Aplicatii medicale ale alcoolului polivinilic

Istoricul alcoolului polivinilic :

Alcoolul polivinilic este un polimer obtinut printr-o transformare polimer-analoaga, plecand de la poliacetat sau poliformiat de vinil. Transformarea poliacetatului de vinil in alcool polivinilic s-a realizat prima oara de W. O. Herrmann si W. Haechel in anul 1924 prin introducerea pulberii de poliacetat intr-o solutie alcoolica de KOH. In anul 1926 H. Staudinger obtine alcoolul polivinilic prin saponificarea poliacetatului de vinil. Iar in 1932 se descrie prima oara obtinerea acestui polimer prin tratarea esterilor sai in alcooli anhidri (metanol, etanol, glicoli) cu cantitati catalitice de alcoolati alcalini. Alcoolul polivinilic se prezinta ca o pulbere alba, avand greutatea specifica de 1,293 g/cm3 si o temperatura de vitrifiere de circa 800 C. Cu o solutie de I2 IK da o coloratie albastra-violet, ce dispare la cald. Proprietatile si respectiv utilizarile polimerului depind de continutul in grupe hidroxilice. Daca polimerul are pana la 20 % grupe acetilice el este solubil in apa rece; la 50 % grupe acetilice este insolubil in apa calda. Polimerul cu 50-80 % grupe acetilice este stabil fata de apa si poseda o termostabilitate superioara celei a poliacetatului de vinil si de asemenea o rezistenta mecanica mai buna. Alcoolul polivinilic se utilizeaza la obtinerea fibrelor, a pielii artificiale, a furtunurilor, a unor garnituri stabile la actiunea benzinei, a unor produse asemanatoare cauciucului, a curelor de transmisie, a unor fire chirurgicale; se utilizeaza de asemenea ca adeziv si emulgator.

Aplicatiile alcoolului polivinilic: o transplantul de cornee Una din aplicatiile medicale a alcoolului polivinilic este utilizarea in transplantul de cornee. El prezinta o biocompatibilitate si proprietati fizice ce ii ofera o aplicabilitate uzuala in realizarea corneei artificiale. Transplantul de cornee este una dintre cele mai utilizate transplanturi datorita numarului mare de oameni ce prezinta boli alea corneei care duc chiar si la orbire dar si a deficitului de donatori de cornee. Un studiul realizat cu alcool polivinilic si colagen de tip I s-a realizat in vederea obtinerii de cornee artificiala. In scopul de a imbunatatii epiteliu in vitro, s-a creat o membrana amniotica (AM) ce a fost introdusa in alcoolul polivinil si colagen pentru obtinerea unui material de cornee artificiala. Acesti polimeri permit regenerarea nervilor corneei care sunt esentiale in mentinerea unei suprafete oculare intacte pentru urmatoarele interventii chirurgicale. Imobilizarea membranei amniotice (AM) pe alcoolul plivinilic-colagen (colagen-PVA) Pulberile de alcool polivinilic au fost dizolvate in dimetil sulfoxid (DMSO) si apa, cu un raport de 80:20 de amestec solvent, rezultand o solutie vascoasa. Aceasta a fost plasata intr-un mulaj cu distantiere din cauciuc siliconat (200 m grosime) intre doua placi de sticla si apoi lasata la -200 C timp de 24 h pentru obtinerea unui gel. Hidrogelul de PVA a fost deshidratat pentru modificari ulterioare de suprafata. Grupurile izocianate au fost introduse initial in suprafata prin folosirea diizociatul hexametilen (HMDI). Alcoolul polivinilic activat a fost imersat intr-o solutie de colagen de tipul I (piele de porc de 0,5 mg/ml) pentru a imobiliza colagenul pe suprafata alcoolului polivinilic. COL-PVA a fost spalat succesiv cu o solutie tampon de fosfat, utilizand un curatitor cu ultrasunete timp de 10 minute, cu scopul de a elimina colagenul absorbit si sterilizat prin iradiere cu UV. Volumul de colagen imobilizat a fost determinat de acidul bicinchoninic (BCA), analiza proteinei a fost realizata prin masurarea absorbantei (562 nm) cu un cititor multi-disc. S-a constatat ca aproximativ 0.5 micrograme de colagen au fost prelevati de pe suprafata. Membrana amniotica umana a fost obtinuta prin procedeul descris anterior. Pe scurt, aceasta membrana a fost prelucrata si stocata in solutie tampon de 15% DMSO la temperatura de -300C timp de mai multe saptamani. Apoi membrana a fost decongelata si stratul spongios a fost eliminat chirurgical. Membrana amniotica a fost tratata cu 10 % solutie

