4Administraia public ntre activitatea executiv Administraia public a fost definit ca o activitate care const, n principal, n organizarea i asigurarea

executrii, dar i n executarea nemijlocit a prevederilor Constituiei, ale tuturor actelor normative i ale celorlalte acte juridice emise de autoritile statului de drept, activitate realizat de ctre autoritile administraiei publice [...] Aceast definiie a administraiei publice ridic, pe de o parte, problema modalitilor prin care se realizeaz activitatea de executare a legii i, pe de alt parte, a elementelor componente ale administraiei publice (autoriti, organe, instituii). n egal msur, odat ce am convenit asupra distinciei dintre puterea executiv sau funcia executiv a statului i administraia public, se pune n discuie i problema diferenierii ntre activitatea executiv i activitatea administrativ. Pentru realizarea acestei distincii, se impune n prealabil prezentarea unor opinii exprimate n literatura de specialitate, cu att mai mult cu ct aceasta a acordat o atenie cu totul special modalitilor de realizare a puterii executive a statului.
5Dreptul administrativ este o ramura distincta a sistemului de drept, cuprinznd ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale ce apar n cadrul desfasurarii activitatii executive de catre autoritatile administratiei publice. Obiectul dreptului administrativ l formeaza acele raporturi sociale care reprezinta obiectul activitatii autoritatilor administratiei publice centrale si locale, respectiv acele raporturi n care autoritatile administratiei publice nfaptuiesc puterea executiva, fiind purtatoare ale autoritatii publice. OBIECTUL dreptului administrativ se refera la normele referitoare la reglementarea relatiilor sociale din sfera administratiei publice impreuna cu alte ramuri ale dreptului public si reglementarea relatiilor sociale din sfera administratiei publice impreuna cu alte ramuri ale dreptului privat; Din perspectiva recenta, OBIECTUL dreptului administrativ cuprinde studiul organizarii administratiei publice, studiul activitatilor administrative, studiul contenciosului administrativ, al controlului administrativ cat si al raspunderii administrative (contraventionala, disciplinara, patrimoniala); Legatura Dreptului administrativ cu celelalte ramuri ale dreptului Dreptul administrativ are conexiuni si relatii si cu alte ramuri ale dreptului: de interdependenta cu dreptul constitutional, care reglementeaza organizarea si functionarea statului n ansamblul sau, de care depinde n mare masura tipul, caracterele si configuratia autoritatilor administratiei publice;--cu dreptul financiar sunt relatii foarte strnse mai ales n domeniul normelor administrativ-financiare, care, din punct de vedere al metodei de reglementare si al unor principii, ar putea apartine dreptului administrativ. Avnd un obiect specific - raporturile financiare - sunt incluse n dreptul financiar. Diferenta dintre cele doua ramuri de drept se reflecta si n aceea ca dreptul financiar excede reglementarii raporturilor financiare ce se nasc n administratia publica, exprimndu-se si asupra raporturilor financiare n care sunt implicate organisme nonguvernamentale, societati comerciale si chiar cetateni; are de asemenea legaturi si cu celelalte ramuri de drept, cum ar fi dreptul muncii si al protectiei sociale, dreptul civil, dreptul penal, dreptul procesual civil.

