Alexandru Lapusneanul Costache negruzzi Nuvela istorica a fost publicata in 1840 in primul numar al revistei Dacia literara si este

una dintre cele mai frumoase scrieri ale lui Costache Negruzzi. Nuvela Alexandru Lapusneanul are un rol semnificativ in dezvoltarea literaturii romane din perioada pasoptista deoarece adopta un sujet original ,istoria neamului roman,asa cum indemna Mihail Kogalniceanu tinerii scriitori in articolul Introductie. Tema acestei opere literare este istoria ,mai precis cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul in Moldova.Sursa de inspiratie este Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche si de Miron Costin ,unele date istorice fiind insa schimbate pentru a creea impactul dramatic dorit. Datorita compozitie riguroase si a simetriei incipitului cu finalul,aceasta nuvela istorica este de factura clasica si romantica datorita personajelor exceptionale, aflate in situatii exceptionale. Structurata in 4 capitole,fiecare capitol avand ca titlu un motto ,nuvela are un subiect solid bine construit deschizandu-se si incheindu-se cu vorbele domnitorului moldovean .Perspectiva spatiala si cea temporala sunt bine definite ,actiunea petrecandu-se in cei 5 ani de domnie a lui Lapusneanul dupa ce-si recapata tronul in fata Tomsii(1564-1569).Atmosfera secolului al-16-lea este redata cu minutiozitate de catre narator prin folosirea detaliului semnificativ a limbajului arhaic si a descrierilor din punct de vedere arhitectural.Perspectiva narativa este definita asadar de prezenta unui narato obiectiv,omniscient si omniprezent, naratiunea la persoana a III-a,impersonala fiind un pas semnificativ de evolutie a scrierii romanesti .Obiectivitatea naratorului se pierde pe alocuri prin interventia acestuia in text:desantata cuvantare. Personajul eponim al textului are rolul de a creea o atmosfera veridica ,actiunea fiind astfel plasata in realitate. Astfel capitolul I se deschde cu sosirea lui Lapusneanul in Moldova cu scopul de a-si recapata tronul de pe care fusese alungat de boieri .El este intampinat de o solie formata din patru boieri: Spancioc,Stroici,Motoc si Veverita,cel din urma spunandu-i raspicat ca tara nu-l vrea si nici nu-l iubeste.Replica domnitorului va da titlul acestui capitol devenind emblematica pentru derularea ulterioara a evenimentelor:daca voi nu ma vreti,eu va vreau.Recapatandu-si tronul fara efort (Tomsa fuge la aflarea vestii ca Lapusneanul e insotit de armata mare si puternica) ,domnitorul incepe si omoara din boieri razbunandu-se astfel pentru tradarea de care au dat dovada.Motoc care conform analelor istorice ,numai era in viata in timpul celei de-a doua domnii a lui Lapusneanul ,trece imediat de partea acestuia relizand ca venise cu ganduri de razbunare. Titlul capitolului al doilea (ai sa dai sama,Doamna) este dat de vorbele unei vaduve care ii cere domnitei Ruxanda (sotia lui Alexandru Lapusneanul) sa-l determine pe sotul ei sa inceteze cu crimele aratandu-i capul sotului ei atarnat in poarta curtii domnesti. Capitolul al treilea, Capul lui Motoc vrem,reprezinta punctul culminant al nuvelei deoarece aici domnitorul pune la cale un plan de-o cruzime nemaintalnita si ii ucide pe cei 47 de boieri,piramida

