AVORTUL Avortul este intreruperea prematura a sarcinii.

Cand sarcina este intrerupta de o cauza naturala este vorba de avort spontan sau de pierderea sarcinii.Cand sunt luate intentionat masuri de intrerupere a sarcinii, medicamentoase sau chirurgicale este vorba de avort terapeutic sau avort produs/indus. Motivele pentru care femeile aleg avortul Cele mai frecvente motive sunt: - contraceptie nereusita mai mult de jumatate din femeile care au facut avort foloseau o metoda contraceptiva in perioada in care au ramas gravide - imposibilitatea de a intretine un copil - intreruperea unei sarcini nedorite - prevenirea nasterii unui copil malformat sau cu boli grave aceste probleme fetale sunt de multe ori diagnosticate doar in al doilea trimestru de sarcina in cadrul unor investigatii de rutina (screeningul anomaliilor fetale) - sarcina in urma unui viol sau incest in aceasta situatie sunt aproximativ 13.000 de femei in fiecare an - afectiune fizica sau psihica care pune in pericol viata gravidei in cazul in care sarcina se mentine. Avortul ilegal Avortul este legal, cu unele restrictii pana in saptamana 24 de sarcina (in absenta unor indicatii medicale, avortul la cerere este legal pana la 12 saptamani de sarcina). Numeroase state cer femeii sa se gandeasca 24 de ore dupa ce a fost informata in legatura cu implicatiile unui avort. Avortul ilegal este avortul realizat de personal fara pregatire medicala corespunzatoare si prezinta un risc mult mai mare de complicatiile decat cel realizat de personal calificat. Sarcina la adolescente Aproximativ 30% dintre adolescentele gravide aleg avortul. La aproximativ 60% dintre femeile sub 18 ani care au avut un avort, cel putin unul dintre parinti stie de acest avort si sustine alegerea fiicei. Cele mai frecvente motive pentru care adolescentele aleg avortul sunt: - nu sunt suficient de mature pentru a avea un copil - nu sunt capabile financiar sa creasca un copil - preocuparea ca un copil le va schimba viata si le va compromite viitorul (si pe cel al copilului) multe dintre tinerele mame nu mai reusesc sa obtina un nivel de educatie si un loc de munca necesare pentru a evita cresterea copilului in saracie. Avortul medicamentos Avortul medicamentos adica folosirea medicatiei pentru intreruperea unei sarcini, este 98% eficient daca se realizeaza in primele 9 saptamani de sarcina. Pe masura ce sarcina se apropie de sfarsitul primului trimestru, medicatia nu mai este suficienta pentru a induce avortul. In acest caz este necesar si un avort chirurgical pentru a obtine un avort complet (indepartarea tuturor urmelor de tesut fetal din uter). Planul terapeutic intr-un avort medicamentos cuprinde un prim consult medical si administrare de medicatie, urmat dupa 3-4 zile de al doilea consult si medicatie (conform unui alt plan terapeutic, a doua administrare de medicatie este permisa si la domiciliu). Sangerarea vaginala dureaza in medie 14 zile. Dupa aproximativ 2 saptamani de la al doilea consult medical este obligatoriu un control pentru a vedea daca evolutia este corespunzatoare.

