA (200 I), sanatatea i boa Ia sunt produsul combinarii unor factori incluzand caracteristici biologice astfel (ex. predispozitia genetica), factori comporta mentali (stil de viata, stres, convingeri/atitudini fata de sanatate) i conditii sociale (influente culturale, relatii familiale i suport social ). Focaliz.are (centrare) pe tulburarile (disfunqiile i bolile fizice somatice ) Grupuri [irlta: pacienti cu ,tulburari specifice"

a) Psihologia Clinidi a Sanatiitii (Clinical HP): Defini[ia este cea data de Matarazzo In 1980 Reprez.inta un sistem teoretic subiacent: modelul

b) Psihologia Sanatatii Publice Deflnifie: Aplicarea teoriei psihologice, cercetarii i tehnologiei Ia lmbunatrttirca
sanatatii populatiei

Baza teoretictz: sustinerea comportamentelor preventive fata de sanatate prin masuri legale i fiscale (ex. obligativitatea unor vaccinrtri, amenzi pentru conducere sub intluenta alcoolului, etc. ). Focalizare (centrare) pe: promovarea sanatatii i prevenirea bolilor (educaticlinter ventie ) Grupuri (inta: grupuri mari populationale expuse Ia riscul pt anumitc boli (ex. agricultori, mineri, etc. ) c) Psihologia sanatatii comunitatilor (Community Health Psychology ) De.flni[ie:teorii, cercetari i aqiuni sociale pentru promovarea unei stari de sanatate
i o cretere a rezistentei fata de boli i prevenirea unor probleme de sanatate In rfmdul unor grupuri sociale sau al unor indivizi izolati - In conditii sociale defavorizante (Society for Community Research and Action- 200 I) B a ::.dteoreticli: modelul social economic corelat cu starea de sanatate lntr-un con text social - (de regula, defavorizant ). Focoli::.are:promovarea/protejarea sanatatii fizice i mentale Grup _ tin tc i: grupuri/persoane defavorizate social (de ex. emigranti) vulnerabire fata de expunerea Ia boala dar i Ia consumul de droguri sau boli cu transmisie sexuaUi. Din analiza sarcinilor i grupurilor tinta ale acestor ramuri apare ca evidenta posi bilitatea implicarii medicilor i psihologilor In fiecare dintre ele, dar baza notiunilor i tehnicilor de interventie o furnizeaza Psihologia Clinica a Sanatatii.

23

3.R E

NOMICE

INTERDISCIPLI

Fara a mai relua o serie de probleme doctrinare discutate In capitolele din introdu cerea Ia Psihologia Medicala, va trebui totui sa prezentam diteva relatii cu domenii asemanatoare, menite sa produca confuzii, ca de exemplu: Medicina bio-psiho-sociaHi i Psihologia medicaHi - ele insele fiind in genere, cvasisuperpozabile lntre ele) utilizeaza, in practidi aceleai concepte i domenii de lucru ca i Psihologia Sanatatii.

Sanatatea comportamentata (Behavioral Health)

Este un domeniu interdisciplinar dedicat promovarii filozofiei sanatatii care pune accentul pe responsabilitatea individuala in aplicarea cunotintelor furnizate de tiinta comportamentului i medicina pentru mentinerea sanatatii i prevenirea bolii printr-o varietate de activitati insuite i aplicate de insui individul (Matarazzo, 1980 p 813). Dupa cum se vede exista o superpozabilitate cu definitia restdinsa a psihologiei sanatatii cu care noi operam in cartea de fata.

Medicina comportamentala
Domeniu interdisciplinar referitor la dezvoltarea i integrarea cunotintelor furnizate de tiintele comportamentale i medicale, in legatura cu sanatatea i boala, aplicarea lor Ia prevenire, diagnostic, tratament i reabilitare (Schwartz i Weiss, 1978).

Sociologia medicala
Ramura de interferenta intre sociologie i medicina axata pe studierea factorilor de mediu social, care aqioneaza in mod protector (suportul social), sau nociv, (aqiune directa) pe latura biologica a fiintei umane. Autoarea (Jane Ogden -2002) exemplifica prin frecventa mai mare a unor boli intr-un anume mediu social (ex. tuberculoza In mediile paupere, IMA Ia muncitorii necalificati ). tiintele umaniste care au legaturi stranse cu psihologia sanatatii sunt antropologia medicala i psihologica, bioetica, psihopedagogia i altele.

4. SCURT ISTORIC
Marilou Brouchon - Schweitzer mentioneaza oficializarea acestei discipline In 1985, in Statele Unite, ca sectie componenta a Asociatiei Psihologice Americane, pre cedata de o reuniune (grup de lucru), reunit in 1976 in State1e Unite (Stan Maes ). Primul preedinte al societatii americane a fost Joseph D. Matarazzo. Ulterior ( 1985) In Annual Review of Psychology, apare un prim numttr, dedi cat psihologiei sanatattt. lmediat, In 1986, Ia initiativa profesorului universitar olandez Stan Maes a fost fan data Societatea Europeana de Psihologie a Sanatatii. Din 1986, dupa prima conferinta europeana consacrata acestui domeniu. organiza ta Ia Tilburg, s-au raspandit In Europa asociatii nationale de Health Psychology In Olanda, Anglia. Belgia, Germania, tarile scandinave i In Spania

Au lnceput sa se predea cursuri in toate universiti11ile olandeze, initial In Leide i Utrecht, ca i In alte universitil1i europene, Londra, Alicante, Trier, i Lausanne. Au aparut numeroase monografii in acest domeniu dintre care cele din jurul anului 2000 au fost deja prezentate in introducerea caqii noastre. Aa cum s-a mai aratat, psihologia sanata1ii tinde sa inglobeze, la concurenta cu medicina comportamentala, aspectele atitudinale i comportamentale implicate In pro movarea sanatatii i combaterea factorilor de rise pentru imbolnaviri dar i problemele psihologice ale bolnavilor i ale sistemului medical de ingrijire (cu multiple aditionari de specialiti din alte domenii conexe, sociologi, psihologi, etc). Dupa cum am mai mentionat aceasta a doua seqiune a psihologiei sanatatii - con sacrata comportamentului bolnavului i relatiei dintre medic i pacient - noi o consi deram ca reprezentand domeniul de preocupari al medicinii comportamentale, ceea ce ne permite sa evitam suprapunerile extrem de frecvente dintre ceea ce lnteleg sa reven dice ca fiind domeniul lor de studiu, diversele universita1i americane, i mai recent, europene. Pare ca important faptul di, indiferent de eticheta acestor discipline (psihologia

sanatiitii, medicina comportamentala), ele studiaza acelai ansamblu de pre ocupari legate de aspectele psihosociale ale sanatatii i bolii ca i ale sistemului de ingrijire a sanatatii.

CAPITOLUL2

A - - SANATATII

T il

f. DEFINIRE

GENE

Inceputurile umanitatii - initial legate de aparitia autoretlectarii, ca proprietate majora a psihismului - au fost supuse, mai mult decfit astazi, funqionarii unei reguli de aqiune i reflexie postaqionala, regula bazata pe "lncercare i eroare" (cu coreqia emergenta de tip feedback a aqiunii respective). Conform acestui mecanism de gfmdire, scaderea brutala sau insidios instalata a capacit{ttii omului primitiv de a-i desfaura obinuitele sale activitati (preponderent fizice) ale vie ii zilnice a fost interpretata ca un "accident", a carui repetare- Ia acelai individ sau Ia alti indivizi- a permis conturarea. de-a lLmgul timpului, a notiunii de boala ( cu diferite acceptiuni semantice), semnificfmd o :tarenoua, nefavorabila, de rupere a echilibrului relatiilor individului cu natura lncon juratoare dar i cu ceilalti indivizi. Se pare ca ideea de boala a precedat pe aceea de sanatate. Accasta din urma s-a constituit dupa ce individul, vindecat de boala, i-a regasit senzatiile i capacitatile pier dute temporar In cursu) bolii. Noua stare, de bine redobfindit". a fost recunoscutrt i contientizata ca un atribut personal de mare pret pe care, din acel moment. individul Sa hotarfit sa i-J apere Cll toate mijJoace)e (ampJificate i muJtipJicate odata Cll progre se)e societatii umane). Evolutia cunOtintelor despre sanatate i cultivarea acesteia- legata strfm:de SLIC cesele medicinii - a fost influentata de diferite credinte religioase, ca i de evolutia ascendenta a tiintelor sociale (psihologia i sociologia).

DefiniJie personalii
Sanatatea reprezinta o stare globala (gencrala) a organismului uman conforma cu mentinerea nivelului de funqionare (=viata) al sistemelor sale morfo-funqionale com ponentc In cadrul reprezentat de ansamblul unor parametri de definitie: somatici (anato mo-fiziologici) si psihologici. In esenta, sanatatea reprezinta un echilibru dinamic al relatiilor individului cu mediu! lnconjurator, natural/artificial i social, relatii ce pot fi sintetizate ca reprezentfind lnsei prentizele vietii. asigurate de schimbul de substante (i energie = metabolism) i informatie cu acesta.
L ' '-

c
Definifia OMS (W.H.O. )

In plan subiectil, orice individ sanatos o apreciaza, eel mai adesea, fugitiv, ca pc o stare de "bine", fara a o savura lndelung, ca atunci cfmd se vindeca brusc dupa o boa!a acuta tredltoare. Aceasta senzatie placuta "de bine'', (bien-etre, valetudo, wohl) co respunde i unci ''cenestezii pozitive", un fel de contientizare a funqionalitatii n01male a componentelor organismului, o suma de informatii cenestezice, In special Ia nivelul aparatului locomotor, tegumentelor i respiratiei. Din aceasta optica subiectiva rczulta i definitia Organizatiei Mondiale a Sanatatii (WHO) care considera sanatatea ca
pe o stare de bine complet din punct de vedere fizic, psihologic i social - i nu absenta bolii.
Aceste evaluari cu tenta introspectiva se refera Ia aprecierea subiectiva a sanfttatii predominant somatice acoperind numai o parte din sfera notionaUi a sanatatii globale (care include i sanatatea mental a) i corespunzftnd respectarii unor parametrii psihici i sociali de definitie.

Soma
Ma

Omul

't '
teria+ W

s
H I
B

Natural

Mediu
Social

I
Informatie
II

u
R

Psyche

Vi ata

II

Figura 1. Via(a wnanli, ca schimb de substanfli

i il?f'ornw[ie cu mediul fncm jurlitor

perspectiva vietii sociale*

Biologic

27

Defini t,i a OMS

Stare de bine complet

Psihologic Social

Capacitatea individuaHi de a indeplini cu succes activitatile zilnice, familiale, sociale i profesionale

Figura 2. Defini[ii ale stuulttl[ii

2 SANATATE A SOMATICA .

Se referrt Ia ceea ce mai putem denumi sanatatea fizicrt ,,sanatatea trupului''. Parametrii sonlatici ai starii de sanatate se refera Ia 0 serie de indicatori cxterni de ex. fizionomia, tegumentele - sau interni- de ex. constantele sangelui - care circum scriu statistic normalitatea, ca de exemplu: morfologici (de ex. talia- cu extremele ei: gigantism i nanism) functionali (de ex. nivelul glicemiei, depait in diabctul zaharat), de rol social (capacitatea de a indeplini exigentele profesionale ori ale vietii cas nice sau alte solicitrtri sociale uzuale - de ex. curatenia trotuarului din fata locuintei ). In cadrul investigatiilor medicale ce studiaza aspectele mentionate mai sus ale normalitatii, exista o multime de indicatori In funqie de metoda utilizatrt i de organul abordat, din care exemplificam: constantele umorale (sange, urina, LCR, etc.), aspectele imagistice ale structurii unor organe: radiografia pulmonara, echografia renala, ecografia hepatica, tomodensigrafia osoasa, etc. Toate aceste aspecte morfo-funqionale ale sanatatii somatice sc supun unui anume grad de probabilitate i contin o doza de arbitrar, rcferitoarc Ia zona de granita, din dimpul unui continuum dintre sanatate i boala In care-In cazul unor boli incipiente exista multe dubii diagnostice. In plus, parametrii somatici "interni'' ai sanrttatii pot fi afectati de boalrt In conditiile In care individul se simte perfect sanatos (ex. bolile infeqioase in perioada incubatiei, cancerul in primele stadii, etc). Din acest motiv, aprecierea subiectiva a starii de sanatate are numai o valoare psihologica pentru individ ?i, In cazul unor boli latente, poatc constitui o sursa de
A
A

'

'' Zcm Stull p

i Hcim (I <)l)S l

-. -

eroare ce alimenteaza o relativ frecventa neglijare a unor examene periodice de sana

tate. In acelai timp, sanatatea somatica nu presupune coexistenta obligatorie a unei sanatati mentale, fapt ce explica existenta unor boli psihice in contextul unei sanatati somatice perfecte a bolnavilor respectivi.

3. SANATATEA 3.1 Definire

MENTALA

Dei ramurile Psihologiei Medicale studiaza aspectele psihosociale ale bolilor fizice (somatice), importanta cunoaterii dimensiunilor psihologice ale sanaUitii (in plan mental i in plan comportamental) este Ia fel de mare, in cazul bolnavilor somatici. Un prim argument este furnizat de faptul ca barajul - reprezentat de 0 sanatate mentala per fecta in fata solicitarilor mentale aparute sub forma stressului psihic - nu este, eel mai adesea, perfect i, din acesta cauza, el poate fi strapuns prin ;,onefe de "sfabtl re;,isten{ll" psihologiccl. Aceste zone sunt reprezentate de anumite trasaturi de personalitate cu rol permisiv fata de propagarea stresului indus de factori externi sau de factori interni, ca de exemplu, puternica rezonanta la disconfortul somatic generat de boala. Un al doilea argument este acela ca, in practica medicala, se pot intfrlni destul de frecvent pocien[i la care coe.ristd boli sonwtice cu tu!bttrari psihice ce necesita diagnos tic i tratament, cum este cazul unor mari nevrotici cu boli psihosomatice asociate (de ex., ulcer duodenal + astm bronic + hipertensiune arteriala, etc. Ia un acelai bolnav cu o stare dcpresiva) (Iamandescu 1980).

sanatatii mentale, criteriile de apreciere a normalitatii sunt mai putin riguroase (au un grad mai mic de cuantificare) dar pot, totui, srt ofere sufi
cientrt garantie pcntru o apreciere, mai ales dind observatia clinica se coroboreaza cu e/emente ale distrilnt[iei statistice (raportarea la majoritatea de cca 68o/r din zona medic+/- minoritatea decca 27%- incluse in normalitate) (Minulescu) i, mai ales cu utilizarea teste/or psihologice din domeniul psihodiagnozei. Intr-o tentativa globaHi de a defini sanatatea din punct de vedere psihologic, trebuie srt pornim de Ia cele doua laturi intercorelate ale psihismului: procesele mentale i actele comportamentale. In esenta, vom avea in vedere, ca i in cazul sanatatii somatice, o latudi externa (comportamental3), mai U O r de evaluat - deoarece comportamcntul este, prin definitie, observabil din exterior - i o latura interna (activitatea mentala). abordabiHi numai de catre subiect prin introspeqie. intrudit sanatatea mentala reprezinta radacinile (interne) ale comportamentuhJ ) ( acesta este pus in micare prin decizia luata in plan mental, dup5. o ''larga dezbatere" a instantelor psihismului), vom pastra acest termen (sanrttate mentala) intr-un scns echiva lcnt CLI ceJ de sanatate psihidi.

in definirea

DefiniJia 1
Yom porni totui de Ia o definire ''comportamentala" a sanatatii mentale. care poate

29
-

fi considerata ca un mod de a gandi, simti, i mai ales, a se comporta, al unei per soane, in conformitate cu normele (regulile) impose de colectivitate. Prin aceasta definitie de lucru, vom accentua caracterul de afiliere Ia normele sociale, incluzand i rticularitatile socio-cultural istorice ale acestor reguli, care, uneori, pot sa creeze con fuzii neesentiale. De exemplu, un individ care tluiera intr-o biserica ortodoxa sau intr-o o moschee comite un lucru considerat anormal (daca o face fara discernamant), iar o femeie avand cu capul acoperit cu turban este considerata excentrica intr-o tara cretina i perfect normala intr-o tara musulmana. Totui normalitatea psihica (pastram i aici sinonimia cu sanatatea mentala) nu este total superpozabiHi normelor socio-culturale, inclusiv juridice, existand multe cazuri in care micile abateri, ca de exemplu de Ia "codul manierelor elegante" sau de Ia regulile de circulatie, pot sa provina din ignoranta sau dintr-o rea intentie a individului i sa nu aiba un caracter constant. Aceste exemple impun inc!uderea discernamantului lntre atributele normalitatii.

Definitia 2
Avand in vedere ca perspectiva psiho-medicala de apreciere a sanatatii mentale este mai larga, mai explicita dar i mai adecvata dedit cea socio-culturala, vom considera ca valabila definitia data de Mihaela Minulescu: " persoana santztousa mental prez.inta 0 o structura unitaril a personalitdfii, fn care toate componentele complenzen.tare .fimc{ioneaz.{t integral, nu disruptiv, este corz.}tienta de propriile limite i poatefacefa[d ocestora, de asemenea, include -i capacitatea de a lnvdfa din e.rperienfa de \'ia{tt ". Potrivit aceleiai autoare, sanatatea mentala poate fi definita prin urmatoarele caractenstici: capacitatea de contientizare, acceptare i corectitudine in modul cum se concepe pe sme; sU1panirea mediului i adecvarea in modul de a face fata cerintelor vietii; integrarea i unitatea personalitatii; autonomia i increderea in sine; perceperea realista i sensibilitatea sociala: continuitatea dezvoltrtrii personale spre auto-actualizare.

3.2. Parametrii bio-psiho-sociali ai sanatatii mentale

Sanatatea mentala este, in primul rand conditionata de o baza biologica reprezen tata de structurile sistemului nervos central, mai ales ale scoartei cerebrale. Aceasta afir matie este sustinuta de existenta unor tulburari psihice in cazul tumorilor cerebrale dar i in cazul unor intoxicatii precum cea alcoolica sau din cursu) unor insuficiente de organ (uremic), encefalopatie portalrt, etc. Un celebru adagiu latin exprimrt plastic aceasta rclatic: ,mens sana in corpore sano". Referitor Ia interaqiunea individului cu mediul psiho-social, ,,Onion model" cla borat de Dahlgren i Witehead in I 091, ofcra posibilitatea unei vederi de ansmblu asupra modului in care nucleul biological individului respectiv (varsta, sex, ereditate)

------

r
I

este lnvelit In straturi concentrice, de Ia interior spre exterior, de ditre iJ fluento a/tor ,determinan[i ai .'ilinatcl[ii reprezentati de: '', I. factori ai stilului de viata 2. influente social-comunitare (la nivel de grup) 3. conditii de viata i munca 4. conditii generale social-economice, culturale i de mediu macrosocial. Stmatatea mentala trebuie apreciata In cadrul conditiilor de dezvoltare ale individului i mai ales, in functie de varsta. Astfel de exemplu, la copilul mic i Ia varstnicii fara boli degenerative avansate, performantele cognitive, aspectele afectivittttii, compor tamentul, etc. sunt foarte diferite de nivelul maximal al santttatii mentale specifice adul tului i care este denumita prin sintagma ''maturitate psihidi". Potrivit stadializarii concepute de Erickson ( citat de Luminita Iacob ), etapele de "dezvoltare psihosociala" sunt marcate de adaptareo i asimilarea Ia factorii sociali determinan[i (ibidem): parintii (0- 6 ani), Coala i familia (6-12 ani), grupele de aceeai varsta (adolescenti 13-18 ani), prietenii i relatia de cuplu (tinerete), familia i societatea (adultul matur), pensionarea i apropierea de sfaritul vietii (batranete). Adultul matur li formeaza comportmnente de asumare a responsabilitli[ii asupro
deci::.iifor sale. pune In centrul valorilor sale familia i societateo ifacultativ- t}i exprimli valen{ele creatoare (sau stagnea::.li). Copilul de diferite vftrste aspira Ia ( i dobftndete) autonomic i competente speci

fice vftrstelor pe care le parcurge, adolescentul - identitatea, tanarul - intimitatea sau izolarea (In relatia de cuplu, cu prietenii ), adultul- puterea de a genera, iar varstnicul - evaluarea reuitelor din cursu! vietii i lntelepciunea (sau disperarea). 3.3 Sanatate mentata i adaptare u n individ sanatos din punct de vedere mental (psihic) poseda 0 adaptarc supla i armonioastt Ia cerintele mediului predominant social. Pe scala normalittttii psihice adaptarea Ia mediul natural i psiho-social constituie un criteriu de departajare a gradelor de adaptare, motiv pentru care distingem mai multe tipologii In raport cu normalitatea definita mai sus. Astfel, vom distinge: Bolnavulnevrotic* Bolnavul nevrotic are o serie de tulbura_rimentale (In special In sfera afectivft), dar

rcu e:yte s c i se udaptez.e, este drept, cu mari eforturi, Ia cerintele vietii cotidiene i

normelor sociak ( cf Hochapfel i Hoffmann). Datoritft simptomelor sale psihice el cere. In mod rcpetat ( uneori excesiv ), ajutorul doctorilor deoarece estc con tient de boa Ia sa. Bolnavul psilwtic (prototip schizofrenicul) , Este rupt de realitate, traiete lntr-o lume a sa, frecvent delireazft, i nu recunoate faptul d'i este bolnav, In ciuda unor tulburari mentale severe.
': ' termenul de '"ncvrotic'' a fost eliminat prea u or din nomenclatura psihiatrid. reglementatft de
ICD-10 i DSM IV. dar cstc Inca pastrat de catre multi autori germani (de ex. W Schneider- 2000) i din

alte \(lri.

31

Tulburiiri de personalitate Dadi sindroamele nevrotice i psihozele lntrunesc elementele de definitie ale bolii
( cu un debut, o perioada de "platou" i, In final, o ameliorare- eel mai adesea- sau chiar vindecare, mult mai rar), tulburarile de personalitate (termenul mai vechi de "psihopatii") nu sunt considerate boli. Ele reprezinta o structurare timpurie, lncremenita, a unor trasaturi de personalitate lntr-un pattern comportamental specific fiedireia dintre ele, dar avand ca m11nitor comun inadaptareo sau o defectuoa.wi adoptare Ia Fia{a sociald. Ace ti indivizi se com porta de o aa maniera !neat, .fie eel ryi compliccl sing uri existen(a (de exemp/u, tipurile de persmwlitate anancastci sou enwtivci), .fie C(l "lifc/C sci s lere pe ceilal[i" ( K. Schneider) de exemplu, tipul borderline, tipul de personalitate disociata, paranoida, etc. (DSM IV). Aceasta din urma grupa de tulburari de personali tate recruteaza indivizi cu un comportament antisocial, adeseori delicventi care - dei au discernrunant - nu reuesc sa fnvete din propria lor experienta. de oameni certati cu legca i pedepsiti de dttre aceasta. Clasificarile psihiatrice mai noi fi scot pe aceti indivizi cu "personalitati dizarmo nice" din categoria bolnavilor deoarece tulburarile lor comportamentale sunt constante, au o evolutie cvasi-permanenta, nefiind, fn general, receptivi la psihoterapie sau la me dicatie psihotropa i nici la coreqiile aplicate de lege prin detentie (ibidem). Personalitii{i accentuate (Leonhard) Se considera de catre psihologi i se adeverete de catre marele public faptul ca indivizii care se lncadreazrt In normalitatea postulata de ditre testele psihologicc. dei sunt foarte pretuiti de catre cei din jurul lor pentru corectitudinea i eficienta lor fn plan mental i comportamental- dau, fn genere, impresia unor ,mediocritati" putin cam plic ticoasc. uniforme, mai ales ,pe termen lung''. ceea ce poate sa creeze un fen omen de saturatie afectiva, mai putin pentru colegii de serviciu, cat pentru membrii de familie i fn special pentru partenerul conjugal.
Ca o opinie personala, nesustinuta de probe tiintifice. avem impresia ca ace ti oamcni. ,.ca Ia carte''. (In special barbalii) ajung sa produca- In cadrul conjugaL mai a s- o -,,rvatic de le iritare ascunsa (In cazul In care ei reprezinta ,modelul"), sau de monotonie exasper<illta. motiv pentru care apar multe infidelitati sau divorturi declan ate de sotiile respectivilor ,.normali'". In cazul partenerelor ,nonnale Ia teste", sotul nu prezinta o astfel de tendinta Ia separatic fie din cauza atraqiei fizice -care compenseaza ,monotonia" -fie din cauza existen1ei unei ,supape" reprczentata de mici inficlellitati conjugate, acceptate mai u or In spatiul balcanic (cfmd autorii lor sunt harbatii).
'

Revenind Ia ,,normalitatea plicticoasa'' postulata de tcstele psihologice de personalitatc, este demna de apreciat tentativa lui Karl Leonhard de a fntreprinde un efort- spri jinit de clasificarile anterioare ale tipurilor de psihopatii. In special a lui Kurt Schneider, -d a considera, pe baze clinice, existenta unci zone de tranzitie fntre normalul perso e nalit{ttii i patologicul reprezentat de tulburarile de personalitatc. Criteriul care permite diferentierea fata de anormalitate cste, In opinia noastrrt, mentinerea evoJutiei persoanei respective In cadrul unei adapti'iri sociale, eel putin acceptabile, fara situatii conflictuale zgomotoase cu sine i cu lun1ea din jur. In cadrul acestci zone de tranzitie se situeaz{t o seric de tr{tsrtturi accentuate de personali-

'

r
tate (ex. emotivitatea, impulsivitatea, tendintele obsesive, paranoide, etc.) a caror prezenta Ia un individ ( una sau chiar mai multe) confera acestuia un grad de originali tate, adeseori apreciat de catre cei din jur . In ceea ce privete adaptabilitatea acestor personalitati accentuate'' - din randul carora se recruteaza valorile tiintifice, artistice, e - ale societatii - exista posibilitatea tc unei ,derapari" spre personalitati dezarmonice, In cazul unor lmprejurrtri ale vietii nefa vorabile (Minulescu ). Redam mai jos tipologia de baza a personalitatilor accentuate creata de Leonhard, nu inainte de a recomanda lucrarea fundamentala (fascinanta!) In care ele au fost expuse: ,Personalitati accentuate in viata i Iiteratura", carte ce ilustreaza inca o contributie originala a autorului, aceea de a exempli fica diversele trasaturi accentuate de personalitate prin celebre personaje ale literaturii mondiale (create de Shakespeare, Tolstoi, Balzac, etc. ). Clasificarea sa cuprinde ca trasaturi accentuate ale firii: tipul hiperperseverent (susceptibilitatea i ambitia ); tipul hiperexact (contiinciozitatea i seriozitatea sunt exagerate ); tipul demonstrativ (teatral, se autolauda i autocompatimete ); tipul nestapanit (irascibil, indispozitie cronica, devieri in direqia alcoolismului, sau sexuale ).

Combinatiile trasaturilor de caracter accentuate conduc spre:

tipul tipul tipul tipul fericite tipul tipul hipertimic (locvace, cu o constanta buna dispozitie ); distimic (posomon1t, seriozitate exagerat[t ); labil (oscilatii lntre veselie i tacere, hi per- i distimi e); emotiv (trairi afective puternice, determinate atat de evenimente triste cat i ); exaltat (excesiva oscihqie a afectelor intre euforie i depresie ); anxios.

Combinatiile trasaturilor de caracter i temperament accentuate:

tipul introvertit (td1iete preponderent in Iumea imaginatiei ); tipul extravertit (traiete preponderent in lumea perceptiei );

 tipul introvertit - hipertimic.

N.B. Pcntru detalii asupra datclor continutc in acet capitoL mcntionam paragraful Nonnalitatc psihicft.. de M. Minulcscu In B. Luhan-Pioua i I. B. lamandescu "'Dimensiunca psihosociala a practicii mcdicalc "., h Infomedica 2002 i. -.,

3.4 Sanatatea ca problema a colectivitatii

"Sanatatea unei natiuni este o problema de ordin social i nu una de ordin personal" ( Bandura- 2005.

33

Problematica sanatatii a fost abordata, cu mai multa hotarare i amploare. de Ia jumatatea secolului trecut, de catre forurile decizionale ale fiecarui stat. ,Comanda socialft" a unci veritabile politici a sanatatii a venit odata cu progresele medicinii care iiu permis creterea duratei de viata Ia varste care "permit" dezvoltarea unor boli cronice de uzura pana Ia un stadiu 1n care sa atinga nivelul unor suferinte pana atunci igno rate (c:1teva cxemple: ateroscleroza coronariana i cerebrala, diabetul zaharat insulinoin dcpendent, reumatismul cronic degenerativ). Prin urmare, prevenirea unor astfel de boli ar trebui asigurata printr-un cmnportament sanatos, adoptat de timpuriu sub intlu cnta unci educatii bazate pe considerarea i combaterea factorilor psihosociali implica i In geneza unor conduite nocive, de rise pentru lmbolnavire. 0 astfel de orientarc asi gura

conditiile desfaurarii vietii prelungite (,extended life") cu dit n1ai putina durere, infirmitate i dependenta. (Fries i C rapo- 1981 ). Printr-un nwdel general a/ sc'lnlitc'lJii conceput mai ales ca rez.ultat of unor ohiceiuri de viaJli stlndtoase (dicta, micare, odihna, etc. echilibrate) dectlf a/ utilialrii unor medicmnente ("pentru slabit", "pentru cal mare" etc) se poate fran a procesul de "medicalizare a problemelor vietii, realizata pfmft acum printr-un marketing public agrc

siv al unor medicamente scumpe, prescrise pentru aceste probleme". In plan psihologic individual, apare ca necesara formarea unci menta/itd[i asupra propriei sdnc/t(/{i. ,self management model" (Bandura, 2005), conform careia orice om trebuie sa ii autoad ministreze sanatatea }ntr-un mod CO O tient responsabil, ca parte integrant[t a stilu Jui i sftu de viata. care sa-i respecte particularitftti le sale motivationale adaptate Ia cele biografice. 0 astfel de individualizare a comportamentului salutogenetic implica plasarea interesului individului, mai ales a celui v:1rstnic, In sfera unor oferte, din partea societatii, cu privire Ia posibilitftti de promovare a sanatatii adecvate problemelor sale personale sau specifice grupului social de apartenenta (de ex. cxcursii organizate In grup pentru septagenari i octogenari, ce dezvolta autonomia plurivalcnta a vftrstnicilor). Asistam astfel Ia o "redirectionare a eforturilor societatii de Ia pradicile de oferta - supply-side", catre "'remediile cerute- de1nand-side" (ibidem). Acehti autor propune din aceasta perspectiva imple1nentarea unor "programe de sanatate psihosociata" pe internet capabile sa ofere unci largi populatii - Ia nivel mondial- repere comportamentale generate pentru pllstrarea sclntlttLJii. In aceh.ti timp. internetul poate oferi posibilitatea unor "modele efective de furnizare a unci instruiri personalizate", menita sa schimbc sau sa atenucze obiceiurile nesanatoase ale individu lui interesat de o astfel de schimbare i care poate gasi informatiile respective lntr-un mod faciL cu costuri reduse i avfmd- pe aceasta calc a internetului - senzatia de ano nimat care II protejeaza de jena frecvent int:1lnita Ia cei cu vicii, cftnd lnceardt s[t ob ina acelai gen de informatii de Ia o alta persoana (Muniz i col. cit de Bandura)
A

r
i

4. CLIMATUL SOCIAL $1 SANATATEA - INDUCTOR DE COMPORTAMENTE PATOGENETICE $1 SALUTOGENETICE

4.1 Influenta mediului familial Moss (2005) analizeaza efectele influentei familiei i universitatii asupra copiilor,
respectiv studentilor, cu referire Ia conduitele acestora. Astfel, copiii dintr-o familie organi::.atci,fara mari contlicte i cu o buna comuni care lntre membrii ei (In primul n1nd parintii) vor avea mai putine tulbur ui emotionale i comportamentale. In randul acestor familii "pozitive" autorul marcheaza o diferenta lntrefamiliile ori eJUate .\pre independenfli i realizare (lmplinire de ordin material) ai caror copii devin mai doritori sa se afirme i independenti, i familiile "stimulative", cu o orientare inte lectuata !ji spre recreere care favorizeaza, Ia copiii respectivi, o dezvoltare perceptiva i senzitivitate mai buna, permitfmd o acomodare mai buna. In mod opus, copiii crescuti In familii cu o structure[ rigid({ se dezvoltt o insecuri tate emotionala i o mai redusa stapanire de sine (autocontrol ). Familiile dezorganizate "produc" copii cu tulburari comportamentale frecvente In ultima instanta, climatul social- reprezentat de influentele celor din jur -In perioada dezvoltarii individului (adolescent, Colar, student) are un rol important In structurarea unor pattern-uri comportamentale a caror varietate se reduce Ia caracterul lor adaptativ sau dezadaptativ, cu implicatii inerente asupra sanatatii. Nu trebuie nici un moment, lnsa, pierduta din vedere influenta majorrt a fondului genetic al trasrtturilor mentale i comportamentale ale unui individ (de exemplu, personalitati de exceptie cres cute lntr-un mediu familial dezorganizat ).

4.2 Comunicarea - element cu rol favorabil in salutogeneza

Comunicarea unui individ cu cei din jurul sau are un rol extrem de favorabil asupra sanatatii, nu numai somatice ci i psihice. Aceasta afirmatie este sustinuta de observatii clinice dar mai ales cercetari epidemi ologice cuplate cu anchete sociologice care evidentiaza - pe o scala avfmd ca extreme: izolarea sociala i retelele de comunicare maxima- longevitatea mult crescutrtla cei care

comunica In raport cu persoanele izolate (Matlin 1990) ca i numarul crescut de lmbol naviri Ia acestea din urma (studii asupra patologiei Ia barbatii necas ttoriti sau vaduvi ). Consideram di beneficiile comunicarii pot fi sistematizate astfel: - permite acumularea de informatii capabile sa optimizeze strategiile adaptative ale individului; ., - ofera suport emotional prin ,descarcarea afectiva", In cazul unei probleme perso nale, cuplata adeseori cu compasiunea i sfaturile interlocutorului (un bun exemplu este linitea unui bolnav lngrijorat de amenintarile bolii - de catre medicul sau curant ): - satisface una dintre nevoile psihologice umane, postulatele de dttre Linton . .,nevoia de afiliere''.

35

- In plan hormonal, se coreleaza imunHitii (implicata In longevitate);

cu eliberarea

de endorfine,

cu rol In cre terea

Comunicarea i avantajele ei pentru sanatate vor fi abordate apitole ale lucrarii (de exemplu rolul religiei in salutogeneza ).

in multe alte

'

A INTR

STILUL DE V T IA A I SANATATEA. FACTORII PSIHO-SOCIALI I RESURSELE BIOPSIHOLOGICE INDIVIDUALE

f. STILUL DE VIAT

- -

E OPTIUNI

CONSTRANGERI.

Sl
EFECTE GENERALE ASU

- - A TII SANAT

Knowles afirma In 1997 di9 9 C ;(dintre indivizi se nasc sanatOi dar ca ei devin ulte rior bolnavi ca urmare a unor comportamente greite fata de sanatate dar i aqiunii nocive a unor factori de mediu (natural/artificial si social- n.n.). ' Aceasta tendinta evolutiva catre boala poate fi diminuata (imposibil de oprit In totalitate) printr-un comportament sanatos, ceea ce Matarazzo denumete "sanatate comportamentala" (Behavioural Health) subliniind accentul care se pune asupra laturii morale a acestei adevarate filozofii a sanatatii pe care o poseda orice fiintft umana. Acest comportament fata de sanatate este, In marc masura, spontan - ca rezultat al unor tendinte naturale ale fiecaruia dintre oamcni. Rczultatul unor astfel de conduite spontane - neglijand anumite re li insuficient cunoscute sau respectate - poate fi aparitia unor boli "comportamentale", precum obezitatea. Pe de alta parte, o serie de placeri "dobandite" precum fumatul sau consumul de alcool, conducand i ele Ia aparitia bolii, reprezinta rezultatul unor decizii luate de individ, In ciuda interdiqiilor In acest sens, recomandari ce vin din partea societati i. Prin urmare aceasta lmpletire de "aqiuni aparent spontane i decizii" (Matarazzo) influenteaza starea de sanatate i se lnscriu In stilul de viata al unui individ. Sarafino1990- definete -chiar daca incomplet- stilul de viata ca fiind "totalitatea deciziilor i aqiunilor voluntare care afecteaza starea de sanatate", dar meritul acestei definitii- care ignora totui faptul ca stilul de viata include i alte conduite indiferente fata de sanatate (ex. preferintele, ,gusturile fine", pentru anumite tipuri de muzica, mobilier, etc)- este acela ca subliniaza dependenta sanatatii de comportamentul individual i social. Acest comportament include o serie de conduite care afecteaza negativ starea de sanatate (fizica sau psihica) (factori nocivi, de rise, patogenetici) sau, dimpotrivft, au un rol pozitiv, de mentinere sau chiar cultivare a sanatatii (factori salutogenetici). Referitor Ia aceti doi termeni, Jonasch subliniaza faptul ca eel mai indicat apare eel de salutogeneza (salus, salutis = stare de bine, echivalent cu sanatatea) avand un sens primar, In timp ce sanare (a fnsanatoi) reprezinta sensu! secundar de redobandire a sanatatii, dupa ce deja a aparut boala. Revenind Ia stilul de viata, apare ca evident ca, din punctul de vedere al relatiei

sale cu sanatatea, el se constituie ca o rezultanta a factorilor care o promoveaza sau o destabilizeaza (ruineaza ).
Factorii care se relationeaza cu starea de sanatate interaqioneaza de fapt
Cll

terenul

biologic i psihologic a! individului lntr-un mod care poate fi sistematizat

cf. fig 3 in:

a. acfiuni directe asupra somei (corpului) i psihicului:

stimuli psihici negativi (de exemplu, pierderea serviciului - Omaj) pot duce Ia tulburari psihicc de tipul unui sindrom depresiv. De ex.: fumatul persistent afecteaza bronhiile generand o bron ita cronica, uneori cancer pulmonar h. acfiuni indirecte- prin intermediul celeilalte componente: stimulifl:.ici-7sonw-7psihic. De exemplu, influenta psihica a unor factori extcrni, de ex insolatia i tulburarile psihice secundare. (cefalce, insomnie, nervozitatc etc. ) stimuli psilzici-7psihic-7tulburciri somatice. De exemplu, un proccs de divort antreneazft In plan psihologic o stare de nemultumire difuza, anxietate crescuta etc, tul burftri psihice care favorizeaza aparitia unei boli somatice ulcer duodenal.

!:1

P IH -S M TIC] S O O A

Figura 3. lnterrelafii bio-psiho-sociale In etiopatogenia bolilor psihosonwtice.

Z. ATITUDINEA

FATA DE SANATATEiNTRE CONVINGERI $1 MOTIVE {,HEALTH

BELIEFS"}

Fftra lndoiala, cultivarea i pastrarea sanatatii au Ia baza, In primul rand, ccmlporta mentul individului care trebuie sa-i armonizeze calitatile i resursele biologicc cu ce rintele psihice i sociale. Decizii le pe care trebuie s a le ia, au Ia baza i ele, o interaqiune lntre ceea ce indi , vidul tie ca trebuie sa faca i'n acest sens i moti vatia biologica i psihosociaHi care i'l impulsioneaza sa aqioneze In acord sau In dezacord cu regulile pentru prevenirea i'mbolnavirii. Pastrarea i cultivarea sanatfqii cstc Ia omul sanatos, foarte diferita de cmnporta mentul mutt mai strict i conformist al bolnavului care urmeaza, de regula, i'n ccle mai mici detalii, tratamentul prescris de doctor. Tocmai libertatea de decizie a omului

39

sanatos i'l face pe acesta sa aqioneze mult mai relaxat i mai personal fata de abecedarul
sanatatii. Aceasta libertate li este totui lngradita de recomandarile medicale care ii ajung, nesistematizate, la cunotinta dar i de o serie de cunotinte sau chiar interdiqii c .ieordin religios sau social. Exista, deci, premize pentru ca orice individ sa adopte, din startul maturizarii (dar i din copilarie), un comportament responsabil fata de propria sanatate . Sistemul de cunotinte ide convingeri pe care un individ le poseda cu privire Ia p{tstrarea i promovarea sanatatii se formeaza din interaqiunea elementelor de educatie asupra conduitelor salutogenetice i a celor de rise (patogenetice) cu elementele de experiente individuate, inclusiv observatiile sale asupra bolilor proprii sau ale celor din
JUL

Referitor Ia ceea ce se lntampla In mintea unui om (evaluarea riscului i a propri ilor posibilitati) cand este confruntat cu o serie de interdictii asupra unor comportamente ale sale avand potentialul declanarii sau agravarii unei boli, exita numeroase tcorii din tre care vom reda pe cele mai importante:

2.1 Modele atitudinale asupra comportamentelor salutogenetice. a) Modelul mentalitii{ii personale asupra siiniitii{ii ("Health Beliefs Model" )
Din aceasta perspectiva, Becker ( 1974) elaboreaza acest model care explidi factorii cognitivi ce obliga un individ sa adopte o serie de practici comportamentale preventive, de reducere a riscului de lmbolnavire. Autorul considera ca un individ Ii formeaza ast fel de practici prin: I. Perceperea vulnerabilitatii (susceptibilitatii) sale in fata unei probleme legate de sanatatea sa (ex, riscul unei boli venerice). 2. Perceperea gradului de severitate al acestei imbolnaviri potentiale. 3. Aprecierea (evaluarea) beneficiilor pe care le poate avea prin adoptarea compor tamentelor preventive (de ex. utilizarea condomului). 4. Anticiparea (evaluarea) obstacolelor in calea acceptarii unui astfel de comporta ment (in cazul mentionat, efortul de vointa pentru a nu ceda tentatiei) dar i a consecintelor negative acestui comportament preventiv (de exemplu, un alt caz: dietcle extreme pentru slabire. ,silueta") 5. Cunotinte mai mult sau mai putin vagi asupra unor modalitati specifice de aqi une (provenite din comunicarea de catre anturaj sau mass-media a unor date desprc starea de sanatate sau simptomele unor boli posibile.
.

b) Teoria motiva{iei pentru protec{ie

Elaborata de Rogers in 1983, aceasta teorie sustine faptul ca un element hotarator in decizia de a adopt<1 un comportament salutogenetic este reprezentat de teama indi

vidului de a no se imbolnavi.
Aceasta teama de imbolnavire este putenic motivata in cazul in care: - Frecventa bolii respective este crescuta - Severitatea bolii este mai mare - Un exemplu il constituie comportamentul evitant alunui bolnav alergic Ia medica-

-------------------

r
mente fata de administrarea oridirui nou medicament ( se tie ,susceptibil'', iar frecventa altor reaqii alergice Ia medicamente i severitatea acestora sunt crescute toc mai pentru un astfel de bolnav ). Un exemplu opus, mentionarea unor efecte secundare grave, dar extrem de rare. pe prospectul unui medicament. De asemenea, dadi unei femei i se recomamHi autoexaminarea lunara a sanilor ca un bun obicei profilactic pentru sanatate, ea nu va utiliza frecvent acest procedeu. in timp ce amenintarea cu riscul ignorarii aparitiei cancerului de sfm, o va face srt il adopte. Aceste exemple. privite prin prisma teoriei motivatiei pentru proteqie, releva importanta educatiei sanitare a membrilor colectivitatii carora lise pot furniza expli catii menite sale creasca motivatia pentru comportamente salutogenetice

c) Teoria social cognit vii

Elaborata de Bandura In 1986, aceasta teorie aduce In discutie elementele funda mentale In adoptarea unui comportament salutogen tic care se axeaza pe evaluarea raportului dintre beneficiu i cost ( eforturi materiale, ,renunpri'', bariere, etc.). le putem sistematiza, sub forma urmatoare: I. Evaluareo cerin[elor comportmnentului cognitiv (de ex. abandonul fumatului, regimul dietetic sau gimnastica de dimineata ) este cu adcvarat important pentru sanrttate'! Dovezile solicitate convingrttoare este accesibiL posibil de lndeplinit? De ex. se pot vedea imediat rezultatclc j)e ter men scurt'! Nu aduce prejudicii'? De ex. fumatorii se tem sa nu se ingrae dadt se lasrt de fumat: curele rapide de slrlbire pentru obezi pot dauna sanatatii : un regim dietetic pentru diminuarca colesterolului sau obezitatii poate crea unele dificultrtli materiale sau legate de prepararea mfmdtrurilor respective (de ex. trebuie sa se renunte Ia can tina ). 2. Evaluareu capacitdfilor persmwle este Ia lndemana sa acest comportament'? (!ipsa de sanatate este o ,bariera intcrna" ) exista bariere externe? (de ex. o sotie pedanta nu dorete o bicicleta magneticain sufragerie sau nu accepta sa gateasca dupa retetele pentru sHibire aduse de sotul

obez ) invocarea unor experiente pozitive (,m-am lasat eu de fumat, 0 sa rna las i de bautura!'' ) 3. Exempful ce/or care ou odoptat acefa}i comportwnent Un exemplu sugcstiv estc eel dat de persoanc de lncredere sau de celebritati (e t curcle de slrtbirc ale unor actrite sau ziariti care apar Ia TV cu o alta imagine incita curi ozitatea pentru dicta rcspectivelor persoane i lntaresc decizia de a adopta acelai regim alimentar ). Aceasta teorie implica in esenta evaluarea In plan ognitiv de catre individ a ceca ce i se cere (ceva necesar i posibil) i ce poate face el (ce eforturi, ce renuntari? )

41

Excmplul celorlati poate lnclina balanta In favoarea sau In neadoptarea comportamen tului respectiv.

2.2 Conduite salutogenetice versus patogenetice intre motivatii individuale ifonne sociale

De Ia eel mai neglijent pfma Ia eel mai pedant individ, responsabilitatea individuala In aplicarea regulilor de conduita privind sanatatea proprie dar i a celorlalti indivizi, devine un subiect de discutie dar i de reflexie a carui importanta majora atrage soci etatea lntr-o seric de ac[iuni concertate fn scopul stimuldrii acestei responsahilitlifi prin educatie. motivatie, sanqiuni (legi, regulamcnte )- spre atingerea scopului fiediruia dintre noi: o viata cu o durata cat mai mare crutata de disconfort fizic i psihic. Responsabilitatea individua.Irt In pastrarea sanatatii proprii se e.rtinde .y i asupra sclntztclfii celor din jur, existand o multi me de reguli de Ia sanqiunea drastica a agresiu nilor fizice cauzatoare de vatamari corporale i pana Ia aqiunile cu caracter poluant (fumat, zgomot, murdaric, etc). Fiinta um ana- structurata sociallntre liberate i constrangereva adopta In stil de viata conform cu libertatea ''de joe'' lntre ceea ce este permis, util sau nu, i ceea ce este interzis, uti] sau nu. Omul are o infinitate de comportamente lnscrise In cadranele formate, cele 4 ca drane rezultate din incruciarea celor doua axe: permis/nepermis i util/nociv.

PR EM
Sr nl on u E'otu f r l f ic iz

I S

UI TL

A ol l o c Ativ te c ita a sxa e u la A li rn n ta a e ti F MT L U AU

NC O lV

NPR I E E MS

Figura 4. Comportamente

pennise/nepernzise

In raport cu utilitatea lor

Din figura de mai sus se pot distinge diteva variante alese spre exemplificare In cazul omului s{matos. Astfel, conswnul de alcool apare chiar i In cadranul permis/util, cu referire Ia rolul protector asupra vaselor sangvine In cantitati mici (cca. 300 - 350 ml/zi de vin ), dupa cum alimentatia bogata In proteine ani male poate sa fie considerata ca nepermisa (In cursu) postului) chiar daca ea contine alimente foarte utile (branzeturi, lapte, pete, ou, etc). Dupa cum se vede, somnul, util de recomandat pentru mentinerea san{ttatii, este

nepermis in cursul unor aqiuni precum conducerea automobilului, paza unor obiective, etc, iar efortul fizic nu are ingrttdire Ia omul sanatos, dei poate fi nociv in cazul unor suprasolicitari peste limitele fiziologice (de ex, afeqiunile aparatului locomotor aprtrute Ia halterofili) sau in cazul interdiqiilor medicale Ia unele categorii de bolnavi (astfel de comportamente dictate de catre medic nu sunt incluse injigura 4). Activitatea sexualli permisa i utila la omul sanatos, prezinta o serie de interdiqii in cazuri fiziologice, fiind chiar nociva la gravidele in ultimul trimestru de sarcina, iar sexul neprotejat este nociv in afara cuplului, prin pericolul contactarii bolilor transmisibile sexual.