Sistemul dreptului este format din totalitatea normelor juridice care reglementeaz raporturi juridice sociale. Aceste norme juridice sunt instituite sau sancionate de stat i sunt garantate prin fora sa de constrngere, pe baza convingerii majoritii colectivitii. Dreptul administrativ, ca ramur a dreptului, reglementeaz n general numai anumite raporturi sociale, specifice obiectului su de activitate. Sub incidena dreptului administrativ intr, n fond, dou categorii de raporturi sociale: -cele care privesc aplicarea legii i prestarea de servicii publice, n limitele legii, de ctre structuri statale i alte subiecte publice (raporturi de administraie activ); -cele care privesc soluionarea litigiilor dintre autoritile administraiei publice sau alte autoriti statale i ceteni (raporturi de administraie contencioas). Prin prisma acestor raporturi sociale, putem defini dreptul administrativ ca ramur a dreptului public care reglementeaz - concret sau cu valoare de principiu relaiile sociale din sfera administraiei publice, precum i cele de natur conflictual dintre autoritile publice sau structuri private, nvestite cu autoritate public, pe de o parte, i cei vtmai n drepturile lor, prin actele administrative ale acestor autoriti, pe de alt parte. I.2.Izvoarele dreptului administrativ Teoria dreptului analizeaz, de regul, dou categorii de izvoare, respectiv izvoarele materiale (condiiile de existen) i izvoarele formale (formele juridice de exprimare a voinei guvernanilor). Formele juridice care exprim aceast voin sunt diferite n raport de autoritatea statal care le instituie sau le sancioneaz, avnd i o for juridic deosebit. n organizarea i activitatea administraiei publice, principiul legalitii administraiei impune ca normele juridice s provin de la autoritile puterii legislative. n acest mod, administraia public i demonstreaz subordonarea fa de lege, n misiunea sa de organizare i executare n concret a legii. Izvoarele formale ale dreptului administrativ sunt: -Constituia Romniei, care reprezint cel mai important izvor al dreptului administrativ, deoarece reglementeaz raporturile sociale care fac obiectul acestei ramuri de drept. Prin normele constituionale, sunt reglementate la nivel de principii aspectele eseniale ale ordinii juridice n stat, cum ar fi raporturile dintre cele trei puteri - legislativ, executiv, judectoreasc - libertile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor, organizarea de stat - inclusiv, a autoritilor administraiei publice centrale i locale -, raporturile dintre guvernani i guvernai.

6IZVOARELE.

De aceea, pornim de la convingerea ca analiza izvoarelor dreptului administrativ trebuie sa aiba in vedere deopotriva normele, adica formele juridice de exprimare a acestora, cat si pe cele nescrise, cum sunt cutuma, jurisprudenta, doctrina si principiile generale ale dreptului. In fond, ne reintoarcem la teoria generala a dreptului care analizeaza doua mari categorii de izvoare: in sens material, care au in vedere conditiile de existenta; si in sens formal, adica formele juridice de exprimare a vointei legiuitorului.Pe aceleasi coordonate si moduri de gandire se aseaza si doctrina juridica occidentala, care imparte izvoarele dreptului in izvoare scrise si izvoare nescrise. Primele sunt constituite din : constitutii, legi, regulamente, tratate, conventii, iar secundele vizeaza: cutuma, jurisprudenta, principiile generale si doctrina celor mai recunoscuti juristi ai tarilor respective.Daca in ceea ce priveste izvoarele scrise nu exista pareri contradictorii, cu privire la izvoarele nescrise, indeosebi in raport cu jurisprudenta si doctrina, s-au formulat pareri diferite. Se cunoaste ca, in Romania, intre 1948-1989, practica judiciara a fost exclusa din sfera dreptului administrativ. A fost necesar ca insasi Constitutia sa transeze disputa si sa consacre: Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentelor sale. Un argument in plus este adus si de articolul 23 al Legii contenciosului administrativ care consacra solutia publicarii in Monitorul Oficial a hotararilor definitive si irevocabile ale instantelor de contencios administrativ.