Urmarirea medicala inainte si dupa avort include examene fizice si teste de laborator, informarea pacientei despre posibilele urmari ale avortului, instructiuni de autoingrijire, informarea despre posibile acuze pentru care trebuie sa se prezinte la specialist si planning-ul familial. Medicamentele folosite in prezent pentru inducerea avortului sunt: - Misoprostol acest hormon induce travaliul prin dilatarea colului cervical si prin producerea de contractii uterine. Misoprostolul poate fi administrat singur, dar este mult mai eficient daca este asociat cu Mifepristona sau Methotrexat, pentru avorturile din primul trimestru - Mifepristona si Misoprostol - Mifepristona cunoscuta si ca Mifeprex sau RU-486, blocheaza folosirea progesteronului, acesta opreste cresterea placentei, dilata colul cervical si pregateste uterul pentru travaliu. Misoprostolul declanseaza contractiile si curata uterul de tesutul fetal. Acest tratament are o eficacitate intre 95-98% pentru sarcinile de pana la 9 saptamani - Methotrexat si Misoprostol Methotrexatul opreste cresterea placentei, fiind mai putin eficient decat Mifepristona; Misoprostolul declanseaza contractiile si curata uterul de tesutul fetal. Acest tratament are o eficacitate intre 95-99% pentru sarcinile de pana la 7 saptamani. Avortul chirurgical Avortul chirurgical intrerupe sarcina prin indepartarea chirurgicala a continutului uterului. In functie de varsta sarcinii in saptamani, se folosesc proceduri diferite pentru avortul chirurgical. Urmarirea medicala inainte si dupa avortul chirurgical include examene fizice si teste de laborator, informarea pacientei despre posibilele urmari ale avortului, instructiuni de autoingrijire, informarea despre posibile acuze pentru care trebuie sa se prezinte la specialist si planning-ul familial. Tehnicile chirurgicale folosite pentru sarcini in primul trimestru (saptamana 3-12) sunt: - aspiratia manuala sau aspiratia mecanica realizeaza aspiratia printr-un tub a intregului tesut fetal din uter - dilatarea colului uterin si chiuretarea uterului, o tehnica mai chirurgicala decat anterioara, foloseste pentru a curati uterul cu un instrument ascutit. Aceasta metoda este de obicei rezervata cazurilor in care prin aspiratie nu s-a obtinut curatirea completa a uterului. Tehnica chirurgicala folosita pentru sarcini in al doilea trimestru este dilatarea colului uterin si evacuarea uterului care de fapt este o combinatie intre aspiratie, dilatare si chiuretare, folosind instrumente chirurgicale precum forcepsulpentru indepartarea tesutului fetal si a placentei din uter. Aceasta metoda este mai frecvent folosita pentru sarcinile din trimestrul doi decat inducerea unui avort (medicamentos) deoarece prezinta un risc mai scazut de complicatii. Metoda nechirurgicala posibila in sarcini aflate in trimestrul al doilea este inducerea avortului folosind medicatie care produce contractii uterine urmate de expulzia fatului din uter. Din cauza riscului crescut de complicatii aceasta metoda este rar folosita. Avortul prin aspiratie Denumita si aspiratie prin dilatare si chiuretare, aceasta metoda este posibila pana la 13 saptamani de la prima zi a ultimei menstruatii. Aceasta este cea mai comuna procedura de intrerupere a unei sarcini si presupune dilatarea colului si introducerea in cavitatea uterina a unui tub rigid din plastic. Un aspirator electric curata sub presiune continutul uterului. Acest proces dureaza aproximativ 15 minute. Se impune anestezie locala si medicatie administrata intravenos pentru ameliorarea durerilor provocate de dilatarea colului uterin. Avortul prin dilatare si chiuretaj In acest caz, colul uterin este dilatat pentru ca medicul sa poata avea acces in cavitatea uterina, iar apoi cu ajutorul unor instrumente numite chiurete, incepe procesul de extirpare a continutului si tesuturilor sarcinii. La finalul chiuretajului, doctorul poate folosi si aspiratorul pentru a se asigura ca nu au mai ramas urme sau resturi ce nu au putut fi indepartate prin chiuretaj. Cu cat varsta sarcinii este mai mica in momentul realizarii acestei proceduri, cu atat mai putin colul trebuie dilatat, facand acest proces mai usor si mai sigur.