DUITE SALUTOGE RISC PE

DE PROCESELE ADA
A

ETICE RU I BOLNAVIRE
SOLICIT. T E IV

I D E

f. RESURSELE 810-PSIHO-SOCIALE

TE

In cadrul acestei interaqiuni ale fiintei umane cu agentii externi fizici (inclusiv accidentele auto), chimici, biologici i psihologici (psihoindividuali i psihosociali), dar i cu agentii interni de cauze lndi insuficient elucidate (bolile idiopatice, tumorale, unele psihoze, etc) apar premizele bolii, ca stare de rupere a echilibrului in care organismul se afla cu mediul sao de viata, natural/ artificial (+f.: poluat) i social. Spre a lmpiedica aceasHi posibilitate de instalare a bolii, orice individ beneficiaza de resursele sale biologice i psihologice cu ajutorul carora el reaqioneaza spontan (involuntar) sau In cunotinta de cauza spre a se adapta Ia pericolele multiple care II ameninta sub forma microbilor, virusurilor, stressului, circulatiei rutiere i mai ales, a unor obiceiuri fata de sanatate.

1.1 Resurse biologice

Despre resursele biologice care explica rezistenta crescuta fata de infectii a unor indivizi medicina ne lnvata foarte multe lucruri, ca de exemplu rolul ereditatii, nivelul crescut al anticorpilor IgA secretori In cazul unor infectii respiratorii virale, in timp ce psihosomatica ori medicina comportamentala furnizeaza dovezi asupra corelatiei unor astfel de date biologice cu trasaturi de personalitate precum optimismul, sensu! coerentei, etc, existand -tot cu exemplul in cazul ales - studii care demonstreaza aqiunea, suplimentara a stressului psihic fata de agresiunea virala, aa cum se lntampla cu studentii supui stressului In cursu! sesiunii de examene, cand nivelul IgA din secretiile nazo faringiene scade i aceasta amprenta biologica se coreleaza cu frecventa mai crescuta a infeqiilor respiratorii In aceasta perioada (Jemnot i col - 1993), (lamandescu 1998). ..

1.2 Resurse psihologice

Daca resursele biologice ca i studierea lor, apartin domeniului medicinii, resurse le psihologice ale individului, ca atribut al pastrarii sanatatii, constituie un obiect de studiu fundamental al tiintelor psihologice de interferenta cu medicina: psihologia sanatatii. psihosomatica i medicina comportamentala. Resursele psihologice individuale se constituie In adevarate filtre antistress, ca de exemplu: - trasaturi imunogene de personalitate (v capitolul respectiv), ca element cu mare pondere genetica;

- experiente biografice pozitive sau negative, (lncorporarea unor intcraqiuni cu mediul social) care cresc resursele adaptative ulterioare (ex. stagiul militar ca cxperienta dura de viata ). Ele sunt alimentate de suportul social care constituie baza resurselor sociale, prin interiorizareaca suport afectiv, i'n primul dind dar i ca o baza cognitiva- educalio nala- a ,ofertelor" acestui sprijin (caldura afectiva a celor din jur, modeleie de saluto geneza propuse, etc. ) 1.3 Resurse sociale
Resursele furnizate de reteaua sociali:i sunt generate i'n cadrul climatului social, definit ca un ansamblu de relatii i intluente (favorabile sau nefavorabile) pe care incli vidual le gase te In mediul familial, Colar, profesional sau macrosocial In care se dez volta.

a) lnteractiunea individului cu mediul psihosocial

Resursele psihologice servesc individului Ia o adaptare eficienta a individului Ia mediul social nociv pentru care Moss (2002) a propus un model tranzactional referitor Ia interaqiunea dintre sistemul mediului de viata (context social) i resursele umane de acomodare (coping ). In cadrul acestei interaqiuni om-societate, care conditioneaza nu numai sfmfttatea mentala dar i pe cea somatica a fiintei umane, se pot descrie, ca sisteme ce aqioneaza antagonic asupra sanatatii (ibidem ):

Circumstante de viata stresante

Au carol supunerea sanatatii fizice i psihice Ia o ''presiune sociala" I. Evenimente negative cu caracter de schimbare. 2. Presiunea unor probleme familiale. Probleme de sanatate ale sotului/sotiei ( depresie, simptome fizice ). Probleme de sanatate i comportament ale copiilor. 3. Stressuri profesionale prelungite. Presiunea muncii i a controalelor efilor (supraveghetorilor ). Lipsa de autonomic i claritate In lucru.

Resurse furnizate de reteaua sociala (suportul social).

Constituie expresia suportului social care poate sa atenueze stressurile enumerate mai sus. Suportul social reprezinta un ansamblu de factori (materiali, informationali. afec tivi i stimuli sociali), care aqioneaza In sens favorabil asupra individului, ca expre sie a ajutorului, ,,sustinerii", celorlati membri ai societatii, lncepand cu partenerul de viata, grupurile mici (lntreaga familie, vecinii, colegii de serviciu i mai ales, p rr = etenii), ca i organizatiile caritabile (biserica, In primul rand) i lntrega societate (aziluri/ spitale, forme de ajutorare a handicapatilor, etc. ) Desigur, In planul suportului social, comportamentul salutogenetic beneficiaza In primul rand de oferta informationala, manifestaHi sub forma unei active propagande In favoarea conduitelor salutogenetice (coala, mass-media In primul rfmd).

b) Legaturi sociale cu rol salutogenetic Activitati sociale cu familia i prietenii. Credinte i afilieri religioase. Apartenenta Ia un club. Calitatea relatiilor sociale. Coeziune familialrl. Implicarea In munca, sustinerea de catre colegi i suportul efilor.

Z. FACTOR/I DE RISC
PENTRU EVIDEN / / DE STUDIUL T AT

IMBOLNAVIRE E

Desigur, un stres psihic (SP) poate sta Ia originea lnclinatiei unui individ spre abuzul de alcool, dupa cum acest abuz va determina adeseori neplaceri (deci SP) ale per soanei respective atat In planul sanatatii, cat mai ales In cadrul relatiilor sale cu familia, vecinii sau colegii de serviciu. Pornind de Ia acest exemplu se poate afirma di factorii comportamentali ai stilului de viata cu rol nociv pentru sanatate reprezinta ade varatii factori de rise pentru o serie de boli, iar evaluarea lor In aceastft calitate a con stituit obiectivul a numeroase studii dintre care merita a fi mentionat ,Studiul (longitu dinal) Alameda'" din California sub conducerea lui Belloc i Breslow (1972) care au determinat 7 comportamente a/ caror cumul (peste 3-4) poate contribui Ia o sclidere a duratei de viofll cu circa w1 deceniu. Aceste comportamente pot constitui - luate In mod separat - adevarati factori de rise pentru o serie de boli, astfel lncftt - o data cu prezentarea lor- vom indica In tabelul l. una sau mai multe boli In a caror etiologic plu rifactoriala este implicat fiecare dintre comportamentele studiate (v. tabelul I de mai jos. indidind conduitele patogenetice fundamentale care trebuie evitate conform studiului Alameda).

Factori comportamentali
I . fumat

Boli in care poate fi implicat etiologic

Cancer pulmonar, ulcer Boli cardiovasculare. Obezitate, infarct miocardic, obezitate diabet zaharat. varice arteriala, boli psihicc BPOC. artrita.

2. sedentarism
.1. supragreutate

boli cardiovasculare,

4. consum exccsiv de alcool

5. somn redus <= 7-8 ore 6. gustari frecvente lntre mese 7. abscnta unui mic dejun consistent

Ciroza hepatica,hipertensiune Boli psihice, infeqii Obezitate Ulcer, obezitate

recurente sau cronice (ex. TBC )

Tabelull. Factori comportmnentoli de rise pentru boa/({ (nwd(ficat duptt Be/ /c )( }i Breslow - Alwneda County)

Din analiza celor doua coloane ale tabelului se poate cu Uurintrt deduce dt SPare un rol cauzal, In raport cu adaptarea comportamentelor patogene, i de trigger (agent

r
declanant) al manifesH1rilor bolii sau devine un efect (prin recul somatopsihic), In raport cu bolile In care sunt implicate cele 7 componente nocive.

3. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA CONDUITELOR SALUTOGENETICE 3.1 Consideratii generale. Clasificare

Reprezinta comportamente menite sa pastreze, sa dezvolte sau sa redobandeasca starea de sanatate, Ia nivel de individ i de colectivitate. Ca orice comportament, ele au Ia baza factori motivationali interni (satisfacerea unor trebuinte biologice) sau externi (in special, pe baza unor modele educationale, ca

de ex. evitarea consumului de droguri). Factorii motivationali sunt modelati de cuno tintele despre sanatate i boata, furnizate de societate, sub forma unor
instruqiuni, diseminate in colectivitate in mod organizat (Coala sau publicatii de spe cialitate sau de larga raspandire, de ex.) cu scop expres, profilactic sau deductibile, prin efortul personal al individului, din cunotintele tiintifice sau traditiile culturale filosofi co-religioase disponibile Ia momentul respectiv. Din aceasta perspectiva a factorului motivational, inclusiv gradul de voluntarism, dar ide contientizare ale individului care adopta o conduita salutogenetidi, propunem urmatoarea clasificare: A. Conduite salutogenetice ,evitante", facultativ acceptate 1. interz.icerea fumatului, i a consumului excesiv de alcool- ca surse majore de imbolnavire 2. cumplitare in ceea ce privete: hrana echilibrata in continut de calorii i principii alimentare+accent pe vegetale (efect antistres ) numarul orelor de somn/ activitate activitatile sedentare/ exercitiile fizice regulate utilizarea automedicatiei aparent benigne (de ex. antialgice ) 3. sex protejat 4. relatii sociale echilibrate (bazate pe amabilitate, respect, agresivitate scazuta,

etc. ) 5. cultivarea emotiilor estetice (natura, artele, in special muzica) in dauna celor violente, instinctuale

B. Conduite salutogenetice obligatorii reglementate social

interzicerea drogurilor comportamentul Ia volan: centura de siguranta auto, respectarea limitei de viteza i a interdiqiei de a consuma alcool Ia volan,

47

vaccinarile obligatorii i cele facultative ( calatorii In zone endemice, infeqii tetanigene, etc.) verifidiri obligatorii (bilantul de sanatate): angajare, permis auto, casatorie, etc. C. Conduite salutogenetice activ-formative: recomandari medicale vizand anumite boli larg raspa1dite (valabile, In special, la indivizii cu teren genetic predispozant): igiena orala, verificari stomatologice periodice diete cu limitarea unor alimente ,,periculoase": - grasimi ani male, carne ro ie (pore, vita, van at, mezeluri, etc.): - dulciuri rafinate, faina alba, sare - In exces; - conserve + conservanti/ coloranti alimentari In exces; - alimentatie saraca In fibre, afumaturi (pericol de cancer de colon) - preparare nociva: prajeli, afumari controlul tensiunii arteriale, glicemiei, colesterolului evitarea expunerii la razele ultraviolete B (proteqie fata de cancere cutanate, de san, etc.) autoexaminare lunara a sanilor (depistare noduli mamari) verificari specifice Ia varstnici sex feminin (ex. metoda Papanicolau dupa 35 ani, osteodensimetrie dupa 50 ani) sau masculin (de ex. ecografie prostata la varstnici)

Tabel2. Conduite salutogenetice a) Conduite salutogenetice evitante (de menfinere a siiniitiifii), cu caracter de
,recomandari i rol eminamente preventi v-conservator, aa cum sunt cele lncadrate lntr-un mod de viata prestabilit de comunitate (de exemplu, evitarea exceselor. pnsturilc religioase, etc.) (lkemi). Tot aici se poate lncadra respingerea ,de plano" a unor comportamente nocive pentru sanatate, cum ar fi consumul de alcool i fumatul. In esenta aceste conduite tind sa mentina nealterata sanatatea individului b) Conduite salutogenetice obligatorii reglementate social: sunt impusc de colec tivitate: de ex. vaccinarile, conduita la volan, etc. vezi tabelul 2. c) Conduitele salutogenetice activ-formative implica o atitudine deliberat[l din partea individului de a-i dezvolta starea de sanatate actuala la un nivel superior care sa li permita atat o mai buna adaptare la viata pe care o duce i soldate, atat cu dimi nuarea frecventei i amplitudinii stresului psihic, cat i cu o cretere a ,pragului Ia care " apare boala". In plus, exista i o atitudine de cooperare liber consimtita la masurile salutogenetice recomandate (ex. spalatul dintilor, gimnastica medical a, etc. ). " In cadrul acestor comportamente active formative, cuprinse i clasificatc In tabelul 2, se pot mentiona: dietele alimentare autoimpuse (fie lntocmite dupa recomandari ,,autorizate"), jogging-ul, .fitness-ul, drumetiile montane, cura heliomarina ( aplicata corect, cu evitarea expunerii Ia razele ultraviolcte B dintre orele I 0 i 16) i oricc fel de
A

-------

------------

antrenament (inclusiv culturismul), dar un Joe important II ocuprt i conduitele de recu perare dupa o boala. Referitor Ia aceste conduite, ,de reconsiderare a srmatatii prin prisma bolii'', vom mentiona opinia noastdi di ele se deoscbesc de comportamcntele profilactice ,primare'' (dinainte de i'mbolnavire) prin aceea ca gradul de libertate al individului este mult ingradit de experienta bolii care devine un motiv de acceptare neconditionata a unor recomandari de aceasta datrt exprese (de exemplu, renun area la fumat, dicta i'n ulcer ).

Referitor Ia multimea factorilor psihologici care stau Ia baza conduitelor salutoge netice, vom sublinia faptul ca studiul fiecaruia dintre ei - inclusiv al unor componente demografice, socio-culturale i, mai ales, de personalitate - constituie obiectul unor pre ocupari de cercetare tiintifica ( abia sedimentate) i continutul unor lntregi capitole de Psihologia Sanatatii. In acest material, vom i'ncerca doar o clasificare, i'ncadrfmdu-i i'n cftteva tabele cu caracter sintetic i i'ncercftnd doar sa facem cftteva remarci asupra unor aspecte mai deosebite. In primul rand trebuie mentionat ca existrt, in planul mental al oricarui individ, o

permanenta disputa intre utilitatea i placerea pe termen scurt i valoarea ,de per spectiva"- implicfmd i disconfortul (deci un stres psihic)- al majoritatii oricarui com
portament salutogenetic (v. ,principiul placerii vs. realittttii, apud Freud ). De asemenea, este important faptul di o conduita salutogenetidi implicftnd discon fort i eforturi de vointa, poate ulterior sa asocieze, In mod reflex conditional, expresia emotionala pozitiva cuplata cu ,efectul recompensa " al conduitei respective ( exem plu, starea de lnviorare i randamentul intelectual crescut - consecutive unei reprize de gimnastica sau de jogging ). Considerfmd In ansamblu factorii psihologici implicati In edificarea i sustinerea voluntara sau ,din obinuinta" a comportamentelor salutogenetice, li putem asocia cu variate tipuri de conduite salutogenetice a diror analizrt releva o stransa i'mpletire a rae tori lor biopsihologici individuali cu factorii sociali ..

3.2 Conditii de formare i influentare a conduitelor salutogenetice

Sunt reprezentate de factori cu rol favorizant i defavorizant.

Factori demografici
Sunt inclui i'n tabelul 3. Din analiza acesttii tabel se observa, i'n genere, frecventa crescuta a conlporta mentelor salutogenetice Ia femei, Ia varstnici i Ia unele persoane religioase car asimileaza- odata cu preceptele morale ale religiei respective - o serie de recomandari (interdictii), cu rol profilactic. Se impun totui cftteva sublinieri: Particularittl[i fn.fimcfie de sex Ji varstli La barbati, media de varsta mai redusa a barbatilor decat cea a femeilor (statis-

49

tica elvetiana din 1992: 84 ani la femei i 74 la barbati cf Zemp- Stutz i Heim) invoca predominanta factorilor comportamentali implicati in numarul triplu de decese la barbatii tineri - prin ratele crescute la accidente auto, SIDA i sinu, cideri- 11n numarul dublu de decese ale adultilor 1ntre 55 i 65 de ani, prin boli coronariene i cancer pulmonar (asociate strans cu fumatul, mai frecvent Ia barbati) sau prin accidentele i complicatiile alcoolismului . La femei, obezitatea, se dezvolHi - in oricare dintre etapele de varsta- cu predo minanta la femei, fapt explicabil prin implicarea cauzala a unor factori comporta mentali majori, precum consumul crescut de dulciuri i efortul fizic mai scazut la femei.De asemenea, preocuparile pentru sanatate, dar i pentru frumusete (adeseori concordante), inclusiv frecventarea medicului la cele mai mici simptome au consti tuit, dintotdeauna, un apanaj al femeilor. Nu trebuie omis faptul c - daca au o durata de viata mai m a are- femeile prezinta, in schimb, mai frecvent acuze patologice, avand i un ecou subiectiv mai mare al unor afectari minime ale sanatatii. La copii, cu afectari mai putin grave ale sanatatii, exista avantajul de a li se impune - adeseori in stil dictatorial- o gama 1ntreaga de conduite salutogenetice, atent supravegheate de parinti i educatori i care, ulterior devin deprinderi saluto genetice durabile (ex. igiena dentara, spalatul pe maini, etc.). TotUi 0 educatie lip sita de constrangeri evidente i bazata pe explicatii pe teme legate de formarea unor conduite salutogenetice, constituie baza unor motivatii capabile sa previna devenirea lo la maturitate- consumatori de alcool, droguri sau tutun. rApartenenfa etnica Se coreleaza cu nivelul de dezvoltare socio-economica al tarii respective, dar, implica i tendinta de enclavizare a emigrantilor In ghet mri, ce favorizeaza bolile infeqioase croncie, transmisibile, (ex TBC), boli cu transmisie sexula, alcoolismul, etc. In ansamblu denumie boli ale mizeriei. Factorii salutogenetici sau de rise legati de apartenenta etnica sunt reprezentati In tabelul 3, punctul 3, care sistematizeaza date din literatura (ln special Siegrist, 1995 i Zemp-Stutz i Heim, 1998).

Factori socio- culturali. Rolul religiei

Au o participare inevitabila i constanta iar prezenta i implicarea lor majora In sa lutogeneza este legata de calitatile psihologice dar ide traiectoria biografica a individu lui. " I ntrucat o larga majoritate a umanitatii li marturisete i manifesta o serie de credinte religioase, am considerat ca merita un paragraf special rolul apartenentei la o religie pentru promovarea sanatatii i pentru creterea duratei de viata. Desigur, acest rol 1 1 joaca religia in primul rand pentru practicantii sai con secventi dar i ceilalti credincioi mai putin ,zeloi" daca recurg cu convingere Ia sper anta in ajutorul divinitatii - beneficiaza de acest suport uria pentru sanatate. Religia reprezinta o sursa de linite interioara i incredere in sine capabile sa insu-

tle optimism i sa diminue sentimentul de vinovatie (Levin i Vanderpool, 1989). Putem impaqi rolul religiei, ca element global inductor de salutogeneza, in doua mari categorii de aqiuni: a) recomanda, sub forma imperativa, comportamente salutogenetice specifice fundamentale precum: moderatia in desfaurarea activiHitilor i procurarea placerilor practica rugaciunii, ca element antistres, inductor de sperante (Taylor et a1, 2004) alimentatie calitativ reglementata (cvasipermanenta, ca de ex carnea de pore ,exclusa" de cultul islamic ) meditatia (religiile hinduse ) micarea (de ex. dans uri rituale insotite de muzica ) postu1 - cu restriqii fata alcool i de alimentele bogate in colesterol - con damnarea unor practici extrem de nocive, precum consumul exagerat de alcool, drogurile, practici sexuale excesive, sau nepotrivite. b) moduleaza in sens favorabil echilibrul psihic al individului. Consideram ca ea realizeaza acest efect in plan psihologic in sensul amortizarii multiplelor i diferitelor stresuri care ne copleesc de-a lungul vietii, cultivand rabdare, toleranta, bune1e relatii cu ceilalti i, mai ales speranta. Optimismul indus de religie aqioneaza ca trasatura imunogena fundamentala al carui rol In longevitate este de domeniul evidentei chiar pentru marele public, nu numai pentru cei care au i'ntreprins studii epidemiologice referitoare Ia Iongevitatea persoanelor optimiste (de ex. Matlin, 1990) Intr-o tentativa de sinteza a legaturilor dintre religie i sanatate, Holt i col (2005) propune urmatoarele elemente salutogenetice legate de practicile religioase: I. induce stari afective pozitive (inclusiv prin diminuarea dumaniei/ ostilitatii i prin iertare, n.n. ) 2 crete adaptabilitatea fata de distress 3. ofedi un suport social major (nu numai afectiv, ci i informational sau, mai ales, material - daca ne gandim Ia operele filantropice n.n.) 4. influenta sociala, prin condamnarea unor comportamente imorale (adeseori con dudlnd Ia consum de alcool i droguri ) 5. prescriptia (de catre cartile religioase fundamentale, precum Biblia, Coranul, etc.) unui stil de viata salutogenetic, 6. crete curajul necesar infruntarii bolii prin cultivarea i'ncrederii in foqele proprii dar i in ajutorul divin. Exista in sa- in aceasta clasificare - i doua elemente nefavorabile sanatatii: doza de fatalism in explicarea cauzelor bolii, ca pedeapsa divina, rezultand o ati tudine pasiva in fata pericolelor bolii, manifestata in special, prin sdiderea compli antei terapeutice Unele precepte religioase, ca de exemplu, cele impuse de secta ,,Martorii lui

- -

..

51

Factori demografici
I. Yarsta

Tipuri de conduita

Boli mai frecvente

copll

Dependenta de familie, Coala; variabile personale In funqie de dezvoltarea psihoafectiva

Soli infectioase, accidente, alergii Accidente auto, SIDA, alte boli venerice Boli cardiovasculare, neoplasme, distress-ul efecte evidente Boli degenerative +aceleai boli ca Ia adulti

tmen

Sfidarea unor norme salutogenetice, impulsivitate, imprudenta Consum excesiv de tutun ti alcool, sedentarism Prudenta, interes pentru educatia medicala (sanitara), respectiv pentru indicatii igieno-dietetice, conformism terapeutic excesiv

matu n

varstmc1
A

2. Sex ResponsabiliHiti multiple, fumat masculin (durata medie de viata >75 ani) (tendinta crescuta i Ia femei In prezent), ignorarea pericolelor, ape! mai redus Ia medic Prudenta (inclusiv referitor Ia com feminin (durata medie de portamentul sexual), apel crescut Ia viata > 80 ani) medic, conformism terapeutic 3. Apartenenta etnica Educatie medicala intensa (massmedia) + implicare profesionaHi activa concomitent cu abuz de tutun, alcool, droguri + sedentarism Conceptii filosofico-religioase dogme salutogenetice Adaptare dificila Ia standardele tarilor occidenatale de emigratie Slaba educatie sanitara, promiscuiate, alcoolism

Infarct miocardic, cancer pulmonar i de prostata, accidente auto Cancer de san i uterin, anemii (hipocrome), disfunqii digestive, urticarie, endocrinopatii

Societati occidentale

Boli psihosomatice frecvente (apoi i Ia migrarea In occident sau SUA)

A

cu

Societati orientale Emigrantif enclavizare marile orae Statut socio - economic scazut
v

Neoplasme Ia vflrste Inai ntate

Bolile ,mizeriei'', consum de droguri, SIDA, Acelai tip de patologie (ca mai sus).

Tabelul 3. Factori denwgn flci cu implicafii solutogenetice

In odoptarea unor conduite

Iehova", care interzic membrilor sai sa efectueze tratamente chirurgicale, creand premisele unor pierderi de vieti omeneti, mai ales In cazul unor accidente. Ca o concluzie la aceste consideratii oarecum speculative, citam doua studii care le confirma: Levin i Vanderpool ( 1991) au evidentiat o rata mai scazuta a cancerului iar McBride i col (1998) o stare generala de sanatate mult mai buna la persoanele religioase.

Factori psihologici individuali

Tin de particularitatile temperamentale dar, mai ales caracteriale ale diverilor indivizi. La acest punct terminal, individual, conflueaza toate influentele educationale emanate de la diversele niveluri ale societatii experienta personata, inclusiv de fost bolnav, a subiectului respectiv. Pentru medicul curant, sau psiholog ale caror sfaturi privind modul de viata al pa cientului i/sau familiei acestuia trebuie sa fie cat mai adecvat insuite, este extrem de important sa aiba in vedere trasaturile de personalitate al celui pe care il ,indoctrinea za". Astfel, de exemplu, personalitatea anancasta (hiperexacta, hiperscrupuloasa - Leon hard) ofera exemplul unor conduite salutogenetice active, ,scrupuloase", In timp ce in divizii impulsivi vor ignora, adeseori, chiar factori de rise larg recunoscuti (de exemplu, un bautor de alcool se urea la volan, cu speranta di nu va avea probleme; un obez ce nu poate refuza o tentatie culinara, etc.).

Factori de rise profesionali Pentru multi oameni profesia- chiar daca a fost aleasa pe baza unei reale vocatii poate sa constituie o sursa importanta de stresuri psihice, lncepand cu cele minore dar zilnice i sfarind cu SP majore generate de conflicte serioase i durabile. Intrucat exista o variata i bogata literatura cu privire la SP profesional, vom lncer ca doar sa conturam esenta conditiilor stresante in mediul profesional dupa cum urmeaza: 1. Specificul profesiei: dicteaza dificultatea sarcinilor profesionale, fiind reputate ca stresante o serie de profesii precum chirurgia, controlul traficului aerian, pirotehnia, etc. 2. Condiiii de ambient profesional (zgomotul, poluarea, aglomeratia, etc.) regle mentate de ergonomie. 3. Condiiii relarionale. Sunt esentiale pentru aparitia distresului profesional (dar i a eustresului atunci cand exista relatii de colegialitate excelente, cu asigurarea uner momente de destindere, punctate cu glume, intr-o atmosfera prietenoasa, favorizand comunicarea, considerata ca una dintre componentele importante ale suportului social ). Dintre factorii stresanti, Thorp evidentiaza: - cele 4 tipuri de efi ierarhici inductori de stres, desemnati prin porecle care spun totul despre fiecare tipologie - ,vataful de sclavi", ,zeflemistul", ,criticosul" i ,pen-

e
53

sionatulla datorie" - i care, In ultima instanta, indue o stare de anxietate perpetua a sub alternilor, dublata de scaderea lncrederii In sine (eel putin pentru moment). - colaboratori lene i, ostili sau duplicitari, generand nesiguranta asupra corecti ijldinii aportului lor la realizarea activitatii profesionale comune i, desigur, rivalitati sau situatii conflictuale persistente i/sau repetate. -lipsa perspectivei avansarii, inclusiv opacitatea efilor ierarhici fata de situati ile propuse de subalterni, acetia din urma simtindu-se frustrati prin subsolicitarea unor resurse, disponibilitati personale in care ei cred cu convingere. 4. Condifii legate de caracterul general al muncii (modelul tridimensional al SP profesional - Theorell i Karasek - din figura 1). Se pot distinge Ia acest capitol: a) Suprasolicitarea prin cantitatea muncii (intensiva), termene scurte i lipsa unor masuri de recuperare.

b) Potentarea (sau amortizarea) intensitatii SPin cadrul interrelatiilor dintre natura solicitarilor, capacitatea decizionalai suportul social.
M axim (rol activ) Distres activ m inim

M inim
c
I-

Solicitare

M axim

0 (.)

Distres m axim
p S IV a

M inim (rol

pasiv)

Figura 1. Condifii legate de caracterul general al muncii (modelul tridimensioYJal al SP profesional (modificat dupa Siegrist- preluat din Buddeberg 'i Willi)
Cercetarile lui Theorell i Karasek, completate ulterior de Siegrist, au evidentiat, ca un model de stres profesional, acel stres In care se configureaza un complex situational tridimensional alcatuit din: 1 -amplitudinea i calitatea solicitarilor (continuitate, placute-neplacute);

2 -posibilitatea de control i decizie (activ-pasiv) asupra sarcinii.

Ambele dimensiuni reprezentate pe axe perpendiculare prin combinarea valorilor lor extreme binare (lnalta i scazuta), delimiteaza patru cadrane dintre care contrastul eel

mai mare II reprezinta distresul maxim pasiv (solicitare crescuta i control decizional minim) i distresul minim activ (solicitare redusa, control decizional maxim ). 3 - suportul social ca factor cu rol de filtru In calea stresului i care - adrtUgat ca o a treia dimensiune la primele doua - contribuie la conturarea unui model spatial tridi mensional In care maxima morbiditate este plasata lntr-un ,cub" ale carei dimensiuni sunt reprezentate de: solicitare crescuta, control decizional i suport social scazute (vezi

figura 1 ).
In lncheiere, vom prezenta un tabel (tabelul 4) continand

agentii stresori i tipu

rile de SP specifice profesiei medicale.

Tipuri de distres
I. Suprasolicitare emotionaH'i 2. Suprasolicitare de somn 3. Deprivare de somn 4. Rivalitate profesionaHi (stari conflictuale ,cronice cu acutizari repetate" )

Cauze ale distresului (agenti stresori )

I. Responsabilitati multiple i majore fata de pacient - rise vital sau de compromitere definitiva a unor funqii - pacientii problema - dramele din viata sau implicate In boala pacientului - conflicte etice 2. Presiunea timpului (,Angor temporis"- cf. Luban-Plozza ) 3. Componenta profesionaHi permanent solicitata - conflicte cu pacientii - malpraxis - conflicte cu Casele de Asigurari - multiple - concurenta profesionala 4. Conflicte de rol - neglijarea atributiilor familiale : : f : dubla munca . - renuntarea Ia ocaziile pentru relaxare 5. Probleme financiare manageriale

Tabelul 4. Factorii de rise pentru profesia medicalli

55

Bibliografie selectivii
I. Athanasiu A., Sahleanu V. Elemente de psihologie
medicaid.

Ed. Medicala,

Bucureti,

I983. 2. Belloc N ., Breslow L. Relationship of physichal health status and health practices. Preventive Medicine, I972; I: 409-421. 3. Budd eberg C., Willi 1. Psychosoziale Medizin. Springer Berlin, Heidelberg, I998. 4. Karasek R.,Theorell T. Healthy Work-Stress, Productivity, and reconstruction of'working .
l(f'e. New York: Basic Moods, I990. 5. Leonhard K. Personalitclfi accentuate in viafcl i literaturd.

Ed.

tiintifica

Enciclopedica, Bucureti, 1979. 6. Luban-Plozza B., Pozzi U., Carlevaro T. Conviefuirect cu stresul. Ed. Medicala, Bucureti. 2000. 7. Thorp B. Seminar anti-stress
(ciclu de 5 col f'erinfe). Material litografiat. Mediz.in. Bd I Grundlagen,

Bucureti. 4-8 Berlin.

oct. I992. 8. Willi J., Heim E. Hrsg. Psyclwsoziale

Springer,

Heidelberg, N.Y., Tokyo, 1986. 9. Zemp Stutz E., Heim E. Gesundheit und Krakheit, p. 36I-384. Mediz.inische Psychologic, ed. 2. Springer, Heidelberg, 1998.

In: Buddeberg C., Willi J.

"

CAPITOLUL V

ODELUL 810-PSIHO-SOCIAL E GEL - - AL SANAT II IB L O li

In 1977 psihiatrul elvetian de origine germana (americanizat) George Engel, propunea un m odel- ce va deveni celebru pentru explicarea naturii factorilor ce concura Ia aparitia bolii- modelul bio-psiho-social . Validitatea acestui model ca i avantul luat de cercetarile in domeniul Psihologiei Sanatatii, au facut ca, in anii de Ia inceputul acestui mileniu sa se poata vorbi, in aceiai termeni, despre un model al Sanatatii (Bandura 2002) deoarece antidoturile pentru aceti factori - biologici, psihologici i sociali reprezinta solutii de ordin comportamental (comportamente salutogenetice ). " I n ce consta modelul bio-psiho-social? El reprezinta o conceptie holistica ce integreaza in explicarea sanatatii i bolii 3 categorii de factori care interactioneaza- fie ne gativ= patogeneza, fie pozitiv =salutogeneza- i a caror abordare cu metode specifice fiecaruia dintre aceti factori (de catre biologi, medici, psihologi, sociologi i alte spe cialitati) contribuie la pastrarea/restabilirea sanatatii. Modelul Bio Psiho Social (MBPS) a fost precedat multa vreme de catre modelul biologic (biomedical) al bolii deoarece actiunea factorilor biomedicali, mai ales In bolile somatice, boli de care se intereseaza aproape exclusiv Psihologia Sanatatii (Marks 2002)- a fost evidentiata cu mai multa UUrinta, constituind, de fapt, elementul care este implicat eel mai direct i care poate contribui exclusiv la aparitia bolii (de exemplu, o fractura).
------------------------------------------------------------

Modelul biomedical, centrat pe date biologice

>
...

Prive te in interiorul persoanei bolnave Absolutizeaza date clinice i de laborator Implica interpretari unilaterale i biologice ale bolii

Figura 1
Din acest motiv, chiar i dupa recunoaterea valabilitatii - necontestate a modelu lui bio-psiho-social (MBPS), cei mai multi dintre medicii practicieni continua sa uti Iizeze, i in zilele noastre, In plan diagnostic i terapeutic exclusive modelul bio me dical, aflandu-se pe o pozitie considerata ca o "biologizare" a bolii (atitudine biolo gizanta). Faptul di, In realitate, acest MBPS este valid, chiar i In cazul unei bali soma-

r
tice fara o cauza psihogena (in exemplul dat, o fractura), este argumentat insa de catre elementele de ordin psihic, insotitoare ale afectarii in plan biologic a bolnavului, reaqia somato-psihica la durere i imobilizare (anxietate, iritabilitate, etc) ca i de catre factorii sociali implicati (consecinte in plan social=absenteism, diminuarea veniturilor in cursu] spitalizarii, relatii familiale posibil a fi perturbate, etc). Exista i o alta tendinta (actuala) de psihologizare a bolii (atitudine psihologizan ta) mai ales In randul psihologilor, care ar trebui sa fie informati - In cadrul pregatirii lor universitare i postuniversitare - de faptul ca exista unele boli psihosomatice cu pon dere ereditara (de ex, diabetul zaharat, cancerul, astmul bronic, etc) in aparitia carora factorul biologic este inevitabil dar, trebuie, totodata, recunoscut ca - dupa aparitia bolilor respective - ele se "comporta" i in funqie de factorii psiho-sociali. In cele ce urmeaza, vom detalia succint aspectele legate de cei trei factori biolo gici, psihici i sociali.

7. FACTOR/I

BIOLOGIC/

Sunt reprezentati de stimuli externi* cu caracter fizic (ex. radiatiile solare - inso Iatia), chimic (ex. intoxicatia cu CO) i microbiologic (bacterii, virusuri, paraziti, i alte microorganisme) ce participa la aparitia bolii. In acelai timp, factorul biologic trebuie considerat i din perspectiva sa ,interna" de expresie a terenului biological individului ce va fi afectat de boala, deoarece foarte des boala apare ca rezultat al unei evolutii interne a proceselor sale constitutive biolo gice (ex. diabet zaharat) accelerat sau incetinit de factorii externi biologici (ex. consum de dulciuri) i/sau psihosociali (ex. concediere, divoq, stressuri zilnice minore, compen sate prin consum de dulciuri ). Din perspectivele salutogenezei, acest teren biologic reprezinta resursele sanatatii iar din perspectiva bolii, terenul de organ ,meiopragic" (cu o fragilitate Ia nivelul unor structuri considerate ca ,locus minoris resistentiae"), pe care se grefeaza aqiunea nu numai a factorilor psiho-sociali, ci i a celor biologici eterni. De exemplu, un ulcer este agravat de reactivarea bacteriei Helycobacter Pylori, pe langa aqiunea combinata a factorilor psihologici i sociali ce exprim:l reaqia bolnavului la un conflict social (ex. campania electoraHi a unui candidat). La randul sau acest ,stress electoral" se con

cretizeaza i printr-un comportament cumuland alti factori de rise pentru boala respec tiva (ex. fum at excesiv, consum crescut de cafea i alcool ). Toate consideratiile de mai sus tind sa Iargeasdi acceptiunea de factor biologic prin

'' personal am denumit prin tcrmenul factori organo-specifici" acest grup de stimuli cxtcrni, fi;ici. chimici. microhiologici - ca i comportamentelc care li pun in contact cu organismul ( fumat. con sum de alcool sau de alimcnte nocivc pentu uncle holi- de ex: dulciuri, grasimi - i expunerea ncprokjatit Ia boli \'encrin:) -- deoarece ei aqioncadt celmai intcns a.supra unui organ sau aparat. De exemplu. in etiupatogt> nia ulcerului aqionea/a prioritar fumatul. cafcaua sau aile alimente cxcito-sccretorii (condin1L"I1tall'. L d l'.\. ). a-.pirina. etc. sau. In astmul hr011.ic intl'rvin in declan area cri;.ei : alcrgenii ( polenul, pratul de c a - .< - t. L 'lc .). inkqiik viralc respiratorii. cea1a. mirosurilc tari. etc.

59

sale interactiuni cu ceilalti factori fundamentali ai sanatatii i bolii: psihic i social, care 1 1 modeleaza in permanenta, putand sa produca uneori modificari calitatative, care sa ii confere o noua dimensiune (de asemenea bio''1ogica) dar capabila sa induca un alt mod de relationare de acelai tip sau cu alta con figuratie psiho sociala. Un exemplu pentru a ilustra aceasta afirmatie este acela al unui bolnav care face un infarct miocardic in urma unui stres major (concediere) pe un teren biologic favorizant (tatal decedat infarct miocardic). Acest teren biologic anterior infarctului se modi fica considerabil (agravarea bolii dupa infarctul recent) devenind mult mai sensibil lao serie de factori externi organo-specifici precum efortul fizic excesiv, fumatul, etc. Totodata in plan psihologic survine aparitia unei depresii secundare infarctului care constituie un facor agravant pentru prognosticul rezervat al bolii, mai ales daca factorii psihosociali reprezentati de consecintele concedierii, i greutatile materiale consecutive bolii - li exercita presiunea lor tot mai crescuta iar suportul social ar putea sa fie minim sau chiar absent (vaduv sau divoqat). Absolutizarea factorilor biologici a generat, insa, un model biomedical de abor dare a bolnavilor care poate fi rezumat in tabelul de mai jos (modificat dupa Restian ) pnn: evidentierea numeroaselor

Factorii biologici sunt reprezentati de:

a. Agenti fizici, chimici i biologici b. Comportamente nocive - stilul de viata (factori de rise) Permisi v pentru a. Scad imunitate (la indivizi cu trasaturi imunogene negative ) Afecteaza sistemul neuro-endocrino-vegetativ - Aqioneaza din exterior spre interior ( organe --?sisteme; celule -?molecule ) - modificarea lor prin medicatie sau chirurgie omite: efectul somato-psihic al bolii etipatogenia psihogena mobilizarea resurselor psihologice ale pacientului -nu explica integral multe boli (cum ar fi schizofrenia, cancer, HTA)

Tabe/1. Modelul Bio - Medical

Tendintele biologizante In explicarea bolii, proprii corpului medical se manifesta prin absolutizarca factorilor de teren (ereditari) i/sau dobanditi- ex un diabet insulinic apftrut dupa o parotidita urliana -oreion- cu complicatie pancreatica. implidind dis trugerea celulelor Langerhans, dar acest debut al unui astfel de diabet insulinic poate fi grabit printr-o alimentatie bogata In dulciuri i de ditre stresuri m ore.

2. FACTOR/I

PSIHOLOGICI

Sunt reprezentati de eel mai adesea de stresul psihic dar i de vulnerabilitatea psi hidi a individului (trasaturi de personalitate favorizand instalarea distresului i efectele nocive ale acestuia ). Rolul factorilor psihologici este de domeniul evidentei clinice, inclusiv pfin con siderarea unor date furnizate de epidemiologie i, desigur, de cercetarea experimen ta13. Din pacate, observatiile clinice nu pot fi invocate cu certitudine In toate cazurile chiar daca apar convingatoare- ca In cazul paralelismului dintre evenimentul biografic i evolutia bolii (v. Kourilsky) sau riscului pentru sanatate generat de modificarile de viata, lnsumate dupa modelul scalei Holmes i Rahe . Totui, se poate vorbi de faptul ca rolul stressului psihic este admis de toata lumea (In special distressul ca factor declanant sau coparticipant In declanarea i agravarea bolilor) astfellncat vom lncerca In tabelul 2 sa prezentam o sistematizare a unora dintre principalele "contributii" ale stressului psihic In patogeneza subliniind faptul ca acest rol este mijlocit de punerea In micare a unei mainarii complexe de mecanisme psiho neuro-endocrino-imune ce raspund de efectele somatice (psihosomatice) ale distressu1 ui.

Factori psihologici 1. Dezvaluiti prin observape clinica i epidemiologica

psihogeneza tulburarilor mentale (ex. PTSD) i tulburarilor somatice (boli psiho somatice ) rolul permisiv al stresului psihic pentru agravarea bolii i pentru raspunsul prost la tratament comportamente de rise pentru boala i raspunsul psihologic al bolii, efectul placebo efectul favorizant In longevitate al eustresului i trasaturilor imunogene de personalitate efectul benefic al psihoterapiei

2. Demonstrati prin date de laborator ce se referii Ia : hormoni de stres i efectele lor viscerale i imune ( celule NK, INF gama ) receptorii neuroendocrini (catecolamine, serotonina, histamina, endorfine ) neuro-pattern pentru unele boli psihosomatice i tulburari somatoforme (Hellhammer - 2004) date neurofiziologice asupra schimbarilor din cursul proceselor neuropsihologice Tomografie cu pozitroni, poligraf, etc. 3. Expresia lor majora: bolile psihosomatice multifactoriale (factorii psihologici - rol major ) vulnerabilitate dubla: psihologica (stres) i de organ evolutie ciclica (pusee de activitate separate de pauze - acalmie clinca ) influenta favorabila a psihoterapiei i medicatiei psihotrope
Tabel 2. Rolul factorilor psihologici fn patogene::.tz( clas(flcare persona/d )

61

In plus, aqiunea lui asupra compartimentului somatic al organismului -cu suprasolicitare predominant functionala- nu provoadi boala dedit la nivelul unor functii i structuri somatice "fragile" predispose, motiv pentru care, in cadrul unui stres psi 'Jitosocial general ca de exemplu in calamiHiti naturale sau sociale (dizboaie, revolutii ) unii indivizi se imbolnavesc de ulcer, altii fac infarct, dar raman destui neafectati de boala.

3. FACTORII

SOCIAL#

Aqioneaza eel mai frecvent, prin intermediul factorilor psihici generand stresuri psihosociale (omul nu traiete singur!) dar poate conditiona aqiunea unor factori bio logici (ex. accidentele auto, bolile transmisibile, etc. ) Intrucat actiunea lor a fost deja evidentiata parcelar i va mai fi prezentaHi in capitolele urmatoare, vom reda succint rolul lor in sanatate i boala in tabelul 3. Va trebui, sa mentionam, in plus, faptul ca Jane Ogden (2002) - conturfmd In mod precis i convingator domeniul sociologiei medicale- ne furnizeaza exemple care ne pot sugera o necesara i posibila demarcatie, In cadrul sintagmei ,psihosociali": - Factorii sociali care exprima presiunea sociala/dar i suportul social, ca un con text eminamente extern; - Facorii psihologici, ca o expresie a unui teren psihic cu o rezonanta specifica individului (indusa genetic sau biografi c), Ia interaqiunea acestuia cu mediul extern (sociali dar i natural/artificial ); - Ar urma ca, dupa o astfel de delimitare sa ne ateptam ca impicarea sociologilor i respectiv psihologilor sa se faca cu precadere Ia nivelul fiedireia dintre cele doua laturi (cu randament maxim in cercetare) dar, in practica eel or care se ocupa de Psihologia Sanatatii, eel mai adesea apropierea teoretica a celor doua domenii nu solicita In mod expres fnfiintarea unor ,tabu-uri" in acest sens.
A

Factorii sociali implicati in sanatate i boala Conditioneaza stresul psihic personal Cresc frecventa bolilor in timpul catastrofelor Afecteaza biologia individuala Conditii de viata non-igienice Statusul material socio-economic sdizut cu rol favorizant pentru anumite boli (infarctul miocardic, tbc) Comportamente de rise, conditionate social (tipul comportamental A, fuma tul ,contagios", alcoolism, abuz de substante) Comunicare/izolare: influente opuse asupra sanatatii Abordare individuala (medici, psihologi) i colectiva - socio-politicrt (campaniile anti-fumat din SUA)
Tahel 3. Foctori sociofi implica[i In sllntitote i boalti.

* *
Modelul bio-psiho-social tridimensional al lui Engel dei este considerat lndi via bil, lncepe sa acumuleze i unele critici (v. Armstrong, 2002) dar mentinerea lui ca reper fundamental pentru lntelegerea sanatatii i bolii consideram ca este deosebit de nece sara. In plus, el a fost i'mbogatit cu adaosuri precum factorii ecologici (Ikemi) sau spi rituali (Poldinger ).
(

B io P sycho

I
I

/
I

PYH S C E

" ' I
4. FACTOR/I ECOLOGIC# SAU SPIRITUAL#, INCLUSIV CONCEPTIILE RELIGIOASE
Autorii de mai sus, chiar daca folosesc diferiti termeni, accentueaza rolul unor fac tori psihologici derivati din sistemele de convingeri ale individului, Ia randullor induse de educatia religioasa, precum i de influente socio-culturale regionale de apartenenta. Este vorba de atitudinea individului fata de viata In general, de mentalitati ce regleaza optiunile i deciziile sale - inclusiv comportamentele sale In legatura cu p{tstrarea sau ruinarea propriei sale sanatati - ca i fata de problemele ridicate de aparitia i evolutia bolii.

Religia impune o serie de comportamente salutogenetice i constituie o sursa launtrica de rezistenta fata de boala. Beneficiile pentru sanatate aduse de catre religie
sunt redate in tabelul 4. (care sistematizeaza date din literatura citate de Restian smt...de Sandulache ) In cazul persoanelor care nu adera la credintele i practicile religioase, dar i Ia credincioi, exista i alte valori spirituale cu caracter normativ, inclusiv fata de sanatate. Este cazul sa amintim o parte dintre acestea, cu rol pozitiv: tendinta de recreere In mijlocul naturii, procurarea unor emotii estetice furnizate de valorile artistice, practi-

63

carea micarii (a unui sport sau a fitness-ului dar i obiceiul efectuarii unor plimbari lungi, etc) toate aceste obiceiuri favorabile pastrarii sanatatii oglindind preferinte icon stituind mentalitati compatibile cu salutogeneza. Tabelul 5 reda o sinteza personala q.supra rolului factorilor existentialiecologici, denumiti astfel de catre Yujiro Ikemi In cartea sa ,Integration of Eastern with Western Psychosomatic Medicine".

Rolul religiei in salutogeneza

- Suport moral Lupta lmpotriva anxietatii i depresiei Remisiune mai rapida (Milcu) Conceptele de pacat i postul sunt implicate In stilul de viata salutogenetic -Credinta ar determina o prevalenta mai scazuta a bolii, cum ar fi Insuficienta cardiaca cronidi (Strohl) -Rugaciunea pentru sine Elibereaza forte spirituale latente- elibereaza endorfine (Staniloaie) Este neceseara de asemenea i individului sanatos -Rugaciunea pentru persoanele bolnave ( de Ia distanta): scade complicatiile post-chirurgicale (ex. bypass= -30%, dupa Krucoff)

Tabel 4. Rolul religiei fn salutogeneza (mod(flcat Restian 2004)

Factorii ecologici I existentiali (IKEMI)= a patra dimensiune a MBPS

regleaza mentalitatea/ comportamente salutogenetice ale indivizilor (ieiri In natura, arta, muzica, teatru) implica reglarea contactului individual cu mediul social deriva din conceptiile filozofice (religioase, de asemenea) asupra vieti i retlecta intluenta religiei asupra sanatatii individuale i colective genereaza terapia prin mijloace naturiste i ale terapiei complementare (yoga, acupunctura, etc.)