7normele de drept administrativ

Dispozitia normei de drept o regasim in actiunea pe care o are la indemana persoana respectiva in cazul in care sunt intrunite conditiile ipotezei. Dispozitia este cea mai importanta parte a normei de drept, ea cuprinzand in continutul ei actiunea sau inactiunea pe care subiectul de drept administrativ este obligat s-o aiba sau are facultatea de a o avea. Cunoastem mai multe tipuri de dispozitii: - onerative : potrivit acestor dispozitii, subiectul raportului juridic de drept administrativ are obligatia de a savarsi o actiune sau de a respecta un anumit tip de comportament, impus ca atare de dispozitie.
prohibitive : interzic un anumit tip de actiune dispozitii permisive care nici nu obliga la desfasurarea unei anumite actiuni, impunand un anumit tip de comportament, dar nici nu-l interzic . Sanctiunea este cea de-a treia parte componenta a normei de drept administrativ. Ea reprezinta masura luata in cazul incalcarii tipului de comportament impus de dispozitia normei de drept administrativ. Sanctiunea, in dreptul administrativ, priveste acele fapte care au un grad de pericol social mult mai redus decat infractiunea. Principalele forme de sanctiune sunt amenda si avertismentul. 8 RAPORTURILE JURIDICE DE DREPT ADMINISTRATIV Ca orice raport juridic si raportul de drept administrativ este n esenta o relatie sociala reglementata normativ, care se naste, se modifica si se stinge n cadrul si pentru realizarea puterii executive cu respectarea regimului de drept public. Raportul de drept administrativ are caractere comune raporturilor de drept public, si anume: 1. Partile raportului juridic sunt pe de o parte autoritatea publica care exercita puterea publica sau o autoritate autonoma investita cu capacitate de drept administrativ, iar pe de alta parte persoanele fizice sau juridice. Cu alte cuvinte, autoritatea publica pentru a fi parte ntr-un raport de drept administrativ trebuie sa exercite puterea publica, adica sa exercite atributii legale care presupun un comandament al puterii de stat. Spre exemplu, primarul unei localitati desi este definit de lege ca fiind o autoritate publica avnd competenta de a actiona ca parte n raporturi de drept administrativ, el nu va participa ca parte numai n aceste tipuri de raporturi juridice, ci si n raporturi de drept civil, dreptul muncii, procesuale, etc. Atunci cnd primarul ncheie contracte de munca cu personalul din subordinea sa, el devine parte n raporturi juridice specifice dreptului muncii sau un alt exemplu, primarul poate reprezenta unitatea administrativ-teritoriala din care face parte n calitate de persoana juridica de drept public, n raporturile procesual-civile, caz n care de asemenea nu se afla n raporturi de drept administrativ, ci n raporturi de drept procesul-civil. n cazul persoanelor fizice n cadrul dreptului administrativ nu se aplica regula capacitatii civile deoarece n raporturile de drept public va prima ntotdeauna interesul general, iar nu cel individual, drept urmare ca o atare persoana sa fie parte ntr-un raport juridic de drept administrativ nu este nevoie sa aiba deplina capacitate de exercitiu. 2. Obiectul raportului juridic de drept administrativ l constituie actiunea sau inactiunea subiectelor de drept, parte a raportului. 3. Continutul raportului juridic este format din drepturile si obligatiile partilor. n acest sens, trebuie precizat ca autoritatile publice nu exercita simple drepturi si obligatii, ci atributii publice, adica comandamente ale puterii de stat de a actiona sau nu n functie de interesul public. Cu alte cuvinte, exercitiul drepturilor si obligatiilor din structura atributiei publice este obligatorie iar nu facultativa. 4. n ceea ce priveste regimul juridic aplicabil raporturilor juridice de drept administrativ, normele juridice care reglementeaza raporturile de drept public, inclusiv pe cele de drept administrativ au n structura lor dispozitii imperative, impunnd autoritatii publice o anumita conduita obligatorie.