Avortul prin dilatare si evacuare Acest tip de avort este cel mai folosit pentru a intrerupe o sarcina cu o varsta cuprinsa intre 14 si 21 de saptamani. Metoda este asemanatoare aspiratiei, dar se foloseste de instrumente de o marime mai mare. Cervixul (colul uterin) trebuie dilatat sau alungit mult mai mult decat in cazul avortului prin dilatare si aspirare. In acest caz aspiratia este insotita de utilizarea forcepsului sau al altor instrumente speciale, care sa asigure indepartarea intregului continut prezent in cavitatea uterina. Histerotemia abdominala Aceasta metoda include o interventie chirurgicala majora pentru deschiderea uterului printr-o incizie la nivelul abdomenului. Aceasta metoda este foarte rara, dar este extrem de necesara daca avortul prin dilatare si evacuare nu poate fi efectuat. In acest caz, se impune anestezia generala. Istoria avortului Practica avortului exista din cele mai vechi timpuri. Exista dovezi care indica faptul ca inca din Antichitate sarcinile nedorite erau intrerupte prin diverse metode incepand cu administrarea unor ierburi cu efect abortiv si pana la diverse obiecte ascutite si taioase sau aplicarea presiunii abdominale. Soranus, un medic grec, sugera in lucrarea sa Gynaecology ca femeile care doresc sa intrerupa sarcina sa apeleze la exercitii fizice energice, sa care obiecte grele si la calarie. Mai prescria si o serie de bai cu adaosuri herbale, deasemenea era impotriva intreruperii de sarcina cu ajutorul obiectelor ascutite datorita riscului de perforare a organelor. Grecii foloseau diverse ierburi pentru a provoca avortul, dar aceasta procedura nu era 100% eficienta si de regula avea niste efecte secundare destul de serioase. In timpul perioadei medievale, medicii islamici au strans informatii detaliate despre metodele de controlare a nasterilor, comentand eficienta si prevalenta lor. Acestea au aparut in enciclopediile medicale ale vremii, cum ar fi in Canonul Medicinei (1025) al lui Aviccena care descria 20 de metode si in Hawi (secolul 10) al lui Muhammad ibn Zakariya ae-Razi, care descria 176 de metode de avortare. Acest lucru nu a fost intalnit in medicina europeana decata odata cu secolul XIX-lea. Desi erau interzise in tarile civilizate, cum ar fi Anglia si America, avortul a fost practic in continuare. De abia in secolul al XX-lea Uniunea Sovietica (1919), Islanda (1935) si Suedia (1938) au fost printre primele tari care legalizat anumite forme de avort sau pe toate. In 1935 in Germania nazista, a fost data o lege care permite avorturile in cazurile ce implica o genealogie nesanatoasa, in timp ce femeile considerate ariene aveau interdictie. n lumea islamic, avortul era acceptat n anumite circumstane: dac viaa mamei era pus n pericol de derularea sarcinii. Avicenna, figur islamic ce activa n principal n medicin, i alchimie, a inclus n lucrarea sa Canoanele Medicinei, 20 de substane utile n evitarea unei sarcini. n secolul al 19-lea, prin inovaiile medicale, avortul a devenit accesibil populaiei feminine. n prima faz perceput ca soluie pentru femeile necstorite dar nsrcinate, a fost promovat mai trziu ca metod de planning familial, pentru cazurile n care metoda contraceptiv folosit a dat gre.