tampon amoniacal in apa, la temperatura camerei timp de 15 minute, si epiteliul membranei a fost eliminata prin razuirea celulei. Ulterior, membrana a fost taiata in segmente de aproximativ 2 cm x 2 cm, uscate si depozitate la -300C pana la utilizare. Imobilizarea membranei amniotice in vederea obtinerii PVA-COL a fost efectuata prin procedura urmatoare: in primul rand, membrana a fost gonflata in solutia tampon plasata pe un disc de sticla. PVA-COL a fost apoi fixat pe membrana amniotica folosind un tesut adeziv format din colagen si acid citric pentru fixare. Reactia a continuat timp de 24 de ore la o temperatura de 40C. Membrana amniotica fixata pe hidrogelul PVA (PVA-COL) a fost spalata cu un exces de solutie tampon, pentru a elimina DMSO din tesuturile adezive. PVA-AM a fost aranjata intr-un disc cu diametrul de 10 mm pentru utilizarea in experimentele cu culturi de celule. Rezultatele obtinute la testele membranei pe iepuri Membrana rezultata a fost utilizata in transplantul de cornee, primele teste s-au efectuat pe iepuri constatandu-se urmatoarele rezultate: - s-au obtinut culturi de celule epiteliale stratificate de PVA-AM si PVA-COL utilizand mitomicin C pentru hranirea celulelor ( Fig. 1A si B); - un strat complet stratificat de epiteliu s-a obtinut cu succes utilizand membrana PVA-AM ; - cu toate acestea defecte in stratul epitelial au fost observate la aproximativ jumatate din polimerii PVA-COL ; - colagenul de tip IV, un component de baza al membranei a fost gasit in epiteliul corneei de iepure pe PVA-AM (Fig. 2A si 2B) dar nu a fost gasit in stratul epitelial cultivat pe PVA-COL (Fig. 2C) ; - anti-cheratina 3 (K3) anticorp AE5, un marcator de difereniere a epiteliului cornean pe straturi de PVA-AM se poate observa in figura 3A similar cu PVA-COL figura 3 B si epiteliul cornean al iepurelui figura 3C; -o absorbtie a proteinei asociate a fost observata in stratul epiteliului PVA-AM cel mai de sus ( Fig. 3D si 3E) ; -epiteliul multistrat corneean PVA-AM a fost localizat la celulele membrane la baza epiteliului (Fig. 3F si 3G). Asa cum s-a demonstrat anterior ca suprafata modificata a PVA (PVA-COL) poate suporta un epiteliul cornean stratificat. Totusi legaturile cu colagen de tipul I nu a fost suficient pentru a forma o membrana complexa pentru a permite atasarea de celulele epiteliale in vitro. Asa cum era de asteptat, PVA-AM a suportat un strat epitelial stratificat, cu o morfologie diversificata in fiecare strat de stratificare. In timp ce celulele epiteliale de pe PVA-COL au fost neregulate in forma si dimensiune, celulele furnizate de PVA-AM constand in celule