10 notiuni de system al administratiei publice

,,administratia publica este forma de organizare si executare nemijlocita a puterii excutive a statului,factor essential de care depinde ,in mare parte executarea rolului statului in organizrea si conducerea societatii ,,prin system al administratiei publice se intelege totalitatea organelor structurate intr-un system destinat unei activitati de organizare a executarii si de executare a legii,in interesul intregii populatii a tarii,care se aplica pe intreg teritoriul statului. 11 n concluzie definim organul administraiei publice ca fiind acea structur organizaional care, potrivit Constituiei i legii are personalitate de drept public i acioneaz, din oficiu, pentru executarea legii sau prestarea serviciilor publice, n limitele legii, sub controlul direct sau indirect al Parlamentului. 12Clasificarea organelor administratiei publice Dei aceste autoriti au o denumire comun autoriti ale
administraiei publice, n practic, ntre ele exist deosebiri determinate de modul\ lor de formare, de organizare, de competen etc. : Dup modul lor de formare. potrivit acestui criteriu vom constata c autoritile administraiei publice sunt de dou feluri, i anume: - autoriti ale administraiei publice alese, cum sunt consiliile judeene, municipal, oreneti i comunale, precum i primarii. - autoriti ale administraiei publice numite, cum sunt: minitri, conductorii celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale, prefecii i conductorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor i celorlalte instituii de specialitate ale administraiei publice centrale din unitile administrativ-teritoriale judee, municipii i orae Dup natura autoritilor publice. Potrivit acestui criteriu, autoritilei,administraiei publice se mpart n: autoriti ale administraiei publice colegiale, alctuite din mai multe persoane cum sunt Guvernul i consiliile judeene, municipale, oreneti i comunale; - autoriti ale administraiei publice individuale, adic formate de o sirigur persoan:, minitri conductorii celorlalte instituii i organe de specialitate ale administraiei publice centrale, prefecii i conductorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor i celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale din unitile administrativ teritoriale precum i primarii. De regul, autoritile colegiale sunt alese, dup cum autoritile individuale sunt numite, cu excepia primarilor, care sunt alei Dup criteriul competenei teritoriale autoritilor administraiei publice. Din punctul de vedere al competenei teritoriale, autoritile administraie pubice se mpart n -autoriti centrale, care au competen pe ntreg teritoriul rii, - autoriti locale, a cror competen se exercit n limitele unitii administrativ-teritoriale n care funcioneaz: jude, municipiu, ora sau comun. Dup criteriul competenei materiale, autoritilese mpart n: -autoritile cu competen general, care sunt acele autoriti ale administraiei publice competente n toate domeniile de realizare a atribuiilor puterii executive. Din aceast categorie fac parte: guvernul consiliile judeene municipale, oreneti i comunale. -autoritile cu competen de specialitate, care sunt autoriti ale administraiei publice create pentru a realiza un domeniu de specialitate a activitii puterii executive a administraiei publice. Aceste autoriti sunt: ministerele, alte organe de specialitate care se organizeaz n subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice desconcentrate ale ministerelor i ale celorlalte organe de specialitate.