Micrile feministe ale secolelor 19 i 20, au adus n atenia public drepturile femeilor, dar i avortul sau drepturile femeii asupra aspectului reproductiv. Ca prezene reprezentative le putem numi pe Susan B. Anthony i Elizabeth Cady Stanton (acestea se opuneau avortului, luptnd n principal pentru drepturile i libertile fundamentale) Avorturile sex-selective si infanticidul feminin Sonografia si amniocenteza permite parintilor sa determine sexul copilului inainte de nastere. Dezvoltarea acestei tehnologii a dus la avorturile sex-selective sau la eliminarea intentionata a fetusilor feminini. Se sugereaza ca avorturile sex-selective sunt partial responsabile de discrepantele evidente dintre rata nasterii de baieti si fete in unele tari. Exista o preferinta pentru baieti in multe zone din Asia, iar avorturile facute cu scopul de a limita nasterile de fete sunt deja un lucru comun in China, Taiwan, Coreea de Sud si India. In India, exista o preferinta culturala pentru baieti datorita rolului economic al barbatilor, costurilor asociate zestrei fetei si chiar si unei traditii hinduse care cere ca riturile funerare sa fie realizate de catre o ruda de sex masculin. Raspandirea tehnicii de determinare a sexului copilului, intre anii 1970 si 1980, a dus la aparitia unui tip aparte de servicii peste noapte. In China exista de asemenea o preferinta istorica pentru sexul masculin. Implementarea politicii unui singur copil din 1979, ca raspuns la ingrijoararea populatiei, a dus la disparitate crescanda intre cele doua sexe, pe masura ce parintii incercau sa evite legea prin avorturi sex-selective si abandonarea copiilor de sex feminin. In regiunile rurale ale Chinei se ajunsese la un raport de 130 de barbati la 100 de femei. In 2003 acest gen de avorturi au fost interzise. n Romnia este cunoscut interzicerea avortului n anul 1967, ca msur de cretere demografic de tip totalitar-patriarhal; i legalizarea avortului n 1989, ca una din msurile de tip reparatoriu obinute n urma revoluiei. Avortul este permis n genere n anumite condiii: salvarea vieii mamei, pus n pericol de sarcin; protecia sntii fizice i/sau mintale a mamei; motive de factur juridic (viol, incest); motiv eugenic (cnd ftul prezint deficiene grave); cauze sociale (srcie accentuat, absena condiiilor materiale de existen: venit, locuin, etc); cauze educaionale i care in de personalitatea femeilor respective, vrst (prea mic: minore; vrst naintat: dup 40-45 de ani). Partidului Comunist Roman a emis decretul privind interzicerea avorturilor, Decretul a cauzat, intre 1966 si 1989, moartea a aproape 10 mii de femei. Interdictia a fost intarita si de pedepse pentru femeile care faceau un avort ilegal. De asemenea, dosare penale riscau si cei care realizau operatia fara aprobarile necesare. In perioada 1966-1989, in jur de 10.000 de femei au murit, in Romania, din cauza avorturilor autoprovocate sau facute clandestin de catre diferite persoane. Avortul la cerere era legal in Romania din 1957. Interzis de Nicolae Ceausescu in 1966, el a fost din nou legalizat imediat dupa Revolutia din 1989. Accesul la mijloacele moderne de planificare familial face ca numrul avorturilor s fie n scdere. Efectele avorului asupra fertilitii este recunoscut. n Romnia, n perioada 1990-1994, rata fertilitii ar fi fost cu 80-90 % mai mare n absena avorturilor voluntare. n Romnia se fac cele mai multe avorturi din EuropaConform unor date recent furnizate de Organizaia Mondial a Sntii (OMS), ara noastr are cea mai mare rat a avorturilor din Europa - 520 de ntreruperi de sarcin la fiecare 1.000 de nscui vii, peste dublul mediei din UE. n anul 2012, avortul trebuie s fie un accident n viaa unei femei fertile, nu o practic", argumenteaz unul dintre iniiatorii legii, deputatul Sulfina Barbu.

Se ncalc dreptul femeii de a decide asupra propriului corp, pn n sptmna a 14-a de sarcin ntr-o scrisoare trimis Ministrului Sntii, un numr de 21 de organizaii neguvernamentale cer s nu se dea aviz pentru aceast lege, motivnd printre altele faptul c dreptul la informare i pierde caracterul de drept, transformndu-se n obligaie creia pacienta ajunge s nu i se poate sustrage, anulndu-i-se practic printr-o lege, dreptul de a decide ea nsi pentru propria situaie.