TabelS.
Dupa cum se vede, cea de-a patra dimensiune a sanatatii - existentiala, ccologica propusa de ditre Ikemi, este sinonima factorilor spirituali - denumire vchiculata de alti autori (de ex. Poldinger- 1999). Ea exprima, In estenta, implicatiile i valoarea pentru sanatate a cultului divin i/sau cultului naturii (pagane pentru atei sau divine pentru credincioi). Consideram ca aceasta dimeniune existentiala a san[ltatii estc legata. In ultimrt instanta, de procesele mentale ale individului i ca ca se exprima In comportamentul acestuia In interactiune cu ceilalti membri ai societatii relatii de suport social (salutoge netice) sau conflictuale (patogenetice). Din acest motiv, probabil (?), aceasta formulare

a influentei factorilor spirituali asupra sanatatii - in cadrul dimensiunii existentialc/eco Jogice - nu a reuit sa se impuna atentiei majoritatii autorilor care utilizeaza MBPS in forma sa initiala tridimensionala creata de Engel. Acest fapt nu trebuie sa diminueze int resul asupra acestei problematici cu profunde i durabile efecte asupra sanatatii.

Bibliografie

I. Ader R. (red). Psychoneuroimmunology. Academic Press. London, New York, 1981. 2. Alexander F. La medecine psychosomatique, ses principes et ses applications. Payot. Paris. 1952. 3. Armstrong D, Theoretical tensions in biopsychosocial medicine, In Marks D.F. (ed) The Health psychology Reader. Sage Pub!. London. 2002, pp. 66-76 4. Balint M. Le medicin, son malade et Ia maladie, Payot, Paris, 1966. 5. Bandura A. Self efficacy: the exercise of control. Freeman. New York, 1997 6. Bandura A. The growing centrality of self-Regulation in Health Promotion and disease prevention. The Europ.Health.Psychol., Sept, I, 2005 7. Bandura A. Social foundations of Thought and Action, In Marks D.F. (ed) The Health psychology Reader. Sage Pub!. London. 2002, pp. 94-106 8. Bandura A. Social foundations of Thought and Action: A Social Cognitive Theory. Englewood Cliffs, NY: Prentice Hall, 1986 9. Becker MH The Health Belief model and personal health behavior. Health Education Monographs, 1974, 2. 324-508 I 0. Belloc i Breslow. Relationship of psychical health status and health practices. Pre;.vcntivc Medicine, 1972; 1: 409-421 II. Bell Verle L. In: How to conquer the addiction of rock music, institute in basic life principles, Illinois 1993, 81-85. 12. Bellar C. Clinical Health- Psychology. A specialty for 21st century. Health Psycho!. 1997: 16(5): 411-416. 13. Bennet P. Clinical Health Psychology. 2000. 14. Bruchon-Schweitl.er, Dantzer R. Introduction dans Ia psychologic de Ia sante. Press Univ. France. Paris, 1994: pp. 13-42. 15. Buddeberg C., Radvila A., Kaufmann P. Was ist Psychosomatische und Psychosoziale Medizin. In: Medicine psychosoamtique et psychosociale en Suisse. Verlag Babler-Bern, 1993. 16. Buddeberg C., Willi J. Psychosoziale Medizin. Springer Berlin, Heildelberg, 1998. 17. Crossby M. Rethinking Health Psychology, 2001. 18. Dunbar F. Synopsis of psychosomatic medicine. Mosby, St. Louis. 1948. 19. Dahlgren P, Whitehead. A framework for the Determinants of Health, In Policy and strategies to promote equity in health. Stockholm Institute for Future Studies. 20. Engel D.L. The need for a new medical model: a chalange for biomedicine. Science 196. 129. 1977 21. Feldman M.D., Christensen J.F. Behavioural Medicine in Primary C are- A Practical Guide. Lange Medical Books I McGraw-HilL 1997. 22. Fries JF. Crapo LM. Vitality and aging: implications of rectangular curve. Freeman, San Franc 'sco 23.Hoffman G. Hornhapfel SO, Neurosenlehrc, Psychothcrapeutische un Psychosomatischc Mcdi;in. Schattaner, Stuttgart, 1999 24. Holt CL, Lewellyn LR, Rathweg MJ. Exploring religion - health mediators among African American parishioners. J of Health Psychology, 2005, 10, 4, 510-527 25. lamandescu I.B. Stresul psihic - din perspectiva psihologica i psihosomatica. Ed. Infomedica. Bucure ti, 200 I.

, ;

.._

'' -

65

26. lamandescu 18. Corelatii psihosomatice In astmul bron ic. Teza de doctorat, IMF- Buc. 1980 27. Ikemi Y Of eastern with western medicine. Ed. Kyushu, 1985 28. Jonasch K Salutogenese - Eine EinfUhrung, In Verres R. Schweitzer J. Jonasch K. Si.issdorf B. Heidelberger Lesebuch Medizinische Psychologic. Vandenhoeck and Ruprecht. Goettingen, 1999 ' 29. Karasek R, Theorel T. Health Work- Stress, Productivity and reconstructing of working life. New York, Basic Moods. 1990 30. Knowles JH. The responsibility of the individual im Knowles JH (ed) Doing better and feeling worse: Health in United States, Norton, New York, 1977 28. Leonhard K. Personalitati accentuate In viata i literatura. Ed. Stiintifica i Enciclopedica, Bucure ti, 1979 31. Levin JS i Vanderpool HY. Religious factors in physical health and the prevention of illnee. Prevention in Human Services, 1991, 9. 41-64 32. Levin JS. Vanderpool HY. Is religion therapeutically significant for hypertension? 33. Marks D.F. (ed) The Health psychology Reader. Sage Publ. London. 2002 33. Marks D.F., Murray M., Evans C., Willig C. Health Psychology. Theory, research and practice. Sage Publ, London, 2000 34. Matarazzo J. D. Behavioral health's challenge to academic, scientific. and professional psycholo- gy. pp. 16-40 In Marks D (ed) The Health psychology Reader. Sage Publ. London. 2002 35. Matarazzo J.D. Behavioral health and behavioral medicine: Frontiers for a new health psychology. Am. Psychologist, 1980, 35, 807-817 36. Maes Stan. Preface In Bruchon-Schweit;_er, Dant1.er R. Introduction dans Ia psychologic de Ia sante. Press Univ. France, Paris, 1994; pp. 3-5 37. Matlin M. Psychology. Harcourt Brace College Publishers, 1992 38. Me Bride JL, Arthur G. Brooks R, Pilington L. The relationship between a patient's spirituality and health. Family Medicine, 1998, 30. 122-126 39. Moss RM. Context and Coping: Toward an unifuing conceptual framework. In Marks D.F. (ed) The Health psychology Reader. Sage Publ. London. 2002, pp. 167-185 40. Minulescu M. Conceptul de normalitate psihica In Ploua BL, Iamandescu lB. Dimcnsiunea psi hosociala a practicii medicale. Ed. lnfomedica, 2002. pp. 347-353 41. Jacob L. cap Etape ale de;voltarii psihice. pp. 91-107 42. Ogden J. The rcthoric and reality of psychosocial theories of health: a challenge to hiomedicine ' 1 In Marks D (ed) The Health psychology Reader. Sage Publ. London. 2002 pp. 77-'69 43. Ogden J. Health Psychology. A textbook. Buckingham Open University Press 44. Poldinger E. 45. Sarafino E. P. Health Psychology: BiopsychosociallnteractionsW illey, New York, 1900 46. Restian A. Dimensiunea Spirituala a medicinii contemporane. In vol. conferinta Nationala de Mcdicina Familiei", Fundatia "Meclicina Azi''. Bucure ti. 2004. pp. 52-63 47. Rogers CW. A protection motivation theory of fear appeals and attitude change. Journal of Psychology. 1975.91,93-114. 4. Schneider W. "Kritik an der lCD- )()". In Studt HH. Pet;.old ER. Psychotherapeutischc Medi;in. Gruyter. Berlin. New York. 2000 pp.29 49. Thorp B. Seminar anti-stress (ciclu de 5 conferinte). Material litografiat. Bucurqti. 4-oct. 1992 50. Zcmp Stut; E. Heim E. Gesundheit und Krakheit, In Bucldeberg C.. Willi .1 . Medi;_inischc Psvchologie, ed2. Sj1ringcr, Heidelberg, 1998

II

C R C U IS -

In ceea ce privete tentativa de a corecta comportamentele nocive fata de sanatate, medicul poate sa lntreprinda o serie de actiuni ce pot fi lncadrate fie In educatia sanitad:i (cu rol preventiv, asupra populatiei sanatoase), fie In psihoterapia suportiva simpla, fie In psihoterapii speciale (In cazul psihologilor sau psihiatrilor specializati In diferite tehnici psihoterapeutice). Cel mai adesea, psihologul este chemat In consult pentru a prelua acele cazuri rezistente la recomandarile, adeseori formale, ale medicilor somati cieni iar alteori, i'nii bolnavii apeleaza la consultul psihologic.

CAPITOI.UI.

Este considerat ca ,inamicul public numarul 1", referitor la prejudicierea sanatati i umane. Statisticile pe plan mondial indica cifre de milioane de decese imputabile aces tui veritabil viciu pe care 1 1 practica oameni de diferite nationalitati, straturi sociale, con fesiuni religioase, persoane cu nivel intelectual crescut dar i oligofreni, etc.

Principalele grupe de boli care sunt responsabile de mortalitatea pe glob: cancerele (nu numai eel pulmonar!) i afectiunile cardio-vasculare (infarctul miocardic i acci dentele vasculare cerebrate) recunosc In fumat un factor major de rise, maxima fiind implicarea fumatului In geneza cancerului pulmonar (peste 90% din bolnavi sunt fumatori). Ceea ce se invodi mai putin ca fiind generate de fumat - dei apar cu o constanta adeseori mai mare- sunt tulburarile respiratorii responsabile de scaderea capacitatii de efort (bron ita cronicii i emfizemul pulmonar), tulburarile sarcinii (greutate scazuHi a sugarului sub 2,5 kg sau o rata mai mare a deceselor la natere) i lmbatranirea precoce a tenului dupa varsta de 50 ani la marii fumatori/fumatoare. Un alt aspect negativ al fumatului II constituie efectul sau nociv asupra nefumato

rilor.

,Fumatul pasiv" realizat de ditre acetia i generand disconfortul acut i/sau cro nic produs de fumul celui de aHituri (fumatorul activ) sau de ceata densa care lmbftcsete restaurantele sau cafenelele, dar i de mirosul de tutun impregnat In fumatori lnraiti sau In aternuturile i tapiseria unor locuinte sau hoteluri de proasta calitate. Fumatul pasiv exercita, de asemenea, un rol nociv asupra sanataJii celor expu i (inclusiv riscul de can cer pulmonar, mai mare decftt la indivizii neexpui) dar i amploarea acestor riscuri este dificil de evaluat cu rigoare tiintifica, datorita In special inconstantei i gradului variat de expunere. Copii fumatorilor sunt In mod special afectati de fumul de tigaril din jurul lor, existftnd boli favorizate de fumatul pasiv precum infeqiile respiratorii i otice (Petty), dar mai ales astmul bronic (potenteaza efectele alergenilor prin amplificarea secretiei de IgE specifice) (date din lit. cit. de Iamandescu, 1998). Noile reglementilri privind interzicerea fumatului In locurile publice li protejeazil nu numai pe nefumatori dar i pe fumatorii care sunt obligati astfel sa scadil numilrul de tigilri. Totui apare, In special In sezonul cald, o noua categorie de fumatori, ,fumiltorii In aer liber", din parcuri i de pe strada, lipsiti de educatie sau cu un egocentrism cinic, care- fumftnd chiar In timpul mersului pe strada- obligil sa inhaleze fumullor de tigilri pe trecatorii din jurul lor.

1. EVALUAREA
1.1. in plan biologic

EFECTELOR NEGATIVE

ALE FUMATULUI

Efectele nocive ale fumatului sunt atribuite celor cateva componente ale tutunului dar i hartiei de tigaril arse, inclusiv gazelor rezultate din arderea unei tigari. In total sunt cca 4000 de substante care, prin pirolizil, elibereaza o serie de substante dintre care citam pe cele responsabile prioritar de rolul patogenic al fumatului: nicotina, monoxidul de carbon, gudroane i o multitudine de substante iritante (date din lit. sistematizate de B. Grigore ). Nicotina este cea mai importanta dintre ele. Efectele sale nocive sunt directe ( creterea TA, pulsului, tahicardie persistenta i tulburari de ritm) i C O J H llO J ?e nice -In asociere cu monoxidul de carbon crete agregarea plachetaril. Rolul nefast major al nicotinei este argumentat de faptul cil, datoritilunui efect euforizant (analog celui dat de herointt - Matlin), ea este principala cauzil a induqiei dependentei fizice i psihice Ia fumiltorii de peste 20 tigilri pe zi. Gudroanele sunt responsabile de efectele cancerigene ale fumatului de tigarete, efecte ce apar i Ia distantil de cilile parcurse de fumul de tigaril, (de ex. coparticipar a Ia aparitia cancerului de san sau de col uterin) (Christensen). . Monoxidul de carbon, prin fixarea stabila a hemoglobinei, accentueazil hipoxia deja prezentilln vasele coronare datorita circulatiei anevoioase Ia acest nivel, cauzatil de depozitele de aterom. Procesul de ateromatoza este accentuat In timpul fumatului de efectele catecolaminergice ale nicotinei soldate cu vasoconstriqie i creterea acizilor grai liberi care indue cercul vicios al aterogenezei prin depunerea lor pe perqii vascu-

>

69

lari. CumuHind efectele nocive ale numeroaselor sale componente, fn special a celor q zultate din arderea lor (mai ales a hartiei, fn cazul fumatului de tigarete), tutunul exercita un rol nefast asupra sanatatii, aa cum a fost sistematizat fn tabelul 1.
Aparatul respirator
cancerul pulmonar precipita aparitia bron itelor cronice i a emfizemului pulmonar uscaciunea mucoaselor nazale i buco-faringiene sensibilitate crescuta Ia infeqiile cailor respiratorii superioare (pareza cililor, staza mucusului). incidenta crescuta a otitei medii i astmului Ia copiii ai caror parinti fumeaza

Aparat cardio - vascular

infarctul miocardic, accidente vasculare cerebrale i arteriopatia cronica obliteranta (prin fa vori zarea arteriosc lerozei)

Aparatul digestiv
incidenta crescuta a ulcerelor capacitate mai redusa de vindecare rata mai crescuta a recurentelor

Afectiuni neoplazice
cancer pulmonar cancer laringian cancere ale cavitatii bucale i esofagiene cancere gastrice, bi I iare, gastrice pancreatice, cancere renale si ale vezicii urinare cancer de san i de col uterin

Sarcina
greutate sdizuta Ia na tere ( < 2500 g) incidenta sindromului de moarte subita a sugarului este de 2-4 mai crescuta Ia mamele fumatoare In perioada sarcinii aparitia de deficite cognitive i tulburari de dezvoltare In copilarie

Alte efecte
carente ale vitaminelor B i C alterari ale epidermului (riduri, degete lngalbenite) scaderea acuiti'itii vizuale i a memoriei diminuarea funqiei sexuale i chiar a fertilitatii potenteaza i riscul dezvoltarii unor boli profesionale (ex.: neoplazii prin expunere Ia azbest)

Tabel 1 Principalele efecte ale .fimwtului (mod fzcat dupa Bogdan Grigore) Stoparea fumatului (date furnizate de Petty, 1999) reduce riscul fumatorilor pana Ia eel pe care II au nefumatorii In circa 1-2 ani, pentru infarctul miocardic, 1-3 ani pentru accidentele vasculare cerebrale, i abia In 10-20 de ani pentru cancerul pulmonar. Riscul de dezvoltare a BPOC ca i eel pentru agravarea cordului pulmonar cronic scade din momentullntreruperii fumatului pe o durata Inca nedeterminata. Referitor Ia durata de viafa pe care .finnatul o scade cu circa 7-13 ani /o .fimzdtori

(In funqie de varsta debutului), stoparea fumatului ,recupereaza" anii respectivi pro portional cu varsta renuntarii la fumat.

1.2. in plan social economic

Fumatul intretine o rata crescuta de imbolnaviri, greu de evaluat cu precizie, dar o serie de statistici evidentiaza cifre elocvente, ca de ex. cea din anul 1985 in USA care indica circa 225.000 de decese prin boli cardio-vasculare i 131.000 decese prin cancer pulmonar, toate acestea fiind imputabile fumatului. Alte statistici indica o sdidere a duratei medii de viata cu 5 ani la fumatorii care depaesc 20 tigari (I ,pack") pe zi, fumate peste 25 de ani i cu 8 ani la cei care fumeaza 40 tigari (2 ,packs") pe zi pe aceeai durata. In acelai timp, se considera (WHO -1988) ca evitarea fumatului diminueaza mortalitatea prin cancer cu cca 25%. Ceea ce merita subliniat este faptul ca tarile cu un nivel de trai inalt corelat i cu o educatie sani tara mai eficienHi (ex. Belgia, Anglia, Irlanda) au un procent mult mai redus de fuma tori dedit Romania (Steptoe i Wardle) iar nivelul surprinzator de mare al fumatorilor din Germania ar putea sa reflecte ponderea crescuta (peste I 0 milioane) a emigrantilor din tari sarace.

Z. INCIDENTA PE VARSTA Sl SEX

Procentul de fumatori a cunoscut o variatie interesanta in raport cu presiunea edu cationala, mai ales prin mass-media, impotriva fumatului. Daca statisticile vechi citate de Matarazzo ( 1982) indicau o predominenta a sexului masculin, statistici mai noi (Petty, 1999) evidentiaza faptul ca fumatul continua sa persiste in randul a 70 milioane de americani i devine din ce in ce mai dispandit in randul sexului feminin (la femei nu se inregistreaza scaderi ale procentului de fumatoare aa cum se intampla cu fumatorii de sex masculin i chiar cu media generala a ambelor sexe ). De asemenea, se mentine la cote ingrijoratoare fumatul in randul copiilor i ado lescentilor, dar la studentii mediciniti din Bucureti, date preliminare obtinute de noi. indica o frecventa mai scazuta decat cifrele furnizate de statisticile internationale. Din pacate, obiceiul de a fuma apare la varste tot mai mici decat cea considerata drept cia sica, I 0-15 ani (debutul fumatorului ,in closetul COlii")i anume Ia 6-10 ani, in randul copiilor proveniti din parinti apartinand unor medii defavorizate i, mai ales, declasate (de ex. ,aurolaci"). Oricare ar fi nivelul varstei de aparitie, debutul fumatului la copil are urmari dezastruoase asupra sanatatii, din acest segment populational provenind cele mai ,sigure" victime ale fumatului. Acest viciu este raspandit in toate structurile sociale, fiind practicat in special de persoanele cu statut social inferior, dar i de personali!ilti marcante din mediile tiintifice, artistice, politice, economice.

3. CAUZE PSIHOLOGICE

SAU CON.JUNCTURALE

Chiar daca fumatul este un obicei ce se instaleaza pe baza unui proces de imitatie - precedat sau nu de o initiere efectuaHi de catre ,impatimiti ai acestei deprinderi, ade-

71

seori cu profesiuni stresante (militari, mineri, etc.) - fixarea lui In deprinderile individu lui este imputabiHi acestuia deoarece In structura personaliHitii sale- dar i In biografia sa exista o serie de factori favorizanti, similari, pana Ia un punct, cu cei Intalniti In C'elelalte cazuri de asemenea ,clasice" de ,dependenta de substante" (,sucht"- termenul german sau ,substance-abuse") precum consumul excesiv de alcool i consumul de droguri. Dei datele din literatura accentueaza rolul factorilor externi: distress, depresie, ,contagiune", etc. am observat- pe baza analizarii acestor categorii de oameni supui unor vicii extrem de daunatoare sanatatii - ca o mare parte dintre ei prezinta trasaturi obsesiv-compulsive i, desigur, un nivel ridicat de anxietate, mai rar de depresie- care Ii predispun Ia cautarea unor mijloace de reducere imediata a anxietatii iar mijloacele cele mai ,eficiente" sunt tocmai cele 3 mari tipuri de ,substante" Nu trebuie pierdut din vedere rolul distresului reprezentat de oboseala acumulata In cursul unei suprasolicitari (chiar pHkute!) i mai ales- de catre starile afective negative induse de evenimente - eel mai adesea - cu caracter conflictual, aversiv sau ,de pierdere". Daca acestea sunt cauze psihologice ale recurgerii la fumat ,ca mijloc de diminuare a tensiunii intrapsihice la fumatorii ,consacrati"- nu trebuie omise nici cauzele rezis tentei Ia oprirea fumatului reprezentate ,In esenta de senzatia de ,bine", de relaxare pe care o procura- atat datorata nicotinei, cat i datorata unor solide reflexe conditionate fumatul unei tigari (sau fumatul din lulea, considerat ca mai putin nociv, datorita absentei hartiei care genereaza hidrocarburi cancerigen e). Dei aproape toti fumatorii recunosc legitimitatea abandonarii fumatului, iar marea majoritate chiar Incearca sa renunte la acest obicei, punerea In practica a acestei renuntari este extrem de dificila. Medicul care indica o astfel de masura trebuie sa anticipeze dificultatile prin care va trece fumatorul.

4. ABORDAREA PSI

TORULUI

4.1. Probleme ale compliantei terapeutice (aderentei) De regula nu exista nici un fel de obiectii ale fumatorilor fata de indicatiile medici lor (i nu numai !) pentru stoparea fumatului. Totui, Intrucat culpabilizarea i stigmatizarea fumatorilor este mai mica dedit a consumatorilor de alcool, acetia din urma se conformeaza mai U O rla interdiqia medicaHi i sociala. Problema centrala a compliantei (aderentei) fumatorilor, cu grade diferite ale seve ritatii bolilor ce reclama abandonul fumatului, este aceea ca motivatia lor, chiar dadi este crescuta, se lovete de rezistenta pe care o induce un ansamblu de factori obiectivi - inductori ai hipocomplian[ei care sunt cei reprezentati de: 1. dependenta nicotinica (o dependenta fizica i psihica) la marii fumatori. 2. distresurile psihosociale (imposibil sau greu de Inlaturat, In afara interventiei psihoterapeutice) care actioneaza indirect, prin ,Intarirea" reflexelor conditionate care asociaza ritualul fumatului cu obtinerea unei ,deteriorari" psihice, stare de relaxare

. -

--

indispensabila spre a face fata abundentei distresurilor profesionale sau furnizate de mediul socio-familial (dintre toate, eel mai constant apare, In opinia noastra, stresul de suprasolicitar e!). 3. Influenta anturajului, fie ca presiune (colegi, prieteni, de asemenea fumatori ), fie ca ocazie de recidiva (lntruniri, activitati care li readuc tentatia fumatului. Aqiunea factorilor obiectivi mai sus mentionati este potentata de o serie de factori subiectivi a caror anihilare este obligatorie pentru a se putea trece Ia lnHiturarea depen dentei fizice i la comutarea acelor mecanisme de coping (bazate pe ,consumul de sub stante" inclusiv fumatul) In raport cu suprasoliciHirile profesionale i/ sau familiale care nu pot fi, eel mai adesea, lnlaturate. Mentionam dintre factorii subiectivi: Lipsa de voinfa, eel mai frecvent (i pe drept!) invocata dei ea ascunde o anumita maniedi de eschivare de la efortul (tot un stres) de schimbare a unor stereotipuri. Teribilismul, inclusiv impresia de forta de seduqie/ provocare la tineri/tinere, un adevarat limbaj nonverbal cu conotatii sexuale; Temeri cu privire Ia aparitia obezitatii In cazul renuntarii Ia fumat (negate de Matarazzo In 1980, dar probata In anii ce au urmat de luari In greutate de 3-4 kg. la cei care au reuit abandonul fumatului ). De mentionat ca aparitia unei boli cu prognostic sever, infaust (ex. infarct mio cmdic lntins, arterita obliteranta cu posibilitatea de amputatie, etc.) creeaza resurse neateptate bolnavului pentru o spectaculoasa renuntare (rapida, completa) la fumat (i de aceasta data, teama este o motivatie cu rol pozitiv! )

4.2. Modalitati de interventie ale psihologului

Se cunosc multe ,retete" pentru abandonarea fumatului. Majoritatea fac apel la modificarea unor secvente comportamentale cu rol favorizant In conditionarea retlexu lui de a fuma, iar lndemnul de a renunta brusc este total nerealist In cazul fumatorilor de peste 12-15 tigari pe zi, dupa cum tactica reducerii progresive- mai realista!- prezinta riscul recidivei (ca i la alcoolici ). Bennet remarca faptul ca exista 2 categorii de ,fumatori lnraiti" la care sevrajul este foarte dificil: dependentii de nicotina (reaqioneaza pozitiv la substituentii nicotinei) i fumatorii ,,habituali"- dependenti mai mult de ,reflexele de fumator", formate de-a lun gul timpului. Dependentii de nicotina pot fi recunoscuti dupa faptul di, Ia deteptare, aprind obligatoriu o tigara (Petty) i provin din rfmdul celor care fumeaza mai mult de un pachet de tigari pe zi. Renuntarea la fumat implidi amplificarea motivatiei individului In aceasta direqie, menita sa anihileze toate celelalte motivatii In favoarea acestui viciu. Prin urmare, vom distinge:

1. creterea motivafiei pentru renunfarea la fumat

Matlin indica un ansamblu de masuri care pot fi suficiente, In cazurile mai UOare (dependenta numai psihica, nu i fizica). In cadrul acestei propuneri de sevraj, pacien tul urmeaza sa efectueze: contracte cu sine lnsui - prevazand amenzi autodictate In caz de fumat pentru

73

fiecare tigara. lntocmirea unor liste cu bunuri ce vor putea fi cumparate cu banii economisiti prin necheltuirea lor pentru tigari ' anuntarea familiei, prietenilor i colegilor despre renuntarea la fumat lntocmirea unor jurnale In care sa se analizeze motivele pentru care nu s-a putut abtine de Ia fumat In ziua respect iva 2. scheme cognitiv-comportamentale de ,constrangere" evitarea locurilor i situatiilor unde se fumeaza. conditionari aversive, de tipul alegerii locului de fumat Hinga ghena de gunoi sau

we
. m

lncercarea unor manevre substitutive: tinerea unui creion lntre degete, gume cu '" ' . m cot a , etc. aderarea, In unele cazuri, la grupuri de nefumatori sau la politica unor firme care ofera prime angajatilor care s-au Iasat de fumat.

3. planificarea i reducerea gradatii a figiirilor reducerea numarului de figari sa fie progresiva (proportional cu ,numarul de referinta"; de ex. un fumator de 40 tigari pe zi poate sa scada cu dite 2 tigari pe zi, iar unul cu 20 tigari pe zi cu dite o tigara). Se mai recomanda i reducerea conti nutului din tigara, de ex. 112 sau 3/4 din tigara, atunci dind se ajunge la 12 tigari pe zi ( limita peste care apare dependenta fizica). atingerea pragului de I 0-12 tigari Constituie un moment critic deoarece apar simptome de sevraj (iritabilitate, scaderea atentiei, somnolenta, oboseala, diaree, concomitent cu nevoia imperioasa de a fuma -Petty) care dispar imediat ce fumatorul aprinde o noua tigara. Multi pacienti (sau subiecti sanatoi) recad In aceasta perioada. Solutiile sunt reprezentate de : Asocierea unor tranchilizante, Continuarea metodelor aversive, Sprijinul familiei 4. Substituente de nicotinii (Petty-1999) Joaca un rol central In sustinerea organis mului fumatorilor de nicotina (prevenind tulburarile de sevraj mai sus mentionate) Utilizarea lor trebuie supravegheata de catre medic deoarece nu sunt total lipsite de efecte secundare (ex. iritatie gastrica). Pe piata americana exista mai multe preparate pe baza de nicotina, dupa cum urmeaza: Nicotin polacrilex (guma de nicotina), plasturele cu nicotina transdermic (doza variabila dupa durata de actiune intentionata: 16-24 ore), sprayul nazal cu nicotina (singur sau In asociere cu primele doua- asigurandu-se astfel o cantitate de nicotina capabila sa permita realizarea sevrajului) i - eel mai ten tant- nebulizatorul de nicotina de forma unui portfigaret ce elibereaza 1 mg de nicot ina dupa cca 40-80 de inhalafii ( echivalentul unei figari).

5. Comportamente ajutatoare: eficienta sevrajului fumatorilor prin folosirea preparatelor /dispozitivelor pe baza de nicotina este mult sustinuta i amplificata de o serie de scheme comportametale axate pe obiceiurile dar i situafiilor obinuite din

viafa familia/a. Astfel, e cere fumatorului ,abstinent" sa utilizeze bomboane, guma de mestecat obinuita sau nicotina de substitufie confinuta de ,figarile" improvizate (sub diversele forme descrise mai sus) fn momentele unei pauze de cafea, de plictiseala, sau cele care preced sau succed actul sexual, de convorbire telefonica fn cursul blocajelor enervante de trafic rutier, e.t.c 6. Mentinerea stabilitii!ii sevrajului Odata ajuni i'n stadiul final, de sevraj complet, fo tii fumatori trebuie sa anticipeze (prin consiliere psihologica) situatiile capabile sa-i conduca la reluarea fumatului. De fapt, se evita toate conduitele mentionate pentru scaderea progresiva a numarului de tigari fumate, cu mare atentie la conditiile sociale capabile sa rede tepte vechile obi ceiuri de fumator (anturaj, momente festive, etc.). 7. Medicapa psihotropii ajutiitoare
Daca i'n urma cu diteva decenii sevrajul nicotinic se acompania obligatoriu de tran chilizante uzuale (meprobamat, benzodiazepine, etc.), in ultimii ani aceasta medicatie utilizata inca la pacientii foarte anxioi - este completata de alte tranchilizante nebenzo diazepinice precum buspirona (la cei carora sevrajul le cre te anxietatea), de antidepre sive (la cei carora asociaza i/sau exacerbarea depresiei) i mai ales - Bupropionul - un preparat cu rol de neuromodulator - cu proprietati catecolaminergice - care a inregistrat o rata de 50% de succes ale curelor de sevraj nicotinic (Petty -ibidem )

* *
Nu trebuie omis faptul ca ,este mai u or sa te lai de fumat dedit sa te mentii nefumator!" dar campania de abandonare a fumatului indicata de medici i sustinuta de psihologi dar i de anturaj-a reu it sa inregistreze destule succese evaluate de diver i autori (cit. de Grigore - 2002) intre 30 i 50%, iar succesele realizate in scaderea numarului de fumatori in USA a diminuat cu cca 25-30% incidenta infarctului mio cardic in aceasta tara. In acelai timp, repetam, bolile severe cu amenintare vitala indue o puternidi moti vatie pentru abandonul fumatului, iar sevrajul ramane definitiv in cele mai multe Ct uri.

75

Bibliografie
I. Bennett P. - cap. Smoking pp. 5-6 in P. Bennett, Introduction to clinical health psychology, Buckingham, Philadelphia, 2000 2. Grigore B. -cap. Tutunul, pp.28-31 in B. Luban Plozza i l.B. Iamandescu, Dimensiunea psihoso ciala a practicii medicale, Ed. lnfomedica, 2002 3. lamandescu I.B Psychoneuroalergology. Romcartexim, Bucureti, 1998, pp. 35-38 .4. Matarazzo J.D. Behavioral health and behavioral medicine: Frontiers for a new health psychology. Am. Psychologist, 1980 5. Petty T.S. - Cap. Renuntarea Ia fumat, pp. 2486-2488 in manualul Merck, ed. XVII, Ed. All, Bucureti, 1999 6. Rigotti M Cap. Smoking, pp. 141-1491n Feldman M.D., Christensen J.F Behavioral Medicine in ..Primary Care. Lange- M. Grawthill, N. York 1997 7. Wardle J. Steptioe - Cognitive predictors of health behavioral in contrasting regions of Europe. British J. of Clinical Psycho!. 1992, 31, 485-502

77

Consumul de alcool reprezinHi o practidi obinuita, sub forma de bauturi care II contin in grade variate i care ii pierd calitatea de aliment (vinul, cidrul, sake-ul japonez, etc.) pe masudi ce concentratia sa crete, cum este cazul bauturilor alcoolice distilate (vodka de ex.). Aceasta deplasare de la uz spre abuz a consumului de alcool etilic marcheaza incadrarea alcoolului ca fiind -in caz de consum moderat (i insotit de prezenta In bau tura care 1 1 contine a unor substante-aliment: polifenolii, de ex. din vin)- un factor de protectie fata de instalarea infarctului miocardic iar, in caz de consum excesiv - indife rent de natura bauturii- o importanta cauza de imbolnavire dar ide comportament anti social i accidente, generand costuri sociale importante . 0 statistica americana din anul 1987 aprecia aceste costuri la 110 miliarde de dolari (Gallant cit. de Matlin) i faptul cain USA ,cca 11-16% din populatie are probleme cu alcoolul" (ibidem) Aceste costuri pot fi sistematizate, in prezent, ca fiind generate de implicarea alcoolului In producerea unor daune majore precum: boli psihice i somatice, accidente rutiere mortale (40% cf Kent, 1990), pagube de ordin material, inclusiv scaderea pro ductivitatii muncii i absenteism, numeroase conflicte sociale, culminand cu omoruri i violenta (65% cf Kent, ibidem). " In plan social, consumul excesiv de alcool deterioreaza relatiile familiale, destramand casnicii sau deteriorandu-le prin balansul intre agresiune i remuc5.ri (inclusiv tentative euate de sevraj).

1. EFECTELE PSIHOLOGICE $1 SOMATICE ALE E ALIMENT $1 DROG ALCOOLULUI ALCOOLUL INTR

Alcoolul este perceput de populatie ca fiind stimulent dar farmacologii 1 l clasifica In randul substantelor psihoactive inhibitoare asupra scoartei cerebrate. Consumul moderat de alcool nu atrage - in mod obinuit - tulburari psihice sau organice (exceptie unii bolnavi cu ulcer, hepatita cronic, etc. sau bolnavii cu etilism cronic). " I n cazul unor doze crescute, corespunzand unei alcoolemii de peste 200-400mg% apare intoxicatia etilica (,betia") in grade variate putand merge pana la coma sau chiar Ia deces. " In cazul unui consum cronic- de asemenea, In grade variabile ca frecventa i cantitate (bautorul de tip latin bea zilnic vin; ,betia scandinavidf' se refera Ia bauturi disti

late consumate, de regula, in week-end-uri cu dezlantuiri violente mergand pana la coma alcoolica) - apar manifestari patologice somatice i psihice, acestea din urma conturand tabloul intoxicatiei etilice cronice (,etilismul cronic" ).

1.1 Intoxicatia etilidi acuta Fazele aqiunii alcoolului asupra cortexului cerebral, reverberate prin relee cortico subcorticale-somatice asupra intregului organism - pe langa aqiunea directa congesti va i excitosecretoare asupra mucoasei digestive (In special cea gastrica) explica atat efectele alcoolului In plan mental cat i pe cele In plan comportamental. l. Astfel, faza de excitatie, de la inceputul ingestiei alcoolului, se manifesta prin euforie, logoree i dezinhibitia unor comportamente de cenzura induse social, inclusiv dezinhibitia timiditatii sau chiar a unei prudente (la volan, de ex.) ce caracterizeaza pe multi indivizi in stare de ,trezie". Explicatia acestor senzatii, stari afective i, mai ales, comportamente dezinhibate- care uneori exprima o alta fateta a personalitatii unui indi vid (,in vi no veritas !") - este data de deprimarea de catre alcool a unor zone corticale care tin sub control regiunile subcorticale i a diror ,eliberare" datorata alcoolului, explica manifestarile mentionate. 2. Intr-o faza mai avansata a consumului de alcool inhibitia corticala se extinde i apar binecunoscutele manifestari ale starii de ebrietate cu tulburari de vorbire speci fice, micari necoordonate, mers dezechilibrat, etc. Bolnavul se afla in acest moment (corespunzand unei alcoolemii crescute dar cu raspuns variabilin funqie de terenul individului ide gradul de ,antrenament") fn starea de intoxicatie etilica acuta. Ulterior el ii va aminti doar parcelar sau deloc evenimentele personale sau din jurul sau petrecute in cursul acestei faze (amnezia cu implicatii ade sea judiciar e). 3. Evolutia intoxicatiei etilice acute include aparitia unui somn aproape imposibil de evitat iar daca doza de alcool, ingerata inainte de aparitia starii de somn, este mult crescuta peste uzante- poate surveni starea de coma etilica al carei tratament rapid insti tuit poate impiedica decesul, nu prea des intalnit, dar posibil. De mentionat ca intoxicatia etilica acuta induce modificari psihologice reversibile i nu lasa urme daca gradul acestei intoxicari a fost moderat (fara coma) i, mai ales daca nu se repeta frecvent (v. mai departe cuantificarea consumului de alcool ). In afara unor posibile consecinte negative fn plan psihosocial, inclusiv pozitia de licata in care se pune individul ajuns in stare de ebrietate, acesta poate sa constate atunci dind consumul de alcool a fost moderat i memoria a reuit sa pastreze starea generala euforica- i celelalte efecte ,utile" ale alcoolului: invingerea timiditatii, dezin voltura capatata dupa 1-2 pahare, uitarea/alungarea grijilor, incalzirea placuta dupa o expunere Ia ger, etc. In special euforia pe care o induce cu regularitate repetarea consumului de alcool (asociata ulterior cu situatii rituale sau aniversare), il face pe individul respectiv sa de vina un consumator cronic de alcool, un veritabil ,eufoman" (unul din primii termeni

79

acordati consumului de substante, alcoolul fiind considerat primul drog) (Teitel). Dupa experienta unui consum de alcool de diferite grade (redus, moderat sau cres cut) - orice individ are, in prezent, 3 posibilitati de evolutie: r, sa urmeze actualele recomandari, de a consuma zilnic cca 200-300 ml vin pentru protectia fata de riscul bolilor cerebro-vasculare (autorii americani sustin ca vinul poate fi inlocuit de alte bauturi in concentratii de alcool echivalente) sa oscileze intre consumul normal admis i consumul patologic sa devina un consumator cronic, cumuland frecvente episoade de intoxicatie acuta, adesea generand conflicte sociale dar i accidente personale (raniri sau chiar boli acute-ex. o pneumonie - i mai ales cronice).

1.2. Etilismul cronic

Consumul prelungit (repetat) de alcool in cantitati excesive conduce lao depreciere a sanatatii psihice i somatice a individului care sunt exteriorizate prin conduite deviante, adeseori cu caracter antisocial. Acest ansamblu de transformari ale bautorului de alcool este desemnat prin termenul de alcoolism, corespunzand ,la interior" unei intoxicatii cronice etilice (etanolice), iar ,la exterior" unui comportament ,demascator" stigmatizat de societate. Treptele parcurse de bautorul cronic sunt:

a) intoxicatii etilice acute ocazionale; b) abuzul de alcool, sub forma unui consum cronic (dupa autorii cit. de Buoi)
subimpartit In doua etape: -7 cu rise de imbolnavire (35-49 UA la barbati i 14-35 UA la femei), -7 periculos (depaind 35 UA la femei i 50 UA la barbati), cu efecte patologice deja instalate, eel mai adesea somatice (produse In asociere caJti agenti etiolo gici, ca de ex. gastroduodenita i/sau pancreatita cronica, hipertensiunea arteriaHi, hepatita cronica, etc.) dar i psihologice (insomnie, somnolenta diurna, tulburari de memorie, etc.); c) dependenta fiziologica de alcool cu un tablou clinic de intoxicatic ctanolictt completa. Apare In contextul prezentei unei veritabile intoxicatii etilice cronice (alcoolism) cu manifestari lezionale somatice i neuropsihice amplificate de un consum repetat i in cantitati crescute de alcool. Ingestiile acestea abuzive de alcool sunt ,tolerate" (sindromul de toleranta) cu pretul unor manifestari frecvente de intoxicatie acuta etilica ,nezgomotoase" ( dei a par Ia alcoolemii peste 500 mg/dl, se citeaza chiar 700g/dl).

1.3 Sindromul de abstinenta

Tentativele de abandonare a consumului de alcool (personale sau solicitate de antu raj) sau imposibilitatea de a procura bautura il predispun pe bolnavul alcoolic Ia aparitia sindromului de sevraj. " Intrudit acest sindrom de abstinenta reprezinta principalul obstacolin calea intentiilor bolnavului de a abandona viciul alcoolismului, iar recunoaterea simptomelor de

abstinenta poate demasca un alcoofic discret (nedeclarat), vom reda in tabelul 1 (nede clarati) criteriile diagnostice ale DSM IV pentru abstinenta alcoolica. Utilitatea cunoaterii simptomelor respective apare mai ales in cazul unor alcoolici frecventand diveri medici specialiti pentru bolile generate sau favorizate de consumul abuziv de alcool. A. Incetarea (sau reducerea) uzului excesiv i prelungit de alcool. B. Doua (sau mai multe dintre urmatoarele simptome, survenind in decurs de cateva ore sau zile dupa criteriul A. (l) hiperactivitate vegetativa (de ex. transpiratie sau puis peste 100); (2) tremor marcat al extremitatilor; (3) insomnie (4) greturi sau varsaturi; (5) iluzii sau halucinatii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii; (6) agitatie psihomotorie (7) anxietate (8) crize de grand mal C. Simptomele de la criteriul B, cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in functionarea sociala, profesionala sau in alte domenii de funqionare importante. D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale i nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mentala. Tabell. Criteriile de diagnostic pentru 291.81 DSM IV. Abstinenfa Alcoolica

1.4 Comportamentul alcoolicului (v. tabelul 2) este marcat de acte tradand in esenta minime reaqii de pastrare a aparentelor (uneori reuite la alcoolicii care beau seara, pe ascuns, in special femeile). Cel mai adesea, conflictele cu cei din jur avand incarcatura agresiva (generatoare de accidente i infraqiuni variate, inclusiv penale) consumul de alcool nu mai trece neobservat. Decesul poate sa apara la ,supradoze" sau poate fi autoindus, sinuciderile recrutand un procent crescut dintre alcoolici 1.5 Simptomele neuropsihice in cursul alcoolismului cronic sunt numai partial exteriorizate prin comportament, aa cum a fost prezentat acesta in tabelul 3. In mod constant alcoolicul prezinta unele simptome pe care nu le pune pe seama consumului de alcool (de ex. somnolenta diurna, ideile prevalente) dar eel mai adesea el recunoate mai ales in momentele de luciditate - deteriorarea sa psihica, regretand irascibilitatea sa, diminuarea potentei, scaderea randamentului sau intelectual (in special tulburarile de atentie i de memorie), etc. i ajungand adeseori intr-o stare depresiva care, nu rareori, ii favorizeaza tentativele de suicid (unele dintre acestea fiind ,finalizate" ).

81

1. nevoia constanta de alcool (un pahar, dimineata = ,eye opener" i, peste zi, ,repartitia bauturii pentru evitarea simptomelor abstinentei. , ) egocentrism, preocupari obsesive pentru obtinere/ocazii de consum bautura . ' 3. neseriozitate, neonorare promisiuni, minciuni frecvente, 4. irascibilitate +/- violenta (in absenta!dupa consumul de alcool), agresivitate ( violenta familiala i sociala ) 5. frecvente remucari , autoacuzare, tentative de suicid. Formula acronim CAGE: C= ,cut-down" (vrea sa abandoneze alcoolul), A = ,annoyed" (tracasat de repmurile celorlati), G= ,guilty" (senzatia de vinovatie pentru ca bea), E= ,eye opener" (alcoolulii ,deschide ochii") 6. conflicte sociale: conjugale/ familiale (molestare sotie/ partenera i copii), la serviciu (+ 1- absenteism), infractiuni afectare constanta a familiei majore (accidente, vatamare corporala)

Tabel 2. Comportamentul alcoolicului

Redam in tabelul 3 o schematizare a principalelor simptome psihice (dar o alta parte a simptomatologiei psihice a alcoolicului figureaza i in tabelul 2, in calitate de ,radaci ni mentale" ale comportamentului expus in acel tabel ). Tulburari cognitive: deteriorarea atentiei i memoriei, amnezie, idei prevalente (gelozie, persecutie, etc.), delir, halucinatii, dementa Tulburari afective: anxietate, iritabilitate, afecte (stari emotionale ample, brutale, de scurta durata, pasagere- ex. tipete, plans, etc.) Tulburari comportamentale: somnolenta! insomnie, sexualitate exacerbata (initial ) sau diminuata (croni c), agitatie psihomotorie pana la sindrom de abstinenta cu tablou de delirium tremens Tulburari neurologice: tremor fin extremitati

Tabel 3. Simptome neuropsihice

fn alcoolism

1.6. Tulburarile i bolile somatice produse de alcool

Practica medicaHi a inregistrat - in primul rand prin mijloace eli nice, ulterior cu aju torul laboratorului - o gama larga de tulburari produse de alcool i afectand reversibil (in faza de intoxicatie acuta) i ireversibil (in faza de consum periculos i mai ales in cea de etilism cronic) o multitudine de organe i aparate. 0 incercare de prezentare in amanunt- numai i a principalelor boli induse/ favorizate de catre alcool - depaete cu mult cadrul capitolului de fata, centrat pe aspectele psihologice i sociale ale consumu lui excesiv de alcool. Din acest motiv vom recurge la prezentarea ,ravagiilor somatice" ale alcoolului Ia prezentarea tabelului 4, reprodus cu acordul autorului, Dr Grigore Buoi, dintr-o lucrare anterioara.

astroesofagian

Gastrita atrofica cronica intestinal

Injurii asupra mucoasei gastrice Carcinom gastric

Deficienta folali vitaminelor

Deficienta tiaminica Inhiba gluconeogeneza

Cetoacidoza alcoolica

Neuropatie periferica Largirea circumvoluliunilor

corticale frontale
l

'

Descre terea polimorfonuclearelor

Tabel 4. Ejectele alcoolulUl asupra dLVerselor organe Descre terea imunitalii mediate celular (reprodus cu permisiune dupa Bu oi- 2002)
Atrofie testiculara

aparate

on sdizut endocrin ce

plasmatici

culare

amar alcoolului sanguin

Ginecomastie Ia barbati

83

Z. CONSUMUL
2.1 Limite admise

DE ALCOOL INTR E UZ $1

UZ

',Cercetarile ultimilor ani au condus lao concluzie deja amintiHi i anume: consumul ' excesiv de alcool ca i absenta totala a acestuia constituie factori de rise pentru Boala Cronica a Inimii (Chronic Heart Disease), inclusiv infarctul de miocard (Bennet). Din acest motiv, ca i pentru faptul ca obiceiul consumului de alcool este larg raspandit i - In limitele apreciate la nivelul bunului simt individual i colectiv - pro duce buna dispozitie i antren, creand punti de comunicare- partizanii utilizarii acestui ,aliment cu potential de drog" au impulsionat cerceHiri menite sa stabileasca limitele consumului de bauturi alcoolice. Astfel in Anglia In ultimul deceniu al sec XX, au fost stabilite de ditre Colegiul Regal al Medicilor limite de consum saptamanal de alcool de diferite proveniente- vin, bere, bauturi distilate, etc. - unificate prin stabilirea onitatii de alcool, egala co 8g de alcool (Bu oi, 2002) sau mai u or de apreciat = I drink= un pahar de 200 ml vin, o sti cla de bere i 30-40 ml bautura spirtoasa. Conform datelor mentionate In 1995 (Bennet) s-a stabilit ca riscul de consum nociv lncepe de Ia depa irea dozei totale saptamanale de 21 UA pentru femei i respectiv 28UA pentru barbati. Dupa o serie de critici provenite din diverse medii tiintifice me dicale, s-a revenit la limitele stabilite lnainte de 1995 i anume doza saptamanala de 14 UA pentru femei i 21 UA pentru barbati. Datele prezentate de Bu oi indica 2 categorii de consumatori de alcool cu predispozitie de a acumula diferite lmbolnaviri: cei care sunt co rise de imbolnavire (peste 14 UA i respectiv 21 UA) i cei care au ajuns la un consom pericolos (peste 35 UA i respectiv peste 50 UA), cand, dupa opinia noastra ei au devenit deja bolnavi, fie ca prezinta sau nu simp tome somatice (cele psihice pot fi decelate la un examen atent. Pentru intelegerea mai rapida a ceea ce inseamna aceste limite vom explica prin conversia acestor valori In cantitatile corespunzatoare de vin (cea mai putin contestata bautura) Astfel Ia femei, cele 14 UA - admise ca doza saptamanala - corespund Ia I 12 g alcool, convertite la cca I 000 ml vin concentratie 12 % (170 ml de e vin pe zi), iar cele 35UA- ca limita pentru consum periculos- in cca 2400 ml vin I saptamana (- 345 ml vin/zi) La barbati doza admisa de 21 UA/ saptamana este reprezentata decca 1680 ml vin 12 % (240 ml pe zi) iar doza de 50 UA , consum periculos corespunde la 3300 ml vin 12% (470 ml/zi)

2.2 Tiporile de baotori

Trebuie remarcat faptul ca un individ ar putea fi etichetat, cu posibile erori, drept alcoolic nu numai dupa aparitia semnelor de dependenta (deja foarte tarziu) ci dopa cantitatea saptamanata consumata peste limitele de consum periculos (multiplicata cu numarul de ani) i dupa comportamentul sau modificat (descris mai sus) precum i dupa

'

,relatiile sale cu alcoolul" incadrate dupa o clasificare mai veche (din 1960) apartinand lui Jellenek : tipul alfa- Bautorul certaret (conflictual) (,Konflikttrinker)cu o dependenta psihica de alcool, un comportament de bautor nedisciplinat dar fara pierderea con trolului tipul beta - Bautorul ocazional - rara dependenta dar obligat sa consume alcool de ocazii frecvente (de ordin profesional sau socio-cultural ). tipul gama- Bautorul dependent- cu dezvoltarea unei dependente fizice i psi hice i cu pierderea controlului la abstinenta. tipul delta - Bautorul in oglinda - cu o dependenta foarte accentuata de alcool (fizica i psihica), incapabil de abstinenta dar cu pastrarea controlului chiar in momentul consumului unor doze mari de alcool (acest tip corespunde sindromului de toleranta ) tipul epsilon- Bautorul episodic, de tipul ,gunoierului"- cu o dependenta psi hica i pierderea controlului dar cu o capacitate crescuta de abstinenta, adesea posi bil de trecere in tipul gama

3. CONSUMUL EXCESIV DE ALCOOL CA PROBLEMA DE SANATATE INDIVIDUALA $1 A COLECTIVITATII

Datele prezentate anterior, ca i opiniile de bun simt ale oricarui individ, indiferent de gradul sau de instruire, converg spre considerarea alcoolului ca un factor major i larg raspandit, generator de suferinta pentru eel care 1 1 consuma (comportament dezonorant i boli fizice i psihice) ca i pentru societate (accidente, omoruri, infractiuni din cele mai diverse ). Convertite in cheltuieli individuale i sociale, pagubele produse de consumul de alcool nu numai cronic ci i ocazional (in doze mari sau chiar reduse , Ia conducatorii auto) justifica o cercetare epidemiologidi, sociologica i psihologica etc. a acestui fenomen, cu adevarat de ,ma sa". Statisticile privind consumatorii de alcool nu sunt u or de intocmit data fiind pozitia delicata, stigmatizanta a consumatorilor de alcool intervievati. Din acest motiv, vom incerca sa oferim o evaluare a incidentei consumului crescut de alcool depa ind 10 litri pe cap de locuitor intr-un an, in cateva tari europene ceea ce ne ofera doar perspec tiva conturarii consumului de alcool mediu pe an pentru o tara dintre cele cateva inclose intr-o statistica prezentata de Krausz i Ditmann (anii 1990-1992), dintre care ,podiumul" este ocupat de Germania (12 litri alcool pur/cap de locuitor), Franta ( 11,8 litri ) i Spania ( 10,9 litri). . Mai relevanta pentru problemele de sanatate este cifra de 2-5 procente cazuri de dependenta alcoolica in Germania (Krausz i Ditmann). In aceeai tara se considera ca intre 5 i 8 milioane de locuitori au probleme de sanatate legate direct sau indirect, de consumul de alcool (ibidem). De asemenea 50.000 de cetateni germani mor din cauza accidentelor (auto, de munca, etc.) produse sub influenta alcoolului.