cubice la baza si turtite intermediar si celule superficiale similare cu cele ale corneei naturale. Buna orientare si polaritate a celulelor este evidenta prin intretinerea membranei de baza observata de catre colagenul de tipul IV. Membrana amniotica are propriul epiteliul de celule in vivo, de aceea, membrana de baza observata in studiul nostru poate fi considerata donatorul de origine. Cu toate acestea, este clar ca excesul de epiteliu de membrana este normal in morfologie, ceea ce duce la concluzia ca celulele de baza sunt capabile de a produce suplimentar componentele necesare membranei de baza. Utilizarea de membrana amniotica in chirurgia suprafetei oculare s-a dovedit a fi foarte utila in cateva aspecte ale reconstructiei structurii corneene. Recentele tendinte in medicina regenerativa folosind tehnici de inginerie a tesutului a condus la utilizarea clinica a straturilor de celule epiteliale cultivate. Aceasta tehnica a dus la obtinerea de rezultate asemanatoare cu acelea obtinute prin tehnica obtinerii celulelor epiteliale stem, in transplantul de celule. In acest aspect utilizand membrana amniotica ca o cornee artificiala a componentelor ridica cateva probleme medicale sau etice. Un singur strat de membrana amniotica este prea subtire pentru a servi ca o cornee artificiala. Complexul epitelial de membrana AM reprezinta mai putin de 10% din intreaga grosime a corneei, care este de aproximativ 50 m la om. Polimerul hibrid PVA-AM poate compensa subtierea de membrana amniotica, cu mentinerea unui mediul transparent. Prezenta PVA de sub epiteliul nu impiedica transportul de glucoza din camera anterioara a ochiului. In plus, grosimea si proprietatile de material a alcoolului polivinilic vor facilita manipularea polimerului in timpul interventiei chirurgicale. Deal lungul experimentelor s-a dovedit ca PVA-AM este usor de manevrat si de transplantat corneei. In comparatie cu PVA-COL, epiteliul a ramas intact o perioada mai lunga de timp dupa interventia chirurgicala. Un epiteliul intact care exclude nuanta fluorescenta a fost observat la peste 4 saptamani dupa operatie. Oricum, s-a descoperit ca unele transplanturi de ochi au dezvoltat defecte epiteliale spre sfarsitul perioadei de observare. Pierderea de membrana amniotica a fost observata in ochii cu defecte epiteliale. De asemenea s-a experimentat dezintegrarea membranei in cateva cazuri clinice cu inflamatie (repunere sub observatie) . Stabilizarea membranei amniotice in componenta PVA-AM ramane inca o problema ce urmeaza a fi rezolvata. Cu toate acestea, atat stabilitatea celulelor epiteliale in vitro cat si in vivo a fost imbunatatita, comparativ cu polimeri PVA-COL. Polimerul hibrid PVAAM beneficiaza atat de componentele membranei de baza naturale cat si de transparenta si de duritatea alcoolului polivinilic (componenta artificiala) .

o Fire de sutura si fibre textile

Suturile sunt cel mai mare grup de dispozitive implantate in om, si sunt fabricate dintr-o gama larga de materiale. Suturile sunt clasificate in doua mari categorii: absorbabile si nonabsorbabile. Cele absorbabile isi pierd intreaga forta de tractiune in termen de doua pana la trei luni de la implantare, este steril, flexibil obtinut din colagen sau polimer sintetic. Fibrele fabricate din alcool polivinilic sunt solubile in apa la temperaturi de peste 930C. Aceste tesaturi din alcool polivinilic sunt utile in anumite aplicatii medicale, cum ar fi prosoape si bureti. Fibrele bioactive sunt modificate de om pentru a rezista si controla dezvoltarea pontetialelor microorganisme daunatoare. Acestea sunt produse prin introducerea unui aditiv antibacterial in timpul etapei de filare. Materialele biofunctional deschid noi posibilitatii in domeniul textilelor medicale. Aici substantele active sunt incorporate in fibre prin modificari chimice sau sunt aplicate pe suprafata fibrei in timpul procesului de filare. Acesti aditivi sunt transferatii pielii prin umiditatea corpului si caldura acestuia cu proprietati imbunatatite bioclimatice si igienice incluzand: -protectia pielii de lichide, particule si bacterii; -furnizarea unei bariere eficiente impotriva germenilor, ciupercilor si a riscului de infectie; -caracteristice de termoregularitate; -absorbtie de umiditate si lichide; -usurinta a spalarii, sterilizarii si comportament antistatic; -nivel scazut de textile chimice, produse chimice si coloranti cu stabilitate mecanica mare.

Bibliografie 1. D. Feldman Tehnologia compusilor macromoleculari, Editura Tehnica, Bucuresti, 1974 2. http://ir.tdc.ac.jp/irucaa/bitstream/10130/505/1/jbm.b.30654.pdf 3. http://textile.2456.com/eng/epub/n_details.asp?epubiid=4&id=40