Sanatatea mentala Exista o relatie controversata intre avorturile provocate si sanatatea mentala. Nu exista cercetari stiintifice care sa demonstreze o relatie cauzala directa intre avort si problemele mentale, exista totusi unele studii care au pus in evidenta o corelare statistica intre cele doua. Factorii preexistenti in viata unei femei, cum ar fi atasamentul emotional fata de sarcina, lipsa sustinerii sociale, probleme mentale pre-existente si o educatie conservatoare in privinta avortului maresc sansele unei stari psihice negative dupa realizarea avortului. Disputa avortului Avorturile provocate au fost sursa unor dezbateri, controverse si activisme considerabile. Pozitia adoptata de fiecare individ in parte in privinta acestei probleme cu aspecte complexe etice, morale, filozofice, biologice si legale, e in stransa legatura cu propriul sau sistem de valori. Exista doua pozitii principale, prima e pro-alegere, militeaza in favoarea avortului, cea de a doua e proviata, militeaza impotriva avortului. Opiniile personale legate de problema avortului pot fi descrise ca fiind o combinatie de credinte in privinta moralitatii, responsabilitatii, scopului etic si a implicarii autoritatilor guvernamentale in politicile publice. Eticile religioase influenteaza atat opiniile personale cat si dezbaterea generala despre avort. Dezbaterile publice despre avort, in special cele ce abordeaza legile care permit sau nu avortul, sunt de regula provocate de grupuri care apartin unuia din cele doua pozitii principale. In America, cei care sunt in favoarea unei restrictii legale sau chiar a unei interziceri totale a avortului, se considera ca sunt pro-viata, in timp ce tabara opusa, cei care sunt impotriva restrictionarii legale a avortului, se considera ca sunt pro-alegere. Ca idee generala, activistii proviata sustin ca fetusul uman e o fiinta umana care are dreptul la viata, de aceea avortul e o crima. Activistii pro-alegere sustin ca femeia are anumite drepturi reproductive, in special dreptul de a decide daca vrea sa duca o sarcina pana la capat sau nu. Atat in dezbaterile publice cat si in cele private, argumentele ce sunt prezentate in favoarea sau impotriva avortului, de regula ataca sau sustin fie permisibilitatea morala a unui avort provocat, fie legile care permit sau restrictioneaza avortul. Dezbaterea abordeaza si alte aspecte ale problemei, cum ar fi faptul daca femeia insarcinata ar trebui sa anunte sau sa aiba consimtamantul altor persoane in anumite cazuri (un minor, cel al parintilor sai; o sotie, pe cel al sotului ei; o femeie insarcinata, pe cel al tatalui biologic). Aceasta disputa are o lunga traditie si e subiectul unor polemici feroce, atat in termeni morali cat si legali. Sunt anumite intrebari esentiale la care inca se cauta un raspuns comun: Este avortul moral? Oare fetusul are drepturi morale si legale? Este fetusul o persoana si de aceea ar trebui protejat? Care e definitia unei persoane? Exista un argument moral viabil care sa apara pe durata procesului de dezvoltare de la zigotul unicelular pana la nastere?

Argumentul standard pro-viata. Argumentul standard e constituit din urmatorul silogism practice -uciderea unei fiinte umane e interzisa. -fetusul este o fiinta umana. -uciderea unui fetus e interzisa. Concluzie: avortul e interzis deoarece crima e interzisa. E normal sa punem la indoiala aceasta concluzie din moment ce ambele premise pot fi puse la indoiala. Exista situatii posibile in care prima premisa poate fi pusa la indoiala prin negarea ei, cum ar fi uciderea unei persoane in autoaparare, lucru care nu e interzis de lege. Cea de a doua premisa poate fi si ea pusa la indoiala deoarece nu se poate stabili in mod clar daca fetusii sunt sau nu fiinte umane desi e clar ca sunt membrii ai speciei homo sapiens. Unii pot nega faptul ca fetusul e o persoana, dar admit faptul ca un copil de 1-2 ani e o persoana. In final, e clar ca e foarte dificil de sustinut ideea conform careia fiecare