85

Statisticile engleze considerate de Bennet (2000) evidentiau un procent de 27% barbati i 12% femei din Marea Britanie care depaesc limitele de rise pentru consumul de alcool. . . ..._. Acelai autor evidentia faptul ca acest consum descrete cu varsta prezentand un maxim de 40% pentru barbati (la femei de 24%) intre 18 i 24 de ani ( rezistenta bio logica maxima) i un minim o data cu inaintarea in varsta (inclusiv cumulul de boli care contribuie la abandonul sau reducerea consumului de alcool: 18% la barbati peste 64 de ani (Ia femei 7% ). Nu este surprinzator faptul ca incidenta consumului de alcool este mai mare in randul paturilor sociale mai sarace, fapt explicabil, in opinia noastra, prin nivelul mai redus al educatiei sanitare, dar i prin munca predominant fizica a ,gulerelor albastre" care predispune la consumul de alcool (un fapt anecdotic, constatat la colegii de gene ratie cu care am efectuat munci agricole In cadrul practicii de vara din anul 1962 la GAS Bragadiru i care - epuizati de o activitate fizica neobinuit de dura pentru ei - simteau seara- inca obositi - nevoia sa consume alcool).

'

4. TRATAMENTUL

ALCOOLISMULUI

Tratamentul alcoolismului cu dependenta fizica se efectueaza in unitati spitaliceti psihiatrice, sub supraveghere medicala riguroasa. Cuprinde 2 etape principale:

4.1 Dezintoxicarea
Se realizeaza prin asocierea medicatiei (In primul rand benzodiazepine +/- disulfiram in perioada de abstinenta) cu psihoterapia de sustinere i, mai ales, cognitiv-comportamen tala, dar i prin colaborare, in special dupa extemare i, acolo unde este posibil, cu fami lia (prioritar cu partenerul marital) (date sintetizate dupa Prelipceanu- 2004). Nu insistam asupra acestei etape care este, in mod obligatoriu o problema de stric ta specialitate psihiatrica.

4.2 Prevenirea recaderilor

Constituie cea mai anevoioasa etapa a tratamentului unui alcoolic. Administrarea medicatiei aversive de tipul disulfiramului nu este totdeauna posibila(foarte multe con traindicatii + pericolul unor reactii severe, chiar letale), iar medicamentele mai noi, cu alte mecanisme de aqiune (ex. Naltrexona i Acamprosatul) sunt inca greu de procurat i nu sunt, nici ele, lipsite de efecte secundare periculoase. In acest context, eforturile terapeutilor se indreapta spre abordarea psihologica a bolnavilor, in primul rand, prin cre terea motivafiei bolnavului pentru men[inerea absti IU''l(ei, obtinuta prin tratamentul anterior. Exista o strategie referitoare Ia comportamentul bolnavului fn raport cu ocaziile intempestive pentru consumul de alcool dar i cu impulsurile pentru reluarea consumu lui, provenite din conditionarea reflexa a unor situatii anterioare fn care bolnavul era obinuit sa consume alcool (de ex. la sfaritul zilei, dupa parcarea mainii in garaj, cock tail-uri, vizite "la tara", la prieteni ,cu cazan de tuica", etc.). astfel de situatii trebuie
A

incluse lntr-o lista specifica pentru pacientul respectiv, care va trebui sa evite momentele respective sau sa ,le compenseze" prin ,contramasuri" -d ex. la cocktail e uri, sa consume bauturi acide (sucuri de fructe, coca-cola, etc.).

5 PREVENIREA CONSUMULUI EXCESIV DE ALCOOL LA NIVEL DE INDIVID $1 DE COLECTIVITATE

Constituie o problema a carei abordare apartine mai multor factori de interventie.

5.1 Factori de interventie 1. medicul de familie - In cadrul educatiei sanitare a bolnavilor i dar i in cazul evaluarii factorilor de rise pentru o boala nou diagnosticata (ex. HTA, cardiopatie ischemidi, hepatita cronidi, ulcer) 2. medicul specialist care trateaza aceleai boli dar cu posibilitati mai reduse de interventie (timp limitat, numar mai mic de revederi cuu bolnavul ) 3. i'n acest ealon al asistentei medicale, psihologul clinician are o arie mult mai larga de competente dar mult mai lngusta (deocamdata!) de interventie deoarece li exercita cunotintele personale, de regula, asupra unor bolnavi deja cu consum excesiv de alcool, seleqionati pentru tratament i trimii de medic.
In planul general al prevenirii consumului excesiv de alcool psihologul clinician poate interveni doar In cazul unor clienti care se autoconsidera sanatoi - mari consuma tori de alcoo1 . 4. nu trebuie neglijat rolul familiei (de altfel greu lncercata de avatarurile alcoolice al bolnavului respectiv) In sustinerea dar i monitorizarea comportamentului aces tuia fata de ingestia excesiva de alcool 5. la nivel de colectivitate pot aqiona diveri factori de decizie la nivel ministerial (Ministerul Sanatatii, Ministerul Educatiei) sau diverse organizatii nonguverna mentale ce promoveaza proteqia sociala sub diferitele forme ale acesteia L desigur, mass-media care antreneaza specialiti din randul medicilor i psihologilor pentru o larga aqiune de educatie sanitara.

5.2 Continutul (sumar) al interventiei profilactice/terapeutice Nu vom prezenta dedit un ansamblu redus dar foarte accesibil celor care consuma excesiv alcool (bautorilor problema ) 1. Depistarea acestei subpopulaJii cu rise crescut. Se poate face, lntre altele, prin aplicarea testului AUDIT recomandat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii, i reprodus cu permisiunea autorilor -din lucrarea ,,Abuzul i dependenfa de suhstanJe psihoactive" (autor D. Prelipceanu i V. Voicu ).
lnterpretarea testului: - scorul mai mare de 8 plaseaza subiectulln categoria de ,rise lnalt pentru consum daunator de alcool"

- sub scorul de 8 subiectul se plaseaza In categoria ,rise scazut sau inexistent de consum daunator de alcool" - scoruri mari Ia lntrebarile 4, 5 i 6 sugereaza sindromul de dependenta alcoolica. - scor mare numai Ia primele trei lntrebarii sugereaza consum riscant de alcool

TESTUL AUDIT
1. CAT DE DES BETI 0 BAUTURA CONTTINAND ALCOOL?

(O ) niciodata (1) lunar sau mai rar (2) 2 Ia 4 ori pe luna (0) 1 sau 2 (1) 3 sau 4

(3) 2 Ia 3 ori pe saptamana (4) 4 sau mai multe ori pe saptamana

2. CATE DRINK-URI CONSUMATI INTR-0 Zl OBI$NUITA, ATUNCI CAND BETI?

(2) 5 sau 6 (3) 7 sau 9

(4) 10 sau mai mult

3. CAT DE DES BETI 6 SAU MAl MULTE DRINK-URI DE ALCOOL INTR-0 SINGURA DATA?

(0) niciodata (2) lunar (1) lunar sau mai rar (3) saptamanal
BAUT ODATA CE ATI INCEPUT?

(4) zilnic sau aproape zilnic

'

4. CAT DE DES ATI CONSTATAT IN ULTIMUL AN CA NU PUTETI SA VA OPRITI DIN

(0) niciodata (2) lunar (1) lunar sau mai rar (3) saptamanal
SA FACET! DIN CAUZA BAUTULUI?

(4) zilnic sau aproape zilnic

5. CAT DE DES IN ULTIMUL AN NU ATI REU$1T SA FACET! CEEA CE ERA A$TEPTAT

(0) niciodata (2) lunar (1) lunar sau mai rar (3) saptamanal
....
. . . .. . .

(4) zilnic sau aproape zilnic

""'

6. CAT DE DES IN ULTIMUL AN ATI AVUT NEVOIE SA BETI PRIMA BAUTURA DE DIMINEATA CA SA VA REVENITI DUPA 0 BETIE ZDRAVANA?
.....
.....,

(0) niciodata (2) lunar (1) lunar sau mai rar (3) saptamanal
VINOVATIE DUPA CE ATI BAUT?

(4) zilnic sau aproape zilnic

7. CAT DE DES IN ULTIMUL AN ATI AVUT UN SENTIMENT DE REMU$CARE SAU DE

(0) niciodata (2) lunar (1) lunar sau mai rar (3) saptamanal
... . ,

(4) zilnic sau aproape zilnic

.....

8. DE DES IN ULTIMUL AN NU ATI PUTUT SA VA AMINTITI CE S-A INTAMPLAT IN NOAPTEA TRECUTA DIN CAUZA CA ATI BAUT?
. .. .
''

(0) niciodata (2) lunar (1) lunar sau mai rar (3) saptamanal

9. DVS. SAU ALTCINEVA A FOST RA NIT CA REZULTAT AL FAPTULUI CA

(4) zilnic sau aproape zilnic

ATI FOST BA UT?

(0) nu (2) da, dar nu In ultimul an

10. 0 RUD A , DOCTOR

(4) da, In ultimul an

PRIETEN, 0 ALTA UN

'

UN SAU

PERSOAN A

A FOST

INGRIJORATA DE BAUTUL DVS. SAU V-A SFATUIT SA-L REDUCETI?

(0) nu (2) da, dar nu In ultimul an

(4) da, In ultimul an

2. lnformarea detaliata asupra naturii riscurilor (comportament penibil si stigma

tizare sociala, accidente, boli, deteriorare psihidi )

3. Adoptarea unui stil de comunicare deschis (dar nu centrat pe inspaimantarea pacientului care va fi tentat sa-i revina din spaima apeland tot la bautura ) Empatic - persoana in cauza sa simta intentia de a-1 sprijini, in cadrul unei colaborari amicale Fara atitudine paternalista, de impunere a conduitei de scadere a consumului de alcool - subiectul va trebui dirijat discret catre o decizie personaHi in acest sens Fara etichete (alcoolic) i fara agresivitate (condamnarea, fara menajamente, ca i etichetarea indue, in mod nedorit, o opozitie reaqionara din parte consumatoru lui) 4. Confinutul principal al recomandarilor. Ne vom limita Ia urmatoarele recomandari, facute de catre autor (ibidem ) Limitarea, initial, a numarului de pahare consumate zilnic Auto-monitorizarea comportamentelor legate de consum Schimbarea ritmului de consum Invatarea asertiva a refuzului de a bea; Initierea unui sistem de premiere pentru realizarea obiectivului de a ,sari" peste un pahar sau de a nu mai bea, pur i simplu, pentru o perioada semnificativa de timp; Invatarea unor abilitati alternative de coping In prezent exista programe elaborate de OMS care muta centrul de greutate al inter ventiei terapeutice profilactice asupra bautorului Ia nivelul ealonului de medicina de familie al asistentei medicale. Bibliografie
I. Bennett P Pgf. Alcohol pp 6-7 In Introduction to clinical health psychology, Open Univ. Press, .Buckingham, Philadelphia, 2000 2. Bu oi G Cap. Alcoolismul in practica medicala pp. 32-37 in B. Luban Plozza i I.B. lamandescu .- Dimensiunea psihosociala a practicii medicale. Ed. lnfomedica, Bucure ti, 2002 3. Jellinek E.M. -T e disease concept of alcoholism Yale University Press, New Haven, 1960 h 4. Krausz M. and Dittmann V Cap. Storungen durch Alcohol pp. 67-71 in Freyberger H.J., Schneider .W., Stiegler R.D. - Kompendium urn Psichiatrie, Psychotherapie, Psychosomatische Medizin Karger, Basel-Freiburg 2002 5. Matlin M Cap. Depressants pp. 154-156, in M. Matlin. Psychology Harcourt Fort Worth .6. Manualul Merck ed.X ll- Cap. Alcoolismul pp. 1580-1583, ed. All, Bucure ti, 1999) V . 7. Prelipceanu D. -C . Alcoolismul In D. Prelipceanu (ed.) Ghid de tratament al abuzului de s i.tb ap stante psihoactive. Ed. lnfomedica Bucure ti, 2004 8. Prelipceanu D.. Victor Voicu Abuzul i dependenta de substante psihoactive. Ed. Infomedica, Bucure ti, 2004 9. Teitel A Farmacologie. Curs litografiat. IMF Bucure ti, 1960 .-

OBEZITATEA r.
TE GENE

Obezitatea este una dintre cele mai frecvente tulburari intalnite pract1ca mein dicaHi. Adagiul romanesc - cu tenta rubensiana - ,grasa i frumoasa" omite faptul ca obe zitatea este o adevarata boala, definita- mai mult sau mai putin arbitrar i/sau exact- ca o cretere a greutatii corporale prioritar pe seama tesutului adipos) cu peste 20% din greutatea considerata ca normala pe baza unor cri terii de varsta, sex, ina}time (cea mai uzuala formula este cea a lui Broca: I (em) - I 00 = G (greutatea ,ideala"). Indicele de masa corporala (BMI), stabilit prin raportarea G actuale la suprafata corporala (in m2), contribuie Ia stabilirea conceptului de obezitate cand este mai mare de 27 kgfm2. Simptomele psihice i somatice ale obezitatii sunt numeroase dar ele reflecta, de fapt, consecintele in plan somatic ale acestei boli asupra tuturor organelor i aparatelor organismului), dar i psihologic (aspect inestetic, implicatii asupra rolului socio-profe sional etc.).

2.1. In plan somatic

In ansamblul lor, complicatiile obezitatii - redate in tabelul 1 contribuie Ia aparitia altor boli, Ia alterarea calitatii vietii bolnavilor obezi, dar i Ia scaderea duratei de viata cu circa 3 ani (dupa Baron, care mai mentioneaza ca, in SUA, o ideala normalizare a greutatii corporale ar contribui la scaderea cu 25% a incidentei cardiopatiei ischemice i cu 3,5% I a scaderea accidentelor vasculare cerebrale sau a insuficientei cardiac e).
I. Cardiopatia coronariana printre factorii de rise (FR) ai bolii: fumat, sedentarism etc.; 2. Hipertensiunea arteriala (de 6 ori mai frecventa Ia obezi), constituie i un FR pentru cardiopatia coronanana; 3. Diabet zaharat de tip II (de 3-4 ori mai free vent Ia obezi); 4. Hipercolesterolemie (de 2 ori mai frecventa Ia obezi); 5. Neoplazii, constituind FR pentru cancerul colo-rectal id prostata (Ia barbati), utero-ovarian. biliar e id san (Ia femei); e 6. Bolile artrozice; 7. Boli digestive (litiaza biliara, refluxul gastro-esofagian); 8. Boli tromboembolice; 9. lnsuficienta respiratorie (factor extra-pulmonar); I 0. Insuficienta cmdiaca (FR i sdiderea tolerantei Ia efort); II. Boli cutanate (de ex., intertrigo micotic/bacterian); 12. Expunere crescuta Ia accidente.
"

,...

Tabelull. Consecin[ele patologice ale obezita[ii

2.2. in plan psihosocial Pe langa complexele de inferioritate legate de aspectul inestetic (accentuat sau
diminuat, i'n functie de standardele socio-cultural e), persoanele obeze sunt adeseori expuse unei veritabile discriminari sociale (i'ncepand cu poreclele i respingerea la jocuri i terminand cu neangajarea i'n diverse activitati profesionale ). Referitor la cele mai grave consecinte ale obezitatii, este obligatorie mentionarea faptului ca rata mortalitatii este mai crescuta la obezi, variind i'ntre +35% (la cei cu G=135%/N), +I 00% (G peste 150%/N) i 1000 %, crete de 10 ori, la cei cu G mai mare cu 200%/N. Dispozitia adipozitatii de tip abdominal superior este asociata cu o incidenta cres cuta a mortalitatii generale i prin bolile cardiovasculare.

3. ETIOLOGIE La obezi, metabolismul bazal (influentat i el pe baze genetice dar i de variabile dobandite, inclusiv conjuncturale), apare - i'n urma unor cercetari asupra membrilor de familie obezi - ca fiind redus, i'n ceea ce privete rata eliberarii de energie in cursul unor zile, scadere ce poate atinge aproximativ 400 Kcal. Pe Hinga aceasta diminuare a metabolismului bazal, obezii mai prezinta i o rata mai scazuta a consumului de energie legat de ingestia de hrana (fapt ce contribuie i el la un bilant energetic pozitiv cauzator de cretere ponderala (comparativ cu persoane de aceeai varsHi, sex, 1naltime i suprafata cutanata ). Ca o concluzie generala, rezultata din descrierea acestor mecanisme, se poate anticipa faptul ca obezitatea apare in conditiile in care aportul de energie datorat ingestiei de alimente este mai mare dedit cheltuielile acestei energii (prin efort fizic - in special - sau alti factori de solicitare a organismului - dar i din cauza unor particularitati metabolice induse genetic sau de catre urmele unei boli sau de aw fac tori endogeni sau exogeni cu implicatii metabolic e).

3.1 Obezitatea genetica este prezenta 1n peste 50% din cazuri (Kopp), fiind de monstrata mai ales prin studiile asupra gemenilor dar i prin studii epidemiologice lon gitudinale, analizand descenden{ii din piirin{i obezi - intr-un alt mediu, generator de comportament alimentar corect i furnizand o hrana judicioasa. 3.2 Cauze extragenetice Cauzele patologice ale obezitatii sunt numeroase, dar nu acopera decat un procent
din incidenta bolii i sunt reprezentate in principal de boli metabolice, unor endo crinopatii (hipotiroidism i sindrom Cushing - eel mai adesea) etc., inclusiv administrarii unor medicamente psihotrope. Cauzele fiziologice ale obeziHitii sunt legate de graviditate i de menopauzii (Ia femei) i de inaintarea in varstii. Cauzele comportamentale pot fi incadrate in doua mari grupe: 1. Alimenta{ia defectuoasii prin exces cantitativ i/sau aport caloric crescut (defect calitativ al hranei preferate de ditre individul obez);

'

91

2. Descre terea activitatii fizice - apare mai frecvent In generarea obeziHitii decat In tentativa de a sHibi prin efectuarea de diverse exercitii aerobice, 1nsa este In mod cert un mijloc de mentinere- aHituri de o dieHi adecvaHi- a unei sdideri ponderale obtinuta prin diverse metode (Baron, 1997). Din pacate, activitatea fizica - nu poate reprezenta o solutie exclusiva a unei scaderi ponderale satisfacatoare, dei constituie un factor important de inducere per se a normalizarii ponderale (petermen scurt); aceasta rezulta din faptul ca un program aerobic destul de greu de respectat pentru multi pacienti obezi (20 '-30', de 4-5 ori pe saptamana) produce o pierdere de numai 500-l 000 kcal pe saptamana (cantitate echiva lenta cu consumul zilnic de 90-180 g ciocolata i 1-2 litri de ,Pepsicola") i de numai 7-15 kg 1ntr-un an (Ibidem). De aici concluzia ca exercitiile fizice (plimbari lungi, jogging, gimnastica aerobica, !not) sunt utile In tratamentul i/sau prevenirea obezitatii numai atunci cand sunt practi cate pe termen lung i sunt asociate dietei hipocalorice. In plus, activitatea fizica contribuie la scaderea ponderala pe seama masei adipoase i crete rata pierderilor calorice la nivelul metabolismului bazal (Liebl i colab.), contribuind i la creterea rezisten{ei Ia efort jizic, Ia scaderea tensiunii arteriale i a adezivita{ii plachetare, la ameliorarea metabolismului glucozei i ac{iunii insulinei Ia diabetici, ca i la scaderea concentra{iei lipide/or sanguine. In ultima instanta, activitatea fizica reprezinta, per se, ca i prin consecintele favorabile asupra bolilor mai sus mentionate, un factor de scadere a mortalitatii prin bolile cardiovasculare. Prin aceste efecte fizio1ogice, activitatea fizidi sustinuta, chiar daca este moderata, constituie un element inductor al unei bune dispozi{ii psiho-afective, 1nUiturand oboseala intelectuala i conferind individului o stare de prospetime. Referitor la formele de practicare se recomanda - Ia tineri - exercitii aerobice (eventual 1nsotite de 0 ridicare de greutati) i - la varstnici - plimbari zilnice, 1ntr-un tempo dupa posibilitati (optimal 5-6 km/ora). Cea mai buna formulare privind raportul dintre factorii genetici i cei dobanditi In ceea ce privete implicarea lor In aparitia i dezvoltarea obezitatii apaqine autorilor Meyer i Stunkard ( 1993) care considera ca ,factorii genetici stabilesc intr-o mare masura daca un om poate sa devina obez, dar factorii de mediu sunt responsabili daca i in ce masura" se va realiza aceasta predispozitie (vezi Kopp In Studt i Petzold, p.463).
A
A

4. COMPORT.
4.1. Caracterizare

ENTUL
globata

Bolnavii cu obezitate ,primara" (termen propus de noi pentru o diferentiere de obezitatea secundara unor conditii patologice bine definite) prezinta un comportament alimentar caracterizat prin cateva trasaturi asociate lntre ele In grad variabil dintre care

-conform dispunsurilor a 100 de obezi la un chestionar propriu (Iamandescu) In colab. cu Popa -Velea, Ilicea i Diaconescu, 200 I ,Studiul unor factori psiho-comportamentali la bolnavii obezi" - mentionam urmatoarele: Apetitul crescut, uneori imperios, de regula dupa o pauza de 4-5 ore de Ia ulti ma ingestie - persistand multa vreme dupa o ingestie rezonabila cantitativ (sa tietatea se instaleaza tarziu ). Tahifagia, mancatul repede i cu micari de masticatie reduse (,lnghitituri" mari ). Predilectie pentru dulciuri (atentie la sucurile de fructe), ciocolata, prajituri, dar i pentru alte tipuri de glucide (paine, paste fainoase, cartofi, aluaturi - Pizza, de exemplu), ca i pentru lipide (animale- carne de pore, mezeluri, carnati - sau ve getale: margarina, arahide etc. ). lngestii compulsive - ]n caz de distres (la subiectii anxioi) sau de eustres (In cazul relaxarii, cand subiectul se uita la televizor sau vede un film) cu ,rontaitul" unor alimente care, eel mai adesea, sunt hipercalorice (Snacks-uri, seminte, alune, biscuiti sarati sau alte gustari picant e). Obiceiul de a ,ciuguli " cate ceva lntre mese, mai mult de ora 18. Frecventa asociere a alcoolului ca element inductor al unui cere vicios de tipul: aperitiv (bautura alcoolica) > exacerbare apetit > ingestie rapida de alimente > Uoara balonare > un nou impuls pentru ingestia de alcool > o noua cretere a apetitului ingestie. Predilectia pentru condimente dar i anumite rafinamente gastronomice la o parte din obezi In contrast cu simplitatea (,modestia") gusturilor unei alte parti din tre acetia care prefera (uneori din cauza saraciei) ingestia unei mari cantitati de paine, cartofi, mezeluri ieftine, halva etc. (toate avand o valoare calorica crescuta ). Reactii psihologice devastatoare, In absenta ingestiei alimentare, de la simpla nelinite i senzatia de foame imperioasa i pana Ia nervozitate excesiva cu creterea agresivitatii (i crearea facila a unor reaqii cont1ictuale) urmata de o rapida linitire (cu eventuale scuze de rigoare) dupa ingestia alimentara.

4.2 Tipuri de obezitate psihogena Din cele trei tipuri de obezitate descrise de Bruch In 1973 (constitutionala, de dez voltare i reactiva) numai ultimele doua forme au la baza factori psihogeni inductori. Obezitatea de dezvoltare (de formare) este o forma de obezitate edificata In cursul copiHiriei, cauzele psihogene fiind atribuite fie unei tulburari de comunicare In cadrul familiei, fie unor solicitari prelungite, ambele situatii nefiind echilibrate prin meca nisme adecvate de proteqie emotionala ale copilului. Aceasta forma de obezitate pare a fi datorata unei atmosfere relativ constante de constrangere i unor evenimente psi hotraumatizante majore, relevate de anamneza psihologidL Psihanalitii vorbesc de o veritabila fixare Ia nivel oral a personalitatii acestor bolnavi. Consideram ca, dincolo de aceste aplicatii, trebuie sa existe i un comportament alimentar generat de conditiile mentionate.

93

Obezitatea reactivii este In mod inteligibil legata de situatii declan ante cu valoare de stresori majori, debutul instatarii obezitatii fiind marcat de stresul respectiv. Subiectii obezi nu prezinta In mod obligatoriu o ereditate obeza i -In lumina unor date mltlt ulterioare lui Bruch- se pare ca hipercortizolemia de stres, la fel ca i cea lnHH nita In depresii, contribuie- prin efectele adipogenetice ale acestui harmon la instalarea obezitatii (posibil prin mecanisme partial similare cu cele lntalnite la obezii cu sindrom Cushing, caracterizat prin hiperproduqie de cortizol).
Referitor Ia implicarea cortizolului In activitatea leptinei, este de ateptat conform studiu lui recent efectuat de Rosmond i Udden de la Universitatea Gotteborg, initierea de catre hor monul corticosuprarenal a unei rezistente la actiunea generatoare a senzatiei de satietate pe care o " exerciHi leptina la subiectul normal. In acest fel are loc urmatoarea secventa: hipercortizolemie de stres > inactivare sau rezistenta la leptina semnale reduse de satietate hiperfagie de stres aport crescut de alimente (energie) ,colectarea" energiei i adipogeneza in depozitele cen trale viscerale (bogate in receptori pentru glucocorticoizi) obezitate abdominala.

Indiferent de valabilitatea acestei secvente ipotetice, apare tot mai evidenta legatu ra dintre stresurile psihice prelungite, mai ales cele lnsotite de reactii depresive i insta larea obezitatii prin mecanismele hipercortizolemiei de stres. 4.3 Comportament alimentar hiperfagic -caracteristic ii fornte clinico - patologice Peter (cit. de Kopp) descria, Inca din 1979, doua forme de comportament alimentar (,Essverhalten"): Accesele de ingestie nocturna (,Sindromul hiperfagiei nocturne"), prezente la circa 10% dintre obezi i ,Accesele de orgie alimentara" (echivalente nevro tice impulsive, lnsotite de un complex de simptome, inclusiv de natura motorie) prezente la cca. 5% dintre obezi. Marea majoritate a obezilor- restul de 85% - prezin H i un comportament hiperfagic continuu fmoderat dar constant), relativ ,fixat" fn con duita alimentara a obezilor, confirmat i de datele noastre. Accesele de ,Binge eating" (,orgie alimentara") se instaleaza pe un teren nevro tic i sunt asemanatoare puseelor de bulimie (dar fn cazul acestora din urma exista ele mentul diagnostic suplimentar de provocare a varsaturilor - i intensa culpabilitate a bolnavilor respectivi). " I n schimb, accesele de ,hiperfagie nocturna" se instaleaza la subieqi H 'ira un teren nevrotic obligatoriu i In conditii mai fire ti, de viata. Aa de exemplu, Ia meno pauza, cand multe fem ei- complexate de propria 1mbatranire i scadere a feminitatii fi pierd obiectul afeqiunii lor (copiii emancipati Ii cauta parteneri de varsta lor, se disatoresc etc., iar sotii -In apogeullor profesional- sunt tot mai greu accesibili i une ori li cauta amante mult mai tinere). Aceste femei - atinse de o depresie, eel mai ade sea moderata i bine mascata prezinta astfel de accese hiperfagice nocturne (uneori consuma, intr-un mod foarte discret i fn cantitati moderate, alcool- cu sau fadi asociere tabagidi). De mentionat ca dimineata, aceste paciente obeze prezinta adeseori inape tenta i ,sar" peste micul dejun. Personal, am observat existenta unui comportament hiperfagic generat de

eustres (cu ,conditionare rituala"), prezent lao buna parte dintre obezi care- atunci dind se relaxeaza (inclusiv seara, la televizor) sau cand sunt bine dispui pentru o reuita din ziua respectiva, sau dupa fiecare zi cu activitati profesionale lncarcate dar placute simt nevoia sa manance ,ceva bun", eventual asociind 1-2 ,pahare" care cresc, i ele, apetitul. Desigur, radacinile unui astfel de comportament sunt reprezentate de eveni mentele rituale placute (sarbatori, nunti, botezuri etc.) In cadrul carora eustresul manifestat prin bucuria intensa, rasul etc. - constituie un impuls hiperfagic, urmat de veritabile ospete. Am accentuat acest aspect oarecum atipic fata de datele din literatura deoarece exista- In mod justificat- o opinie generala conform careia obezii li descarca anxi etatea i li alunga ,gandurile negre" prin consumarea unor alimente care le ofera o sat isfactie imediata (dulciurile) sau le astampara foamea exagerata ce lnsotete hipercorti zolemia de stres. De altfel, Mirsky a observat cu multe decenii In urma un fapt relativ banal, referitor Ia comportamentul sugarului aicarui plans este ,calmat" de catre mama prin oferta suptului sau a biberonului cu lapte. Adesea o astfel de manevra, ce poate sta Ia baza unui comportament alimentar hiperfagic cu rol ,anxiolitic" al ,fostului sugar", este i un mijloc de a scadea anxietatea a lnsai mamei respective. Ingestia compulsiva este o asemenea modalitate de comportament alimentar hiperfagic declanat eel mai adesea de un set situational dominat de anxietate, de ateptarea unui rezultat, de griji, efort mental, nervozitate. Ea consta In ingestia grabita a unor alimente (bomboane, seminte, saleuri etc. ce pot fi ingerate prelungit), ca un ve ritabil automatism alimentar, momentele mai sus mentionate avand un caracter de intensa excitatie In plan afectiv. Intre aceste cauze de ordin afectiv, care genereaza hiperfagia i conduc Ia supraalimentatie, au fost incluse i fncordarea, stc'lrile cm flic tuale, nerabdarea, plictiseala prelungita, ,golul sufletesc", izolarea, abandonul de catre fiinta iubita- toate acestea fiind corelate experimental de catre Kopp cu con tracfiile de foame ale stomacului urmarite timp de cativa ani cu ajutorul unor sonde halon introduse In stomac Ia subieqii obezi. Prin urmare, se poate afirma ca variate ,miciiri" in plan emofional, survenite in mod repetat i!sau prelungit pot contribui Ia condifionarea unor forme de comporta ment alimentar, fixate conform varitatelor pattern-uri sus mentionate.
Nu trebuie omis faptul ca exista situatii In care anxietatea i chiar depresia (mai ales In cazulln care ele sunt extrem de pronuntate) se lnsotesc de un comportament alimen tar cu totul opus (de ex. slabirea la persoane care au trecut prin momente critice sau cea lntalnita Ia multi depresivi ce refuza sa se alimenteze). Explicatii pot fi invocate, dar ele depaesc cadrul acestui capitol. Cercetari personale (lamandescu 2005) au evidentiat Ia studentii i tineri obezi, doua subpopulatii: a) cu valori crescute la depresie i anxiei'ate i b) cu valori normale- Ia aplicarea testului HAD (Hospital Anxiety and Depression ), utilizat de noi.

95

5. PROFILUL OBEZULUI

PSIHOLOGIC

Numeroasele tentative de conturare a unei tipologii psihologice a obezilor lntalnite In literatura sunt tributare unor speculatii bazate pe caracterul lntamplator al eantioanelor avute In vedere, ca i conceptiilor vehiculate de ditre diveri autori.
Un astfel de exemplu este furnizat de tipul descris- prin prisma psihanalizei -care pornete de Ia valoarea emofionala a hranei, care ,umple o lipsa" (Alby) i poate fi considerata de ditre unii obezi ca un adevarat drog (,toxicomanii gurii" dupa formularea lui Held). Bolnavii obezi ar fi persoane imature fixate Ia nivelul stadiului oral, intolerante Ia frustrari i constrangeri, pasive i dorind sa fie iubiti.

Aceasta viziune strict limitata Ia un segment al populatiei bolnavilor obezi con trasteaza cu imaginea unor energici oameni de afaceri, plini de realism i rezistenta emotional a. " Incercan d sa combatem astfel de viziuni unilaterale vom lnfatia o veritabila clasificare a variatelor trasaturi de personalitate ale obezilor pornind de Ia doua axiome: - relatia psihosomatica, referitoare la influentele diverselor tipuri de stres psi hologic asupra comportamentului alimentar, se exercita In funqie de trasaturile variate de personalitate ale obezului, de particularitatile sale somatice i psihofi ziologice, conducand la variate pattern-uri de comportament alimentar (prezentate anterior ). - reculul somato-psihic al obezitatii, ca i al comportamentului hiperfagic- apare, i el, determinat de paricularitatile de teren psihic i somatic, inclusiv de tipul de obezitate i conditiile biografice de instalare a acestuia. Aadar, consideram utila conturarea unor profiluri psihologice multiple ale obezilor bazandu-ne pe aplicarea celor doua ,axiome" prezentate mai sus la realitatile clinico psihologice ale obezitatii, i integrate In complexul trairilor lor psihocomportamentale, adesea existand i o lntrepatrundere a caracteristicilor acestor profiluri.

5.1 Tipul obezului bonom - prezentat ca un veritabil etalon pentru obezitate In

general - omul cumsecade, jovial, energic, optimist, extravertit, adeseori coleric sau sanguinic, U O r naiv, ambitios i perseverent (dar lipsit de vointa referitor la lnfrfmarea apetitului sau alimentar). Se poate considera ca, In acest caz, avem de-a face cu un ade varat cere vicios pozitiv cu punct de pornire intr-o atitudine optimistii cu tentii hedo nistii, corelata cu un apetit crescut care ,incarca bateriile" optimismului prin satisfaqia postprandiala i creaza premisele unui ,apetit sanatos" prezent pe un teren metabolic predispus genetic spre obezitate. Adeseori aceti subieqi amplifica eustresurile printr-un comportament elementar exacerbat i condifioneazii reflex starea euforicii (potenfatii sau nu de a/cool) cu un

comportament hiperfagic. 5.2 Tipuri de obezi crispati, adesea nevrotici (,framantati de ganduri" negative ),
adeseori prezentand sindroame afective asociate (anxietate, depresie), care ,ali-

r
I
menteaza obezitatea" realizand un cere vicios negativ cu punctul initial marcat de tul burarea afectiva de baza generatoare de nevoia compensatoare de hrana i inchiderea cercului prin reactia afectiva negativa la instalarea obezitatii.

5.3 Tipuri de obezi complexati cu handicap fizic i psihic (secundar) evident. Marii obezi (gradul 2 in special, i gradul 3), precum i copiii mancacioi i adesea sedentari - deveniti tinta ironiilor celor din jur - constituie subiecti indispensabili pentru variate abordari terapeutice: medicale, psihologice i psihiatrice.
Nu este exclus ca un ,obez jovial" sa devina un obez ,crispat" lntr-un context biografic anxiogen sau in cazul unor situatii cu caracter de pierdere. 5.4 Bolnavii deveniti obezi ca urmare a unor tratamente medicamentoase pen tru alte afectiuni patologice (psihoze- medicatie psihotropa diversa, tuberculoza - izo niazida, bolile necesitand corticoterapie) se vor lncadra, i ei 1ntr-unul dintre profilurile mentionate in functie de personalitatea lor de baza i de contextul biografic al instalarii obezitatii.

OBEZITATII iN PLAN PSIHOLOGIC Bolnavul obez este eel mai adesea complexat de aspectul inestetic al obezitatii
sale (mai ales femeile terorizate de exigentele siluetei confruntate cu etaloanele top modelelor) dar i de o anumita rigiditate fizica vizibila, de exemplu, in cazul aplecarii sau unor eforturi obinuite, inclusiv cele referitoare la actele zilnice (1mbracare, urcatul scarilor etc.) sau in cazul purtarii unei vestimentatii pretentioase; aparitiile in sala de fit ness, Ia bazinul de inot sau pe plaja marii, 1i creaza veritabile complexe de inferioritate. Toate aceste consecinte somato-psihice ale obezitatii, dar i altele - adeseori mult mai importante- ne obliga la o sistematizare a efectelor negative psihologice ale obezitatii, toate constituind veritabile obiective ale psihoterapiei dupa cum urmeaza:

6. CONSECINTELE

6.1. Tulburari legate de foamea imperioasa

Sunt frecvent lntalnite stari de iritabilitate, dispoziJie agresiva sau senzaJia de ,lqin" pe care o acuza obezii In cazul unei pauze alimentare mai lungi de diteva ore. Exista un pattern spe cific pentru fiecare obez In ceea ce privete aceste fenomene ,de abstinenJa ". De altfel obezitatea reprezinHi, In multe cazuri, o forma de dependenfa alimentara de tip toxicoman (vezi Held) avand manifestari de sevraj oarecum similare cu cele lntalnite la consuma

torii de droguri. Consideram aceste tulburari ca fiind de maxima importanta In cazul instituirii tratamentului obezitatii.

6.2. Complexe de inferioritate (justificate) sao dismorfofobii

Daca In obezitatile Uoare aceste complexe de inferioritate sunt abia schitate, In cazurilt;de intensitate m edie- gradul 2 (In specialla obezii cu o autostima relativ scazuta sau fluctuan ta) i mai cu seama Ia marii obezi exista un adevarat sindrom dismorfofobic (reaqie exagerata fata de propriul aspect inestetic), caracterizat, In plus de o serie de inconveniente ale obezitatii: disconfort (gafait Ia simple eforturi, transpiratii facile, lentoare In micari), afectarea unor acti vitati uzuale (inclusiv efectuarea actului sexual), ironii i porecle din partea anturajului sau etichetarea lor faciHi drept ,lenei" etc.

97

Pentru copiii obezi, lndepartarea lor de Ia jocuri este, i ea, o forma de stigmatizare sociala dei, adeseori, persoanele obeze devin adevarati confidenti de lncredere, situati In umbra unor persoane normoponderale pe care le invidiaza In secret.
r,.""

6.3. Exacerbarea anxietiitii bazale i instalarea unor stari depresive

Dadi distresul cronic sau acut pot sa genereze stari de anxietate putemica ce se cer cal mate (dupa un algoritm structurat incontient- In multe cazuri- prin calmarea plansului sugarului de catre ingestia prompta de lapte oferita de parinti), este valabil i fenomenul invers de ordin soma to-psihic de cretere a anxietatii Ia obezi ca urmare a unei scaderi a autostimei, a pozitiei adese ori depresive In fata eelor din jur, mai ales lnaintea unor lntalniri de afaceri sau, mai ales, In cazul tinerilor obezi cu parteneri de sex opus. Mult mai evident este distresul secundar obezitatii manifestat prin stari depresive (adeseori mascate) ce agraveaza un cere vicios deja instalat prin posibila aparitie a obezitatii In contextul unor distresuri generate de ,pierderi" (decese, concediere, divoft, eeC profesional etc.)

'

6.4. Aparitia unor restrangeri ale activitatii fizice i a contactelor sociale

Reprezinta consecinte previzibile ale obezitatii deductibile din primele trei.

6.5. Preocupari obsesive pentru siabire prin angrenarea in diverse ,cure de sla
bire" prin diete adesea fanteziste i variabile ca valoare (unele chiar daunatoare, preparate naturiste, acupuncturi, homeopatie, fitness etc. fara a obtine rezultate durabile (eventualele succese initiale, urmate de recidive in mai putin de 6 luni).

7. PRINCIPII DE ABORDARE A BOLNAVILOR OBEZI

7.1. Psihoterapia suportiva simpla

PSIHOLOGICA

Tratamentul obezitatii este - de la inceput i pana la sfarit, chiar daca bolnavul primete o medicatie cu diverse tinte terapeutice - o veritabila psihoterapie polimorHi, dominata de forma cea mai accesibila (pentru medicul de familie, nutritionist sau endocrinolog), psihoterapia suportiva simpla, constand intr-un complex de masuri axate pe sustinerea bolnavului in campania dificila de scadere a greutatii sale. Astfel suportul psihologic oferit de catre medic bolnavului obez se bazeaza pe: - informarea completa i instruirea acestuia asupra cauzelor i efectelor obezitatii, ca i asupra modalitatilor de aplicare a regimului dietetic, a programului fizic i eventual a schemei terapeutice medicamentoase ori cu agenti terapeutici necon ventionali, preparate naturiste sau alte metode ale medicinei alternative precum acupunctura, homeopatia etc. - incurajarea (prin mijloace persuasive sau sugestive) a bolnavului concomitent cu mijloace discret coercitive in situatiile de incalcare a regimului acceptat initial. - procurarea unor momente de relaxare (eventual edinte de training autogen Schultz sau antrenament psihosomatic Luban-Plozza i Pozzi, cu utilizarea asocierii muzicii). Din pacate, destul de rar este posibila obtinerea remisiunii ponderale a obezilor la

acest nivel (ealon) al asistentei medicale (fiind nevoie de participarea Ia ,program"

a unor pacienti cu un tonus psihic excelent, cu o vointa puternica i cu o rabdare remarcabila), mai ales d - dupa o scadere relativ rapida a curbei ponderale- urmeaza i o faza ,in platou" cu mentinerea greutatii i perspectiva recaderii, in cazul pacientilor
U O fdescurajati. Toate aceste realitati clinice impun apelulla psiholog sau la psihiatru, mai ales ca medicul curant se simte frustrat datorita eecului terapeutic impll:tabil coo perarii defectuoase a pacientului. De cele mai multe ori un astfel de eec este U O rprevizibil in cazul in care medicul nu s-a asigurat ca pacientul poseda o puternica motivatie pentru a se angaja fn aceasta campanie dificila pe un teren plin de capcane provenind atat de Ia pacient (,necazurile'' proprii, tentatiile de diverse facturi), dar i din mediul socio-profesional (adesea i familiar) al acestuia. De altfel Baron considera ca tratamentul obezitatii trebuie sa fie instituit numai la acei pacienti obezi care sunt ferm decii sa-l efectueze (din motive medicale, cosmetice, psihologice sau sociale) i care indeplinesc o serie de conditii de selectie prezente in tabelul 1. Referitor la natura dietei pentru siabire, este suficient sa aratam ca - potri vit autorilor americani - propoqia de lipide trebuie sa fie sub 30%, cea de proteine sub 15%, iar cea de glucide in jur de 55% (acestea din urma provenite, mai ales, din ali mente hidrocarbonate, nu din preparate pe baza de zahar.
I. RW > 120% i BMI > 27 kg/m
2

2. Pacienti motivati pentru acceptarea dietei i exercitiilor 3. Atitudine realista fata de obiectivele i cifrele propuse (i viteza slabirii ) 4. Asigurarea surmontarii unor procese survenite pe parcurs (stresuri, abuzuri de substante alcool etc. ) 5. Prezenta unui suport social (material, emotional, informational ) 6. Tratament psihiatric In cazul unor sindroame depresive, abuz de substante. etc. 7. Boli asociate (HTA, diabet zaharat de tip II, hiperlipemii )

Tabelull.

Indica[ii pentru curele de slabire ( dupa datele furnizate de Baron )

Un loc aparte il ocupa subiecfii supraponderali (RW intre 100 i 120) care - dad! doresc sa previna instalarea obezitatii, pot intra - i ei - in aceasta campanie contra obezitatii. Un element de asigurare a persistentei scaderii ponderale 1 1 constituie obinuirea bolnavului de a efectua exercitii aerobice sau - eel putin- mersul pe jos pen tru eel putin 5-7 ore pe saptamana. Kopp formuleaza o idee extrem de utila medicilor cu dotare psihologica (naturala sau dobandita): scopul tratamentului obezitatii nu trebuie sa fie limitat Ia obtinQ.;rea scaderii ponderale ci bolnavul trebuie ajutat (eventual prin mijloace psihoterapeutice ) sa-i amelioreze capacitatea de rezolvare a conflictelor, de luare corecta a deciziilor, ca i de a gusta pe deplin bucuriile vietii. Medicul trebuie sa renunte la ambitia profe sionala a performantei obiectivata in numarul de kilograme eliminate i trebuie sa limi teze scopul terapeutic Ia posibilitatile de acomodare ale bolnavului cu care trebuie

n.
'

" f'.J.

F1 \.HN E')\_ u
..,J

1 "'\..J 1 &

P uO L -

--

99

sa colaboreze strans spre a putea solutiona propriile conflicte interioare ale acestuia dar i spre a-l adapta cu o serie de stimuli de mediu, inductori ai unui comportament hiperfagic. ' De altfel, Stunkard (1999) afirma ca o scadere cu 10% a greuHitii unui obez diminueaza
considerabil riscul pentru complicatiile bolii.

