PRELUCRAREA MATERIALELOR METALICE PRIN DEFORMARE PLASTICA 5.1. GENERALITATI Deformarea plastica este 0 metoda de prelucrare prin care piesele finite ori semifinite se objin ca urmare a actiunii unor forte exterioare ce modifica, in mod continuu sau intermitent si fara indepartare de material, forma semifabricatelor supuse prelucrarii. Facfind abstractie de unele pierderi tehnologice inevitabile, defor- marea plastica reprezinta un procedeu de prelucrare avantajos in ceea ce priveste economia de metal, fiind superior, sub acest aspect, prelucrarii prin aschiere. Prelucrarea prin deformare plastica este productiva, permi- te obfinerea unor piese cu forma geometrica relativ complexa, iar mate- rialele prelucrate prezinta proprietati mecanice imbunatafite, datorita unei structuri mai dense si fibrajului creat in urma prelucrarii. Precizia este ridicat si manopera relativ redusa. Datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta, prelucrarea prin deformare plastica este larg raspandita in industrie; la unele utilaje, pon- derea pieselor componente obfinute in acest fel poate atinge 60 % sau chiar mai mult. Gama de piese fabricate prin deformare plastica este foarte larga atat din punctul de vedere al gabaritului (de la cateva grame la sute de tone), cAt si al materialelor prelucrate (ofeluri carbon, ofeluri slab ori inalt aliate, metale si aliaje neferoase). ‘Acest procedeu prezinta si unele dezavantaje cum sunt: investi- tiile inifiale mari si costul ridicat al sculelor. Procedeele de fabricare prin deformare plastica sunt: laminarea, extrudarea, tragerea, trefilarea, forjarea, matritarea, ambutisarea si alte prelucrari ale tablelor. 1355.2. MECANISMUL DEFORMARII PLASTICE Procedeele de deformare plastica au la bazA proprietatea de plas- ticitate a metalelor si aliajelor, care reprezinta capacitatea acestora de a pastra o parte din deformatiile suferite sub actiunea fortelor exterioare, atunci cnd acestea depasesc o anumita valoare. in general, orice corp sufera att deformatii elastice ¢,, cat si de- formatii plastice €, , deformatia totala € find: e=ate (1) Daca dupa inlaturarea forjelor exterioare corpul isi revine la fc ma lui inifiala (sufera o deformatie ¢, sub o anumita valoare conventis nal, de exemplu 0,2 %), deformatia se considera elastica. In acest caz, deformarea are loc prin deplasarea atomilor din pozitiile lor de echilibru stabil, in pozifii corespunztoare unei valori minime a energiei lor poten- tiale, marimea deplasarii nedepasind ordinul de marime al distantei dintre atomi. Deformatia elastica produsa este adeseori proportional cu ten- siunea ( respect legea lui Hooke: € = o /E) si nu produce modificari in structura interna a metalului sau a aliajului. Daca dupa inlaturarea forjei exterioare ce a provocat deformarea, corpul nu mai revine la starea si dimensiunile initiale (sufera 0 defor- mafie €, mai mare de 0,2 %), deformatia se considera plastica. Deforma- tia produsa nu mai respect legea Iui Hooke, iar corpul sufera modificari dimensionale si structurale importante. Din punct de vedere macroscopic deformarea plastica se poate explica prin existenta pe curba tensiune-deformatie a unui domeniu de curgere (fig. 5.1, a). De refinut c& nu toate metalele si aliajele prezinta aceasta zona de deformare; materialele metalice care nu au aceasta zona (ruperea se produce inainte ca deformarea plastica s4 apara) sunt con- siderate fragile (fig. 5.1, b). Microscopic problema deformarii plastice a metalelor si aliajelor cu plasticitate ridicaté este legata de modificarea echilibrului dintre grauntii cristalini sau din interiorul grauntilor cristalini, modificare ce se produce prin: alunecare, maclare sau combinat (alunecare si maclare). Materialele metalice tehnice sunt corpuri policristaline, a caror deformare plastica se compune dintr-o deformare intracristalina (a cris- 136talelor) si o deformare intercristalina (a substanfei intercristaline). Un policristal este mai rezistent la deformare in comparafie cu monocristalul, deoarece deformarea graunfilor in policristal are loc in condifii mult mai grele decat a grauntilor luati separat. ©) Domeniy de c aurgere .p- Se Rn A hh H / Ro bag / "Ey eet y fed hs | bs | /eformatia | [plastica ta pe riper & le] & e,% a b Fig. 5.1. Curba tensiune-deformatie: materiale tenace; b~ materiale fragile; 1 ~curba conventionala; 2~ curba reals. Deformarea intracristalina este cu atat mai dificil cu cat grauntii care compun cristalele sunt mai mici. La inceput se deformeaza plastic numai cristalele cu orientare fa- vorabili a planelor de alunecare, iar ceilalti graunti suferd o deformare elastica. Masa policristalina are o limita de elasticitate mai mare decat a monocristalului. Deformarea intercristalina se produce datorita faptului ca in tim- pul deformarii plastice a policristalului tot mai multi graunti se rotesc si iau pozitii favorabile alunecarii. Deformarea plastica a policristalului nu se produce uniform in toti grauntii. Unii graunti, cu orientare favorabila actiunii efortului,se deformeaza puternic, in timp ce ceilalti graunti nu se deformeaza de loc sau se deformeaza foarte putin. Aceasta anizotropie de deformare are urmari si asupra proprietatilor materialului deformat. Prin grad de deformare al unei piese se intelege marimea variatiei dimensionale suferite in cursul unei operafii de deformare plastica. Aces- 137