fiinta umana e o persoana. Daca Persoana Umana e definita conform unor criterii cum ar fi capacitatea de a rationa, sau de a poseda o constiinta, de a fi constienta de sine, atunci am putea exclude cu usurinta o buna parte din omenire. Dar acest lucru nu inseamna ca oamenii cu handicapuri mentale grave, care nu poseda atributele Persoanei Umane, pot fi ucisi. Chiar si atunci cand drepturile sunt strans legate de notiunea de Persoana, ramane ilegala uciderea persoanelor cu dizabilitati mentale. Norbert Hoerster, filozof german celebru, sustine ca fetusii cu handicapuri grave pot fi asemenea celorlalti fetusi avortati, dar ca odata nascuti ca fiinte umane cu handicapuri severe ei trebuie protejati si respectati, asemenea celorlalte fiinte umane. Conceptul de Persoana Ce presupune atribuirea conceptului de Persoana unei forme de viata umane? Aceasta intrebare constituie una dintre cele mai importante probleme legate de subiectul avortului, deoarece de ea depinde atribuirea drepturilor fundamentale de viata. S-a spus deja mai devreme ca un fetus nu are cum sa fie definit drept o persoana, deoarece ii lipseste, printre altele, constiinta de sine si ratiunea. Dupa care am stabilit ca nu orice orice fiinta umana poate fi considerat drept o persoana in sensul legal si de aceea ii lipsesc drepturile morale (caz extrem). Fetusul este datorita codului sau genetic o forma de viata umana, dar acest lucru nu este suficient pentru a ii acorda drepturi morale si legale. Genele unei fiinte nu ii acorda acesteia nici un fel de drepturi. Este o persoana umana definita doar de apartenenta ei la specia Homo Sapiens si de aceea ar trebui protejata? Pare prematura derivarea prohibitiei uciderii unei forme de viata doar in baza caracteristicilor sale genetice, chiar si in cazul formelor de viata umane, cu exceptia cazului in care se presupune ca fiintele umane au un interes in a isi proteja copiii. Poate o forma de viata umana reprezenta o entitate morala? Pare a fi o abordare potrivita.

Aspectele morale ale avortului Intrebarea principala din cadrul acestui aspect se refera la momentul exact din evolutia biologica a fetusului (sau a embrionului sau a zigotului) in care se poate spune cu certitudine care e gradul de moralitate a avortului. Extremistii si moderatii sustin ca exista o asemenea etapa in cadrul careia se face trecerea de la fetus la Persoana. Drepturile morale Exista unii oameni care sustin ca ideea unor drepturi morale si a unor obligatii morale e doar o povestioara pentru copii. Nu exista o autoritate etica suprema care ar putea impune o anumita morala. Drepturile si obligatiile depinde de lege. Desi mai bine le-am numi intelegeri morale. Cei cre sustin acest punct de vedere zic ca intelegerile morale au un status similar cu drepturile si obligatiile legale, dar subliniaza faptul ca nici o persoana nu poate sa isi impuna drepturile morale asupra altora. Doar o constrangere formala poate crea drepturi si obligatii intr-o societate, in timp ce o constrangere informala in cadrul unei societatii desi ar fi mai puternica nu poate crea drepturi si obligatii. Numai prin metoda juridica se poate ca intelegerile morale sa duca la stabilirea unor anumite drepturi si obligatii morale specifice. Nu exista drepturi si obligatii morale absolute care sa fie valide universal, intelegerile morale sunt subiective si relative. De aceea, nu exista drepturi morale absolute care sa vina in apararea fetusului. Singura solutie ar fi ca supravietuirea fetusului sa depinda doar de vointa fiintelor umane dintr-o societate morala anume. Din punctul lor de vedere, se poate argumenta ca un avort e imoral numai daca oamenii dintr-o societate au un interes comun impotriva avortului si aleg sa faca o intelegere morala care e sustinuta de lege. Cei care apara punctul de vedere liberal admit ca acel eveniment moral semnificativ din dezvoltarea biologica a fatului, are loc la nastere. Asta inseamna ca avortul e permis inainte ca nasterea sa