7.2. Psihoterapii speciale

a) Terapia cognitiv-comportamentalii Pornete de la cunoaterea cauzelor de ordin psihic ale obezitatii, punand accentul pe comportamentul alimentar cauzal i pe problemele pe care le ridica cura de slabire. Dupa Stunkard ( 1980) se pot descrie urmatoarele secvente: - Instituirea pacientului In postura de partener angrenat In lndeplinirea planului terapeutic; - Anuntarea anturajului i prietenilor de lnceperea curei de slabire - Precesiunea analizei stimulilor alimentari i a consecintelor acestora In cadrul comportamentului hiperfagic (,pofticioii" sunt mai putin sensibili la stres decat cei ce mananca spre a se calma ); - Fixarea unor recompense ce vor scadea tensiunea psihica i anx.ietatea generate de scaderea ingestiei; -Contract la initierea curei in care se prevad cantitatea i calitatea hranei, viteza masticatiei i deschiderea unui jurnal pentru notarea acestor aspecte; - Reducerea stimulilor alimentari (de exemplu, ocolirea unei patiserii aflata in drumul spre serviciu la ,orele gustarii"), ca i a stimulilor conditionati (locuri i momente de alimenta re suplimentara) ; - Inducerea unor pauze; - Cantarirea zilnica i autosugestie negativa (comentarii negative despre sine, ca obez, in fata oglinzii ); - Automonitorizarea hranei ingerate (notarea alimentelor ingerate i continutul lor caloric ); - Expuneri intentionate, cu caracter de ,calire", Ia alimente cu miros placut i prezentare apetisanta, la o anumita ora i 1ntr-un anumit loc (de exemplu la un bufet expres de buna calitate), fara a se aeza la masa; - Atentie speciala acordata ingestiei alimentului, utilizand tehnici reductive (de exemplu, numaratul lnghititurilor i rarirea ritmului masticatiei, sau obligatia de a manca la o ora anume i lntr-o camera mereu aceeai i cu aceleai tacamuri ); - Efortul fizic sub forma de exercitii de gimnastica sau a unor plimbari. b) Hipnoterapia Cure scurte axate pe sugerarea interdiqiei pentru bolnavi de a consuma alimente interzise (Crasilveck i Hall - 1975) sau, din contra, sugerarea lntaririi Ego-ului pacientului i increderii In sine privind succesul curei. c) Imageria dirijatii Se reprezinta In plan mental imaginea pacientului ajuns cu bine la finalul curei de slabire i se repeta, in acelai plan mental, imaginea unor conduite alimentare adecvate. d) Tehnici de relaxare i autohipnozii (vezi detalii R. Baron 1997).

Bibliografie selectivii
l. Baron R.B. Pharmacologic treatment of obesity, Am. J. Nutr. 1994, 60, 153. 2. Baron R.B. Obesity pp. 150-156, In Feldman M.D., Christensen J.F., Behavioral Medicine in Primary Care - Practical Guide, Lange Medical Books I McGraw-Hill, New York, 1997. A 3. Deter H.C. Klinische Krankendemonstration -Anorexia nervosa, Inn. Med. 1979; 6: 195-20 I. 4. lamandescu I.B., Popa-Velea 0 Paveliu Fraga, llicea E., Diaconescu Liliana Studiul unorfactori , psiho-comportamentali Ia bolnavii obezi. Conferinta Nationalii de Psihoneuroendocrinologie, Curtea de Arge, mai 1999. 5. Kopp W., Schildbach S., Schmager C., et al. Borderline diagnosis and substance abuse in female patients with eating disorders, Int. J. Eat. Disord, 1994; 14: 107-110. 6. Kopp W., Adipositas, pp. 176-179, In Studt H.H., Petzold E.R. Psychotherapeutische Medizin, De Gruyter, Berlin- New York, 2000. 7. Lindpainter K. Finding an obesity gene; A tale of mice and men, N. Engl. Med., 1995; 332: 679684. 8. Meyer J.M., Stunkard A.J. Genetics of human obesity In: Stunkard A.J., Wadden, T.A., Obesity. Theory and therapy. 9. Stunkard A.J. ibidem, Loc. cit. 8. 10. Stunkard A.J -Cap. Obezitatea pp In Manualul Merck- ed. XVII, Ed. ALL, Bucure ti, 1999. 11. *** BM Gewichts-Klass fizierung: Deutsche Geselschqft Fur Adipositas 1995. I-

IN

I0 I

DROGURILE
Dr. Alexandra Mihailescu
Consumul de substante trebuie vazut In primul rand ca o problema de sanatate. Cu cat se cunosc mai multe despre abuzul de substante, despre rolul jucat de fac torii de mediu i de mecanismele de lnvatare, cu atat se face un pas lnspre lntelegerea felului cum se poate preveni aceasta boala. 0 metoda este i aceea de a schimba per ceptia publicului i a profesionitilor din sanatate despre dependenta de droguri i fata de optiunile de interventie, prin demontarea acelor mituri care afirma ca dependentul de droguri nu este bolnav, ci numai lipsit de vointa de a renunta la consurn. 0 persoana poate alege In mod contient, la un moment dat, sa foloseasca droguri, dar dependenta de substante nu lnseamna numai uz excesiv de droguri. Cercetari tiinti fice recente au dovedit In mod indubitabil ca drogurile nu numai ca interfera cu functionarea normala a creierului, creand sentimente puternice de placere, dar au de asemenea i efecte pe termen lung asupra metabolismului i activitatii creierului. Modificarile produse In neurobiologia creierului transforma abuzul de substante In dependenta, care este o boala cronica, recurenta i care poate fi tratata. Prin trata ment, ajustat fiecarei persoane i situatii In parte, persoanele cu dependenta de droguri pot lnvata sa-i controleze conditia i sa duca o viata normala. Programele de preventie a consumului de droguri i programele de formare a pro fesionitilor In interventiile bazate pe evidente tiintifice In adiqii, care au lnceput sa fie aplicate i la noi In tara prin intermediul ONG-urilor i programelor europene*, sunt efi ciente In reducerea abuzului de substante.

f. DATE PRIVIND CONSUMUL

A
A

DE DROGURI

In 2004, Uniunea Europeana existau aproximativ 2 milioane de utilizatori de droguri. In Romania, fenomenul a aparut dupa 1989, i, din fericire, cazurile de dependenta sunt Inca relativ rare. Surse ale politiei lnregistrau lntre 1989 i 1996, 225 per soane cert dependente (Prelipceanu .a., 2005), dar i'n anul 2003 numarul dependentilor

ONG ALIAT (Bucurqti) i Institutul Jellinek (Amsterdam) au desfa urat Ia Bucure ti lntre anii 2002 i 2004, proiectul MATROM ,Educatie continua pentru profesioni tii din domeniul adiqiilor din Romania", care i-a propus crearea i dezvoltarea unei infrastructuri la nivel national care sa realizeze for marea i instruirea In domeniul dependentei de alcool i droguri a profesioni tilor care activeaza in dome niul sanatatii, inclusiv a medicilor generali ti i a speciali tilor in adiqii din Romani a.

r
i
de opiacee i opioide avea o medie de aproximativ 24,000, majoritatea fiind concentrati in Bucureti, mai mult de 25% din utilizatori fiind tineri sub 25 ani. Cel mai utilizat drog este heroina, cea mai comuna forma de administrare fiind cea intravenoasa, cu o con tinua scadere a varstei de i'ncepere a consumului de drog. Datele existente din 2003 ara tau un consum redus de cocaina, ca ide cannabis i derivati. (sursa: Raportul Romaniei L a EMCDDA privind situafia consumului de droguri- 2003)

2. CAUZE
Toate datele din literatura sustin foarte puternic o abordare integrativa, multi-dis ciplinara i'n format bio-psiho-social a tulburarii legate de consumul de substante. Pentru aceasta este necesar sa fie cunoscute cauzele care pot determina inceperea consumului de droguri.

2.1 Factori psihosociali generali

0 persoana poate folosi drogurile din mai multe motive, cum ar fi:
Curiozitate sau experimentare Presiune din partea grupului sau dorinta de a fi parte a grupului Trairea unui sentiment de relaxare i euforie piacuta Efect de anestezie care ajuta Ia UUrarea durerii fizice sau emotionale.

Cauzele medicale ale dependentei de droguri nu sunt pe deplin cunoscute. Cercetatorii nu pot sa afirme cu certitudine decat ca uzul repetat de droguri adictive poate aduce schimbari dramatice i'n structura i functia creierului, i'ncat se poate ajunge

Ia uzul compulsiv al drogului. 2.2 Factori biologici Cercetari tiintifice recente speculeaza ca anumiti oameni sunt predispui Ia adictia Ia drog mai mult decat altii i ca aceasta se datoreaza factorului genetic. Toate studiile genetice efectuate pe gemeni, au aratat ca vulnerabilitatea datorata factorului gene tic contribuie i'n mod semnificativ Ia posibilitatea de a folosi droguri i de a deveni dependent de droguri (sau de alcool), inclusiv dependenta de nicotina sau cafeina. Un fapt care nu a fost inca stabilit este dad!vulnerabilitatea genetica este o vulnerabilitatea generala, non-specifica sau este specifica pentru fiecare substanta. La aceasta ora se poate spune ca existenta unor factori genetici care determina o vulnerabilitate nespeci fica pentru dependenta de droguri a fost stabilita, dar rolul, daca ea exista, al unei vul nerabilitati genetice specifica de drog ramane inca sa fie studiat. 2.3 Procesul de invatar ei conditionare Consumul de droguri este un comportament mentinut de consecintele sale. Drogurile pot intari comportamentul de uz de substanta fie prin efectele placute asupra organismului (intarire pozitiva), fie prin efectele negative care apar la intreruperea consumului (sevrajul determina intarire negativa).

103

2.4 Factori de mediu i sociali

Factorii culturali, comportamentul de grup, legea, costul i disponibilitatea drogu lui, toate influenteaza experimentarea initiala a substantelor de abuz, inclusiv alcoolul i t u tunul. Aceti factori influenteaza de asemenea, folosirea initiala a drogurilor dezaprobate social cum sunt opiaceele i cocaina, dar factorii de personalitate contribuie cu un rol mult mai important. Factorii sociali i de mediu influenteaza de asemenea folosirea drogului, dei vul nerabilitatea individuala i psihopatologia sunt probabil, determinanti mult mai importanti ai dezvoltarii dependentei de drog. "I' n general folosirea unor substante mai putin dezaprobate (cum sunt alcoolul, tutunul, cannabisul) preceda uzul de opioizi i cocaina, iar aceste substante premergatoare sunt uneori denumite ,droguri de intrare" (,gateway drugs").

2.5 Factorii familiali

Unii cercetatori atesta faptul ca dependenta de drog este un simptom care determina un conflict intre membrii familiei subiectului dependent i di acesta din urma poate "' juca un rol In mentinerea problemelor unei familii disfunqionale. I n acelai timp, dependenta de droguri apare de multe ori In familii In care unul sau ambii parinti sunt dependenti de drog sau de alcool sau prezinta alta patologie psihiatridi. Caracteristici ale familiilor subiectilor dependenti de drog (i ale celor dependenti de alcool): Dependenta de substanta la multe generatii ale aceleiai familii Incidenta crescuta a lipsei unui parinte prin divort, abandon, deces, sau lncarce rare Supraproteqie sau control excesiv de catre unul dintre parinti (de obicei mama), a carei viata este dependenta de comportamentul copilului cu dependenta (relatii simbiotice) Tata distant, neangajat, rece sau absent (cand tatal este In viata) Copil neascultator, care dei apare ca fiind legat de grup ramfine In mod neobinuit dependent de familia de origine, chiar i la vfirsta adulta. (pseudoinde pendenta). De mentionat ca In ciuda aparentei psihopatologii generalizate in familiile subieqilor dependenti, de cele mai multe ori, familia aduce ruda dependenta Ia trata ment, i pacientul de multe ori crede ca familia este cea care il va ajuta sa se vindece. De asemenea, terapeutii considera implicarea familiei ca fiind importanta, daca nu chiar esentiala, pentru o interventie eficienta. Modelul bio-psiho-social al abuzului de substante prezentat aici nu poate da o importanta unuia sau altuia dintre factori sau vreunei interactiuni dintre ei. Putem numai sa afirmam faptul ca, pentru diferite categorii de droguri, factori difer iti pot sa joace un rol cauzal mai mult sau mai putin semnificativ In perpetuarea abuzu lui de substanta sau In a facilita recaderea. De exemplu, efectele pozitive de lntarire pot

r
fi mai importante in cazul abuzului de cocaina, in timp ce fenomenele acute i supara toare de sevraj pot fi mai importante la reluarea consumului de opioizi dupa intreruperea consumului. Chiar i in cazul aceleiai substante, factorii diferiti pot avea importanta mai mare sau mai mica pentru diferiti oameni. Un model multifactorial implidi faptul di anumite tratamente sau interventii pot fi mai efective pentru o singura categorie de substanta dedit pentru alta i ca, chiar printre oamenii care abuzeaza de acelai tip de substanta, pot fi indicate tratamente diferite. Este foarte important sa retinem ca orice interpretare care accentueaza o singura parte a acestui sistem multifactorial, fie ea biologia persoanei, neurotransmitatorii, influ entele sociale sau comportamentul, ne face sa pierdem ansamblul caracterelor depen dentei de drog.

3. SIM PTO E M
Figureaza in tabelul 1. Ele pot preta la fecvente greeli diagnostice prin atribuirea lor, fie unei boli somatice, fie unei boli psihiatrice.
Simptome fizice:
OboseaH'i, acuze somatice repetate, ochi ro ii sau ceto i, o tuse trenanta

Simptome emotionale
Schimbari ale personalitatii, schimbari bru te ale dispozitiei, scaderea stimei de sine, iritabilitate, comportament iresponsabil, judecata deficitara, depresie, lipsa de interes generalizata

in familie

Certaret, nu ia In seama regulile, se indeparteaza de familie

La coala
lnteres sdizut, atitudine negativista, scad notele Ia coaHi, multe absente. probleme de disciplina

Probleme sociale
Prieteni noi, anti-sociali, probleme cu legea, schimbari in stilul vestimenta r i al muzicii ascultate, Ia stiluri mai putin conventionale.

Tabell. Semne de alarma pentru abuzul de substanJe la adolescenJi (Focus Adolescent Services ):

4. PREVENT/A
Cea mai buna solutie pentru a preveni abuzul de droguri este de a nu consuma deloc ace! drog. Scopul activitatii de preventie trebuie sa fie creterea gradului de contientizare a aspectelor caracteristice i a riscurilor implicate de consumul de drog, precum i for marea unei atitudini generale asupra drogurilor prin informare i educare. Creterea gradului de contientizare are rolin formarea trasaturilor de caracter (stima i incredere in sine, abilitatea de a lua decizii, aptitudini sociale, etc.). In acest fel se poate atinge scopul preventiv: schimbarea comportamentului de consum de substante psihoactive reducere sau abandonare. Exista cateva arii de interventie de tip protectiv: Relatiile intrafamiliale

105

Relatiile din cadrul grupului Mediul Colar Relatiile din cadrul comuniti:itii " I ntre strategiile preventive recomandate: implicarea 1n mod activ a familiei i persoanelor cu influenta de la nivelul grupu lui i comuniHitii, educarea tinerilor pentru a recunoate presiunea grupului i trucurile industriei de publicitate furnizarea de alternative la consumul de drog

5.

TAM ENT

Exista tratament, care trebuie sa aiba o abordare de natura bio-comportamentala i sociala: o combinare a interventiilor de natura farmacoterapeutica i psihosociala, cu accent pe creterea motivatiei, prevenirea rediderilor, schimbarea stilului de viata i pe tratamentul (psihiatric i somatic) al comorbiditatii i monitorizare.

Pacientii cu probleme de dependent ai comorbiditate psihiatrica putin severe.

Daca acetia prezinta un nivel satisfacator de integrare sociala, ei vor profita 1n egala masura de un regim de 1ngrijire 1n ambulator versus 1ngrijire 1n spital. 0 buna parte din persoanele care consuma droguri pot renunta fara un tratament propriu-zis. Pentru aceia care cauta ajutor, 1n special cei care au tulburari mai putin grave, interventiile de tip scurt, sunt de multe ori la fel de eficiente ca i tratamentul intensiv. Scopul unei interventii de tip scurt este sa ofere pacientului informatii despre tulburare i sa ofere sugestii pentru a-1 ajuta sa-i modifice comportamentul. Medicul trebuie sa accentueze consecintele negative, prezente i viitoare ale abuzului de droguri. Se pot oferi materiale informative. Apoi medicul poate sa faca o recomandare speci fica de a opri consumul de drog. Ar trebui sa existe posibilitatea unui contact telefonic pentru a 1ntari efectele interventiei. Pacientul poate reveni 1ntr-o luna i sa raporteze pro gresul. Daca pacientul a fost capabil sa opreasca consumul 1n aa masura 1ndit sa li miteze consecintele negative ale consumului, este posibil ca sa nu mai fie necesar un alt tratament. Din moment ce interventiile de tip scurt nu modifica mediul din care provine subiectul, nu modifica schimbarile survenite 1n creier datorita abuzului de drog, i nici nu furnizeaza deprinderi noi, probabil ca ceea ce explica eel mai bine schimbarea 1n comportamentul de abuz, este o schimbare a motivatiei pacientului (o modificare a proceselor cognitive).

Pacienti care nu raspund, sao a caror dependenta este mai severa.

Exista mai multe interventii care s-au dovedit a fi utile. Tratamentul 1ncepe cu terapia sevrajului, urmata de consiliere pentru recaderea. a preveni

a) Terapia sevrajului (detoxificarea)

Sevrajul la diferite categorii de droguri produce diferite efecte adverse i necesita

abordari diferite:
Sevrajul L a opiacee (heroina, morfina, codeina): efectele variaza de la minore la severe. Efectele minore includ: rinoreee, transpiratii, cascat, sentimente de anxietate i craving (dorinpa irepresibila de a consuma drog). Efectele severe includ somnolenta, depresie, pupile dilatate, puis rapid, tahipnee, creterea tensiunii arteriale, crampe abdominale, dureri musculare, varsaturi i diaree. Tratamentul sevrajului la opiacee include substitutia cu metadona (agonist opioid). Se poate folosi i clonidina (agonist a2 adrenergic). Aceasta suprima nelinitea psihomotorie, Iacrimatia, rinoreea i transpiratia. Alte medicamente care pot fi de ajutor in tratamentul sevra jului Ia opiacee, atunci dind metadona nu este disponibila sunt: hidroxizin, prometazina, pentru greata i varsaturi, Ioperamidul pentru diaree, metamizol sodic pentru durerile musculare si articulare. Sevrc jul la stimulanJi ai sistemului nervos central (amfetamine, metamfetamina, cocaina ). Efectele includ depresie, oboseala, anxietate i craving intens. In anumite cazuri, semnele i simptomele pot include ganduri de suicid i tentative de suicid, paranoia i episoade acute de psi hoza. Tratamentul cuprinde medicatie specifica pentru tratarea depresiei sau a episodului acut psihotic, tratament de sustinere fizica i psihologica, prevenirea recaderilor. Sevrajul Ia deprimante ale sistemului nervos central (benzodiazepine, barbiturice, meprobamat, glutetimid) efecte minore pot include nelinitea, anxietatea, insomnii i transpiratii. Efecte mai serioase includ halucinatii, tremor, convulsii, puls, tensiune arteriala crescute, creterea temperaturii. Cea mai severa complicatie include deliriumul, care are potential letal. Tratamentul sevrajului cuprinde scaderea progresiva a drogului, tratament de sustinere a funqi ilor biologice, tratamentul depresiei i anxietatii cu alte tipuri de medicamente: antidepresive, betablocante, clonidina. Sevrqjul Ia marijuana (cannabis) prezinta manifestari blande de tipul: greata, varsaturi, nelinite, creterea agresivitatii, insomnii, transpiratii. Tratamentul este de sustinere fizica i psi hologica. In prezent, In Romania detoxifierea este efectuata la spitalele de psihiatrie (Spitalul Clinic de Psihiatrie ,AI Obregia", Bucureti; Spitalul Socola, lai, Clinica de Psihiatrei ,Ed. Pamfil", Timioara, i altele). Substitutia cu metadona in Bucureti este initiata in centrele LSM 4 (Dr. C. Bengescu) i LSM 3 Titan.

b) Prevenirea reciiderilor Dupa detoxifiere, terapii precum consilierea, programele de tratament al depen dentei de droguri, grupurile de 1ntrajutorare, pot ajuta pacientul sa ramfina abstinent. Preventia recaderilor in comportamentele adictive se realizeaza eel mai bine cu aju torul unei coleqii de strategii cognitiv-comportamentale i de proceduri de schim bare a stilului de viata. Acest model cognitiv-comportamental a fost propus de Marlatt i Gordon. Ei definesc situatiile de rise crescut ca triggeri ai recaderilor: starile emofionale negative (ex. frustrare, furie, depresie, anxietate, plictiseaHi, etc.), conflictele interpersonale, presiunea socialli (subiectul este supus influentei altei persoane sau unui grup de persoane care exercita presiune asupra lui pentru a-1 angaja intr-un comporta ment de rise). De asemenea Marlatt argumenteaza d indivizii care au raspunsuri efi i ciente de coping vor dezvolta convingeri de autoeficienta (ex. 1ncredere a somnului ) referitoare Ia capacitatea de se abtine de Ia consum. Strategiile de coping a situatiilor de

107

rise pot fi specifice (pacientul i'nvata sa-i reduca anxietatile prin diverse tehnici i este i'ncurajat sa exploreze perspective/ cognitii alternative) i globale (interventii i'n sensul schimbari stilului de viata).
.,

6. CONCLUZII
Dependenta de droguri este o afectiune a creierului cu tendinta Ia recadere i cronicizare, i'n particular, atunci cand apare i'n combinatie cu comorbiditate psihi atridi i o lipsa a suportului social. Exista tratament, iar acesta trebuie sa reprezinte o combinare a interventiilor farma cologice i psihosociale.

Bibliografie:
I. Abdei-Mawgoud M. Fateem L. ai-Sharif AI. Development of a comprehensive treatment program for chemical dependency at AI Amal Hospital, Dammam. J Subst Abuse Treat. 1995 Sep-Oct; 12(5):369-76. 2. Beirut LJ Dinwiddie SH. Et al. Familial transmission of substance dependence: alcohol, marijuana. cocaine and habitual smoching. Arch Gen Psychiatry; 1998: 55:982 3. Broome KM, Flynn PM, Simpson DD. Psychiatric comorbidity measures as predictors of retention in drug abuse treatment programs. Health Serv Res. 1999;34:791-806 4. Buisman W. Ossemann D (aut), Hriscu E (co-aut, trad) Ghid de predare In domeniul consumului i abuzului de substante, Jellinek/European Addiction Training Institute, Amsterdam In colab cu ONG ALIAT. Bucure ti, 2004 5. ROMANIA NATIONAL REPORT ON DRUGS SITUATION 2003 6. 2005 Annual report from the EU drugs agency, No8/2005, No9/2005 7. Georgescu M. Psihiatrie -ghid practic. Ed. National 1998 8. Howard, Louise Reviewer Treatment of the Addictions: Applications of Outcome Research for Clinical Management. Psychological Medicine. 27( 1 ):241-242. January 1997 9. lamandescu IB, Dimensiunea psihosociall'i a practicii medicate, Ed b fomedica. 2002 10. Kaplan&Sadock's -Manual de Buzunar de Psihiatrie Clinica (editia a treia). 2001 Liga Romana de Sanatate Mintala (traducere In limba romana, adaptare, note) I I. Kreek MH. Koob GF. Drug dependence: stress and dysregulation of brain reward pathways. Drug alcohol Depend. 1998; 51 :23 12. Prelipceanu D., Mihalcea C., Simache D. -Ghid de tratament in abuzul de substante psihoactive, Ed li!f(nnedico. 2002 13. Schafer. John I; Brown. Sandra A. 2.3.4 Marijuana and Cocaine Effect Expectancies and Drug Use Patterns. Journal of Consulting & Clinical Psychology. 59(4):558-565. August 1991 14. Schneider, V. Drug Problem in Eastern Europe. Evaluation and scientific co-ordination, Rev Rom de Med Legah1. 3 (3) 1995 15. http://www.jellinek.nl/ 16. http://www.niaaa.nih.gov/ 17. http://www .emcdda.org 18. http://eddra.emcdda.eu.int/

109

TULBU

ILE DE SO
Dr. Carmen Rapifeanu

1. SOMNUL - INSTRUMENT PRETIOS PENTRU - SANATATEA $1 ECHILIBRUL NOSTRU MENTAL

Somnul este una din cele mai importante necesiHiti ale omului. El contribuie la refacerea energiei organismului i la mentinerea acestuia in conditii de echilibru i de randament. " I n timpul somnului creierul nostru, dei i' i reduce activitatea bioelectridi, Iucreaza, produdind vise (importante pentru mentinerea echilibrului psihic) i filtn1nd amintirile (tergandu-le sau indepartandu-le pe cele neconsistente, lipsite de importanta i, dimpo triva, conservandu-le i sortandu-le pe cele care ne pot fi de un real folos). Somnul conserva i potenteaza mai bine memoria, optimizeaza atentia i faciliteaza procesul de invatare. Studii statistice au atatat ca ,61% din copiii intre 7-8 ani care dormeau mai putin de 8 ore aveau o situatie Colara slaba" (Saucan). In opinia oamenilor de tiinta, scopul principal al somnului consta in rei'nnoirea celulelor. Astfel, in timpul somnului tesuturile se refac, ranile se cicatrizeaza mai bine, o convalescenta se accelereaza i crete secretia anumitor hormoni (prolactina, hor monul de cretere). Datele din literatura de specialitate arata ca durata somnului este unul dintre factorii care conditioneaza longevitatea. Deci somnul este absolut necesar pentru a trai sanatos i pentru a atinge o varsta ma tata . m
A

'

2. STADIILE S
Secole de-a randul s-a crezut ca somnul este o stare eminamente pasiva. Primele studii moderne privind somnul apar dupa descoperirea electroencefalogramei (EEG) de ditre psihiatrul german Berger in anul 1924. Folosirea electroencefalogramei ca metoda de investigare a somnului a condus la descoperirea ritmurilor cerebrate existente in tim pul somnului, stabilindu-se doua realW'iti: l. somnul nu este un act pasiv ci dimpotriva unul activ, 2. somnul este caracterizat printr-o serie de etape sau stadii care 1 1 fac neuniform i variabil. Fiziologic, somnul este compus din 3-5 cicluri fiecare continand doua faze: una de

somn lent i alta de somn paradoxal. Somnul lent este caracterizat prin unde electrice mai lente dedit cele din starea de veghe, iar somnul paradoxa! este caracterizat printr-o activitate corticaHi rapida, fiind expresia activitatii onirice i intrerupe periodic somnullent. Actual somnul se investigheaza cu ajutorul polisomnografului, care masoara simul tan activitatea cerebrata (electroencefalograma - EEG), micarile oculare (electro oculograma) i tonusul muscular (electromiograma ). In cursul somnului se pot aplica i alte teste fiziologice in paralel cu cele de mai sus: electrocardiograma (ECG), investigarea saturatiei de oxigen a sangelui, masurarea expansiunilor toracice, a raspunsului galvanic cutanat (GSR) i a nivelului aciditatii gas trice, etc. Datele EEG se folosesc pentru descrierea stadiilor somnului. Somnul este compus din 3-5 cicluri, fiecare avand o durata de aproximativ 2 ore. Un ciclu contine doua perioade diferite. La inceput este faza de somn lent cu 4 stadii: I, II (in timpul carora dimanem sensibili la zgomote), III i IV (i'n timpul carora nu mai percepem stimulii sonori i somnul este profund i recuperator). Urmeaza faza de somn rapid (paradoxa!) care se incheie cu o perioada fragila a somnului de 2-3 minute dind eel mai mic zgomot ne poate trezi. Apoi, incepe un nou ciclu. Pe masura trecerii noptii perioadele de somn rapid devin mai lungi, iar stadiile somnului profund (III i IV) se scurteaza. Cu cat se apropie sfaritul noptii, cu atat visam mai mult i dormim mai putin profund. Pentru a dormi bine trebuie sa ne respectam ciclurile de somn, al caror numar i duraHi variaza de la un individ la altul. Dadi ne trezim i'n mijlocul unui ciclu sau nu respectam durata de somn necesara riscam sane simtim obositi i sa nu avem dispozitia de lucru necesara i'n cursul zilei ce va urma.

3. FACTOR/I

CARE INFLUENTEAZA

SOMNUL

Somnul este conditionat de personalitatea noastra care se reflecta i'n stilul de munca, de recreere i implicit i'n stilul de a dormi. ,Astfel, pozitia preferata pe care ne-o alegem instinctiv in timpul somnului, tine direct de caracterul fiediruia dintre noi." (S. Dunkel cit. de A Percek, 1991, p.79). Autorul citat considera pe baza studiului i'ntreprins pe marginea acestei teme, di ,cei care dorm cu fata in jos, sau pe burta, sunt structural indivizi perseverenti, energi ci, i'ntreprinzatori i care exteriorizeaza o tendinta i'nnascuta de a-i domina pe cei din jur. La randul lor, cei care dorm pe spate, picior peste picior i cu mainile pe dupa cap, tin de categoria marilor individualiHiti. Pozitia pe dreapta i cu mana sub cap, este ea preferata de oamenii siguri pe ei, echilibrati psihic i descurcareti, i'n vreme ce cea ghe muita se pare ca apartine celor timizi din fire, retinuti, putin increzatori in propriile forte i care simt nevoia de proteqie." (S. Dunkel, cit. de A. Percek, 1991.)

I II

Stare de veghe Somnolenta

Somnul lent:

Somnul rapid
(paradoxa!) :

= starea de trezire activa - EEG lnregistreaza unde electrice foarte rapide 30 cicli/secunda i de amplitudine redusa (uncle beta) = starea de veghe pasiva (dind persoana se pregate te sa doarma) - stare de relaxare fizica i psihica - ochii se fnchid i se deschid alternativ - EEG lnregistreaza uncle alfa lntampliitoare i rapide 8-12 cicli/secunda - Stadiul I = perioada de adormire - gradul de relaxare fizidi i psihica se accentueaza - EEG lnregistreaza u oara lncetinire, 5-7 cicli/secunda, unde theta - Stadiul I = stadiul somnului superficial I - respiratie lenta care alterneaza cu perioade mai lungi de respiratie In ritm normal - EEG lnregistreaza unde theta 3-5 cicli/secunda alternand cu fusuri de unde rapi de 12-14 cicli/secunda (fusuri de somn); caracteristice acestui stadiu sunt i complexele K (complexe trifazice ) - Stadiul III = stadiul somnului profund - scad u or temperatura corporala, tensiunea arteriala, frecventa cardiaca i respiratone - EEG lnregistreaza unde lente 0,5-2,5 cicli/secunda, cu amplitudine mare (unde delta ) - Stadiul IV = stadiul somnului foarte profund - relaxare musculara maxima - tensiunea arteriala, frecventa cardiaca i cea respiratorie sunt scazute - se produc refaceri tisulare, cre te secretia anumitor hormoni (prolactina, hormonul de cre tere ) - EEG lnregistreazii tot unde delta - Somn REM - musculatura se atlii In stare de relaxare totalii (Rapid Eye Movement) - neregularitate a pulsului i a respiratiei, acestea fiind dind mai rapidc, cand mai lente -capacitate mai redus{t de mentinere a temperaturii corpului - mi diri rapide ale globilor oculari - este perioada de somn cu vise - se produce o excitatie sexuala (tumescenta peniana sau lubrefiere vaginala ) - Traseul EEG este asemanator cu eel din stadiul de soinnolentrt, lnregistrand unde In dinti de fierastrau

Tabelul 1. Stadiile somnului

Somnul este influentat de varsta. Astfel, nou-nascutul doarme 20 de ore din 24, sugarul- 14 ore (somnul contribuie la maturatia sistemului nervos), copilul mic- 12 ore, tanarul 8-9 ore i varstnicul4-6 ore cu treziri frecvente. De la 30-35 ani somnullent pro fund se diminueaza, iar dupa 60 de ani fazele de trezire dintre cicluri se maresc. De asemenea i durata totala a somnului REM se reduce cu lnaintarea In varsta. Referitor Ia variatiile somnului In funqie de sex, studii recente arata ca femeile dupa 60 de ani au o perioada de adormire mai lunga (aproximativ o ora) i se trezesc mai repede. Cu toate acestea femeile rezista mai bine procesului de lmbatranire deoarece somnul profund diminueaza mai putin repede. Tensiunile emotionale, anxietatea i sentimentele negative traite In timpul zilei pot

perturba somnul, iar linitea sufleteasca favorizeaza un somn odihnitor. A}ti factori care conditioneaza somnul sunt: bagajul genetic, munca desfaurata (intensitatea solicitarii fizice i psihice, orarul de lucru, satisfaqia obtinuta), obiceiurile, factorii de mediu (zgomote, lumina, temperatura mediului ambiant), consumul de sub stante psihostimulante i starea noastra de sanatate.

4. ASPECTELE CLINICE $1 CLASIFICAREA TULBURARILOR DE SOMN

Incidenta tulburarilor de somn a crescut in ultimii ani, iar dintre acestea cele mai frecvente sunt insomniile. 0 persoana care sufera de tulburari de somn prezinta: un facies obosit, incerdinat, prezinta gesturi nesigure, dificultati in concentrarea atentiei, o lentoare in vorbire i in ideatie, somnolenta diurna, iritabilitate, tulbudiri de dispozitie i afectarea activitatii socio-profesionale. Tulburarile de somn sunt determinate de stresul psihic, de factorii de mediu (zgo mote, lumina, decalarea orelor de somn), de substante psihostimulante consumate seara, de activitati stimulative efectuate inainte de culcare, de afectiuni medicale (lomboscia tica, poliartrita reumatoida, neoplazii, boli febrile, crize de astm bronic, tulburari de ritm cardiac, boli coronariene, crize de hipertensiune arteriala, afeqiuni digestive, boli endocrine, boli neurologice) i de afeqiuni psihiatrice (tulburari depresive, anxioase, schizofrenie, demente, tulburari disociativ e). Redam in tabelul 2 clasificarea tulbudirilor de somn conform DSM-IV-TR i Kaplan & Sadock. Tulburarile de somn primare sunt cele care nu se datoreaza unei tulburari mentale sau unei conditii medicale generale i nu sunt induse de consumul de substante. Ele sunt datorate unor anomalii endogene ale mecanismelor de reglare somn-veghe. Dissomniile sunt anomalii in cantitatea, calitatea i reglarea somnului. Parasomniile sunt caracterizate prin evenimente comportamentale i fiziologice anormale ce apar in timpul somnului i care in copilarie sunt legate de dezvoltarea copilului, in vreme ce Ia adulti sunt predominant psihogene. Cea mai frecventa tulburare Ia adulti este insomnia primara, precipitata de situatii psiho-stresante i care consta in dificultati in initierea sau in mentinerea somnului prezente de eel putin trei ori pe saptamfma timp de o luna. Insomnia primara determina un disconfort psihic i afectarea activitatii socio-profesionale. In copilarie au o prevalenta crescuta COmarurile i episoadele Uoare de somnam bulism (aa-numitele ,deteptari cunfuze" - episoade repetate in care copilul se ridt5, poate privi in jur, se muta Ia capatul celalalt al patului sau chiar se plimba prin camera, de obicei cu ochii deschii, 1ntr-o maniera mecanica, nu raspunde la 1ntrebari i este greu de trezit ). La varstnici sunt mai frecvente urmatoarele tulburari: sindromul picioarelor ne linitite (manifestat prin senzatii neplacute in picioare in timpul repausului care dispar

113

prin micarea lor), apneea hipnidi (caracterizata prin sfodiit zgomotos In timpul som nului lntrerupt de intervale de apnee i somnolenta diurna), tulburarile de somn secun dare unei conditii medicale generale, unei tulbudiri mintale (tulburare depresiva, d&menta) sau cauzate de medicamente.
I. Tulburari de somn primare

A. Dissomniile
1. Insomnia primara 2. Hipersomnia primara 3. Narco1epsia 4. Tu1burare de somn legata de respiratie a) Apneea hipnica obstructiva b) Apneea hipnica centra1a c) Tipu1 mixt d) Hipoventi1atia a1veolara centra1a 5. Tu1burare de somn prin ritmu1 circadian 6. Dissomnie nespecifica in alt mod (NAM) a) Tu1burare prin mi carea periodidi a picioare1or b) Sindromu1 picioarelor nelini tite c) Sindromul Kleine-Levin d) Sindromul asociat cu menstruatia e) Somnu1 insuficient f) Betia hipnica g) Insomnia de altitudine

B. Parasomniile 1. Tulburare prin co maruri 2. Tulburare prin teroare nocturna 3. Tu1burare hipnidi deambulatorie 4. Parasomnie NAM a) Bruxismul hipnic b) Tulburare comportamentala de somn REM c) Vorbire in somn d) Lovirea capului e) Paralizia hipnica familiata

II. Tulburari de somn legate de alta tulburare mintala III. Alte tulburari de somn A. Tulburare de somn ce rezultii. dintr-o condi{ie medicaid genera/a B. Tulburare de somn indusii. de substan{e

Tabelul 2. Clasificarea tulbudirilor de somn (conform DSM-IV TR)

5.
A

TAMENTUL

TULB U

LO RDESO N M

In alegerea tratamentului se iau In considerare: natura i etiologia tulburarilor de somn, conditiile de mediu, de viata, durata tulburarii de somn, antecedentele personale fiziologice i patologice (somatice i psihiatrice), tratamentele utilizate. Etapele terapeutice sunt: 1. Respectarea igienei somnului (mentinerea orarului de somn, evitarea somnului diurn, desfaurarea de activitati fizice in timpul zilei, pregatire pentru somn atunci dind

r
se resimte oboseaHi reaHi, evitarea meselor abundente seara i a activiHitilor stimulative de tipul vizionarii TV i lnlocuirea acestora cu lecturi sau muzidi relaxanta, aerisirea camerei i evitarea medicamentelor i substantelor cu aqiune stimulanta asupra SNC. 2. In cazul tulbudirilor de somn secundare bolilor somatice i psihice se va urma tratamentul etiologic al acestora i se va efectua psihoterapie In funqie de situatia psi hopatologica. 3. In cazul tulbudirilor de somn primare tratamentul difera In funqie de tipul lor i de mecanismul de producere. De exemplu: - In insomnia primara, psihoterapia este tratamentul de electie fiind folosite tehnici de deconditionare (care sa reduca temerile pacientului ca nu va putea dormi), antre namentul autogen Schultz (care induce o stare de relaxare fizica i psihica), tehnici de meditatie (care realizeaza o distragere a atentiei persoanei de la lumea exterioara i de la irurile de ganduri care o preocupa), placebo-terapia prin efectul ei suges tiv. Se mai pot folosi ceaiuri sedative i medicamente sedativ-hipnotice dar pe o perioada de timp limitata datorita riscului de dependenta. - In hipersomnie se dau medicamente stimulante de tipul amfetaminelor. - In apneea de somn se efectueaza ventilatie cu presiune pozitiva continua i se trateaza cauza obstruqiei respiratorii frecvent fn rinita alergica i obezitatea. - Comarurile, mai frecvente la copii, pot fi determinate de experientele fnspaiman Uitoare din timpul zilei, apar i In cursu! perioadelor de anxietate, ele beneficiind de psihoterapie prin mijloace expresive (modelaj, desen, terapie prin joe). - Tulburarea prin teroare nocturna (pavor nocturn), se manifesta prin trezirea brusca a copilului care este speriat, tipa, plange i de obicei pare confuz, iar dupa diteva minute se linitete i revine la somnul normal, amintirea viselor lipsind. Tratamentul este rareori necesar fn copilarie dar copilul trebuie trezit timp de cate va zile lnaintea survenirii unei terori nocturne regulate pentru a evita pavorul nocturn pe perioade extinse de timp. Sunt utile psihoterapia i administrarea de benzodiazepine i imipramina pe perioade limitate.

Bibliografie selectivii
B., Pozzi U., Carlevaro, T. Convietuirea cu stresul, Editura Medicala. Bucure ti, 2000. 2. Percek, A. Universul complex al insomniei, Editura Ceres, Bucure ti, 1991. 3. Sadock .B., J., Sadock, V., A., Kaplan & Sadock Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica. Editia a 3-a , tradusa i adaptata de Liga Romana de Sanatate Mintala i Dr.Lucian C. Alexandrescu. Edftura MedicaH'i, Bucure ti, 200 I 4. Saucan D. t Somnul i viata. In: Revista de Psihologie, 1993, Nr. I. . I. Luban-Plozza

115

6 TULBU s

I FU ONALE PSIHOGE E DUCTIVE

1. DATE I

Sexualitatea reprezinta, in zilele noastre, o problematica bio-psiho-sociala ale carei radacini biologice instinctuale, modelate prin evolutia speciei umane conditioneaza in ultima instanta, sanatatea psihica i somatica a individului. Sexualitatea are implicatii extrem de variate in patologia umana i este la randul ei conditionata de tulburari men tale i somatice.

1.1 Instinctul sexual Freud definea stricto sensa instinctul sexual ca fiind tot ceea ce se raporteaza la do rinta senzuala de acuplare avand drept finalitate procreatia. Aceasta definitie realizeaza o limitare la utilizarea organelor sexuale ale partenerului. In sens larg, Freud 'ingloba 'in instinctul sexual satisfactiile conexe legate de zonele erogene dar i satisfactiile deviate i anume perversiunile. Definitia in sens larg acorda instinctului sexual o amplificare psiho-sociala prin conditionare multipla- ,factorul extragenital", ,extrasenzual". Instinctul sexual reprezinta baza sexualitatii individului dar impregnarea sa masiva cu elemente psihosociale necesita, eel putin in plan didactic - o separare a elementelor sale de baza, utila in special in cazul utilizarii psihocomportamentale la indivizii cu tul burari ale activitatii sexuale.
A

1.2 Dorinta sexuata Dorinta sexuala reprezinta o umanizare dar i un inceput de directionare a instinc tului sexual interferand cu sentimentul complex al dragostei, acesta din urma avand in sfera sa notionala elemente asexuale- imaginative i afective- alaturi de dorinta sexu ala, precis directionata catre persoana iubita. Putem considera ca Freud a introdus ter menul de sublimare tocmai spre a evidentia, pe de o parte, unul dintre cele mai bogate izvoare ale creativitatii, i anume dorinta sexuala nesatisfacuta prin obiectul ei natural iar, pe de alta parte, modul in care natura ideala (asexuata) a sentimentului de dragoste imbraca in produse, de asemenea spirituale, energia biologica ce sta la baza dorintei sexuale.

DE DINAMICA SEXUALA Tulburarile de dinamidi sexuaHi reprezinHi o gama larga de tulburari ale dorintei sexuale sau ale desfaurarii diferitelor etape ale actului sexual. Ele apar cu o frecventa crescuta ca motive principale de prezentare la medic dar cerceterea lor In cadrul unui examen clinic medical i/sau psihologic ridica considerabil aceasta frecventa (o dubleaza sau chiar tripleaza). In afara unor cauze biologice (medicale) prezentate In tabelul 1, cea mai mare parte a acestor tulburari este cauzata de procese cognitive i afective cu tonalitate negativa i propagate pe directia psihosomatica. Inainte de descrierea principalelor tipuri de tulburari de dinamica sexuala, a cauzelor lor biologice i psihosociale, ca i a modalitatilor de abordare de ditre medicul somatician vom lncerca prezentarea unei clasificari a cauzelor TDS, efectuate de catre unul dintre noi (Iamandescu - 2000 - Curs postuniversitar de Psihosomatica pentru medicii de Medicina Familiei i ginecologie). Trebuie facuta o delimitare lntre cauzele biologice (tabelul 1) i ceea ce intereseaza subiectul de fata, i anume, factorii cauzali de natura psiho-sociala (tabelul 2) ai tulburarilor de dinamica sexuala.
1. Endocrinopatii: - Diabet zaharat - Insuficiente: hipofizadi, CSR, tiroidiana - Hiperfunctie: tiroidiana, CSR (Cushing) 2. Insuficienta de organ: hepatica, renala, respiratorie, cardiaca 3. Boli genitale: vulvo-vaginite de diverse etiologii, prostatite cronice, adenom (+ caranom) de prostata 4. Hernii abdominale voluminoase 5. Boli infectioase acute sao cronice (insotite de sindrom astenic, de epuizare, etc.) 6. Boli psihice: psihoze, sindroame depresive, unele sindroame anxioase.

2. TULBURARILE

Tabelull. Cauze medicate frecvente ale tulburarilor funcfionale sexuale 2.1. Clasificarea tulburarilor de dinamica sexuata Iamandescu (ibidem -2000) considera In randul anomaliilor psihosexuale: Categoria conduitelor sexuale deviate (parafiliile) clasificabilii in douii grupe:
- parafilii asociate cu efectuarea contactului sexual: a) legate de partener de acelai sex (homosexualitatea ); b) heterosexuale, cu parteneri "nefireti": pedofilia (copii), gerontofilia (varstnici), zoofilia (animale), necrofilia (cadavre). c) cu procurare de stimuli anormali: sadismul, masochismul - parafilii cu absenfa contactului sexual (eventual fnlocuit prin masturbare ): a) fetiismul, b) voyeurismul, c) exhibitionismul;

117

Categoria tulburiirilor sexuale funcfionale Ia subiecfii normali (tulburiiri de dinamicii sexualii). Aceasta categorie se clasifica (dupa Buddeberg, 1996) In functie de: - Faza de excitaJie (apetit) sexuali:i:absenta impulsului sexual, aversiune sexuala; '. - Faza de contact sexual propriu-zis (coitus): anerectie, impotenta - (la partenerii
de sex masculin), lipsa placerii, dispareunie, vaginism (la partenerele de sex feminin) - Faza de orgasm: ejaculare precoce, ejaculare lntarziata sau imposibiHi (la partenerii de sex masculin), placere absenta sau redusa (la partenerele de sex feminin).

DSM clasifidi ciclul de raspuns sexual in: 1. Dorinta: fantezii In legatud'i cu activitatea sexuala i dorinta de a avea activitate sexuala 2. Excitatie: senzatie subiectiva de placere sexuala care acompaniaza modificarile fiziologice 3. Orgasm: atingerea culmii placerii sexuale cu relaxarea tensiunii sexuale i con traqii ritmice ale muchilor perineali i ale organelor de reproducere 4. Rezolutie: senzatia de relaxare musculara i de bine

2.2 Principalele tulbudiri de dinamidi sexuaHi (TDS)

Dintre TDS prezentate i'n tabelul de mai sus merita o mentiune suplimentara urma toarele: Dispareunia - reprezinta senzatia de jena (dureroasa, usturimi etc.) pe care o simt femeia sau barbatulln cursul intromisiunii penisului i'n vagin. Apare mult mai frecvent la femei, avand la baza, fie boli genitale (vulvo-vaginite micotice sau de alta natura, etc.), fie tulburari ale secretiei lubrifiante vaginale (secretie prezenta la femeile sana toase i'nca din faza de excitatie sexuala). Aceasta tulburare a secretiei lubrifiante vagi nate este cauzata eel mai adesea de absenta excitatiei sexuale a femeii (deci este indusa psihogen) datorita indiferentei sau repulsiei fata de partener dar i pe fondul unor tul burari afective pasagere sau de durata (depresia, de exemplu). De asemenea, i'n cursul menopauzei scaderea lubrifierii vaginale este indusa de scaderea (disparitia) hormonilor sexuali feminini i poate fi corectata prin tratamentul de substitutie. Cea mai frecventa cauza este legata insa de absenta sau timpul redus acordat preludiului erotic.

Ejacularea precoce - reprezinta declanarea rapida a ejacularii la barbat ('in mai

putin de 3 minute) de la actul intromisiunii i poate surveni chiar inainte de aceasta, i'n cursul preludiului erotic sau i'n momentul pregatirii intromisiunii (,ante portas"). Apare la barbatii emotivi (uneori i cu discrinii, ca de exemplu, hipertiroidismul) dar i i'n cazul unei excitatii extreme (i'n specialla primul contact sexual cu partenera respectiva sau in cursul unei anxietati crescute de diferite cauze (de exemplu, conditii improprii actului sexual, teama de boaHi, etc.).

l.Cauze generate, ,comune", transparente

a) cuno tinte sexuale - insuficiente - educatia sexuala"'cazuta - axare pe factor biologic - eronate- prejudecati sexuale- performantestandarde - orgasm - simultan - strict In coitus - expectante nejustificate b) I ipsa preludiului erotic c) inhibitii sexuale (dependente de experienta personala ) - e ec anterior - supra/subestimare d) partener necorespunzator preferintelor sexuale e) factori externi perturbanti - direqi: zgomot, promiscuitate - indireqi: evoca situatii anterioare negative - teama de sarcina sau boala. qec anxietate trac

2. Conditii psihotogice individuate

a) Teren psihic particular - narcisicul - performanta - obsesivul - pudoare excesiva, fobii (act sexual, consecinte: murdarie, boli), traume psiho-sociale - paranoid, epileptic - teama de pierdere a controlului - demonstrativ (histrionic)- fantezii sexuale, deziluzii b) Experiente anterioare psiho-traumatizante sau partener-etalon - e ecuri anterioare - gelozie extrema c) Anxietate legata de identitatea sexuala - aspect organe genitale: Ia limita normalului, inestetice d) Culpabilitate - problematizanta: pacate, aventuri - masturbare

3. Cauze dependente de partener - factori i circumstante actuale dar i anterioare (necesita psihoterapie de cuplu) a) Conflicte lntre parteneri: actuale, redeschise Uigniri vechi, etc.) b) Transferul anxietatii asupra partenerului c) Incidente Ia debutul relatiei sexuale d) Complexe de inferioritate: varsta, statut social e) Conduita sexuala inadecvata t) Partener ,epuizat" fizic/psihic- bolnavi psihic (depresivi, In special )

Tabelu/2. Cauze psiho-sociale ale TDS ( Iamandescu - 2000 ).