13Instituia efului de stat n Republica Moldova n cadrul puterilor statului, puterea executiv se distinge prin coninutul i trsturile sale specifice. Ea este organizat ntr-un organ statal unic sau n dou structuri i activeaz conform atribuiilor concretizate, de regul, de Constituie. n cazul organizrii puterii executive din dou organe statale, se subliniaz caracterul dualist, bicefal" al acesteia . Tocmai asemenea caracter are puterea executiv n Republica Moldova. Ca urinare, atribuiile puterii executive sunt repartizate nu numai Guvernului, ci i efului statului.n ara noastr, instituia efului statului apare n urma multiplelor discuii publice i dezbateri parlamentare, fiind menit n principal s consolideze ordinea constituional i suveranitatea statului, s asigure securitatea i ordinea public, s garanteze drepturile i libertile cetenilor, precum i pentru a mbunti interaciunea dintre organele centrale ale puterii de stat i cele ale administraiei de stat. Potrivit reglementrilor legale, Preedinte al Republicii putea fi orice cetean n vrst de la 35 la 60 de ani, pentru un mandat de 5 ani, iar aceeai persoan nu putea fi aleas dect pentru dou mandate consecutive.Preedintele a fost mputernicit cu un ir de atribuii privind garantarea drepturilor i libertilor cetenilor; respectarea normelor constituionale; aprarea suveranitii, independenei i integritii teritoriale. eful statului era n drept s suspende activitatea sovietelor locale sau s ie dizolve, avea dreptul de iniiativ legislativ i semna legile. Preedintele a fost nvestit, de asemenea, cu atribuii reprezentative. 14Instituirea presedintelui Republicii Moldova Seful statului reprezinta o institutie de aceeasi virsta cu statul. Pe tot parcursul dezvoltarii istoriei a existat un sef de stat (avind diverse denumiri - rege, imparat, tar etc), esenta si rolul caruia au ramas de-a lungul anilor aceleasi - de a conduce tara si de a o reprezenta in relatiile cu alte state.in sistemele politice moderne, acolo unde nu s-a pastrat monarhia ca forma de guvernamint, sef al statului se considera presedintele sau prezidentul tarii.In tara noastra institutia prezidentiala este recent instituita, in septembrie 1990, si din acest motiv nu gasim in literatura de specialitate o tratare stiintifica bine determinata a locului si rolului ei in sistemul autoritatilor publice. Cu atit mai mult ca forma in care a fost consacrata aceasta institutie initial in Constitutia in vigoare a si suferit anumite modificari.Bunaoara, putem gasi astfel de afirmatii precum ca Presedintele Republicii are unele atributii legislative si careva atributii executive fara a avea un loc bine determinat. Aceasta parere este profund gresita, elaborata in baza unei analize superficiale a atributiilor sefului de stat.Acordarea Presedintelui Republicii a atributiilor de promulgare a legilor, de dizolvare a Parlamentului, de initiativa legislativa nu inseamna altceva decit un mecanism de influentare a puterii legislative din partea puterii executive, stabilit de Constitutie in scopul colaborarii si pastrarii echilibrului dintre aceste puteri. Presedintele Republicii nu poate avea atributii legislative si din motiv ca unica autoritate legislativa, conform art. 60 din Constitutia Republicii Moldova, este Parlamentul, iar, in conformitate cu modificarile si completarile care au survenit in legea fundamentala. Parlamentul, printr-o lege de abilitare, delegheaza Guvernului, si nu Presedintelui dreptul de a emite ordonante cu putere de lege ordinara Actele Preedintelui Republicii Moldova La analiza problematicii actelor Preedintelui este necesar s facem o distincie ntre actele exclusiv politice i actele juridice, la care se refer art. 94 alin.(l) din Constituie.Formularea din text; "n exercitarea atribuiilor sale, Preedintele emite decrete care se public n Monitorul Oficial al Republicii Moldova", trebuie privit ntr-un sens strict. Dei legiuitorul constituant folosete o formulare generic, n realitate nu a avut n vedere toate atribuiile Preedintelui, fiind concluzia logic i rezultnd dintr-o interpretare sistematic a Constituiei. Una din formele constituionale de comunicare a Preedintelui cu Parlamentul este mesajul, care apare ca un act exclusiv politic. Ar fi dificil s se spun c mesajul adresat Parlamentului, la c,are se refer art. 84 alin.(2) din Constituie, trebuie adresat numai prin emiterea unui decret, publicat obligatoriu n Monitorul Oficial, nepublicarea atrgnd inexistena decretului, adic a mesajului. Mesajele sunt adresate personal de Preedinte ori acestea se adreseaz Parlamentului prin reprezentanii si. Dac am face o interpretare n exclusivitate formal, atunci, conform normelor art. 94 alin.(l) din Constituie, prezentarea unui mesaj Parlamentului nu s-ar putea face dect dup publicarea acestuia n Monitorul Oficial, cci numai atunci el exist, ceea ce este absurd. n problema actelor s-a ncetenit practica prin care Preedintele, printr-un demers, remite Parlamentului spre reexaminare legile asupra crora are obiecii. Anume actul prin care Preedintele trebuie s remit legea spre reexaminare Parlamentului a fcut obiectul discuiilor dintre Preedinte i Parlament, soldndu-se cu o adresare ctre Curtea Constituional pentru o interpretare oficial a prevederilor art. 93 din Constituie. Astfel, deputatul n Parlament Victor Cecan solicit Curii Constituionale s explice prin care act (decret,

demers, scrisoare etc.) Preedintele Republicii, n cazul n care are obiecii asupra unei legi, o trimite spre reexaminare Parlamentului.

23serviciu public-imseamna totatlitatea autoritatilor publice si activitatea persoanelor ce ocupa posture in aparatul acestor organe indreptata spre realizarea imputernicirilor acestor autoritati in scopul dezvoltarii economiei,culturii,sferei sociale,promovarii politicii externe,apararrii ordinii de drept,si asigurarea securitii nationale,ocrotirii,drepturilor,liberatilor si intereselor legitme ale cetatenilor Functionar public-inseamna persoana care ocupa functie de stat remunerate si care dispune de ranguri si grade stabilite in conformitate cu principiile prezentei legi. Functie publika-inseamna unitatatea primara a autoritatilor publice,care determina locu si rolul cetateanului in munca sociala in sitemul serviciului public,drepturile,si obligatiile,exigentele fata de pregatirea lui profesionala. 24clasificarea functio