aiba loc, din punct de vedere moral, dar e imoral sa ucizi nou-nascutul. Argumentele care pot fi aduse inpotriva acestui punct de vedere sunt simple, nu exista nici o diferenta morala relevanta intre o perioada de dinaintea nasterii (sa zicem 5 minute) si perioada imediata nasterii. Concret nu exista decat o singura diferenta, o diferenta biologica, separarea fizica a fetusului de mama. Nu e o idee buna sa se incerce interpretarea acestui lucru drept O Diferenta Morala Relevanta; simplul fapt ca nou-nascutul e separat in mod vizibil de corpul mamei si ca nu mai e dependent de corpul ei, nu e suficient. Violul Ar fi o cruzime nejustificata sa fortam femeia violata sa aduca pe lume pe acel copil. Judith Jarvis Thomson e adepta ideii conform careia dreptul la viata nu inseamna si dreptul la un corp strain de al tau, chiar daca asta duce la avort. Atat fetusul cat si femeia violata sunt inocenti, dar acest lucru nu schimba faptul ca fetusul nu are drepturi. Este evident ca singurele drepturi existente in aceasta situatie sunt cele ale femeii violate, dreptul de a pastra sarcina sau nu. Daca e obligata sa pastreze sarcina ar insemna sa i se reaminteasca zilnic momentele violului, lucru care ar produce o presiune mentala serioasa, de aceea nu ar trebui obligata legal si nici condamnata moral. Punerea in Pericol a Vietii Femeii Nu exista motive concrete pentru care fetusul e lasat sa se dezvolte, atunci cand viata femeii e in pericol. Viata potentiala nu trebuie considerata mai valoroasa decat viata actuala. Este preferabil totusi sa se faca tot posibilul sa fie salvate ambele vieti, dar sa fie clar faptul ca viata femeii e cea mai importanta. Fortarea femeii sa nasca cu pretul propriei vieti inseamna a o forta sa renunte la

dreptul de auto-aparare si la dreptul de viata. Nu exista motive plauzibile pentru care dreptul de auto-aparare al femeii sa fie suspendat. Fetusii cu malformatii grave Este greu de precizat cand anume un fetus prezinta handicapuri mentale sau fizice serioase, deoarece asta duce la o alta discutie: Are sau nu valoare posibila viata a unei fiinte cu handicapuri grave? Ar trebui traita o asemenea viata? O problema de relativitate. Exista cazuri simple, cand situatia e descrisa doar in alb si in negru, dar exista si cazuri greu de evaluat. Printre cazurile simple se numara si urmatorul exemplu: Cazuri in care fie parintii nu sunt capabili de a procreea un copil sanatos si puternic, fie copilul e incapabil de a deveni sanatos si puternic. Societatea nu ar trebui sa forteze femeile sa dea nastere unor copii cu handicapuri majore, asa cum nici nu ar trebui sa forteze femeile care vor sa nasca sa faca un avort din cauza unei fetus cu probleme. Un handicap minor al fetusului nu constituie un motiv suficient de bun pentru un avort. Unele grupuri radicale de persoane cu handicap sustin ca daca unii oamenii cred ca fetusii cu handicapuri serioase nu ar trebui sa traiasca, atunci aceiasi oameni le neaga dreptul la viata lor, ca adulti cu handicapuri serioase. Aceasta obiectie e fara sens, din moment ce fetusii, spre deosebire de adultii umani, nu au nici un interes in a-si continua viata. Fetusii cu handicapuri majore pot fi avortati, adultii umani, fie ei si cu handicapuri majore, trebuie sa fie respectati asemenea celorlalti oameni. Motive financiare si sociale O femeie a ramas insarcinata fara sa vrea si doreste un avort in baza problemelor sale socialoeconomice, ii este teama ca nu va putea oferi un nivel decent de viata copilului. In acest caz, comunitatea ar trebui sa faca tot posibilul pentru a asista si a sustine nasterea copilului acelei femei, daca ea chiar isi doreste aceasta nastere. Societatea ar mai putea sa se ofere sa aiba grija de de acel copil in case speciale alaturi de alti copii asemanatori sau sa caute familii care doresc sa aiba inca un copil. Conform acestei argumentatii, motivele financiare si economice nu ar trebui sa constituie un factor decisiv in a avea un avort, cata