Repetarea actului sexual de diteva ori In ziua respectiva poate conduce Ia 1ntarrie rea ejacularii i In timpul normal al unui act sexual (3-18 minute) dar eecurile repetate - alimentate de atitudinea nelntelegatoare a partenerei - pot ,croniciza" o astfel de tul burare creand veritabile complexe de inferioritate barbatului respectiv.

' "

119
'

'

2.3. Modalitati de prelevare a anamnezei sexuale

Referitor la informatiile prelevate in cursul anamnezei, Buddeberg recomanda urmatoarele modalitati de abordare a acestui subiect extrem de delicat atat pentru pacient dar i pentru medicii tineri. 0 scurta anamneza sexuala poate fi luata: - in timpul examenului de aparat genital - in cursul discutiilor despre conditiile de viata, despre stres Pentru ambele moduri de abordare ar exista doua posibile intrebari: - ,Cat de multumit sunteti de viata dumneavoastra sexuala?" - ,Ce fel de probleme sexuale aveti ?" In ceea ce privete termenii ce desemneaza tulburarile sexuale, cei tiintifici pot fi utilizati in cazul unor persoane cu intelect ridicat, mai ales foarte pudice iar termenii metaforici pot fi folositi cu prudenta Ia pacientii cu o pregatire intelectuala redusa. Dialogul pe aceasta problema trebuie limitat de dorinta pacientului de abordare a aces tui subiect.
'

.!

' ' "'

"
'

,
'
I

'

'

'

2.4. Tipuri de abordare psihologica (consiliere sexologica) in tratamentul dis functiilor sexuale
Consilierea sexuala reprezinta o modalitate de indrumare a pacientului cu TDS functionale pe baza determinarii de catre medic (chiar i un medic de MF, un endocrinolog, ginecolog sau urolog) a unor cauze - de regula comportamentale - ale acestor tulburari, inclusiv delimitarea lor de factorii organici (diverse boli) i ea consta intr-o veritabila educare a pacientului (inclusiv a partenerului de cuplu), in legatura cu corectarea unor atitudini greite In sfera sexualitatii, luandu-se In considerare i contex tul psiho-social de aparitie. Atunci cand simpla corectare a unor atitudini defectoase, expectante nejustificate,etc. nu conduce la disparitia tulburarilor acuzate de catre pacient(a), se recurge Ia ajutorul psihologului (psihoterapie comportamentala, de exem plu) sau psihiatrului (acesta din urma putand sa intervina i prin utilizarea medicamen" tului, de exemplu In depresii). I n cele ce urmeaza, vom reda sub o forma schematidi continutul consilierii psihologice.

a) Obiective
De perspecti va generaHi - incadrarea comportamentului sexual (deja afectat - realmente sau iluzoriu) al pacientului in conduitele sexuale normale (,recapitularea" unor elemente de edu catie sexuala ,neinsuita" de pacient); - includerea tulburarilor pacientului in cadrul unei relatii de reciprocitate in plan psihic i biologic (sexual); - depairea granitelor de comunicare (limbaj, de exemplu) intre medic i pacient. Nespecifice - modificarea fanteziilor sexuale inadecvate, a unor false perceptii sau a unor

inhibitii ,gratuite", asupra unor parametri ai sexualiHitii; - furnizarea unor modele de conduita sexuala normala - adaptata la situatia concreta a pacientului (i'n special tineri cu experienta sexuala redusa ); - centrarea atentiei pacientului asupra relatiilor sale psihologice i sexuale.

b) Forme de counseling
- individuala (rare)- ex.: dispareunia de menopauza; - fn cuplu (eel mai frecvent)- ex. ejaculare precoce.

c) Principii de aplicare
1) abordarea ,profilactica" a pacientului fn legatura cu eventualele tulburari de dinamica sexuala fn cazuri de:. - evenimente fiziologice: sarcina, dupa natere, menopauza; - schimbari de viata cu caracter negativ: pierderi (divortul, decesul partenerului ); 2) stabilirea preocuparilor reale fn legatura cu tulburarile de dinamicd sexuala personate, pentru complianJa, cooperare; 3) fn cazul consilierii sexuale a grupului- a nu se fnvinovaJi un partener (,acuza . tul") fn prezenJa celuilalt (,solicitantul ").

d) Continut tematic (dupii Buddeberg i Laederach)

1) EvidenJierea conflictelor psihologice adiacente tulburarii de dinamica sexuala i clasificarea lor; 2) Diminarea anxietdfii (data de ,standarde nerezonabile", de e ec anterior, de ,situafia de examen" prin: - Evidentierea caracterului situational, pasager; - Asocierea ,secventelor negative" cu stimuli relaxanti; - Parcurgerea partiala- corecta a secventelor ce preced actul sexual; 3) Cre terea receptivitaJii faJd de reaeJiile corporate personale i ale partenerului, fn funeJie de sex i chinetoterapie; 4) Demolarea unor fixafii comportamentale deficitare; 5) Indicarea apelului la psiholog sau psihiatru fn cazul:

- Tulburarilor psihologice severe- ex. depresia; - Situatii conflictuale complexe sau inabordabile; - Eec al consilierii sexuale (fntr-un context psihologic sever al tulburarii de dinamica sexuala ).

e) Dificultii!i de aplicare i limite ale eficientei

Ignorarea sau bagatelizarea tulburarii sexuale sau a contextului psihologic de catre medic sau pacient; Pacientul sau doctorul prefera ,Medicamentul"; Susceptibilitate extrema a pacientului sau a partenerului i investigarea excesiva

"'

"' ' '

121

"

IJ

''

de ditre medic a situatiilor intime ale pacientului (sau ale partenerului); Refuzul partenerului pentru terapia de cuplu; Ignorarea grupului de apartenenta al pacientului sau partenerului; . ; - Defavorizarea unui partener (ex. solidarizarea terapeutului cu partenerul acelai sex); Context nevrotic sau psihotic de aparitie.

de

Bibliografie selectivii
I. Buddeberg C. Sexualeheratung. Enke. Stutgart, 1996. 2. Buddeberg C., Laederach D. Psychophysiology. In: Buddeberg C., Willi J. Psychoso;,io/e M eddn. Springer Berlin-Heildelberg, 1998. 3. Brandenburg M. Psyclwse.ruale weitliche stbrungen In: Studt H.H., Petwld E.R. Psyclwtherapeutische M edbn. Walter de Gruyter, Berlin- New-York. 2000. 4. lamandescu LB. Curs postuniversitar de Psiho.\onwti('(/ ap/icotd- Catedra de Psihologie Medicalf1 i Psihosomatidi. UMF .,Carol Davila", Bucure ti, aprilie 2000. 5. Iamandescu LB.. Ciortea Monica. Studiul indicilor de calitate o vie[ii corela[i cu anxietoteo .i depre sia Ia bobwvele histerectomizate. Conferinta de Psihoneuroendocrinologie, Curtea de A rgq. 199X. 6. Mitrofan lolanda, Ciuperca C. lncursiune In psilzosociologia -i psihosexologio fomiliei. Ed. Press Mihaela, Bucurqti, 1998. 7. Yaleanu Y., Daniel C. Psihosonwticafeminin{/, Editura Medicala. Bucure ti. 1997.

'I

" '

II

I
'

Ill
-

- I I

'I

, ,_

STRE S
. ,

I' ' ,,'

T i l

CAPITOLUL 1

r.

DEFINITII

Hanss Selye - ,parintele stresului" - 1 1 definite cape o reactie generala nespeci fica a organismului Ia actiunea externa a unor factori - agenti stresori - de natura variata (fizica, chimica, biologica i psihica). Lazarus i Folkman definesc stresul drept un ,efort cognitiv i comportamental (cu exprimare afectiva pregananta, am adauga noi) de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depaesc resursele personale" (1984) (teoria cognitiva a stresului). Definitia reputatului profesor i cerceHitor roman M. Golu : ,stare de tensiune, ln cordare, disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (sau po zitiva, am adauga noi, In cazul eustresului), de frustrare sau reprimare a unor motivatii (trebuinte, dorinte, aspiratii - inclusiv subsolicitarea, n.n.), de dificultatea sau im posibilitatea rezolvarii unor probleme". Completarile noastre la aceasta definitie (lamandescu, 1998-1999), In afara subli nierii dihotomiei semnificatiei puternice pentru organism a agentilor stresori ne gativi (distres) i pozitivi (eustres), sunt reprezentate de includerea In randul situatiilor generatoare de stres a suprasolicitarii cognitive-afective i volitionale (chiar In cursu I unei activitati pasionante pentru subiect!) i a efectelor, insidios propagate la scoaqa cerebrala, ale unor agenti fizici (zgomotul, adesea avand i o rezonanta afectiva nega tiva), chimici (noxele ambientale) i biologici (boala, ca sursa a unor reflexe aferente viscero-corticale), toti aceti stimuli non-psihologici producand- In ultima instanta- un ,stres psihic secundar" (Iamandescu, 1993).
Revenind la definitiile bazate pe evaluarea In plan cognitiv (dar cu ecou afectiv) a discre pantei percepute (eronat sau nu) de catre subiect, fntre cerintele sarcinii i posibilitatile sale de a le face fata, - definitii ce postuleaza i caracterul anticipativ al reaqiei de stres - se cuvine sa exprimam diteva rezerve asupra capacitatii lor de cuprindere i'n totalitate a sferei notiunii de stres. Astfel, o imagine cu impact afectiv major (revederea unei persoane foarte dragi sau, din contra, imaginea unui accident cu victime masacrate, ori un vis de COmar) - dar mai ales insta larea insidioasa a unui stres de suprasolicitare lntr-un climat afectiv pozitiv - ca i eustresul i'n general, nu au aproape deloc de-a face cu anticiparea unui ,dezechilibru de forte" In fata unei

amenintari. (Se poate specula totui -In astfel de situatii, lipsite de o amenintare directa a subiec tului - asupra ,amenintarii" momentane a echilibrului sau sufletesc dar aa ceva se lntampla i In timpul unui film ,horror", ,gustat" de catre spectator i indus, de regula, In randul eustresului ). In alta ordine de idei, toate definitiile de pana acum ale stresului psihic, inclusiv cele men tionate, accentueaza latura contientizarii de catre individ (ca i anticiparea, realizata la nivelul evaluarii cognitive) a potentialului nociv al agentilor stresori avandu-se, deci, In vedere distresul. Prin aceasta se omite, cum am lncercat sa sugeram mai sus, includerea in definitie a eustre

sului, concept similar din punct de vedere al intensiHitii starilor afective (insa cu polaritate opusa )i al reactiilor psihosomatice aparute, inclusiv implicatiile sale in patologia acuta (de
exemplu, criza de astm declanata de o bucurie neateptata), dar total diferit In perspectiva repetarii sale petermen lung (implicatii pozitive privind longevitatea ). In 1998, Derevenco prezinta o definitie psiho-biologica a stresu1ui, inspirata de teoria cognitiva a stresului elaborata de Coala lui Lazarus. Astfel, In aceasta definitie accentul este pus pe ,dezechi1ibrul biologic, psihic i comportamental dintre cerintele (provocarile) mediului fizic, ambiental sau social i dintre resursele - reale sau percepute ca atare - ale omului, de a face fata (prin ajustare sau adaptare) acestor cerinte i situatii contlictuale" (Derevenco, 1998).

Referitor Ia definirea stresului PSIHIC (SP), se cuvine sa repetam faptul d el i reprezinta un caz particular de stres, inscris in sfera notional3 a ,stresului ge neral", fiind declan at de anumiti agenti stresori: cei psihologici. Acetia sunt dotafi
cu semmji.cafie negativa (inductori de distres) sau pozitiva (eustres) pentru indivizi i

opereaza in planul contiintei numai dupa decodificarea lor i evaluarea ,sarcinii" pe care ei o pun in fata individului (lamandescu, 1998). In ultimele decenii, accentul definitiei acestui veritabil sindrom s-a mutat pe mecanismele de coping interesand priori tar psihologul sau pe caracterizarea ansamblu lui manifestarilor ce compun aceasta reaqie (tulburari psihice i/sau somatice multi ple i polimorfe), in scopul analizarii impactului sau asupra activitatii unor organe i aparate ,dotate " cu disfunctii potentiale sau actuale. in plus, efectele SP se exercita cu precadere asupra unor indivizi cu o anumita con stitutie psihica, predispusa (ereditar sau prin traume psihice anterioare) aparitiei unor tulburari cu implicatii disadaptative comportamentale (obiective de in teres atat pentru medic cat i pentru psiholog ). Daca ceea ce se define te, in mod obi nuit, prin stres psihic, reprezinta, in opinia noastra, stresul psihic primar (cu agenti stresori psihici posesori ai unei sem nificatii, ca de exemplu, cuvantul ,cutremur'', capabil sa declaneze instantaneu reaqia de stres), in cazul ,stresului psihic secundar" este vorba tot de o reaqie de stres psi hie dar care survine in continuarea (sau aproape instantaneu) unui stres primar, declanat de agenti stresori nepsihogeni (exemplu cazurile de insolatie, o senzatie ddre roasa sau o stare febrila ). Cel mai elocvent exemplu il constituie stresul psihic secundar reprezentat de boa13, in cadrul careia simptomele psihice sau somatice genereaza stres psihic secundar nou, cauzat de disconfortul psihic i somatic (dar i un stres psihic primar prin sem nificatia de pericol pentru viata sau integritatea individului ori pentru inseqia lui socio-

125

profesionaUi). " I ncerdind o unificare a diferitelor definitii ale stresului psihic date de autori ca Selye, von Eiff, Pichot, M. Golu, i Bruchon-Schweitzer, putem considera di stresul psi h i t (SP), In ipostaza sa eel mai frecvent invocata de distres, reprezinta o reactie a

intregului organism Ia unul sao mai multi excitanti corespunzand aa-numitului ,eel de-al doilea sistem de semnalizare" descris de ditre Pavlov (limbajul), dar i Ia
stimuli nonverbali ce poseda o semnificatie cu o larga rezonanta afectiva pentru subiec tul In cauza. Reactia de stres psihic se manifesta sub forma unui sindrom ,nespecific", in linii generale - ce include manifesHiri psihice (predominant cognitive i afective, cu expri mare comportamentala) i tulburari functionale (psihosomatice) care pot afecta sau nu sanatatea unui individ. Aa de exemplu, o serie de manifestari, definitorii pentru stres (ex. respiratia acceleraHi, tahicardia, lncordarea musculara) apar, fie di este vorba de un efort fizic sau de o cearta violenta. Nespecificitatea reaqiei de stres - sustinuta initial de catre Selye i permitand o cuantificare necesara a diferitelor tipuri de stres sub forma unor markeri clinici i umorali (de ex. creterea cortisolului)- nu mai este acceptata in zilele noastre dedit con ventional, existand diferente - uneori considerabile - intre stresurile psihice la diverii agenti stresori (de exemplu, stresul de examen i stresul de detentie, etc.). Conform unei definitii personate prezentate In lucrari anterioare despre stres (lamandescu, 1993, 1998, 1999), stresul psihic reprezinta un sindrom constituit de

"

exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice, a unor reactii psihice i a corelatelor lor somatice (afectand cvasitotalitatea compartimentelor organismului) in legatura cu excitatia externa sao interna exercitata de o configu ratie de factori declananti (agenti stresori) ce actioneaza intens, surprinzator, brusc ilsau persistent i avand uneori un caracter simbolic ,de amenintare", alte ori un rol extrem de favorabil pentru subiect (perceputi sao anticipati ca atare de subiect). Alteori, agentii stresori mai pot sa reprezinte excitanti psihici cu rezo nanta afectiva majora (pozitiva - eustres sao negativa - distres) sao surse de supra solicitare a proceselor cognitive (atentie, gandire, etc.) i volitionale, dar cu mentiunea ca SP are la baza In primul rand o participare afectiva pregnanta. 0 schematizare a
interreaqiilor generate in cursu! SP Ia nivelul diverselor ,compartimente" i structurilor neurovegetative endocrine este redata In figura 1. ale psihicului

2. DISTRES Sl EUSTRES
Din fericire, exista nu numai stresul negativ (distres) ci i stresul pozitiv (eustres ). Mai putin patrunse in vocabularul curent, aceste doua cuvinte (eustres i distres ) desemneaza doua tipuri fundamentale de stres, reliefate de catre Selye In 1973.

2.1 Distresul este termenul ce desemneazrt stresurile care au un potential nociv pentru organism. Toate caracteristicile stresului general sau psihic amintite ante
rior s-au referit la aceasta acceptiune a stresului. Ceea ce merita sa fie subliniat este

legat de principalii hormoni eliberati In cursul distresului: catecolaminele (in spe cial noradrenalina i adrenalina)- care pot favoriza bolile cardiovasculare - i cor tizolul, care scade rezistenta organismului fata de infeqii i fata de cancer. In literatura, distresul acopera in general sfera notiunii de stres aparand intr-o serie de situatii (agenti stresori) cu semnificatie extrem de nefavorabila pentru majori tatea indivizilor i din acest motiv noi vom folosi uneori cuvantul stres tot pentru aceas ta semnificatie negativa (de distres ).

Tulburari comportamentale

Stimulare neuroendocrina Hormoni de stres

+ -

Stimulare neurovegetativa

Catecolamine

/ + Acetilcolina

Neuropeptide

Figura 1. Principalele mecanisme psiho-neuro-endocrino-vegetative

mwz(festdrile lor din cursu! stresului psihic (lmnandescu. 1993)

In viziunea unor autori (Kaplan, French) care - pe langa Lazarus - au elaborat teo ria cognitiva a stresului psihic (SP), la baza distresului exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile, capacitatile individului, i cerintele sau necesitatile impuse acestu ia. In aceasta optica, prin care se confera anumitor situatii o semnificatie stresanta cu care suntem de acord, putem codifica astfel unii termeni care sunt prezenti in dife ritele definitii ale SP: l. ,am enintare": este semnificatia de anticipare a unui pericol; 2. ,frustrare": ia natere cand un obstacol se interpune in realizarea unui scop;

I
127

3. ,conflict": situatia creaHi de interferenta a doua sau mai multe solicitari cu moti vatii opuse, realizand o adevarata competitie; 4. rezolvarea unor probleme dificile sau imposibile (1n raport cu contextul si ifiational de rezolvare ). La acestea noi am mai adauga: 5. situatiile cu caracter de pierdere, nu numai mteriale (pierderi financiare, con cediere, distrugere locuinta, etc.) ci i emotionale (decesul unei fiinte apropiate, decadere sociala, etc. ) 6. suprasolicitarea peste limitele capaciHitii intelectuale (inclusiv parametrii atentiei, memoriei, rezistentei la perturbatii etc.) i ; 7. situatiile de subsolicitare (deprivarea senzoriala cu monotonie, lipsa de infor matie sau lipsa de activitate soldate cu o gama larga de stari psihice, mergand de Ia sim pla plictiseala i pana Ia izolare externa) McGrath- (cit. de Floru). Subsolicitarea stre seaza pe individ. Aceasta se explica prin aceea ca Ia fiecare om exista o nevoie 1nnas cuta (i potentata social) de afirmare a unei largi game de posibilitati, care sa-i evi dentieze capacitatea sa, aspiratie care nu-i este satisHicuta decat 1ntr-o activitate in cur sui careia este solicitat in mod adecvat acestor posibilitati (suprasolicitarea provoaca tot distres). Stresul de subsolicitare apare in conditiile vietii moderne, destul de frecvent in activitatile de ,deprivare senzoriala" realizata in unele situatii de izolare profesionala sau fortuita cu sdiderea stimularii ,obinuite" a cortexului cerebral datorita unei ac tivari nespecifice corticale insuficiente, prin intermediul sistemului reticulat activator ascendent. 0 forma mai subtila, dar mult mai nociva, o constituie situatiile de subsoli citare aspirationala prin insatisfacerea unor trebuinte sociale (diferite de cele biologi ce i implicand procese de comunicare interumana, implicit nevoia de autoafirmare etc. ). 8. remanenta unor stari afective negative (pierderea unei fiinte dragi, eec profe sional sau de alta natura, etc.) sau redeteptarea lor sub actiunea unor excitanti con ditionali (sau, pur i simplu, circumstantiali), ori readuse Ia suprafata contiintei prin vise, asociatii de idei etc. Lazarus subliniaza caracterul subiectiv al perceperii de catre individ a unor solicitari, evaluate de el ca depaindu-i posibilitatile (chiar dadi uneori realitatea este alta) deci distresul apare cand exista on dezechilibru intre solicitarile obiective asu pra organismului i posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata.

b) Eustresul reprezinta tot o stare de stres, validata printr-o reactie insotitoare moderata catecolaminica i cortizolica, alaturi i de multe alte reaqii fiziologice de tipul celor ce vor fi descrise Ia capitolul consacrat mecanismelor fiziologice ale SP. Diferenta fata de distres este insa fundamentala atat din punct de vedere al agentilor stresori (stimuli co semnificatie benefica pentru individ, excitanti pHicuti ai ambiantei sao trairi psihice pozitive ori ,palpitante", de Ia emotii pana Ia senti mente etc.) cat i al consecintelor sale pentru organism care sunt, in general, favo-

rabile (von Eiff). Totui, in cazul unei reaqii catecolaminice

generate de eustres pot aparea tulburari grave la un cardiac sau, in cazul unui acces de ras, se pot declana cri ze de astm la o mare parte dintre cei suferinzi de aceasHi afeqiune.
Distres Neplacuti, amenintatori
suprasolicitanti

Calitatea agentilor stresori Tipuri de reaqii

Eustres Placuti, solicitare

moderata lntr-un climat afectiv pozitiv Bucurie, triumf, extaz, ,senzatii tari'', rasulln cascade, excitatie sexuaHi, dragoste, etc. Efort fizic moderat Ca tiguri financiare i morale, contemplare extatica (opere de artrt. In special muzica, peisaje naturale ). surse de ras (lecturi. spectacole etc.) N.B. Situatii de provocare directa (ex. jogging-ul sau jocuri de noroc) sau indirecta (ex. filme politiste ) In care subiectul este solicitat dar activarea fiziologica rezultata are Joe pe fondul sigurantci asupra controlului ,provociirii" ( eustresul ,.acti v"' = cre terea moderata a cortizolului ) catecolamine + endolilne + scrotonina prolactina + CRF imunostimulare (eel. NK

,Active": furie, ru ine

groaza, etc. ,Pasive": tristete adandi neajutorare, nesiguranta !ipsa de speranta Contlict, suprasolicitare, frustrare, ,examen"', pierderi majore (ex. deces, divort, concediere, etc.) N.B. Buddeberg i Willi considera: a) situatii de distres activ (implicare activa prelungita dar cu posibilitate de control reclus b) situatii de distres pasiv (,pierderi", fara posibilitatea oricarui control, cu caracter de !ipsa de perspectiva i ,neajutorare"'

Tipuri de situatii

Reaqie endocrina Sistem imun Aparat cardiovascular

a) catecolamine i + cortizol i b) catecola mine + cortizol i t

inhibitie (eel. NK . .! .- , fagocitoza - l. - Interferon y - l .) Predomina cre terea TA

t,

Interferon y

t,

!gAs

t)

Predomina cre terea A V

Tabelull. Distres i Eustres

Din punct de vedere al hormonilor de stres, In cursul eustresului are Joe, de cele mai multe ori, numai o moderata cretere a sccretiei de adrenalina i, de asemenea, cresc ,endorfinele cerebrale, ca neurohormoni modelatori ai placerii'' (Haulica ). Pe termen lung, efectele fiziologice ale eustresului nu au fost studiate sistematic. astfellndit opinia de mai sus a lui von Eiff este doar plauzibila i are deocamdata numai girul observatiei clinice*. De altfel, lnSUi Selye ( 1968), apreciind crt ,eustresurilc nu dureaza niciodata In mod cronic", considera ca ar trebui studiate serii mari de vftrstnici cu o activitate sustinuta In domenii care le produc mari satisfaqii (de exemplu, arta, tiinta), comparativ cu cei care resimt ,disperare, nu ajung la nimic, nu au nici un suc ces" (ibidem). Eustresul poate fi indus In mod frecvent de comorile artei sau de splendorile naturii, generatoare de contemplarea unei gradini lntlorite, a unei expozitii de pictura.

129

ori auditia unei simfonii ,,senine" de Haydn sau Mozart, de ditre unii subieqi extrem de receptivi, i-ar putea face pe acetia sa ,vibreze" Ia aceste mesaje artistice, sa ,intre'' lntr-o stare de eustres, generat de sHiri psihice cu tonalitate afectiva pozitiva puter

Jlic exprimata (extaz) i mai ales, cu durata prelungita (de ordinul orelor, mai rar , al zilelo r).
Alte exemple elocvente de eustres: revederea unei persoane foarte dragi, aflarea vetii reuitei Ia un examen, un spectacol comic ,epuizant" prin accesele de ras* vio lente i frecvente, jocurile ,de noroc" (fara miza pecuniara), dar i un film horror daca ,senzatiile tari'' nu depaesc limita Ia toleranta- pragul pentru distres- a individului. Tot In cadrul eustresului se mai includ i starile de excitatie sexuala sau meciurile de fotbal in care suporterul traiete victoria echipei favorite (altfel apar e... distresul). Sentimentul de dragoste impartaita constituie un eustres cu rol dinamizator, atat asupra conduitei, dit i a creativitatii (lucru pe care l-ar realiza - prin ,sublimarea" descrisa de Freud, In caz contrar, i distresul generat de o dragoste neimpartaita). Rolul benefic al eustresu lui se rasfrange, mai ales, asupra funqiilor organelor interne, fenomen cunoscut inca din Evul Mediu (Avicenna, Massimo DiBologna, Basilio D' Anbra, citati de U. Eco). Din pacate, conceptul de eustres a inceput sa dispara din literatura ultimilor ani (ex. Petzold i Studt, 2000 sau Bennett, 2000) fapt ce se poate ex plica prin team a unor au tori adepti ai rigorii tiintifice extreme - de a nu se putea gasi criterii de delimitare a SP. datorita polimorfismului emotiilor, ca i a reaqiei hormonale de stres i foarte posibil datorita ,intrarii in conflict" cu procustiana teorie cognitiva aSP (de fapt, a distresului) devenita a adevaratr1 dogma. Noi vom mentine conceptul de eustres, considerandu-1

extrem de util pentru concentrarea numeroaselo r i variatelor tentative antistres spontane sao psihoterapeutice- intr-o ,zona" a unor reaqii psihologice i psihosomat
ice menite sa apere sanatatea psihica i fizica a individului de ravagiile distresului). Derevenco ( 1992) incadreaza in notiunea de eustres (no numai psihic) acele situ

atii capabile sa genereze o activare psihoendocrina moderata, exemplificand cu un efort fizic de intensitate medie ori o activitate profesionala ergonomic organizata. Dansul este, de asemenea, un exemplu ideal de eustres.
Toate aceste consideratii ne fac sa circumscriem aria de aparitie i de utilizarc te rapeutica a eustresului Ia situatiile clare mentionate mai sus i dintre care uncle (de exemplu, rasul, muzicoterapia), constituie importante conduite antidistres.
Este dificil lnsa de apreciat In ce masurrt o capodopera artistica poate gener a un eustres (potential declan ant avand emotia estetica provocata In special de perfeqiunea fonnei) sau dis tres (continutul emotional, implicit sau explicit, al operei de arta cste interpretat In mod perso nal i specific de subiectul receptor i - In virtutea unor ,tangente afective' - poate declana Ia acesta o furtunrt emotionala, uneori cu tonalitate negativa). Din acest punct de vedere exista di ficultrtti In aprecierea ,pe tennen lung" a efectului stresant (favorabil - eustres. sau nu - distres)

exista, totu i, chiar i argumente oferite de lntelepciunea populara: proverbul englezesc ,cine rftde mull traie te mult", ..who laughs lasts"

realizat de frecventarea unor spectacole ,rascolitoare" (a se vedea Berlioz Ia primele contacte cu dramaturgia shakespeariana- este drept, mediata ide tulburatoarea interpreta Hariett Smithson) - sau sa ne imaginam ce stari sufleteti contradictorii i pline de intensitate poate genera unui meloman auditia tetralogiei wagneriene.

Considedim necesar sa opinam asupra faptului ca eustresul, fiind un ,SP pozitiv", are eel mai adesea in componenta sa i elemente ale unui stres fizic (de exemplu, dansul, rasul in hohote, actul sexual, practicarea unor sporturi, etc.), dar tonalitatea sa psihica este determinanta pentru includerea in sfera stresului psihic. Eustresul este prin excelenta un stres psihic acut; ,fericirea", atunci cand este ,cronica", nu are amplitudinea paroxistica a stresului, dar constituie un fundal afectiv (cu numeroase conotatii cognitive i emotionale), cu un rol favorabil asupra individului, in plan psihic i somatic. Ceea ce, insa, constituie o apreciere relativ cvasiunanima, este aceea ca repetarea frecventa a eustresurilor constituie ,per se" o premisa a longevitatii (mai ales ca produce o cretere a imunitatii antiinfectioase i antitumorale) (v. tabelul 1 ). Prin contrast, dis tresul (stresul psihic negativ) cumuleaza calitatile de factor de rise pentru sanatate. 3. DIAGNOSTIC In fata stresurilor majore sau minore, odata aparute, individul poseda aptitudini variabile de a le face fata: efortul de a se stapani in cursul unei stari conflictuale acute, reprimarea unei replici agresive, menite sa descatueze starea de tensiune sau - din con tra - strigate, gesturi, inclusiv manifestari ireverentioase fata de cei din jur. Blocarea conflictului in interior sau, eel putin, suprasolicitarea mecanismelor volitionale, spre a se evita exteriorizarea afectelor individului stresat, reprezinta in sine o amplificare a stresului initial avand i un rol poten1ial patogen. Efectul negativ asupra sanrttatii al acestor ,blocari la interior" ale reaqiei la stres a fost argumentat in numeroase lucrari i este validat chiar de expresii populare cum ar fi: ,a plesnit de manie" sau ,i-a ieit prin piele supararea", etc.

Diagnosticul starii de stres* (cu referire speciala Ia STRESUL ACUT)

In cercetarile psihofiziologice - in special cele utilizate in scopul surprinderii aparitiei SP Ia indivizii sanatoi sau bolnavi - se utilizeaza o serie de markeri clinici i de laborator ai SP (tabelul 2) inregistrati de catre psihologi sau medicii care studiaza dependenta SP de o serie de variabile experimentale (agenti stresori, teren patologic, influenta unor agenti terapeutici, etc.). Chiar daca riscam folosirea unei deformari profesionale, vom utiliza pentru an samblul elementelor de recunoatere a stresului termenul de ,diagnostic", iar pentru manifestarile predominant exterioare ale S - termenul de ,simptome". P

* v. detalii

In I.B. lamandescu Stresul psihic . i holile interne, ed All, Bucurqti, 1993,pp. 19-25

I3I

A. Date de observatie clinidi 1. M ica- crispata- veselc/- dis im

, . ...
. '

- anxioa.w/ - triwr!f(/toa re - depresivii- extaz

2. Tensiunea muscularii - hipertonie (,fncorda re ") - hipoatonie (,le in ")

"' " 0 0

- tremu ra tun . ne.\' lguran[a c a n t m1

" " ' 0

3. Comportament
Distres a. (/Ctiv- logon'e - excitofie -.fitrie - agita[ie motorie - inhibi[ie sexualtl b. pasiv- ,blocaj" ( groaztl) - vertzj. ame[eli c. paradoxa/= a +b Eustres - hohote de dis, -dans - strigate de bucu rie, et(/'orie - excita[ie sexualc/ - ,mut defericire", extaz - idem (In eustres)

4. Modificiiri cardio-respiratorii a. frecvenfa respirafiei (hiperventilafie. apnee) + dispnee h. puis- tahicardie bradicardie - extmsistole c. TA - cresteri - colaps (le in) d. IJWn f'estliri circulatorii: extremitli[i reci, palide. eritem emo[ional 5. Aparat digestiv: secre[ie sa/ivan/ t . J . .gre[uri, var.w/turi, diaree, dureri, balonare , 6. Modificiiri uro-genitale: mic[iuni imperioase, excita[ielinhihi[ie sexualcl 7. Sistemulnervos: cef'alee, ameJeli. insomnie

B. Constante umorale in SP
1. Hormonii de stres
catecolaminele cortizolul plasmatic, urinar i salivar al[i lzormoni (GH, ACTH, PRL, etc. ) opioidele ( endmjinele )

2. Glicemia 3. Acizi grai liberi, colesterol C. Indicatori psihofiziologici in SP I. Frecventii cardiacii + tensiune arterialii 2. ECG - segmentul ST (subdenivelat 'in cadrul SP
survenit pe un cord, de regultl, holnav) - tulhunlri ritm (extrasistole ventriculare)

3. Pletismografie 4. Aparatul respirator: - .fi"ecven[a respircqiilor

- gazometria 5. Galvanometrie cutanatii ( reflexul psihogalvanic)

6. EMG +EEG 7. Timpi de reac/ie

Tabelul2. Markerii stresului psihic acut. ( lamandescu, 2002)

--

Astfel, SP cuprinde in tabloul manifesHirilor sale, in primul n1nd simptomele psi comportamentale. In acelai timp, orice fenomen psihic, exteriorizat sau nu -de Ia procesele cognitive (atentie, memorie, gandire etc.) i pana Ia procesele volitionale i afective (acestea din urma in modul eel mai pregnant)* - se insotete de fenomene fiziologice de hiper- sau hipofunqie a organelor interne, mediate neuroumoral i avand in genere o intensitate moderata, sub cea a unui SP. Intre simp tomele psihice afective frecvente In distres mentionam: anxietatea, iritabilitatea, furia (In formele acute), fatigabilitatea, apatia, depresia (in formele cronice ). fn eustres apar stari de bucurie, surpriza placuta, triumf, exaltare, veselie i rasul in hohote, tandrete, dragoste, excitatie sexual a, extaz, etc. ( tabelul 3 ). Referitor Ia comportamentul individului in cursul unui SP- cronic, in special remardim excesele referitoare Ia substitutul drogului (fumat, cafea, alcool), sc{tderea randamentului profesional, refuzul muncii i al acceptarii responsabilitatilor. lnchiderea in sine, neglijarea aspectului fizic ca i a unor norme sociale (Luban Plozza i colab.)

hice, inclusiv manifestari

(tabelul 4, 5).
Cognitive Distres
Scaderea atentiei, memoriei i randamentului intelectual Blocaj ideational Sdiderea imaginatiei, creatiei Nelncredere In sine Lipsa de speranta Neajutorare Supraaprecierea dificultatilor

Eustres
Scaderea conccntrarii Scaderca vigilentei Incredere excesiva In sine i In ceilalti (scaderea simtului critic ) Subestimarea dificultatilor

Afective Distres
lritabilitate. revolta. mfmie, furie ru ine. jena nelini te inexplicabili:i, panidi (grade diferite ale anxietatii ), groaza teama, fridi. fobie nerabdare, agasare, enervare apatie. plictiseala, astenie tristete. scaderea bucuriei de viata. sentimentul inutilitatii insomnie psihogena nehotarare versus lndipatanare sdidcrca vointei versus efort de vointa

Eustres
Satisfactie. amuzament (riis) Triumf- ca tig Mandrie

Revelatic (valori artistice, morale, tiintificc ) Excitatie senzoria!a sau ,intelectuala" Bucurie Frenezie Excitatie sexuala Extaz (artistic, intelectual, religios )

Tabel 3. Tulbudiri fn plan mental ! ] 'icomportamental pre;:,ente fn cursu/ SP acut distres i eustres (I. B. Ianwndecu - ,Stresul psihic" - 2002

' -

133

Cele mai cunoscute modifidiri somatice* induse de desfaurarea unor procese psi hice sunt aa-numitele ,corelate fiziologice (somato-viscerale) ale emotiilor" (tahi cardie, tulburari de tonus muscular, reajustari vasomotorii, tulburari secretorii etc.) care " " p d t lmbraca In cazul SP o serie de manifestari sesizate chiar de persoane din afara domeniului medical i concretizate In expresii ca: ,lmi bate inima" sau ,mi-a stat inima in loc", ori ,a albit de spaima" sau ,s-a inroit toata de ruine", ,am simtit o uscaciune in gat'', ,mi s-a pus un nod in gat" etc. (tabelul 5).
I - Excese referitoare Ia ,consum" cafea alcool - alimente In general - Control sdizut asupra vietii personale aspect neglijent lntarzieri Ia serviciu nerespectare angajamente 2 - probleme cu legislatia datorii amenzi ,,ie iri" violente furt, etc. 3- ,lnchidere", izolare, refuzul muncii 4 - atitudini excesive i contrastante fata de boala: refuzul recunoa terii i acceptarii situatiei de bolnav vs preocupare excesiva fata de posibilitatea bolii.

Tabelul 4. Mod(fidiri comportamentale fn cazul distresului psihic** (fn special SP cronic) ( dupa Luban-Plozza Ji colab. i Burns, mod( ficat )

0 sinteza a tulburarilor psihice i somatice din cursul SP este redata In tabelul 5.

I. Tulburari de concentrare, atentie, memorie = scaderea randamentului intelectual 2 - epuizare fizica (i psihica), lmbolnaviri frecvente 3 tulburari funqionale psihice (insomnie, fatigabilitate, etc.) i psihosomatice

+'

modifidiri ponderale (slabire/lngra are) tulburari de apetit (inapetenta!hiperfagie), tulburari de dinamica sexuala

tranzit (constipatie/diaree)

Tabelul 5. Simptome psihice i .fizice (somatice) fn SP cronic apreciere genera/a (dupa Luban-Plozza i colab.)
Aceste corelate somatice ale proceselor psihice amplificate dincolo de granitele normalului In cadrul stresului psihic i repetate In timp, solicita anumite organe i aparate cu disfunctii latente ori deja manifeste i pot sa condudi la aparitia unor tul burari patologice psihosomatice a diror reversibilitate poate sa dispara, odata cu aparitia

Bobwvii somatici = bolnavi cu suferinte ,,fizice", corporale, din domeniul patologiei interne (,medicale") i externe (chirurgicale), lncadararea didactica in aceasta categoric se face spre a se diferentia de hol/1{/\'ii psihiatrici, cu boli psihice, studiati de catre psihiatrie. "'"' De regula. sunt prezente comportamente ,compensatorii" sau ,sechele" datoratc distresului dar unele acte pot fi prezente i ca acompaniatoare ale eustresului: de cxemplu. excese alimentare. bahice. etc.
!'

leziunilor de organ, moment in care se poate vorbi de boli psihosomatice. 4. MECANISME DE COPING

Lazarus i Launier au descris (sub numele de ,coping" - 1978) o serie de strategii contiente (cognitive i comportamentale) de ajustare sau acomodare printr-o adaptare nuantata elaborate de individ pentru a face tolerabila tensiunea interioara (stresul psihic ) indusa de o situatie potrivnica (ce depaCte resursele personale ). Dupa modulfn care individulfi concentreaza atentia asupra problemei aparute sau asupra propriei emotii generate de problema respectiva, se disting 3 tipuri de ajustari (dupa Suls i Fletcher ): ,Coping" (ajustare) centrat pe problema (,coping" vigilent). Este utilizat In cazul SP generate de situatii potential reversibile. Cuprinde evaluarea In plan mental a unor posibilitati avute la fndemana de subiect. In cadrul acestor conduite, subiectulfntrepreinde urmatoarele operatii (cu rasunet afectiv ): evoca experienta anterioara (eventuale succese fn aceleai situatii ); conteaza pe suportul social; va solicita informatii i va cauta mijloace; elaboreaza un plan de aqiune. Acesta din urma este un element central, avand rolul de a linisti subiectul chiar lnainte de rezolvarea practica a problemei ,Coping " centrat pe emotii (,coping" evitant), generat de situatiile fari:i ieire, ireparabile (decese ale unor fiinte apropiate, pierderea unui concurs important, etc.). Are rol pozitiv atunci cand nu depaete o durata rezonabila de timp (se apreciaza In cazul decesului, ca fiind de circa l 0 zile (cf Brouchon Schweitzer) i poate fi mai redusa in cazul unor distresuri mai putin severe ). Reprezinta o strategic pasiva, ,de uitare", evitand confruntarea cu gravitatea si tuatiei, subiectul lncercand o detenti:i emotionala prin abandonarea tentativelor de rezolvare a problemei - eel putin pentru moment- i adoptarea unor strategii defensive constand In: - negare (conduita partial contienti:i); - resemnare; - fatalism; - agresivitate (acesta ca o reaqie de revolta oarba contra destinului ).

Reevaluarea problemei
Consta In reducerea diferentei - percepute initial de subiect - lntre gradut de amenintare i propriile resurse, fapt ce ajuta la perceperea situatiei ca fiind mai tolera bila (,reinterpretare pozitiva", termen folosit de alti autori ). Strategiile de coping se automatizeaza i pot fi conditionate fata de diver ii agenti stresori (de exemplu, evitarea unei persoanc antipatice sau incomode devenita reflex). Tipurile de coping, analizate dintr-o pcrspectiva planificata sunt mult mai

- - v

135

numeroase dedit cele 3 ,fundamentale" descrise mai sus. I n tabelul 6 figureaza diteva dintre clasificarile ,clasice" i mai recente.

"

Lazarus i Folkman (1984)

I. Confruntare 2. Distantare 3. Autocontrol 4. Ciutarea suportului social 5. Asumarea responsa bilitatii 6. Evadare/ Evitare 7. Rezolvarea planificata a problemei 8. Reevaluare poztttva

Carver i colab. (1989)

I. Coping activ 2. Planificare 3. Eliminarea activiHitilor concurente 4. Retinerea de Ia aqiune 5. Ciutarea suportului social instrumental 6. Idem SS emotional 7. Rein terpretare poztttva 8. Acceptarea 9. Negarea I 0. Descarcarea emotional a I I. Apel Ia religie 12. Pasivitate men tala 13. Pasivitate compor tamentala 14. Apel Ia alcool i medicamente

Endler i colab. (1998)

1. Orientare spre sarcma 2. Orientare spre emotie 3. Orientare spre evttare

Smith (1993)

I. Evaluare primara ( apre cierea proprietatilor AS) - relevanta motivationala (tema intereseaza sau nu subiectul) congruent a nala (evenimentul este favorabil sau nefavorabil) mottvatto-

2. Evaluare secundara (,cantarirea" propri i lor si tuati i) - atribuirea responsabilitatii (persoana care va fi bla mata sau creditata) - coptng centrat pe problema (utilitatea fiecaruia pentru subiect)
- copmg central pe emotte (idem) - a teptari viitoare (posibi litatea ca situatia sa se schimbe)

Tabelul 6. Tipuri de coping fn literatura consacrata 5;tresului psihic.

lmportanta studierii mecanismelor de coping este extrema deoarece In orice ten

tativa pe care dorim sa o facem spre a reduce efectele nocive ale distresului este obli gatoriu sa se tina seama de adecvarea sau inadecvarea acestei strategii adaptative la situ atiile stresante elective pentru subiectul respectiv (decelate de el insui sau de catre psi holog). Consideram de interes o clasificare relativ recenta a lui Smith In 1993 care descrie implicarea In coping a 4 tipuri fundamentale de emotii negative, relationate ,in cuplu" cu 4 tipuri de semnificatii nocive pentru subicct:

- suparare (i'n acceptia lui Lazarus, rezultat al amenintarii pierderii stimei de sine i sociale) - invinuirea celuilalt, - vinovatia (idem, Lazarus - incalcarea de catre subiect a unor norme morale) autolnvinuire, - frica/anxietate - pericol/amenintare, - tristete - pierdere ireversibiHi, neajutorare legata de greutati sau pierderi. In ceea ce privete tipurile fundamentale de coping, Folkman i Lazarus - in 1986 - au remarcat, pe baza analizei tipurilor de coping la 85 de cupluri casatorite -, ca rezul

tatele cele mai favorabile in plan fiziologic au fost obtinute prin utilizarea combi nata a ambelor tipuri de coping, cu includerea solicitarii suportului social i a
reevaluarii cognitive a problemelor.

5. MECANISME DE APARARE INCONSTIENTE (Bewiiltigung, ,defense" )

Sunt utilizate de catre subiect in conditiile in care acesta evalueaza cerintele unei situatii (stresor) careia, el trebuie sa ii faca fata, ca fiind peste posibilitatile sale. Din acest motiv, sunt puse fn actiune in mod incontient (Bewiiltigung, ,defense") menite sa scada puternica tensiune psihica (distresul) generata de aceasta evaluare. Dintre aceste mecanisme vom prezenta foarte succint urmatoarele:
5.1 Refularea
Constituie un mecanism de scurt - circuit al con tiintei In cursu! unei tensiunii psihice pentru subiect generate de anumite idei, imagini, pulsiuni, sau dorinite penibile pentru subiect care sunt reprimate de mediul social. Se mai pot include aici unele qecuri extrem de umilitoare pe care subiectulle ,uita" - fara intentie - ca i cum ele nu ar fi existat (spre deosebire de altele pe care ,le tine minte toata viata" ). Tendintele refulate In incontient exercita o presiune pennanenta de revenire In con tiinta carora Freud le-a atribuit un caracter simbolic i diverse forme de manifestare (vise, acte ratate i lapsusuri, sublimari ).

5.2 Comutarea
Ea reprezinta canalizarea incon tienta a trebuintelor, impulsurilor, motivelor - inclusiv a acelora interzise de dificultatea lnsai a satisfaceri lor - catre obiective care pot fi atinse procurfmd astfel o satisfaqie durabilr1 subiectului. Freud a consacrat termenul de sublimare prin care circumscrie aria recompenselor Ia domeniile artei i stiintei (ca obiective cu larga valorizare sociala) i de asemenea, limiteaza , sfera pulsional - motivationala Ia cea sexuala. De exemplu stresul cauzat de o dragoste neftm partiiita poate activa resursele artistice In direqia crearii unor capodopere literare, muzicale, etc..

5.3 Negarea (substituirea )

Constituie o tendinta predominant incon tienta pentru subiect de a desprinde, dintre carac teristicile potential nocive ale unor stresori- cu mare grad de amenintare- pe acelea care sunt eel mai u or contracarabile. 0 alta varinta este aceea de a se atribui stresorului o serie de trasaturi pozitive, menite sa atenueze caracterul nociv al acestuia.

137

Cel mai elocvent exemplu din practica medicaHi 1 1 consided'im pe acela de negare a unei evi dente terifiante furnizat de ditre bolnavii care se afla 1n preajma confirmarii diagnosticului de cancer (date extrem de sugestive) dupa ce- 1ntr-o faza anterioara, de ,cancerofobie"- s-au alar fllat Ia cele mai mici aluzii Ia o astfel de boala. 5.4 Proiectia Reprezinta un alt mecanism de aparare descris de Freud, de asemenea, se descarca incontient o stare de tensiune afectiva extrema, atribuindu-se unei alte persoane sau obiect, sen timentele, dorintele, impulsurile pe care subiectul refuza sa i le atribuie sau le ignora (nici nu Ie refuleaza, nici nu le sublimeaza). 5.5 Regresia (temporala) Reprezinta revenirea la un mod de funqionare psihica mai simplu, caracteristic unui stadiu anterior al dezvoltarii psihice (Doran i Parot - 1999). Exemplu eel mai concludent este oferit de regresia afectiva i comportamentala a unui bolnav adult suferind de o boaUi sevedi i care ajunge sa se comporte conform unui stadiu de regresie Ia nivel infantil (,se poarta ca un copil").