formata din capetele acestora fiind leacul de frica oferit sotiei sale pentru slabiciunea de care da dovada. Ultimul capitol (De ma voi scula ,pre multi am sa popesc si eu)infatiseaza moartea groaznica a domnitorului moldovean care este otravit de domnita Ruxanda . Personajul principal Alexandru Lapusneanul este unul dintre cele mai bine conturate personaje romantice din literatura romana .Relatia dintre el si domnita Ruxanda este una antitetica ,dihotomia inger-demon fiind specifica romantismului.Prin intermediul anamnezei naratorul face o paranteza oferind informatii despre trecutul nefericit al domnitei Ruxanda.Astfel aflam ca dupa moartea bunului domnitor Petru Rares,tatal ei, cei doi frati ai sai se dovedesc incapabili de a pastra nepatat numele familiei ,unul renuntand la credinta iar celalalt aranjandu-i o casatorie impotriva dorintei acesteia .Prin casatoria cu frumoasa,cinstita si plina de compasiune domnita,Alexanru Lapusneanul castiga bunavointa poporului sau care cinsteste si respecta numele familiei lui Petru Rares.Construit din lumini si umbre ,domnitorul moldovean stapaneste cu abilitate arta disimularii fiind capabil sa-si controleze mania si pornirile ucigase in timp ce pune la cale un plan de omor ,crima fiind dusa pana la nivelul de arta.Un bun cunoscator al psihologiei de masa,Lapusneanul stie sa se foloseasca de oameni manipulandu-i cu abilitate pentru a-si atinge scopul.Setea de razbunare a acestuia este potolita fara graba, pas cu pas nefiind lasat la voia intamplarii niciun detaliu.Prin intermediul pasajelor descriptive,naratorul reda aceasta dualitate a personajului principal .Evenimentele se deruleaza pe parcursul desfasurarii actiunii in ordine cronologica,linear ,ajungand pana la un punct de masima intensitate numit climax. Rasul fortat,muschii care i se rasucesc pe gat,privirea patrunzatoare si sclipirea nefireasca din ochii acestuia ,sunt toate elementele ce contribuie la realizarea unui portret din punct de vedere fizic.Pe fondul dezvoltarii unui conflict exterior naratiunea se deruleaza cursiv fara sinuozitai pastrandu-se astfel o transpunere directa,simpla,neincarcata a limbajului.Detaliile referitoare la obiceiuri,elemente de vestimentatie sau chiar precizarea unor feluri de mancare sunt informatii care ajuta la construirea unei atmosfere specifice acelor vremuri. Elipsa este utilizata de narator pentru compimarea actiunii din ultimii 4 ani de domnie a lui Lapusneanul.Renuntarea acestuia la viata lumeasca si imbracarea in schimb a straielor monahale,reprezinta o alta infatisare ,o noua identitate a acestei personalitati istorice. Arta disimularii este dusa la apogeu in secventa de la mitropolie cand domnitorul tine un discurs plin de smerenie in fata boierilor si norodului adunat la slujba religioasa.Transfigurarea personajului dintr-un domnitor sangeros ,razbunator,intr-unul smerit si cu frica lui Dumnezeu care isi cere iertare boierilor pentru crimele comise este subliniata atat de infatisarea impozanta a acestuia la mitropolie cat si prin atitudinea pioasa si lividitatea fetei de care se sperie si moastele din racla.In opozitie cu acest personaj demonic este pusa domnita Ruxanda care prezentata in tuse albeconstruieste ipostaza angelica a personajului pozitiv din nuvela.Datorita gingasiei ,bunatatii si fragilitatii de care da dovada,ea este singurul personaj al operei care pare neverosimil.Personajul colectiv ,multimea, este pentru prima oara surprins sub aspect psihologic.Asemeni unei hidre cu mai multe capete,multimea adunata in fata portii curtii domnesti ,furioasa si agitata,cere sa se faca dreptate fara a sti insa ce vrea.Efectul de turma este surprins cu o impecabila dexteritate de narator reliefandu-se astfel puterea de manipulare a maselor .

Un alt scriitor roman ce surprinde in miscare acest personaj colectiv este Liviu Rebreanu in romanul Rascoala.Criticul George Calinescu afirma in Istorial literaturii romane de la origini pana in prezent faptul ca daca nuvela lui Negruzii ar fi cunoscut o limba de circulatie internationala ,ar fi fost la fel de cunoscuta precum Hamletde Schakespeare. Naratiunea simpla ,cursiva ,stilul direct si pasajele descriptive constituie principalele trasaturi ale scriiturii negruzziene ce intregeste mesajul moralizator de factura clasica a operei literare.