vreme exista sansa unui ajutor extern pentru viata acelui copil. Exista o diferenta majora intre primul si al doilea set de motive. Am inteles deja ca prin prisma primului set de motive un avort poate fi justificat si ca prin prisma celui de al doilea set e dificil de facut acest lucru. De ce? Deoarece abilitatea umana de a arata compasiune pentru fetus influenteaza dorinta noastra de a limita autonomia femeii in acele situatii in care motivele ei ne eludeaza. Nu exista motive compulsionale puternice care sa condamne moral avortul. Legile si intelegerile morale si legale exista datorita oamenilor, prin urmare motivele pro si contra avortului sunt intotdeauna subiective si relative. De aceea nu se poate discuta despre corectitudinea sau incorectitudinea unei actiuni anume decat intr-un mod limitat. Un alt motiv pentru care oamenii au sentimente atat de puternice despre conflictul avortului e din cauza ca oamenii au sentimente intuitive puternice prin care simt compasiune fata de fetusi, ca entitati umane neajutorate si vulnerabile. Dar acest gen intuitionism moral nu poate sa devina o fundatie solida si valida pentru drepturile morale. Totul se reduce la felul in care e abordata problema morala a avortului, adica la morala celui care il discuta. Dar nu trebuie acceptata orice abordare. Scopul nu scuza mijloacele si nici mijloacele nu scuza scopul.

Societatea si avortul Unele avorturi au loc datorita presiunii sociale, adica stigmatizarea sociala a persoanelor cu dizabilitati, preferinte fata de copii de un anumit sex, dezaprobarea mamelor singure, suport economic insuficient pentru familii, lipsa de acees sau respingerea metodelor contraceptive sau a eforturilor de controlare a populatiei. Acesti factori pot duce la avorturi fortate sau selective sexual. Una din aspectele cele mai dificile consta in realizarea unui pachet de legi si de pacte morale care sa multumeasca si sa fie in beneficiul majoritatii cetatenilor dintr-o societate oarecare fara sa se puna accentul pe sustinatorii conservatori extremi, liberali sau pe moderati. Ideea e simpla, nu se poate astepta pana cand dezbaterea filozofica e incheiata, deoarece e posibil sa nu existe o solutie care sa multumeasca pe toti. Dar cetatenii acelei societati trebuie sa stie in ce circumstante e permis sau nu avortul. Care ar fi motivele elaborarii unei asemenea solutii? Ale cui credinte religioase si ale cui valori culturale ar trebui folosite? Credintele si valorile majoritatii sau ale grupului dominant al societatii? Cum ramane cu problema drepturilor minoritatilor? Ar trebui sa fie respectate sau refuzate? Intrebari dificile la care nimeni nu poate da un raspuns. Dar problema avortului trebuie rezolvata, cel putin, in termeni practici. O astfel de rezolvare nu se poate baza pe abordari extreme pentru ca trebuie sa acopere problema din cat mai multe puncte de vedere, tinand cont de faptul ca toti cetatenii acelei societati nu pot fi multumiti, asta fiind o sarcina imposibila. De regula e adoptata o pozitie moderata, dar asta nu din cauza ca ar fi corecta, ci din cauza ca acopera mai multe aspecte ale problemei. Cei care pun problema intrun mod dur in dezbaterile publice, fie ei pro sau contra, de regula ignora faptul ca abordarile lor nu sunt eficiente pentru majoritatea oamenilor. O modalitate rezonabila ar fi acceptarea unor pozitii mai mult sau mai putin neutre dupa care sa se ghideze legea. Dar chiar si notiunea de pozitie neutra e discutabila. Toate teoriile etice incearca sa prezinta intr-un mod corespunzator aceasta notiune, dar e greu de facut asa ceva din moment ce nici o teorie etica nu poate fi sustinuta si in acelasi timp sa fie in acord cu altele care trateaza problema din unghiuri diferite. Calea se pare ca este din nou calea de mijloc. Se cauta un compromis. Dar asta nu inseamna ca aici se opreste totul, din contra, trebuiesc cautate in permanenta modalitati mai bune de rezolvare a problemelor etice dificile, avortul fiind una din ele.