6. IMPLICATII

PSIHOFIZIOLOGICE*

6.1. Consideratii generale Stresul psihic este, in ultima instanta, o reactie generala a organismului, indusa psihogen i care se edifica in functie de evaluarea cognitiva a situatiei i de strategiile de ajustare.
Din acest motiv, teoria lui Selye trebuie corectata referitor Ia impactul stresului psi hie asupra sanatatii deoarece exista o diferentiere lntre cele doua tipuri de coping din punct de vedere al corelatiei neuro-endocrine i imunitare. - Evitarea (conduita pasiva): conduce la diminuarea catecolaminelor i activitatii celulelor NK (deci a imunitatii, inclusiv antitumorale), i Ia hiperfunqia axei hipota lamo-corticotrope (soldata cu creterea cortizolului), ceea ce accentueaza inhibitia celulelor NK; - Ajustarea centrata pe problema, (conduita activa), ce actioneaza In sens contrar. Exista o variabilitate a raspunsului imun conditionata de infinitele combinatii de strategii (contiente, incontiente, etc.). Aa de exemplu, Contrada evidentiaza faptul ca negarea, utilizata In situatii implacabile (de exemplu, In cazul operatiilor pentru cancer sau pe cord deschis) poate favoriza un raspuns pozitiv al organismului, In timp ce uti lizarea ei In faza primelor simptome lntarzie diagnosticul.

6.2 Elemente sumare de psihofiziologie a stresului psihic

IERARHIZAREA

RECAf/ILOR

Lavallo descrie urmatoarele secvente psihofiziologice In SP: 1. Captarea informa{iilor senzoriale i interpretarea lor; se realiaeaza prin ajun-

* pentru

detalii vezi I.B. lamandescu, Psihosomatica t:eneralli i aplicatli, sub tipar, ed h f'omedica

gerea informatiilor sezoriale fn difrite arii corticale (statie terminaHi, cortexul prefrontal ) unde are loc procesarea lor i stabilirea semnificatiei. Aceste zone reprezinta sustratul neurologic al procesului de revaluarea primara a stimulilor (stresorilor ) 2. Generarea emotiilor pe baza evaluarii; este localizata la nivelul sistemului lim bic (amigdala i hippocampul avand conexiuni cu hipotalamusul i trunchiul cerebral ). 3. Initierea unor raspunsuri neuro-vegetative i endocrine; implica reactii comune intercorelate ale celor doua sisteme I diferentiate din motive didactice fn: raspunzatoare de faza de activare din cursul stresului (stadiul de alarma descrisa de Sely e);
SIMPATICE

reacfii neurovegetative

ReacJia catecolaminidi de stress (activare simpatidi plus eliberare de hormoni medulo suprarenali) s-a constituit in decursul filogenezei ca o reaqie de stres adaptativa fata de peri colele implicate de lupta animalelor pentru hrana i supravietuire i a avut ca finalitate pregatirea raspunsului somato-motor, (lncordare musculara) i metabolic (creterea glicemiei, colesterolu lui i acizilor grai din sange) echivalent cu efortul muscular necesar micari de alergare I lupta. La om, absenta contractiilor musculare (!ipsa efortului fizic) consumatoare de substratul metabolic mentionat din cursu! stresurilor psihice specifice vietii moderne creeaza - in cazul unui adult, stresat de o problema insolubila i prabuit pe scaun ca ,sa-i revina" - ,o situatie de refuz" a acestui substratului metabolic oferit de reactia catecolaminica de stress sedentar, con cretizat prin solicitarea excesiva a insulinei pancreatice (astfel de stresuri repetate vor favoriza aparitia unui diabet) i depunerea pe endoteliul vascular a colesterolului i acizilor grai neuti lizati (favorizand procesul aterosclerotic (Boone i Christensen ).

reactii ale sistemului

PARASIMPATIC avand ca efect diminuarea activarii de stres i revenirea Ia normal a funqiilor activate de sistemul simpatic.

reacfia endocrina de stress, corelata cu cea neurovegetativa, conduce la elibe rarea unei game extrem de variate, polimorfe de hormoni de stress.
Referitor Ia acest subiect extrem, de important pentru domeniul psihosomaticii, mentionam faptul ca va fi tratat in mod amanuntit in eel de-al doilea volum (,Psihosomatica generala i aplicata") urmand ca, in Iucrarea de fata, sa subliniem cateva date care sa intereseze in primul rand pe psihologi. Schematic, se considera ca reaqia catecolaminica de stress este puternic exprimata In cursu! distresului la fel ca i eliberarea de cortizol care o continua i o lntarete. In cadrul acelei reaqii de distres, catecolaminele (in special noradrenalina), au efecte nocive asupra inimii i vaselor (infarct miocardic, hipertensiune, accidente vasculare cerebrale) iar corti zolul deprima imunitatea, favorizand dezvoltarea infeqiilor cronice i a cancerului. In Calul eustresului, se produc secretii moderate de catecolamine (senzatia de ,piele de gaina" In cazul unei emotii foarte placute, inclusiv Ia debutul fumatului) i de cortizol (poate sa creasca din cursu! unor emotii placute dar insotite i de alti stimuli fizici, cum ar fi zgo motele pentru ascultatorii de muzidi rock sau efortul fizic pentru practicantii de jogging). Cel mai mult sunt raportate la eustress, endorfinele, considerate ca hormoni ai placerii dar care, pe Ianga actiunea euforizanta au i efecte analgetice (explicarea acestui tip de efect Ia

139

injectarea morfinei) precum i efecte imunostimulante, cresdind activitatea celulelor NK i secretia de interferon.

4 Feedback intre cortex i sistemullimbic; ' : ; 5. lmpulsuri neuro-vegetative i secrefii hormonale. Finalizarea dispunsurilor
neurovegetative i endocrine, in ultima instanta mediatorii i hormonii de stres, are loc la nivelul tuturor organelor conform cu specificul actiunii fiecarui neuromediator sau harmon, (de ex. adrenalina produce tahicardie, creterea eliberarii de limfocite, iar acetilcolina produce bradicardie i creterea secretiei gastrice de HCl, etc.)

ACTIVAREA NEURONALA I STRUCTURILE CEREBRAL IMPLICATE iN STRESUL PSIHIC

Buddeberg i Laederach desemneaza activarea neuronaHi din SP ca un proces deci siv pentru integrarea informatiilor cognitive i emotionale in reactii neuroendocrine.
Structurile nervoase care sunt implicate i'n prelucrarea informatiilor externe i interne ge neratoare de SP apartin de neocortex, sistemullimbic, hipotalamus i nucleii trunchiului cerebral, ei fiind dispui pe o axa verticala ce se termina i'n hipofiza de unde se ramifica In cele doua direqii acti vatoare somato-adrenala i adreno-corticala. Informatiile interne (reprezentate de aspiratii, ganduri, amintiri, fantezii, etc.) acceseaza direct neocortexul (mai degraba, iau natere Ia acest nivel ,in situ"), In timp ce impulsurile vis cerale (de exemplu, durerea sau senzatiile de disconfort) sunt preluate de sistemul nervos automon i ,urea" Ia nivel hipotalamic intrand In ,centrala integrarii emotiilor cu activitatea somatico -viscerala". lnformatiile externe sunt filtrate de sistemul reticular activator (ARS) In excitatii care ajung direct la cortex (unde sunt prelucrate pe baza semnificatiei lor) i In excitatii care sunt conduse Ia nivelul sistemului limbic i al hipotalamusului. In ambele situatii, informatiile externe (ca, de altfel, i cele interne) genereaza emotii Ia nivelul sistemului limbic, iar acestea lnchid un veritabil cere vicios prin parcurgerea releului psihosomatic i declanarea unor tulburari viscerale i ale aparatului locomotor specifice stresului psihic (distres sau eustres).

Henry i Stephens) Autorii mentionati au edificat o conceptie psihofiziologica a SP considedind ca extraordinara diversitate a reaqiilor din stres poate fi ordonata pe doua criterii: - perceperea controlabilitatii agentilor stresori i a urmarilor acestora pe baza unei autoaprecieri favorabile asupra propriilor resurse; - tipul de comportament adaptativ: activ sau pasiv. In funqie de agregarea acestor criterii, Henry i Stephens au conceput doua strategii fundamentale cu participare cortico-subcorticala i endocrina, precum i cu afectarea corespun
CORELATII PSIHO-NEURO-ENDOCRINE iN STRESUL PSIHIC ( dupa

zatoare a reactiilor comportamentale de stres lntalnite lntr-o secventa dupa cum urmeaza: Perceperea stimulului; Alegerea unei strategii adaptative In functie de factorii genetici i de experienta subiec tului; Doua tipuri de reactii In funqie de anticiparea controlabilitatii situatiei:

a) In cadrul controlului amenintat (dar nu pierdut!)

- Activarea unor mecanisme de provocare (sfidare) fata de solicitare i invocarea unor reuite In situatii similare, cu implicarea amigdalei, hipotalamusului i medulosuprarenalei .

"

- Reaqie de implicare activa (aparare sau atac), implicand controlul teritorial, mobilita te i agresiune, cu excitarea predominantii a sistemului somata-adrenal i cu o reaqie hormonaHi intensa catecolaminica (creterea adrenalinei i noradrenalinei), cortizolica variabiHi (de regula mentinuta In limite normale; cortizolul, lnsa, poate fi crescut moderat In eustres) i de cretere a nivelului de testosteron. b) in cazul perceperii pierderii oricarui control - Apare reactia de abandon, cu inhibarea comportamentului organizat i participarea struc turilor nervoase ale septului-hipocampului; - Inducerea unor reactii comportamentale Ia imobilizare, supunere neconditionata i pasi vitate; - Corespondentul hormonal este reprezentat de excitatia sistemului hipofizar cortico suprarenal i creterea ACTH, cortizolului (von Eiff- 1981), dar i scaderea testosteronului, In timp ce reaqia catecolaminica este moderata.

CAUZE PSIHOSOCIALE
f. IN O U E E TR D C R
In cazul stresului psihic, agentul stresor - reprezentat de o larga paleta de stimuli dotati cu o semnificatie nociva (in distres) sau intens favorabila (in eustres)- actioneaza i'ntotdeauna pe calea organelor de simt, cu proieqie corticala . In urma interventiei sale, apar, la nivel cortical, procese psihice complexe i variate, avand ca rezultanta subiec tiva o stare de ,tensiune" care este resimtita aproape fizic datorita propagarii unor influxuri nervoase cortico-subcorticale, cu activarea centrilor neuro-vegetativi superiori i punerea in functiune a sistemului simpato-adrenergic i a axului hipotalamo-hipofizosuprarenal, cu eliberarea consecutiva a unei game polimorfe de hormoni (catecolamine, ACTH, cortizol, STH, vasopresina etc.) i punerea sub tensiune a tuturor organelor i aparatelor organismului. Aceasta veritabila activare a ,somei" rezulta in urma eliberarii crescute de media tori ai transmiterii neuro-vegetative i a aa-numitilor ,hormoni de stres". Toti aceti veritabili ,mediatori" ai SP au receptori specifici Ia nivelul celulelor diferitelor te suturi i organe, prin intermediul carora produc variate modificari funqionale con cretizate prin amenintarea pasagera a homeostaziei mediului intern, dar care este urmata de revenirea la valorile compatibile cu functionarea normala a organismului (aceasta in marea majoritate aSP care nu lasa in urma lor disfunctii la diferite niveluri, generatoare de boala).

'

"

"

I"'n SP perturbarea homeostaziei somatice este precedata i cauzata de perturbarea homeostaziei psihice de catre agentii stresori. Aadar SP are in toate cazurile

repercusiuni asupra tuturor organelor i aparatelor, in primul rand cele cu rol reglator (sistem neuro-endocrino-vegetativ, aparat cardia-circulator i sistemul imun), dintre care unele - grevate de o patologie anterioara, pe fond sau nu de meiopragie dobandita sau constitutionala - vor raspunde prin manifestari patologice. Nota obinuita a SP acute, cotidiene, este ,reaqia de alarma", continuata sau nu de cea ,de rezistenta", descrise de Selye, cu modificari generale i locale reversibile, 1n conditiile 1n care agentii stresori nu-i prelungesc actiunea. Contracararea actiunii acestora de catre subiectul afectat se face de regula prin adoptarea de catre subiectul stresat a unor con duite comportamentale antistres, active dar i involuntare. Acestea sunt capabile sa restabileasca parametrii anteriori SP sau sa impiedice chiar din ,start" antrenarea unei veritabile reactii de stres, inlocuite - atunci cand SP lipsete - doar cu oscilatii homeo statice aflate in zona normalului.

2. AGENTI
CARACTERE

STRESORI PSIHOLOGICI. GENERALE

Agentii stresori (se mai utilizeaza i formula simpla de ,stresori") sunt, excitanti cu valoare de simbol, in marea lor majoritate stimuli verbali (incluzan d i Iimbajul interior). Sunt vehiculati pe cai nervoase la ide la cortexul cerebral i prezinta o sem nificatie importanta pentru subiect. Aceste trasaturi ii diferentiaza net de toti ceilalti agenti stresori (fizici, chimici etc.). Daca am considera agentii stresori inductori ai unui SP ca fiind capabili sa-l declaneze in mod implacabilla orice individ, atunci am putea asista la o uniformitate de reaqii comportamentale in colectivitatea umana. Dar o caracteristica a acestor agenti este tocmai caracterullor potential de a produce SP, validat - in cazul distresului numai de semnificatia de amenintare, prejudiciu, nocivitate in general, pe care le-o ofera subiectul agresionat.
De exemplu, divortul care declaneaza, de regula, un stres psihic major i durabil la ambii parteneri, nu afecteaza In unele cazuri pe cei care 1 1 apreciaza -In mod justificat sau nu -cape o eliberare i care nu-i creeaza scrupule (In virtutea unui egoism condamnabil) In legatura cu copiii ramai flira afeqiunea unuia dintre parinti i adesea fara un sprijin material consistent. Cel mai adesea lnsa, ambii soti fiind realmente stresati de acest eveniment critic In viata, divoqul fi gureaza la loc de frunte In randul stresorilor psihici, dar numai In virtutea unor criterii statistice, deoarece el nu poate fi totui considerat capabil sa produca In 100% din cazuri un veritabil SP. De asemenea, unul i acelai eveniment stresor nu poate induce de fiecare daHi un SP la acelai individ, atat din cauza ,dispozitiei de moment", cat i a semnificatiei diferite ce i se con fera In momentele respective. Aceste doua fatete ale variabilei reprezentate de agentul stresor pot fi lnlaturate In cazul In care acesta este reprezentat de un eveniment major, cum ar fi, de exem plu, seismul survenit In doua randuri: 1977 i 1986. Este cert di la o mare parte dintre subieqii mai tineri care nu au trait seismul din 1940, reaqia de stres, fie ca nu s-a produs, fie ca a fost mo derata In 1977 (dei distrugerile au fost importante) fata de 1986, cand experienta dureroasa a seismului precedent i-a flicut pe aceiai subiecti sa traiasdi un veritabil SP, In ciuda benignitatii acestui ultim seism. Ca un caz anecdotic, ilustrand rolul dispozitiei de moment, este relatarea unei persoane care nu a fost deloc stresata nici In 1977 i nici In 1986, de fiecare data aflandu-se lntr-o stare de euforie produsa de ingestia de alcool ocazionata de aniversarile unor rude.

Deducem din aceste consideratii i exemple ca un rol deosebit in aparitia i amploarea SP il au particularitatile cognitive, afective, motivational-aspirationale i volitionale ale subiectului respectiv, modelate de experienta sa de viata familiala i profesionala, incluzand evenimente psihotraumatizante anterioare (dar i relatari sau referiri la dramele rudelor sau prietenilor). Toate aceste particularitati ale persona litatii - modelate de biografia individului, inclusiv de 0 serie de afectiuni somalice ,debilitante" pentru sistemul nervos (tuberculoza, de exemplu, i multe alte boli) i mai ales psihice (nevrozele, in special) - sunt implicate in dispunsul individului la un stre sor psihic potential, contribuind la conferirea unei semnificatii nocive, imaginare sao reale, capabile sa conduca la ,intrarea in starea de SP".

'

143

Din acest motiv putem intelege de ce unele persoane prezinta o vulnerabilitate (constitutionaHi sau dobandita) in plan psihic la actiunea stresorilor traditionali, fiind mai predispuse astfella aparitia SP. Adeseori in literatura se intalne te expresia ,vulne rabilitate de stres" care desemneaza, de fapt, o receptivitate psihica crescuta fata de stre sorii psihogeni (i nu numai la acetia) capabila sa conduca la aparitia SP (Kourilsky). " I n acest context, daca ar fi sa se vorbeasca de o astfel de vulnerabilitate, ar trebui mai

degraba sa ne referim Ia vulnerabilitatea unor organe i aparate (inclusiv a psihi cului individului agresionat) Ia stresul psihic. Burns apreciaza ca circa 10% din
populatia americana prezinta sensibilitate excesiva fata de stresori (un prag redus pentru instalarea SP). Totu i, data fiind raspandirea termenului de ,vulnerabilitate la stres", o vom accep ta ca pe o trasatura proprie anumitor indivizi de a reactiona facil printr-un SP Ia o

gama larga de agenti stresori.

0 trasatura importanta specifica stresului psihic, raportata la agentul stresor cauzal, o constituie caracterul anticipativ al SP (al distresului * in special) fata de impactul cu un anume eveniment sau cu unele circumstante generand consecinte ce ameninta echili brul psihic al subiectului. Cel mai elocvent exemplu in aceasta privinta este furnizat de stresul psihic declan at de situatiile de examen, cand aceasta imprejurare este evaluata ca generatoare posibila de consecinte dezastruoase, deci reprezentand o amenintare pen tru viitorul apropiat sau indepartat al subiectului in cauza. " I n cele ce urmeaza vom incerca sa prezentam cele mai importante caracteristici ale agentilor stresori capabile sa creeze conditiile aparitiei unui SP. Exemplele furnizate sunt valabile pentru distres, dar exista situatii similare cu valoare pozitiva, benefica pen tru individ, care vor genera eustresuri. 1. Agentii stresori (AS) au un caracter potential stresant, generand totui SP numai in anumite conditii, chiar daca unii dintre ei ar fi capabili sa declan eze un astfel de sindrom la majoritatea indivizilor (de exemplu, vestea despre nereu ita Ia un exa men afecteaza, in genere, pe orice individ dar poate Iasa indiferent un concurent nepre gatit care nu-i facea nici o iluzie). Se verifica butada lui H. Selye (1968): ,Nu conteaza ce ti se intampla, ci cum reaqionezi la ceea ce ti se intampla". 2. Totui, datorita frecventei crescute cu care sunt inregistrate intre cauzele provo catoare deSP, sunt considerate ca stresori o serie de evenimente cu caracter de amenintare iminenta i avand o serie larga de implicatii i consecinte, de Ia care indi vidul se poate cu greu (sau deloc) sustrage: calamitatile naturale (inundatii, cutremure) sau sociale (razboaie) sau evenimente biografice majore (divort, deces al fiintelor apropiate, e ec profesional etc.) i aa mai departe. i aceste cauze de SP colec tiv pot fi uneori disociate de SP individual, deoarece solidaritatea umana in cazul unor dezastre resimtite de o larga colectivitate poate atenua SP resimtit de fiecare individ.

* exista i in cazul eustresului, o reaqie anticipativa - cu caracter de eustres moderat inaintea unor momente festive (,febra sarbatorilor"), cand eustresul devine maxim.

3. AS capabili sa declan eze on SP sunt de natura variata, nefiind obligatoriu numai stimulii psihici, fapt ce obliga la o departajare a doua categorii de AS: a) Cei care actioneaza pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare ( vedem deci ca importanta unor concepte pavloviste crete odata cu ,proba timpului") reprezen tati prin cuvintele, ideile, procesele gandirii (mai ales evaluarile unei situatii nocive pentru individ, inclusiv disconfortul creat prin nesatisfacerea unor trebuinte). In SP principalii agenti stresori sunt reprezentati de cei cu continut notional-ideativ, receptionati de subiect ca reprezentand indiciul unor situatii amenintatoare ,actuale " sau ,in perspectiva". De regula, AS din aceasta categorie sunt concretizati sub forma de situatii psiho-traumatizante, sau - din contra- (in cazul eustresului) situatiile fericite, iar in limbajul medical curent ei sunt considerati AS specifici pentru SP, motiv pentru care noi iam etichetat ca AS psihogeni propriu-zii sau simbolici. b) Stimuli senzoriali externi (senzatiile, perceptiile i reprezentarile) despre care Pavlov spune ca ele ,se refera la lumea externa i sunt primele semne ale realitatii" pre cum i excitatiile interoceptive (in cazul unor boli cu simptomatologie zgomotoasa - in special dureri, prurit, ,disconfort", etc.). Aceti stimuli pot deveni veritabili AS in doua conditii: atunci cand ,bombardeaza " scoarta cerebrala timp indelungat i cu o intensitate crescuta (zgomotul, de exemplu) sau in cazul in care au o anumita semnificatie pentru subiect (de exemplu, zgomotul facut de scartaitul unei U i irur-un castel ,bantuit de fan tome"). In acest din urma caz excitantul senzorial (,zgomotul") cu ,semnificatie" este, de fapt, tot un stimul ,psihogen". 4. De cele mai multe ori AS au o semnificatie electiva pentru subiect cu mare ,rezonanta afectiva" (eel mai adesea nociva, dar i o semnificatie pozitiva poate genera un SP cain cazurile de eustres) (miza crescuta i gradul important de implicare, con form lui Sells). Validarea potentialului stresant alAS se face tocmai prin acordarea unei semnificatii majore pentru subiect, capabila sa-i perturbe acestuia echilibrul emotional. Totui, exista SP de suprasolicitare intelectuala in care efortul mental intens i prelun git actioneaza ,stresant" in absenta oricarei semnificatii negative (din contra, activitatea poate fi foarte placuta). 5. Parametrii de aqiune ai AS sunt repre entati de intensitate, durata (inclusiv repetabilitate) i atributul de noutate, precum i de bruschetea cu care ei aqioneaza (Sells: ,surprind subiectul ca fiind nepregatit"). De mentionat ca SP zilnice sunt gene rate de AS de mica intensitate dar cu durata prelungita sau frecventa de aparitie crescuta
( tabelul 7, cf lui Kanner ).

Cele mai grave apar SP provocate de AS cu semnificatie majora pentru individ (de exemplu, concedierea, ratarea unui examen) care multiplica prin consecintele lor numarul de AS i creeaza SP variate i interconditionate. 6. Adesea exista constelatii de AS de natura variata determinand veritabile situ atii stresante ,polimorfe" cum este, de exemplu, desfaurarea unei activitati fntr-un ritm neadecvat cu perturbari senzoriale (variatii ale intensitatii luminii ambiante, zgomot ,de fond" etc.) i cu o durata prelungita pe fondul unei stari afective negative generate de o discutie i fn conditiile prodromale ale unei imbolnaviri.

"

145

In acest din urma caz patologic, actiunea agentului biologic (bacterie, virus, etc.) se propaga de regula pe caile senzitive (cu aferente interoceptive) dar i pe cale umorala, putand afecta centrii nervoi superiori inclusiv corticali, Ia care vin, in plus, aferentele s'enzoriale (vizuale, auditive, tactile), etc. Comportamentul rezultant este, in acest caz, dependent, in mod suplimentar, de buna functionare a unor organe interne, atinse de procesul patologic, de exemplu fazele de debut ale unei pneumonii, hepatite epidemice etc.).
1. Prea multe lucruri de facut 2. Timp insuficient 3. Prea multe responsabiliHiti 4. Ganduri deranjante (,,nu-ti dau pace") 5. Obligatii sociale 6. Stabilirea prioriHitilor 7. RaHicirea sau pierderea lucrurilor 8. Nu gaseti timp spre a dormi suficient 9. Probleme cu copiii 10. Supralncarcare cu responsabilitati familiale 11. Neplaceri Ia serviciu

Tabelul 7. Stresuri z.ilnice minore ( dupcl Kanner)

3. SCALE DE EVALUARE

3.1 Scala Holmes- Rahe

Inca din 1967, Holmes i Rahe au cercetat corelatia dintre schimbarile recente de viata i aparitia unor boli (infeqiile in general, tuberculoza i infarctul miocardic ), con statand ca anumite evenimente - cauzatoare de SP, uneori trecut cu vederea- pot avea o influenta certa In patogeneza la marea majoritate a indivizilor. De exemplu, frecventa deceselor ,imprevizibile" ca i a infarctului miocardic este net crescuta la un grup de subieqi din Finlanda care au inregistrat schimbari ,de viata'' (concediere, divoq, chiar i mutarea intr-o noua locuinta) in ultimele 6 luni in raport cu o populatie martor fara astfel de schimbari i cu caracteristici demografice asemanrttoare (Rahe i colab. - citat de Yuwiller). Ierarhizand situatiile stresante cu caracter de ,schimbare" In viata diferitilor indi vizi, corelate cu posibilitatea crescuta de aparitie a bolii (deci sugerand un raport de cauzalitate ), Holmes i Rahe au evaluat principalele evenimente, grupate in patru cate gorii (,starea sanatatii", ,munca", ,casa i familia", ,personal i social"), acordand fiecaruia un punctaj care indica potentialul patogen al evenimentelor respective. Intr-un ,.clasament" conform acestui punctaj primulloc il ocupa moartea unuia dintre soti (I 00), . . urmata" de divort (80), starea dearest (64), spitalizarea (62), imbolnavirea unui mem bru din familie (54) i situatii profesionale, echivalente ca punctaj: pcnsionarca sau con ccdierca rcccnta i situatia de recent disatorit (50 puncte). Pe ultimele locuri: schimbrtri
A

"

----------------

ale obiceiurilor personate ( 12), petrecerea unei vacante ( 11) i ,indildiri minore ale legii" (11 ). Valoarea unor astfel de scale este incontestabila, mai ales pentru studiile de epi demiologie a diferitelor boli somatice i psihice, dar trebuie totdeauna analizata in cadrul anamnezei, ,validarea prin SP" (lamandescu, 1993), de ditre fiecare individ a unor astfel de evenimente. In plus, chiar in conditiile in care acele ,life changes" pos tulate de Holmes i Rahe declanau reale SP majore, aparitia bolilor ,prezise" de scala a fost departe de proportia prevazuta datorita unor factori de rezistenta care tin de per sonalitatea individului (psyche), dar i de terenul sau de organ (soma). Astfel, Cohen i Williamson (in 1989) au considerat riscul pentru imbolnavire de numai 9% pentru cazurile cu punctaj crescut la aceasta scala. S-a subliniat i de catre alti autori impor tanta stresurilor minore zilnice cumulate in timp dar i modul in care este perceput de catre indivizi propriul stres psihic (v. Scala stresului perceput de Cohen i Williamson ).

3.2 Scala Lindermann

fn ultimii ani i-a dipatat o buna reputatie o noua scala a evenimentelor de viata cu rol de agenti stresori, elaborata de Lindemann i cola b. (valabila pentru Ger mania anului 1994) pe un numar de 251 de subieqi i care indica un punctaj i o ordine destul de diferite fata de scala Holmes i Rahe, aparuta in urma cu circa 30 de ani. In privinta evenimentelor ,Casnice",- decesul partenerului de viata este punctat cu 86 p., iar divortul (tot 70 p.) este ,devansat" de decesul unei fiinte apropiate (73 p.) i o boala severa sau accident (72 p.). De asemenea, in jurul a 50 p. (casatoria in scala Holmes i Rahe) figureaza evenimente precum: contlicte cu legea (60 p.), incendiu al locuintei (60 p.), zgomot ambiant (51) sau penalitati financiare i tulburari de somn (ambele 50 p.). Un Joe important in aceasta scala recenta a lui Lindemann II ocupa stresul pro fesional declanat eel mai frecvent de ,conditiile proaste de lucru" (62 p.), solicitari pro fesionale extrem de crescute (61 p.), munca in acord sau sub presiunea timpului (60 p.) sau contlictele cu eful (55 p.). Analizand gradul de predictabilitate, la scalele prezentate, consideram ca este cres cut, persoanele cu boli severe, in stadii avansate de evolutii, la vfirstnici i la cei cu trasa turi disimunogene de personalitate cu suport social redus. Pede alta parte gradul de inducere aSP depinde de semnificatia (Klumbies- 1980) electiva a evenimentelor respective, conditionfind astfel aparitia bolilor somatice. Exista o serie de teste experimentale de producere al unui stres psihic (v. clasi ficarea lor in I B iamandescu -"Stresul psihic i bolile interne"- 1993 sau ,Trier Psycosocial Test" ). Analiza lor va fi facuta in volumul doi (Psihosomatica Generala i Aplicata ).

''

U3 L

VULNE

ILITATEA PSIHICA STRES

NOTIONALE

....

f. CONSIDERATII

Referitor la terenul psihic asupra diruia actioneaza agentii stresori, este dovedit di In a a-numitele boli psihosomatice exista o serie de trasaturi de personalitate cu rol ,per misiv" fata de stresul psihic. Dupa cum am aratat In lucrari anterioare ( 1980, 1984), opinam impotriva exis tentei unor profiluri psihosomatice proprii fiecarei boli psihosomatice (BPS), pos tulate de catre Fl. Dunbar. Opinia noastra rezulta nu numai din datele obtinute la apli carea testelor de personalitate, dar poate fi dedusa i din coexistenta, la acelai bolnav, a unor BPS diverse - de exemplu, astm bron ic + urticarie + ulcer duodenal + hiperten siune arteriala - cum am lntalnit la ase dintre bolnavii no tri (lamandescu, 1980). De altfel, G. Ionescu ( 1990) observa aceea i perimare a acestor tipologii specifice diferitelor BPS. Consideram di exista un ,profil general" de bolnav psihosomatic i vom diuta sa demonstram acest lucru la locul potrivit. Credem ca la acest nivel, al personalitatii bolnavului, se realizeaza impactul factorului stresant psihic, In legatud:i cu care con sideram necesar sa accentuam rolul traumelor minime, dar cu aqiune lndelungata sau a ,situatiilor fara ieire" (Kourilsky). Un rol important In privinta receptionarii intensitatii i duratei unui SP II joadi atat mecanismele de ajustare (coping) fata de SP, cat i tipullocului de control. Ele vor fi analizate lntr-un paragraf special. De asemenea, anumite trasaturi de personalitate, dezvoltate (acentuate) excesiv, creaza indivizilor astfel afectati o vulnerabilitate crescuta fata de SP. 0 posibilitatea re lativ accesibila pentru diagnosticarea acestor ,hipertrofii" a unor trasatri de personali tate o reprezinta unele teste globale de personalitate dintre care MMPI permite cuantifi carea - pe baza lnregistrari amplitudinii scorurilor la scalele corespunzatoare - fiedireia " din trasaturile masurate . In cazul depairii a 55 de centile exista o probabilitate crescuta pentru lncadrarea In personalitatii acentuate sau, peste 70 de centile, fie In tulburari de personalitate, fie In sindroame nevrotice (o formula relativ procustiana dar orientativa ). Vulnerabilitatea fata de stres reprezinta nu numai o suma algebrica a unor date de personalitate facilitand, mai mult sau mai putin, ,intrarea In stres'' ori amplitudinea reac tiei Ia stres a unui individ. Ea este constituita de un pattern dinamic, de interaqiune, al acestor trasaturi stabile de personalitate dar, adeseori, solicitate ca parti componente ale unui comportament relativ stereotip (ca de exemplu, tipul A). Vulnerabilitatea psihica Ia

stres apare ca un element favorizant pentru bolile psihice, dar i pentru cele psi hosomatice (BPS) in cadrul carora ea se asociaza cu o vulnerabilitate de organ.

'

----

---

--

In BPS, aparute ca urmare a unui SP mai intens receptionat de catre un subiect cu un tip de personalitate vulnerabila fata de aqiunea AS, putem considera ca mai exista un agent de ,rezonanta" pentru SP. Acesta lnchide un cere vicios i este reprezentat de

tulburarile somato-psihice inerente oricarei boli psihosomatice, dar amplificate i ele de un tip de personalitate cu o vulnerabilitate crescuta, in special, in sfera afec tiv-emotionala (de exemplu, reaqia unui bolnav cardiac Ia extrasistolele sale ventricu
lare aparute In cursu! unor emotii) (lamandescu, 1993). Actualmente ditiga teren ideea ca tipul de personalitate (postulat de catre primii psihosomaticieni ca fiind specific pentru fiecare dintre afeqiunile psihosomatice, ca de exemplu tipologia specifica a pacientului astmatic, ulceros, coronarian etc.), nu mai reprezinUi dedit o componenta intr-un complex de factori nespecifici care mo

duleaza raspunsul individual al organismului Ia agentii etiologici. Acest complex multifactorial include in mod necesar trasaturi de personalitate, formate pe o rna trice constitutionala i dobandite in cursul experientei (biografia) individului, i manifeste in planul insertiei i interactiunilor sale cu ,reteaua sociala" (Malchair ), ca i al situatiilor concrete (evenimente cu rol stresor). Acestea din urma pot juca un
rol trigger psihogen In patologia clinica, indiferent de natura acesteia (de exemplu, o criza de tuse lntr-un ,acces de enervare" ). A vand o exprimare In actele de comportament, cu inevitabile ajustari conjuncturale impuse de acestea, consideram ca-In cazul unei hipertrofieri a tdisaturilor componente (,personalitati accentuate" descrise de Leonhard) - diferitele tipuri de personalitate

pot sa conflueze intr-un tip general, caracterizat printr-o , vulnerabilitate fata de stres", termen utilizat de Kourilsky, avand o sfera mai larga dedit cea a tipului
psiho comportamental A, descris de Friedman i Rosenman.

2. TIPURI COMPORTAMENTALE {A Sl C} RELATIONATE CU STRESUL PSIHIC

Pe baza unor studii i observatii personate (Iamandescu - 1977, 1980, 1984) con sideram ca o vulnerabilitate fata de stres poate fi lntalnita atat Ia indivizi cu trasaturi de personalitate accentuate dincolo de limitele unei adaptabilitati sociale normale (i con tribuind la edificarea unor acte comportamentale adeseori ,ineficiente"), cat i Ia indi vizi cu diverse tipuri de personalitate ,neaccentuate", dar inclinati catre un com portament generator facil de stres psihic. Relationarea acestor comportamente cu salutogeneza poate fi de tip negativ In sen sui ca posesorii tdisaturilor respectivelor tipologii nu contientizeaza importanta peatru sanatate (neglijare involuntara) sau, chiar daca, lntrevad consecintele negative lie com portamentului lor, nu aqioneaza conform cu cele mai elementare norme de mentinere a sanatatii (ex, persista sa fumeze, sa consume alcoolln exces, etc.) i . mai mulL recurg Ia aceste ,consumuri" ca Ia o modalitate de scttdere a intensitatii distresului.

149

2.1 Tipul A (TABP)

Un astfel de comportament este prezent Ia indivizi cu diferite tipuri de personalitate (psihastenic, isteric, paranoid etc.), unificati prin posesia unor lnsuiri comportamentale a&emrmatoare, fata de realizarea unei sarcini (de obicei profesionale) i de raportare Ia cei din jur, i posesori - prin aceste lnsuiri ai tipului comportamental A - Type A Behaviour Pattern - (TABP), descris de Friedman, Rosenman i evaluat printr-un ches tionar elaborat de Jenkins. Acest tip de comportament - dominat de sentimentul urgentei i eel al competitiei este prezent Ia efi sau cei cu veleitati de ef (v. testul Jenkins). Componentele tipului A figureaza In tabelul 8.
Factori componenJi A = ambitie maxima = nevoia de timp S = nelinite = nerabdare H* = competitivitate = ostilitate: - cognitiva (ganduri du manoase, dispre{, suparare) - comportamentala (**) (agresivitate verbala sau fizica) Elemente de rise demonstrate pentru boa/a coronarianii
Rise mai scazut pentru boala (In raport cu factorii H i J). Dintre bolnavii asimptomatici (clinic i EKG), majoritatea poseda aceti factori

Asociere cu interiorizarea supararii (,anger-in"): cre te riscul coronarian Acte agresive verbale*** sau motorii ample sau prelungite = factor major de rise coronarian, maxim sub 50 de ani, inclusiv pentru aritmii grave . Asocierea cu fumatul, scaderea funqiei pulmonare, consum creseut de alcool i efort excesiv Ia locul de munca - maximizeaza riscul coronarian. Asoeiata cu depresia, reprezinta un rise maJOr - cu dificultate - rise crescut - cu u un nt a
... ..

J = implicare profesionala
majora (,workaholic") = modul de indeplinire a sarcinilor

- n sc rm m m
0

Tabelul 8. Tipul psihocomportamental A. Factori componenfi

Observafii: * = -,nucleul toxic" al tipului psihocomportamental A= sindromul AHA (ostilitate, agresivitate, iritabilitate) + presiunea timpului . ** = -Agresivitatea este un factor precipitant frecvent al IMA, actionand prin unna
toarele mecanisme: activare simpatidi i efecte catecolaminice ample (creterea frecventei cardiace i a tensiunii arteriale), scaderea perfuziei miocardice i nivel ridi cat de instabilitate electrica miocardica . *** = -Exteriorizarea unor stari afective negative (inclusiv a agresivitatii), non-vio Ienta i de scurta durata (afecte ,meteorice"), pare sa se coreleze, din contra, cu un efect protector fata de boala.

Posesorii tipului comportamental A, fie numai cu ostilitate crescuta (Haynes) fie cu tot ansamblul trasaturilor TABP, vor ,rezona" dispropoqionat, de exemplu prin secretie excesiva de catecolamine cortizol, la o arie extrem de larga de stimuli psihici nega tivi. Tipul comportamental A reprezinta- in opinia noastra- un tip ,ideal" pentru

,crearea", de catre insui individul apartenent, a unor premise pentru ,colectiona rea" facila a numeroase i variate stresuri psihice i prin aceasta, el devine un im portant factor de rise pentru o serie mai larga de boli dedit cele cardiovasculare, dar i a altor boli cronice psihosomatice. (lamandescu, 1993, confirmat i de Baban
i DumitraCU - 1995).
Pornind de Ia aspectele vizand rolul tipurilor psihocomportamentale In favoarea instalarii unor boli cu o componenta etiologica psihogena (In special psihosomatice dar i a celor cu evolutie cronic-degenerativa), -initial mai ,tearsa", dar ulterior tot mai accentuata- nu se poate concepe o tentativa a insertiei acestor factori etiologici In patogeneza dedit apeland Ia conceptul de stres psihic fara a uita lnsa i rolul conditionarii reflexe a reactiei de stres Ia unii stimuli indiferenti (Caroline Koblenzer - 1987, Iamandescu - 1995). Aceste aspecte vor fi analizate lntr-un capitol consacrat dovezilor experimentale In favoarea implicarii SP In patogeneza. Dupa cum s-a conturat In decursul timpului, ostilitatea ca element central al tipului A este responsabila de relatia dintre acest comportament i aparitia bolii cardiace cronice (CHD), car diopatiei ischemice, i numeroase studii au dovedit aceasta idee. Dintre acestea citam un studiu longitudinal efectuat de Barefoot ( 1983) In care a urmarit 250 de medici, obtinand un rezultat edificator: subieqii cu rezultate crescute peste medie Ia ostilitate au suferit infarcte miocardice lntr-un numar de cinci ori mai mare dedit ceilalti medici. Un studiu similar lntreprins de Lahad et al In 1997 a evidentiat acelai rol patogen atribuit ostilitatii In aparitia cardiopatiei ischemice pe un lot de femei Ia varsta menopauzei. De asemenea Julkunem et al (1994) au evidentiat relatia dintre ostilitate i progresia aterosclerozei pe o durata de 2 ani Ia un lot de 119 piloti. i In acest caz progresia ateromului a fost considerata de 2 ori mai mare Ia cei cu ostilitate lnalta.

2.2 Tipul C Tipul C - ,represiv", descris de Temoshock ( 1985-1990), pe baza dimensiunii ,reprimare/vigilenta" (Burne i colab., 1963). Acest tip de comportament este conside rat ca inductor de rise specific cancerului de san dar i pentru alte forme de cancer
(ex. melanomul malign). Este caracterizat prin:

- mecanisme de aparare puternice - incapacitate de verbalizare i de recunoatere a emotiilor, In special a celor negative, cu predidere supararea; - un complex de reaqii negative secundare (subiacente) precum autodepreciere, sentimente de neputinta i de pierdere a controlului. Bennett sublinia caracterul stoical acestor paciente, inasertiv dar cooperant. Relatia tipului C cu cancerul este vazuta de unii autori (citati de Marilou Bruchon Schweitzer) ca fiind nu cauzala, ci In sens invers (tipul C fiind secundar bolii) inclusiv ca o ,amplificare a simptomelor" sau o ,afectivitate negativa'". Alti autori (Contrada, de ex.) gasesc o relatie lntre acest tip psiho-comportamental

151

i o disfunctie a sistemului imunitar (in special celulele NK) indusa de activarea ,pre ferentiala" a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal i avfmd ca rezultat final aparitia unor infectii cronice dar i a unor neoplazii. .. Se pare di interiorizarea emotiilor reprezinta elementul central al acestui tip deoarece un studiu longitudinal pe o durata de 30 ani (!), finalizat de Scheffer i col. In 1987 pe un lot de 385 medici, a evidentiat ca aceia care aveau un nivel crescut de expri mare (exteriorizare a emotiilor) au dezvoltat cancere numai In procent de I%, spre deosebire de cei care ii interiorizau supararea i alte emotii negative, cu un procent semnificativ mai crescut, de 14%. Grossarth - Maticek i colab. (1982) i Jensen i Muenz (1984) descriu atitudinea ,rationata i antiemotionala" a subieqilor cu tip C, autorii din urma citati (dupa Goodal) afirmand di au putut prevedea rezultatul pozitiv (pentru cancer) al biopsiei la bolnavii cu astfel de tdisaturi psihocomportamentale.
3. TRASATURI

- -

NE DE PERSONALITATE

3.1 Anxietatea excesiva

Referitor Ia anxietate, ea prezinta urmatoarele caracteristici: stare de nelinite, de teama, chiar frica, nemotivata de existenta unui pericol real, identificabil (,teama fara obiect"). Daca in limba engleza exista un termen identic (,anxiety"), in limba germana ea se exprima prin termenul ,Angst" (care mai inseamna i frica), iar in limba franceza mai exista un termen, ,angoisse", preluat i in limba romana, ,angoasa"- care complica putin intelegerea termenului anxietate. Aceasta se datoreaza faptului ca angoasa ar reprezenta, dupa Littre (citat de Athanasiu) - o stare afectiva cu continut somatic intens exprimat (identificat, in primul rand, prin dificultatea de a respira) i concomitenta cu ,o mare tristete", in timp ce an xietatea ar fi un prim stadiu al angoasei sau o angoasa fara manifestarile neuro-vege tative care o 1nsotesc de obicei. Uzual se considera ca anxietatea- indiferent daca atinge sau nu gradul de angoasa sau limita extrema, denumita ,atac de panica" - este 1nsotita de un cortegiu bogat de acuze somatice (Malchair) unele sugerand chiar adevarate boli (Dongier), dei exa menul clinic i analizele de laborator nu 1ndreptatesc aceste temeri. Cele mai frecvente consecinte somatice ale anxietatii sunt dispneea (hiperventilatie, uneori neobservata de ditre pacient), hipersudoratia, tremorul i insomni a. Dar in practica medicaHi anexitatea are ca forma majora de exprimare atacul de pa nica (v. chenarul decupat din DSM IV). Atacul de panica imita frecvent o serie de boli cu atributele urgentei, chiar i un infarct miocardic, i pune probleme delicate de diagnostic diferential, mai ales pentru medici neexperimentati. 0 sinteza asupra tabloului sau clinic evidentiaza urmatoarele aspecte*:

* paragraf

elaborat de dr. Alexandra Mihailescu

Atacul de pamdi poate survem m contextul ondire1 tulburan anxwase (agorafobta, tob1a sociala, tulburarea obsesiv compulsiva, anxietatea generalizata sunt numai diteva dintre aces te tulburari) ca i al altor tulburari psihiatrice (ex. depresia, tulburari legate de consumul de sub stanta.) i al unor conditii medicale generale (ex. boli de inima, respiratorii, gastrointestinale ). Mai multe atacuri de panica recurente, urmate de eel putin o luna de preocupari referitoare Ia atacul urmator, cu modificari comportamentale ca raspuns Ia atacuri, pun diagnosticul de tul burare de panica. Caracteristica esentiala a unui atac de panica o constituie o perioada distincta de frica sau disconfort intens, acompaniata de eel pu{in 4 dintre cele 13 simptome somatice i cognitive enumerate mai jos. Atacul debuteaza brusc i atinge intensitatea maxima In 10 minute sau chiar mai rapid. 1. Palpitatii 2. Transpiratii 3. Tremor sau trepidatie 4. Senzatii de scurtare a respiratiei sau de strangulare 5. Senzatie de sufocare 6. Durere sau disconfort precordial 7. Greata sau disconfort abdominal 8. Senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lein 9. Sentiment de derealizare sau depresonalizare I 0. Frica de a nu lnnebuni II . Frica de moarte 12. Parestezii I 3. Frisoane sau val uri de caldura 0 metoda de tratament care da rezultate bune In mai mult 70% din cazuri este terapia cog nitiv-comportamentala. Tratamentul medicamentos de eleqie este cu medicamente antidepre sive de tipul inhibitorilor selectivi de recaptare de serotonina (sertralina, tluoxetina, etc). Alte medicatii care pot fi folosite pe termen scurt sunt benzodiazepinele.

Lader considedi diexista o anxietate ,normala" (cea cotidiana, ca de exemplu cea a omului aflat Ia volanul unei maini, pe un drum presarat cu pericole) i una patolo gica (,nevrotica") caracterizata printr-o hiperreaqie de acest fel a unui subiect fata de o cauza nemotivata, doar presupusa (adesea, ea este - tot patologica - fara un substrat definit i, in astfel de situatii se pot invoca, Ia baza ei, procese incontiente). Intre aceste forme exista aa-numita anxietate reactiva, desemnand o anxietate intensa, disproportionata, dei motivata de o cauza bine justificata. Spielberger subliniaza nece sitatea termenului de ,anxietate de caracter" (sau ,caracter anxios" - ,,trait anxiety::') prin care traduce o dimensiune a personalitatii unui subiect inclinat in mod obinuit spre anxietate ,firea prapastioasa" in limbajul curent (caz in care anxietatea a pare frecvent uneori cvasipermanent, mai mult sau mai putin motivat ). La omul bolnav, aparitia anxietatii, reactive la situatia sa ,noua", complica i mai mult tabloul clinic al bolii de baza.

153

Firea anxioasa asociata cu un stil perceptiv vigilent-evitant ar avea un rol

favorizant pentru imbolnaviri ulterioare numai cand are valori extreme 2. Starea depresiva insotete unele bali i ar juca (inca neconcludent demonstrat) urt'rol etiologic in unele bali (ex. cancer), prin efectul imunosupresiv deja demonstrat (Bartrop) asupra celulelor NK. La omul bolnav, indiferent de tipologia personalitatii, depresia constituie o reactie in plan afectiv, caracterizata printr-o dispozitie ,disforica", ceea ce numim stare de ,deprimare", i concretizata in plan psihic prin senzatii de ne putinf3 (de pierdere a energiei vitale), cu astenie - mergand de la tulburari de concen trare a atentiei pana la imposibilitatea de a duce la capat activitati simple, de lipsa de interes pentru problemele obinuite ale vietii (inclusiv nevoile biologice, alimentare, sexuale sau cele legate de convenientele sociale, ca de exemplu tinuta vestimentara) i prin sentimente de autorepro (in genere de culpabilitate sau desconsiderarea pro priei valori). Dintre foarte numeroasele corelate somatice ale depresiei, punand uneori serioase probleme de diagnostic diferential, mentionam, scaderea apetitului (inclusiv scaderea in greutate), insomnia (in special trezirea foarte devreme, matinala) sau, din contra, hipersomnia, pierderea energiei (oboseala, mai ales la trezire) i - ceea ce in literatura abunda - prezenta a numeroase i variate forme de dureri (cefalee, algii cu sedii diferite etc.), multe din acestea incadrate in tulburarile somatoforme. Termenul ,depresie mascata" trebuie propagat in randul medicilor generaliti i interniti datorita faptului ca aceasta se afla la baza a eel putin 5% din cazurile de bol navi care consulta un medic (Kielholtz- 1974). Acest concept consemneaza faptul ca o multitudine de simptome fizice pot constitui masca unei depresii pe care pacientul o ascunde cu grija fata de cei din jur dar, adesea, i fata de medic. Atunci cand devine manifesta, ea este de resortul medicului psihiatru. " In plan psihic depresia atinge un maxim prin inclinatia ditre suicid a subieqilor respecttvi. 3. Nevrozismul are un sens mai larg decat anxietatea - pe care o include, aHituri de ostilitate, izolare, impulsivitate, culpabilitate, ,sensibilitate", etc. - fiind con siderat ca asociat frecvent cu bali somatice (Friedman i Booth-Kewley), dei Stone i Costa (1990) au constatat doar rolul de ,amplificator al simptomelor", corespunzand unei personalitati inclinate catre stres (,distress prone personality" ).

