A mea de Nichita Stanescu

Singurateca ea m asteapta s-i vin acasa, In lipsa mea ea se gindeste numai la mine, ea cea mai draga si cea mai aleasa dintre roabele sublime. Ei i se face ru de singuratate ea sta si spala tot timpul podeaua pn o face de paisprezece carate si tocmai s calce pe dinsa licheaua. Ea spala zidul casei cu mna ei si atirna pe dinsul tablouri ca s se bucure derbedeul, e-hei cazut de la usa-n ecouri. Ea isi asteapta barbatul betiv Ca s-i vina acasa si degetele albe si le misca lasciv pentru ceafa lui cea frumoasa. Pregatindu-i-le de dezbatat ea tine n boluri si zeama acra, parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat s nu greseasca barbatul niciodata drumul predestinat.