Rll O E D rO I R A I PACTULUI I AGE

CU ROL DE T. LOR STRESORI

f. CONSIDERATI I GENE Rahe i Arthur (1978 - citat de Marilou Bruchon-Schweitzer) au considerat 3 filtre principale, menite sa atenueze impactul negativ al agentilor stresori: perceperea agentului stresor i evaluarea semnificatiei sale in raport cu: experiente similare anterioare precum i o serie de date ale personalitiifii locul de control, trasaturi disimunogene, dar i cele imunogene de personalitate; suportul social i credinta intr-un ideal (inclusiv cea religioasa); mecanismele de aparare incon tienta (negarea, represia etc:); eforturi con tiente referitoare la: planificarea aqiunii + solicitare de informatii noi; tehnici de relaxare medicamente distractii exercitiu fizic. Se pot descrie (dupa Marilou Bruchon-Schweitzer i Margaret Matlin) urmatoarele trasaturi cu un accentuat caracter constitutional (v. tabelul 9).
A utoeficacitate R obustete (hardiness) Locul de co ntrol intern O tim u p ism l H orull um C oerenta D epresia "tp -i de personalitate (d istim ) ica dobfm dita (sindrom )

(+)

P esim ism A nxietate - trait anxiety (personal itate anxioasa) co ju n nctu la ra (sindrom anxios) N euroticism (E ysenck) - instabilitate em otionala (im pulsivitate, izolare) - o stilita , te cu a ilita lp b te - am plificare anxietate, depresie
(-)
-

A ctivitatea

sistem ul

ui im un

Tabelul 9. Tdisaturi imunogene i disimunogene de personalitate

Baza psihofiziologica a acestor ,trasaturi imunogene" lfigura 2) o constituie: - reacti vitatea cardiovasculara moderata ; - un nivel de catecolamine circulante relativ ridicat, ca i al limfocitelor (in situatii adverse, inclusiv de natura infectioasa). Dupa cum se observa, cele doua trasaturi de ordin fiziologic mentionate corespund

unor modifidiri ce caracterizeaza, de regula, eustresul. In ceea ce privete fundamentul conduitelor stabile, el poate fi: - genetic (biologic), conform opiniei lui Eysenck; - dobandit (de esenta sociala), prin lnvatare (efectul de lntarire prin recompensa ) conform opiniei lui Bandura. i Penebaker sistematizeaza trasaturile de personalitate implicate in patogeneza sau in sanogeneza In: - afectivitate negativa: depresie, anxietate, nevrozism; - afectivitate pozitiva: optimism, umor, vitalitate, eficacitate perceputa, control intern, stima de sine (autoapreciere, lncredere In sine ). Watson

2. TRASATURI

IMUNOGENE

Reprezinta un grup de tdisaturi cognitive-atitudinale reflectand o atitudine generala fata de viata a individului i fiind corelate cu ,tonusul functional al sistemului imun".

2.1 Optimismul
Constituie o componenta atitudinala a ,gandiri pozitive" care ne permite sa descoperim mai U O r solutiile i aspectele pozitive ale situatiilor cu care suntem con fruntatii" (Holdevici ). Aqioneaza In doua directii - minimalizarea gravitatii evenimentelor i supraes timarea propriilor resurse de a le face fata. In plus, umorul este o strategie de ajustare capabila i ea de a reduce impactul evenimentelor stresante. Optimismul i umorul ar avea o valoare predictiva pentru longevitate (v. i Margaret Matlin) i ar constitui un factor prognostic pentru evolutia favorabila a unor boli cum este cancerul (Levy i colab. - 1988).

2.2 Rezistenta (robustetea )

Cunoscuta fn varianta engleza sub termenul hardiness, sau, In franceza, en durance, reprezinta o aptitudine a individului de a fi neobosit, implidindu-se In acti vitati diverse cu multa energie, curiozitate, gust pentru rise i gust pentru schimbare. Prezinta 3 componente: controlul perceput al evenimentelor, sfidarea diti cultatilor i implicarea, dintre care doar prima pare sa fie predictiva pentru o sanatate buna ulterioara (Brouchon - Schweitzer ). 2.3 Locul de control intern (LCI) Este sinonim cu mentalitatea individului conform careia tot ce i se lntampla i se datoreaza lui In buna masura (i nu destinului !) i ca aceasta responsabilitate 1 1 obliga sa aqioneze energic pentru fndreptarea unor situatii nefavorabile, neateptand de la altii rezolvare. Este corelat cu o durata mai mare de viata i cu o sanatate mai buna. Acest atribut salutogenetic al LCI se justifica, printre altele, i prin creterea responsabilitatii pentru

propria sanatate, dar o multime de exerimente - ce vor fi prezentate in alte capitole ale cartii - sustin corelatia sa pozitiva cu un nivel crescut al imunitatii subiectilor care i'l poseda. : ; LCI este ,inclus" autoeficacitate i - partial in simul coerentei.

2.4 Autoeficacitatea (Bandura)

Reprezinta o viziune a subiectului asupra evenimentelor stresante, potrivit careia: - subiectul considera ca evenimentele cu rol stresant pot fi modificate, atenuate sau chiar preintampinate de catre orice individ (controlul internal stresului) i nu se afla la discretia intamplarii; - subiectul considera - in virtutea unei increderi in fortele proprii - d el poate stai pani sau limita actiunea nociva a unor astfel de evenimente. Se coreleza In mod constant cu o buna stare de sanatate.

2.5 Simtul coerentei (Sense of cohernce)

Aron Antonovsky a observat la supravietuitorii lagarelor naziste de exterminare o calitate multi dimensionala a personalitatii care ii unifica pe acetia, in ciuda unor mari diferente in sfera biologica i chiar a altor trasaturi de personalitate. Aceste persoane se caracterizau printr-o orientare globala in viata, capabila sa le asigure: - intelegerea datelor esentiale ale problemelor de viata cu care erau confruntate (componenta - coprehensibilitate ), - resursele pentru a reactiona i a se adapta (componenta ,manageabilty"), - motivatia (,merita sate implici!") de a se angaja in actiune nu numai cognitiv ci i emotional (,din tot sufeltul")- componenta meaningfullness. SOC reprezinta o trasatura majora imunogena care masoara resursele personale ale sanatatii unui individ.

6. Humorul
Fara a intra In detalii asupra cauzelor care produc aparitia rasului (In special exploziv i/sau prelungit) - cauze ce au fost discutate de autori celebri precum Kant, Bergson i Freud - trebuie spus ca aptitudinea de ,a avea umor" (inclusiv de a vedea ceva comic Intr-o variata gama de situatii i relatii, chiar i in cele negative) este consi derata ca o trasatura de personalitate imunogena, dintre cele ce predispun la longevitate (desigur In interactiune cu factori genetici sau dobanditi ce pot limita drastic aceasta pre dispozitie!). Efectul eel mai frecvent al humorului este rasul, proces fiziologic complex ce antre neaza peste 60 de functii ale organismului. Un efect destul de apropiat 1 1 are chiar simplul zambet, fiind demonstrat efectul de tip feedback (exploatat de catre tehnicile de bio-feedback i realizat prin activarea cen trilor corticali) realizat prin declanarea unei emotii de catre mimarea expresiei faciale a acelei emotii, inclusiv a efectelor sale psihosomatice. Nu trebuie neglijat efectul rasului In plan psihologic deoarece el are o actiune mul tipla, efect antistres - prin ,decuplarea" In plan mental, de aqiunea agentilor stresori"

I /

- dar i efecte de cre tere a functiilor cognitive (atentie, memorie, imaginatie - creati vitate) i a celor afective (disipeaza anxietatea, crisparea sau ,acopera" timiditatea, etc.).

I Eveniment de viata I
Trasaturi imunogene Psihoterapie Conditii antistres

pe id er ri

s prasolicitare

I pozitiv I I Eustres I I
,I
1/endorfine/

e I ng I Distres

Filtre antistres trasaturi imunogene suport social experient a dobandita ) '

I Bali cardiovasculare
Ulcer

I catecolamine

\+
I

I cortizol I I catecolamine I

1-

Bolineoplazice
auto1mune infectii

ongevitatea

. . . . Ftgura 2. Baza pslhofizwlogzc a a trasatunlor Lmunogene l dlstmunogene

(schema persona/a inspirata de modelele Contrada i Fischer ) 3. STAREA DE ANXIETATE MODERATA

Anxietatea este considerata, atunci cand survine intr-un ,grad moderat", ca avand rolul de ,tampon " in fata ,agentilor stresori" (Marilou Bruchon-Schweitzer
i Paulhan - 1993). Ea trebuie diferentiata de ,anxiety trait" care este o trasatura stabila a personalitatii unor indivizi. , stare de nelinite (,ingrijorare", sens mai potrivit- n.a.), nici excesiva, nici abso 0 luta, permite subiectului sa anticipeze realist o situatie adversa pe care o are de infrun tat (nici dramatizare, nici reprimar e)"(ibidem ). Tallis (1990) considera ca ,ingrijorarea aqioneaza ca un sistem de alarma cu efecte benefice", ea constituind ,un lucru negativ, numai daca se instaleaza Hira moti v sau dureaza prea mult". In opinia noastra, este insa necesar sa se sublinieze ca anxietatea excesiva, prezen ta Ia o mare parte dintre bolnavi - ca urmare a anticiparii unor pericole sau, mai ales, in conditiile eecurilor terapeutice i a unei relatii defectuoase cu medicul - are un rol dezorganizator al comportamentului i constituie o sursa importanta a unui exces de hor moni de distres. 4. ANTECEDENTE POZITIVE iN CONFRUNTAREA STRESURILE PSIHICE (starea de ,antrenament J. CU

Tin de experienta personala a subiectului, de calirea lui prin stresuri psihice simi lare (uneori aceasta ,lupta" poate sa-i scada resursele, v."energia de stres"), dar poate exista i situatia unui individ care considera ca argumente pozitive - intr-o situatie stre-

santa- experienta altora pe care subiectul i-o insueete prin parcurgerea unor mijloace variate de informare (inclusiv persoane apropiate, etc.). TORII PSIHO-SOCIALI: SUPORTUL SOCIAL $1 COMUNICAREA
1. Suportul social este definit ca ansamblul relatiilor interpersonale ale unui indi vid care ii procura acestuia: - o legatura afectiva pozitiva: suport emotional (simpatie, prietenie, dragoste, consolare, etc.); - un ajutor practic: suport material (financiar, instrumental); - informatii i evaluari referitoare la situatia amenintatoare: suport informational. Unii autori includ aici i stima celor din jur (Matlin). Suportul social poate fi acordat de familie, colegi, prieteni dar i de institutii, in frunte cu biserica i cu diverse forme de proteqie sociala (aziluri, case de copii, etc.) ca i de societatile filantropice, (dar i spitale i personalul medico-sanitar, coli i gradinite, etc.). Important apare rolul de tampon pe care 1 1 joaca suportul social in calea agentilor stresori, iar unele experimente intreprinse in clinicile oncologice au demonstrat dimi nuarea riscului de mortalitate la bolnavii care au fost supui unui program de ajutor in acest domeniu al sustinerii in plan psihologic. 2. Comunicarea. Rolul comunicarii in salutogeneza a fost discutat intr-un pragraf anterior (comportamente salutogenetic e).

5. MODE

I
'

I
'

'

...,

ODIFICARILE PATOLOGICE I DUSE DE l"RE STRESUL PSIHIC

f MODIFICAR I PSIHO-COMPOR . N PSIHOSOMATICE POTENTIAL REVERSIBILE

Sl

Vor fi tratate pe larg in volumul urmator consacrat psihosomaticii. Se au in vedere:

1.1 Reversibilitatea reactiei psihosomatice de stres acut

Este o adevarata regula, probata in larga majoritate a cazurilor, altfel, ar fi o ade varata nenorocire, omenirea fiind condamnata la o disparitie totala intr-un interval greu de aproximat, dar foarte scurt. Prin urmare, efectele stresului pe termen scurt (valabile, in mod covaritor, pentru stresul psihic acut) sunt reprezentate de un larg evantai de modifidiri in plan psiho logic predominant in sfera cognitiva i, mai ales, afectiva- insotite de o serie corespun zatoare de corelate (,concomitente") somato-viscerale sau ,corelate fiziologice" ale emo[iilor care - pentru un individ normal, ,netarat" din punct de vedere psihic i soma tic (sanatos, deci, ,la minte i la trup")- nu lasa nici o urma. Aceasta constatare este val abila, eel putin in planul aprecierii longitudinale pe durata a 70 de ani, cat este consi- derata, in tara noastra, durata medie de viata. In caz contrar, sumatia unor astfel de mo- dificari (Carruthers considera ca exista circa 100 stresuri psihice minore - ,picaturi chinezeti" intr-o singudi zi) poate sa contribuie la diminuarea duratei de viata 1ntr-o propoqie greu de estimat dar care nu pare a depai o medie de 10 ani ( vezi teoria energiei de stres a lui Selye, reluata de Birkenbihl ( 1980) i Hobfoll ( 1994). Modifidirile in plan psihic i somatic reversibile, corespunzatoare starii de stres psihic, pot fi considerate in dubla lor calitate de ,markeri" ai stresului psihic dar i de ,efecte" ale acestuia, atunci cand- nu totdeauna! - se prelungesc mult timp dupa dispa ritia agentului stresor.
"

1.2 Modificari comportamentale i tulburari functionale remanente poststres

In aceasta din urma ipostaza, de efecte poststres, putem vorbi - destul de arbitrar, totui - despre tulburari functionale psihice i psihosomatice aparute 1n cadrul stresu lui acut i coexistand initial cu modificarile in plan psiho-comportamental specifice stresului i persistand in grade variabile dupa incetarea actiunii agentului stresor. Aceasta ,variabilitate" este ierarhizata de Dongier in concomitente emotionale, tulbu rari i, apoi, boli psihosomatice (tabelullO). Intr-o serie de cazuri, ale unor stresuri psihice majore, ,ieirea din stres" nu poate fi corect apreciata decat doar printr-o monitorizare (aproape imposibila!) a parametrilor
A
A

cognitivi i afectivi, modificati prin aparitia stresului i definitorii pentru derularea aces tuia. Revenirea lor la valorile normale poate fi considerata compatibila cu ieirea din stres. Un exemplu edificator pentru astfel de tulburari persistente dupa disparitia stresoru lui (dar cu efecte remanente) ar fi tabloul psihic i psihosomatic al unui individ, la dlte va minute dupa ce a scapat dintr-un posibil accident auto. (Persista tahicardia, crete ten siunea arteriala, este inca speriat, etc. )

1.3 Tulburari coportamentale i somatice in SP cronic

Modificarile psiho-comportamentale - cu caracter de distres - prezinta o relativa persistenta i adeseori sunt accesibile nu numai observatiei avizate a psihologului sau medicului (in special psihiatrului) ci i observatiei anturajului individului stresat. Prin releu psihosomatic, toate aceste urmari in plan psihologic se repercuta asupra tuturor organelor i aparatelor, genedind tulburari i chiar boli somatice al caror tablou general sunt relatate extrem de sintetic in acelai tabel 10. ( coloana consacratii tul

buriirilor i bolilor psihosomatice ).

Profitam de aceasta ocazie, referitoare la existenta unor similitudini de ordin psi hosomatic intre eustres i distres, pentru a insista asupra faptului ca diferenta dintre aceste doua ipostaze antagonice ale SP este facuta de efectele lor diferite asupra calitatii i nivelului hormonilor de stres - eliberati in eustres i distres - i mai ales, efectele lor asupra sistemului imunitar.
In mod cert, exista i alte diferen1e In plan psihosomatic lntre efectele eustresului i ale dis tresului; ele vor fi men1ionate In paginile urmatoare dar, la fel de cert, mai exista diferente ce nu au fost Inca evaluate.

Ca o opinie personala, consideram ca efectele unui stres acut sunt importante numai atunci dind stresul acut este violent sau dind - indiferent de intensitatea lui survine Ia un individ ,tarat " (psihic sau somatic). Pede alta parte, efectele unui stres cronic pot -In ann mite circumstante, ce vor fi analizate mai departe - sa afecteze pe cei mai multi indivizi, mai ales pe cei vulnerabili fat3 de actiunea stresului.
lntr-o perspectiva ,ascendenta" a efectului stresului psihic va trebui sa analizam, In ordine, efectele asupra comportamentului individului (In special In SP cronice - dei cele acute pot avea uneori efecte majore!) i apoi, implica1iile unor SP nerezolvate (sau ,rezolvate" cu defect) asupra psihicului i somei (organele i aparatele organismului) individului afectat de stres.

1.4 Efectele stresului psihic asupra sistemului imun

Actualmente sistemul imun este considerat alaturi de sistemul neuro-endocrin vegetativ, cu care are stranse rela1ii bidimensionale, un sistem vital de reglare a activita1ii tuturor componente lor organismului - realizand coordonarea ,eforturilor" celulare i tisulare de aparare fa1ft de ,agresiunea externa" (virusuri, bacterii, protozoare, etc.), fiind, In acelai timp, supus int1u en1elor pe care le primete din partea fiedirei componente a organismului, de la efectele benefice ale efortului fizic moderat i pana la modifidirile nocive produse de distresul psihic (eel mai cunoscut fiind rolul imunodepresiv al depresiei psihice).

<'

Modificari reversibile Aparate Componente psihofiziologice normale ale reactiei (core !ate
somatice ale emo iilor) tahicardie, fluctuatii tensionale suspin, tahipnee mapetenta, greutate (,bul are") e.Eig_astrica,_E T eaa . .0laki urie tensiune musculara, lipotimie reaqii diencefalohipofizare i consecintele lor, descarcare catecolaminica tremor secretii ale mucoaselor, erec 1e lacrimi paloare, roeata, incalzire, ractre modificari ale vocii, ,nod in gat"

Tulburari psihosomatice (tulburari

mai intense, mai durabile) palpitatii, lipotimii, sincope, hipersau hi Jotensiune dispnee nevrotica, opresiune re rato rie bulimie, inapetenta, spasme, diaree, consti pa ie reten ie urinara, cistal ii cu urini clare curbatura, cervicalgii i lornbalgii, astenie musculara amenoree, dismenoree, hipoglicemie cefalee, epilepsie , funqionala", hi Jerestezii impotenta, frigiditate, vaginism, sterilitate inflarna ii (or elet) prurit (generalizat sau localizat - vulvar, anal) afonie, disfonie (rnai frecvent) ,voce ga tut l stra nutu n ta in salve, blocaj nazal
" " '..1 '' , ,

Boli psihosomatice ( tulburari ,fixate",

apar constant leziuni histopatologice) tahicardie paroxistica coronaropatii, HTA, arterioscleroza, Boala Ra naud astm, tuberculoza, frenocardie ulcer gastric sau duodenal, colon iritabil, rectocolita ulcero-hemoragica enures t s poliartrita reumatoida, unele reumatisme abarticulare hipertiroidism, tulburari de dinamica sexuala mt grena

Cardiovascular Respirator Digestiv Urinar Locomotor

I
'' '

Endocrin Nervos Genital Vizual Cutanat ORL

ovarita sclerochisticii, fibrom

urticarie, angioedern, eczeme, _elada,.:'>Oriazis rinita spasrnodica ( vasornotori e), sindrom vertiginos
'

. .

----

. .

TabelullO. Corelate somatice ale emofiilor, tulburari i bali psihosomatice

a-,

--

0 sistematizare succinta i incompleta a unor argumente epidemiologice in favoarea acestei relatii dintre stres i modificarile sistemului imunitar figureza in tabelul 11. Incepand cu Ader, creatorul Psihoneuroimunologiei (care numara intre autori 0 serie de valoroi cercetatori romani: Benetato, Baciu, Haulica), interrelatiile psiho neuro-endocrino-imunologice au fost studiate din ce in ce mai amanuntit, ele putand explica adeseori aparitia unor imbolnaviri dintre care cancerul i SIDA sunt cele mai elocvente. De asemenea lucrarea noastra (I B Iamandescu: Psychneuroalergology - 1998) abordeza relatiile factorului biologic cu alergia - ca forma de deturnare a imunitatii de Ia rolul protector al acestuia.
Stari afective
I. 2. 3. 4. 5. Hopelesness Anxietate excesiva Depresie Rasul Stari afective pozitive induse prin psihoterapie sau antidepresive

Markeri imunologici (inclusiv hormonali )

mortalitatea Ia varstnici

Autori
Stern Brouchon-Schweitzer Bartrop, Khanshar.l: Dessaint, L.M. Popescu Cruess, Burkhardt, Drossman

. . ! . -ThCD8+ . . ! . - . . !NKCA, . . ! . -IF-gamma, . . ! . -TIL .endorfine, t NKCA Ameliorari clinice t ThO, . . ! . -cortizolemia . . ! . -inflamatia intestinala (biopsie)

Tabelulll.

Dovezi epidemiologice

Din analiza sumara a acestor date furnizate de literatura rezulta o concluzie ce jus tifica plasarea subiectului despre efectele stresului psihic asupra imunitatii: modi ficarile sistemului imun apar ,i ele, intr-un stadiu premorbid, putand fi sau nu ur mate de tulburari inscrise in sfera patologicului. In incheiere, vom reproduce un citat din Novera Herbert Spector: ,psihoneuroimunologia are de-a face cu implicarea factorilor psihologici i comportamentali in imunitate. Input-ul senzorial (inclusiv generator de stres psi hie) i eel antigenic (catre sistemul imun) pun in micare un sistern complex i integrat de reactii nervoase, endocrine i imune".

2. TULBUMRI
DETERMINATE

PSIHOPATOLOGICE DE STRESUL PSIHIC

Contrar unor prejudecati, prezente in randul laicilor, nu toate bolile psihice sunt generate de ditre stresul psihic, cele mai bune exemple de boli psihice majore de cau.za endogena fiind furnizate de catre doua boli redutabile din domeniul psihiatriei: schizofrenia i psihoza maniadi-depresiva dar i de o serie de sindroame dementiale organice, etc. Totui, interventia patogena aSP a fost de mult recunoscuta i ea a generat chiar i o clasa de boli avand aceasta etiologie majora: psihogeniile, in care erau incluse atat boli psihice de larga dispandire precum nevrozele sau, mai putin frecvente, psihozele reac-

165

tive, dar i alte boli psihosomatice considerate - pe drept - ca ,boli din domeniul medi cinii interne cu 0 etiologie psihogena (stresul psihic in primul rand) dominanta" (Romila). . Capitolul extrem de vast consacrat tulburarilor psihiatrice generate de SP - care ar putea constitui subiectul unei voluminoase monografii de specialitate - va fi rezumat i redactat de o maniera cu totul impersonala prin recurgerea la autoritatea unui manual european de referinta: ICD-10 (Clasificarea internationala a tulburarilor mintale i de comportament). Astfel exista doua grupe de sindroame psihiatrice generate de stresul psihic: reactii

de stres sever i tulburari conversie)

(F. 43).

de adaptare

(F. 42) i tulburari

disociative (de

La acestea se adauga un al treilea grup, F. 45 - tulburari somatoforme - care cuprinde fie reactii strict subiective in sfera psihidi, fie reactii obiectivabile, neuro-ve getative (autonome), toate insa imitand boli somatice i generand convingerea bolnavu lui in existenta unor astfel de boli organice. " In acest capitol vom enumera succint doar primele grupe (F. 42 i F. 43) aparute in mod evident in legatura cu un stres major, iar grupul F. 45 va fi analizat la capitolul tul budirilor psihosomatice, dei chiar i o parte dintre sindroamele afiliate grupului F. 43 (tulburari disociative de conversie) sunt i ele psihosomatice: accidentele isterice care imita sindroame neurologice manifestate prin tulburari motorii sau senzoriale.

Reactii Ia stres sever i tulburari de adaptare F. 42.

I ntr-o sinteza efectuata dupa datele furnizate de G. Ionescu- dupa care ne vom conduce i in cazul urmatoarei grupe - aceste reaqii au ca numitor comun doua elemente: - brutalitatea extrema a agentului stresor cauzal care ameninta viata, integritatea fizica sau statutul socio-profesional (inclusiv marital sau reputatia) victimei; - vulnerabilitatea la stres mai crescuta a acesteia in raport cu alte persoane.
"

2.1 Reac{ia acutii la stres (,OC psihic", ,stare de crizii", etc.) F. 43.0.
Dureaza intre 2 zile i 4 saptamani (depairea acestei limite coprespunde celeilalte tulburari - de ,tulburare posttraumatica").

2.2 Tulburarea posttraumaticii de stres (,stres posttraumatic") F. 43.1.

- dureaza peste 30 de zile; - cauzele sunt asemanatoare ca situatii exceptionale, dar intensitatea i durata stresului sunt mai mari ca 1n cazul reaqiei acute de stres, ca de exemplu, rapire, detentie, cutremure sau inun datii, acte teroriste (rapiri, ostatici), accidente grave de circulatie, moartea subita a unei persoane foarte apropiate. - vulnerabilitatea Ia stres este mai accentuata - simptom asemanator cu reactia acuta de stres: stimulii evocatori, retrairea traumatizanta a situatiei cauzale, stimuli evocatori, tulburari neuro-vegetative. - simptome noi, predominant 1n ,zona" depresiei (sdiderea elanului vital, anhedonie - izo lare i sdiderea capacitatii de a se bucura, de a iubi, de a trai cu intensitate viata) sau 1n zona anxi etatii (manifestari psihic-anxioase intense, declanate de distres). - rise suicidar semnificativ

'
;

'I '

'

'

...

'

- evolutia in timp lmbraca 3 forme: acuta (l-3 luni), cronica (peste 3 luni) i debut tardiv (manifestari clinice apar Ia 6 luni de Ia trauma initiala). Personal, consideram ca o ilustrare com plexa a tulburarii de stres posttraumatic, nesupusa acestor incadrarii procustiene, o reprezinta cazul veteranilor americani ai razboiului din Vietnam, Ia care o serie de manifestari psihice unele de intensitate psihotica - au fost Ia baza unei insertii socio-profesionale grevata de nume roase eecuri, inclusiv sinucideri.

3. CADRUL DE ACTIUNE PRIORITARA A STRESULUI PSIHIC iN DOMENIUL PATOLOGIEI SOMATICE

In situatiile in care SP actioneaza brutal i/sau prelungit asupra unui teren psihic i/sau somatic fragil (vulnerabil), el poate declana adevarate boli, fiind deci, implicat in patogeneza.

3.1 Caracteristici generale ale implidirii SP in patogeneza

Stresul psihic (SP) reprezinta, deci, un moment de solicitare a intregului organism, chiar daca agresiunea agentului stresor se exerciHi initial asupra psihicului, deoarece acesta influenteaza, prin releu psihosomatic, activitatea tuturor compartimentelor orga nismului. Din acest motiv, orice SP reprezinta un examen dat nu numai de psihicul indi vidului solicitat, ci i de fiecare organ, in special de cele solicitate preferential i anume: glandele endocrine, sistemul imun, aparatul cardiovascular, aparatul respirator, precum i organele cu o bogata inervatie cum sunt cele ale aparatului digestiv. Acest examen este trecut cu succes intr-o impresionanta majoritate a situatiilor, fapt ce explica rezistenta aparent miraculoasa a organismului la avalana zilnica de SP sau chiar la SP prelungit, cu implicatii majore fn existenta individului, i soldate cu o rezo nanta extrema la nivelul tuturor organelor. Istoria naturala a multor boli demonstreaza o evolutie indelungata a proceselor patologice induse de variati agenti etiologici i aflate intr-un echilibru fragil cu fortele de aparare ale orga nismului ce actioneaza in sens reglator homeostazic. De regula, exista o actiune de sumare a mai multor agenti etiologici intre care i un SP major, ori SP minore dar repetate (sau cvasicontinue ). Daca aqiunea SPa fost inregistrata ca impact acut asupra psihicului subiectului afectat (a se vedea exemplele privind efectele cutremurului din 1977)- avand urmari imediate asupra sa naHitii psihice i somatice - o evaluare a efectului sau tardiv dezvaluie, nu rareori, aparitia unor sindroame psihopatologice, endocrine, psihosomatice sau chiar a unor boli din domeniul medi cinii interne In a diror etiopatogenie factorul psihogen ocupa un loc mai modest (vezi pneumo nia pneumococica in a carei etiologie expunerea la frig, de exemplu, ocupa un rol mai important). Pornind de la aceste constatari, la indemana medicului practician, vom prezenta in cele ce urmeaza o serie de afeqiuni patologice din variate domenii ale medicinii, in care SP are o participare ,prioritara", adica in raport cu alti agenti etiologici - ocupa un rol dominant. Nu trebuie omise din aceasta ,demonstratie" rolul jucat de ,eel de-al doilea pol al interaqiunii stresante, terenul de organ", dar i de eel psihic pe ,matricea" caruia SP

167

i-a gravat amprenta, declanat ,explozia".

r\ ..

uneori chiar Ia distanta de aqiunea

agentului stresant care a

Un subiect cu antecedente ereditare pozitive pentru anumite boli psihice (parinti nevrotici,

C leexemplu) va dezvolta mai U O r,sub actiunea SP, sindroame anxioase sau depresive dedit boli somatice, iar In caz de antecedente pozitive pentru boli somatice, va fi afectat prin boli psihoso matice In virtu tea unui ,locus minoris resistentiae" situat Ia diferite niveluri, inclusiv In struc tura sistemului nervos, i care va oferi locul de actiune patogenidi prioritara a stresului psihic. 0 metoda relativ eficienta de evaluarea a relatiei dintre un eveniment cu caracter stresant (agentul stresor) cu foarte posibila inducere a stresului psihic) i momentele evolutive ale bolii a fost realizata de catre Raoul Kourilsky In anii 60 ai secolului trecut i consta In lntocmirea unor tabeluri cronologice cu: 1. momentele evolutive ale bolii i 2 2. evenimentele inductoare de stres din biografia bolnavului pe o perioada anterioara internarii In spital sau prezentarii Ia consultul ambulatoriu Coincidenta perioadelor de stres major cu momentele de agravare a bolii o pledeaza pentru legatura cauzaHi dintre stres i boala

3.2 Bolile somatice cu participare prioritara etiologica a stresului psihic (bolile psihosomatice) Dupa cum am vazut, sfera aqiunii prioritare a SP va include in mod firesc: bolile psihice, in primul rand psihogeniile (unde exista o declanare exogena prin SP, aproape
exclusiva a bolii) care formeaza obiectul de studiu al psihiatriei i sunt invocate numai tangential in cadrul psihologiei sanatatii, psihosomaticii i medicinii comportamentale;
Bolile somatice recunosc o participare etiologica a stresului psihic eel putin In anumite momente ale evolutiei lor atunci dind etiologia lor este monocauzala i fadi legatura cu stresul (de ex. o hepatita cu virus B transmisa prin seringa. Participarea minimala a stresului psihic In evolutia unor astfel de boli (infeqioase, ortopedice i din larga sfera a traumatismelor) se traduce prin aditionarea stresului psihic pe parcursul evolutiei ulterioare a bolii, cand de exemplu, plagile chirurgicale se pot vindeca mai greu Ia cei stresati (aut cit. de Bennett), iar evolutia unei boli infeqioase poate fi i ea agravata, etc. In schimb exista boli In a diror patogenie stresul psihic partcipa foarte frecvent la debut i aproape lntotdeauna ca factor agravant al evolutiei (frecvent declaeaza complicatii i uneori chiar decesul). Aceste boli au fost numite psihosomatice, considerandu-se atat ponderea crescuta a etiolo giei psihogene, cat i existenta unui anume tip de personalitate a bolnavului, ambele conjugate cu un teren de organ receptiv Ia SP.

Dupa cum rezultti in tabelul I 0, exista un foarte mare numar de boli psihosomatice (inclusiv altele neincluse in tabel, dar in cele ce urmeaza vom enumera principalele bali care se inscriu in aria Psihosomaticii Aplicate (vezi Iamandescu, 2005) i care trebuie abordate fie de catre medici cu o solida pregatire psihologica, fie mai ales, de ditre o echipa alcatuita din medic somatician (de medicina familiei sau din specialitatile me dicale i chirurgicale +psiholog + psihiatru de legatura ).

In cele ce urmeaza vom prezenta diteva grope de boli psihosomatice, consid-

erand ca extrem de viabil i pragmatic acest concept de boala psihosomatica negat in prezent de noile taxonomii psihiatrice (lCD 10, DSM IV) dar a caror abordare, mai ales in echipa, asigora premizele controloloi eficient ale onor boli responsabile in ansamblollor de 80% din mortalitatea de pe globi a caror caoza principala in afara de zestrea ereditara o constitoie comportamentele nocive pentro sanatate. Exemplifidim cu cateva categorii de boli psihosomatice: - boli interne, boala ulceroasa, infarctul miocardic i alte forme clinice ale bolii cardiace ischemice, poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, etc, i marele grup al bolilor alergice (in special astmul bronic i dermatita atopidi ) - boli dermatologice: pelada, psoriazisul, anumite forme de urticarie cu trigger psihogen - boli infectioase cu componenta psihogena importanta: tuberculoza (de fapt, tot o boala psihosomatica), zona zoster, hepatita epidemidi cu virus A (expresia populara: ,a dat in galbinare, de atata suparare" ); - boli metabolice: diabetul zaharat (ecloziunea i modelarea evolutiei sale), obezi tatea, anorexia nervoasa, etc; - in anomite cazori de neoplasm exista argumentatia convingatoare in favoarea implicarii unui SP major in aparitia brusca a fazei clinice ori in diseminarea metastatica fulgeratoare; - boli endocrine: boala Basedow, in primul rand, dar i alte afectiuni endocrine, ca de exemplu: ,amenoree de stres", ,nanismul psihosocial", ,hipocorticismul cronic" la cei cu SP cronic; Desigur ca iorice boala, chiar cu o etiologie unica (de exemplu, afectiunile pa tologice din domeniul ortopediei, multe dintre ele decurgand din accidente) exista impli catii, mai mult sau mai putin evidente ale SP, atat din punct de vedere al circumstantelor de producere (o fractura la un om stresat, un accident rutier in cazul unei stari de ener vare accentuata) cat mai ales din punct de vedere al evolutiei bolii a direi vindecare poate fi intarziata de SP ulterioare. SP solicita adeseori violent organismul uman dar caracterul ,bizar 'i capricios" al efectelor sale poate fi prevazut prin studierea ,punctelor slabe" ale organismului, situate - a 'a cum s-a menfionat - L a diferite nivele. 3.3 Cronologia modificarilor patologice indose de SP
Intre aqiunea de SP i aparitia manifestarilor de boala exista adesea o perioada mai molt sao mai potin indelongata de ,latenta" a bolii, de lupta incununata de suc ces pentru lichidarea urmarilor SP, daca nu in totalitate (in special ecoul sau asupra vietii psihice a individului) eel putin la nivelul organelor de reglare i interne solicitate pe P% r curs. Referitor Ia insertia stresoloi psihic in randol celorlalti agenti etiologici ai bolilor interne, trebuie amintit ca, eel mai adesea, factorul psihogen - actionand in exclusivitate sau asociat cu ceilalti factori etiopatogenici - declaneaza, la nivel general al organismului sau local (de organ), tulburari funqionale pasibile de reversibilitate

169

completa, mai ales dind ele se produc asupra unor structuri morfo-biochimice inca nealterate sao fara fragilitate constitutionala. Din acest motiv, de regula, stresul psi
hie nu antreneaza atat de frecvent tulburari patologice organice, dei - in cazul persis t' ntei sau repeHirilor sale frecvente - se poate ancora i in organicitate ( tabelul 13 ).
1. Actiune ,pregatitoare"
- ,aterne patul" bolii + (psihice sau somatice) alti factori organospecifici - accelereaza debutul unor boli ,programate genetic"

2. Actiune declananta - exclusiva (nevroze i alte psihogenii) - alternativa (boli psihosomatice) - sumativa: toate bolile

3. Actiune agravanta - complicatii - decese

Tabelu/12. ModalitaJi de inserfie aSP

fn contextul plurietiologic al diferitelor bali

Ceea ce trebuie retinut este intrarea factorului psihogen in ,elita" factorilor etio patogenici ai bolilor interne, pozitie in care se cere tratat cu consideratie de practicieni i descifrat in intimitatea mecanismelor sale de catre cercetatori.
4. APRECIERI FINALE
Se cuvine sa mentionam - i'ntr-o evaluare finala a SP - di: I. Modificarile In plan psihic sau somatic ce caracterizeaza stresul sunt reversibile in majoritatea situatiilor, (in special in cazul SP acute). Ele pot sa dispara imediat sau lao anu mita distanta de la aqiunea stresului (sau a unui stres ,remanent" de o mai lunga durata dar de o amplitudine redusa). 2. Persistenta acestor modifidiri lndreptatete considerarea lor ca tulburari psihologice (cognitive, afective, In special) i ea poate conduce facultativ la organizarea lor In veritabile sindroame psihopatologice, cum ar fi sindromul anxios sau sindromul depresiv, In trecut, denu mite generic drept ,nevroze". 3. Referitor Ia corelatele somato-viscerale ale emotiilor (concomitente emotionale) - sau mai corect, ale proceselor psihice- ele devin tulburari psihosomatice atunci dind ating ampli tudinea specifica stresului, i pot sa evolueze multa vreme, prin repetarea distresurilor psihice, fara a conduce la aparitia unor leziuni de organ, compatibile cu instalarea unor boli somatice (de fapt, boli psihosomatice). Aceasta ,organizare" a tulburarilor psihosomatice poate, totui, sur veni prin conjugarea stresului psihic cu alti agenti organo-specifici cauzali ai bolilor respective (de exemplu, aspirina pentru ulcer i unele forme de astm sau fumatul pentru bronita sau infarc tul miocardic) i, mai ales, pe un teren predispus pentru aceste boli (jigura 4).

4. problematica tulburiirilor psihosomatice prezinta o importanta

deosebita pentru

medicii tuturor ealoanelor de asistenta medicala pentru urmatoarele motive: sunt extrem de raspandite (Constituie motivele pentru consultatii medicale In ambulato

riu in 30-40% din cazuri ) imita sau preced bolile psihosomatice de larga raspandire (- i pentru ca ele preocupa atat pe medicul de familie, cat i pe speciali tii nepsihiatri, creand cm fuzii cu bolile somatice i fiind adeseori reolvate de catre psihiatri - cand evolueaza timp indelun gat fara a avea nici o baza organica ( cazul a a-numitelor tulburari somatoforme dar i tulburarile de conversie ). In raport cu stresul psihic, in opinia noastdi, ele constituie insai expresia acestuia la nivel somatic lmplicarea lor in patogeneza se incadeaza intr-un stadiu premorbid al bolilor psihoso matice, (fiind pasibile inca de reversibilitate, daca se inlatura SP majore sau se limiteaza aqiunea lor) Adeseori aceste TBS pot persista decenii fara a se ancora in organicitate, constituind un raspuns emotional fixat prin reflexe conditionate Ia aqiunea stresorilor (de exemplu indivizi care acuza fie palpitatii, fie ,nod in gat", etc. Ia fiecare stres mai putemic) Ca o concluzie generaHi, pentru practica medicala , stresul psihic constituie o posibilitate demna de luat in consideratie cu privire la: Aparitia i evolutia bolii, eel mai adesea insa in interaqiune cu ceilalti factori etiopato genici ai acesteia Modificarea calitatii vietii bolnavilor (boala reprezinta eel mai adesea un stres psihic major de scurta durata cand este acuta i sau cronic, de fond, cand aceasta evolueaza cronic). Agravarea bolii prin cere vicios somato-psiho-somatic (ex. dureri atroce ---7 depresie ---7 infarct miocardic ).

PRINCIPII
1. OBIECTIVE

DE CO

... DUITA ANTISTRES*

$1 CLASIFICARE

Au Ia baza diteva premise care pot sa permita oridirui individ sa reziste nenumaratelor stresuri care ne asalteaza zilnic Trebuie sa fnvaJam sa traim cu stresul care adesea este inevitabil. Secretul rezida in a transforma stresul in energie fnvingatoare. Este intotdeauna bine sa invaJam sa ascultam propriul corp i sa ni-l facem prieten ( Luban Plozza). In opinia noastdi, baza oricarui comportament cu obiectivul de a face fata stresului psihic e constituita de lndeplinirea urmatoarelor obiective: 1. reglarea optima a nivelului de aspiratii In raport cu nivelul de posibilitati (diferenta mi nima In favoarea nivelului de aspiratii ) 2. asigurarea celor 3 nevoi psihologice fundamenta; le postulat de Ralph Linton: nevoia de afiliere, de securitate pe termen lung, i de noutate a experientei 3. formarea unei gandiri pozitive, bazate pe: acceptarea stresului psihic ca pe o sfidare, abordabila de pe pozitia unui Joe de control intern (prin asumarea responsabiliHitii personale) dar incluzand i apelul judicios Ia supor tul social evaluarea corecta a caracteristicilor stresorului, in raport cu resursele personale (inclusiv evaluarea situatiilor ambigue ca nefiind In mod obligatoriu amenintatoare ). creterea autoeficacitatii prin raporHiri repetate Ia realizarile personale anterioare Pornind de Ia aprecierea aforistica a lui Selye: ,Sanctiunile stresului (In sens de distres sublin. noastra) sunt bolile i nefericirea", remediile impotriva acestuia trebuie sa vizeze cei doi poli ai fiintei umane: psihic i somatic. Sanatatea psihica i somatica sunt interconditionate, ambele fiind supuse aqiunii stresului dar acestea trebuie apreciate din perspectiva unei rezul tante, de tipul unei sume algebrice, dintre aqiunile nocive (sau eel putin provocatoare) ale dis tresului i cele benefice ale eustresului. Aadar, vom distinge urmatoarele tipuri de conduite: evitarea sau limitarea!inlaturarea consecinJelor (deci distresul s-a produs) ; procurarea de eustresuri provocarea de distresuri controlate activitafi in sfera loisir - ului ( spectacole, excursi, etc.) muzidi, activitae fizica de relaxare, promovarea rasului, ( ca eustres cu beneficii multi ple pentru scmatatea psihica i somatica).

* Problemele

acestui capitol vor fi tratae detaliat in volumul II, ,Psihosomatica''

2. PRINCIPII DE CONDUITA ZILNICA incerdind o sinteza a datelor diverilor autori i completate cu opinii personale (figudind cu nota noastra: n.a.), vom considera ca principii de conduita antistress urma toarele: 1. ierarhizarea obiectivelor 1ntr-o perioada limita (zi, saptamana, luna trimestru, an) 1n obiective majore i minore, cotand realizarea lor cu un punctaj proportional, ast fel !neat realizarea unui obiectiv major sa fie compensata de ne1ndeplinirea mai multor obiective minore i invers (n.a.) 2. planificarea eficienta a timpului 3. a face ceva din placere eel putin o data pe saptamana (o data pe z n.a.) i4. a rezerva 1n fiecare zi un moment de linite 5. a realiza un echilibru 1ntre mundi/recreatie, munca i familie 6. a dormi 7-8 ore pe noapte eel putin de doua ori pe saptamana. 7. a folosi procedee de relaxare, inclusiv: a oferi i a primi cu regularitate afeqiune, a discuta dificultatile cu altii, conditie 1n care (n.a.) vor trebui cultivati (cautati) pri etenii carora sa le poti face confidente 8. a cultiva trairi i sentimente pozitive i a recurge la umor 9. a practica exercitii fizice (eel putin la sfarit de saptamana i- zilnic- mersul pe jos- n.a.) 10. a depai momentul de stres, facand altceva (interesant- n.a.) 11. a-i armoniza aspiratiile cu aptitudinile (n.a.) 12. cultivarea activitatilor spirituale i transcendentale 13. evitarea stresurilor inutile (ex. vizite 1n medii agasante) 14. reflectarea asupra scopurilor majore i sensului vietii 15. ,a 1nvata sa spuna nu" (a nu promite cu Uurintalucruri ce se vor dovedi ulteri or un balast de preocupari stresante) 16. a-i face un obicei din a ajuta pe altii

173

Bibliografie selectivii
1. Ader R. (red.). Psychoneuroimmunology. Academic Press. London, New York, 1981. 2. Barefoot J.C., Dahlstrom W .G., Williams R.B., Hostility, CHD incidence and total mortality: a 25 year follow-up of 225 physicians, Psychosomatic Medicine, 1983, 47: 59-63 3. Bennet P. Introduction to clinical psychology. Open University Press, Philadelphia, 2000 4. Boone J.K., Christensen J.F. Behavioral medicine in primary care, Lange/McGraw Hill, New York, 1997 5. Brouchon-Schweitzer Marilou, Dantzer R. Introduction dans L a psychologie de L a sante. Presse Univ. France, Paris, 1994; 13-42. * 6. Buddeberg C., Willi J. Psychosoziale Medizin. Springer Berlin, Heidelberg, 1998. 7. Dunbar F. Synopsis of psychosomatic medicine. Mosby, St. Louis, 1948. 8. Floru R. Stresul psihic. Ed. tiin1ifidi Encicloped. Bucureti, 1974. 9. Friedman M. The mod fication of type A behaviour in postinfarction patients. A mer. Heart J ., 1979; 97,5:551-563. I 0. Greer S., Psychological response to cancer and survival .Psychological Medicine, 1991, 21: 40-9 11. Hellhammer D., Hellhammer J. Neuropattern - un nou procedeu pentru diagnosticul stresului. Infomedica, 2004; lO (128):38-40 12. Luban-Plozza B., Laederach-Hoffmann K., Knaak L., Dickhaut H.H., Der Arzt als Arznei, Deutscher Arzte-Verlag, Koln, 1996. 13. Iamandescu LB. Stresul psihic i Bolile Interne, vol. I, Ed. All, 1993. 14. Iamandescu LB. Psihologie Medica/a. Ed. lnfomedica, 1996. 15. Iamandescu LB. Stresul psihic din perspectiva psihologica i psihosomatica. Ed. lnfomedica, 2002. 16. Klumbies G, Psychotherapie und Allgemeine Medizin. Hirsel Verlag, Leipzig, 1980. 17. Iamandescu I.B., Muzicoterapia receptive/, Ed lnfomedica, Bucureti, 2004 18. Iamandescu LB. Conceptul de psihosomatidi aplicata, Infomedica 2005, l (131 ): 3-9 19. Julkunen, J, Salonen R., Kaplan G.A., Hostility and the progression ( l carotid atherosclerosis, Psychosomatic Medicine, 1994, 56: 519-25 20. Kourilsky R. Les mechanismes psychologiques dans I 'asthme. Bordeaux Med., 1969; 8: 11201126. 21. Lahad A., Heckbert S.R., Koepsel T.D. Hostility, aggresion and the risk of nonfatal myocardial in faction in postmenopausal women, Journal of Psychosomatic Research, 1997, 43: 183-95 22. Lazarus R.S. Cognitive and personality factors underlying threat and coping, p. 217. In: Lazarus R.S. Psychological stress and coping process. New York, McGraw-Hill, 1966. 23. Levy S.M., Lee J., Bagley C. and Lippman M. Survival hazards analysis in first recurrent breast cancer patients: seven years follow-up. Psychosomatic Medicine, 1988; 50: 520-598. 24. Lindemann H. Das erofolgreiche Antistress Programm Orbis Verlag, Miinchen, 1994. 25. Luban-Plozza B., Poldinger W., Kroger F. Boli psihosomatice In practica medicala (trad. E. Toma). Ed. MedicaH'i, Bucureti, 1996. 26. Luban-Plozza B., Pozzi U., Carlevaroc T., Conviefuirea cu stresul, Ed. MedicaHi, Bucure ti, 2000. 27. Luban-Plozza B, Iamandescu lB. Dimenshvzea psihosociala a practicii medica/e. Ed. Infomedica, 2002 28. Malehair A. Environement social et desordres psychosomatiques. Essentialia (UCB) 1988; 27, 2: 29. Matlin M. Psychology. Harcourt Brace College Publishers, 1992. 30. Rosenman R.H., Friedeman M. Modifying type A behaviour pattern. J. Psychosom. Res., 1977; 21: 323-331. 31. Sells S.B. On the nature ofstress, p. 134-139. In: McGrath J.E. (ed.) Social and psychologicalfac tors in stress, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1970. 32. Shaffer, J.W., Graves, P.L., Swank R.T., Pearson T.A.. Clustering ofpersonality traits in youth and the subsequent development of cancer among physicians, Journal of Behavioral Medicine, 1987, I 0: 441733. Von Eiff A. Stress in der Pathogenese von Funktionsstotungen und Erkrankungen. Terapiewoche 1981; 31: I, 9.

. I

1-10