Henric al VIII-lea

Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost
rege al Angliei.

Henric a fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea.
Este faimos datorită faptului că a avut şase soţii: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane
Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard şi Catherine Parr.

Henric VIII a fost al doilea fiu al lui Henric VII şi al Elisabetei de York. Fratele său mai
mare, Arthur, Prinţ de Wales, a murit în 1502, lăsându-l pe Henric moştenitor al tronului.

Tinereţea
Născut la Palatul Placentia în Greenwich, Henric al VIII-lea a fost al doilea copil al
regelui Henric VII şi al Elisabetei de York. Din cei şase fraţi ai lui Henric, numai trei —
Arthur (Prinţ de Wales), Margareta şi Maria — au supravieţuit copilăriei. În 1502, după
moartea fratelui său Arthur, Henric devine Prinţ de Wales şi moştenitor al tronului..

Domnia
În 1509, când Henric al VIII-lea a urmat la tron tatălui său, avea optsprezece ani. La puţin
timp, regele se căsătoreşte cu Caterina de Aragon, văduva fratelui său Arthur şi fiica
regelui Spaniei Ferdinand al II-lea al Aragonului. Pentru această căsătorie politică, a
trebuit să se obţină o bulă papală (1503) şi să se facă dovada că prima căsătorie a
Caterinei n-a fost consumată.
Cum moştenitorul tronului trebuia să fie un fiu iar Caterina a născut o fată, Maria (1516)
şi starea sănătăţii sale nu mai îngăduia speranţa că va mai putea avea alţi copii, Henric
divorţează şi se căsătoreşte cu Anne Boleyn în ianuarie 1533. Boleyn este încoronată
regină a Angliei la 1 iunie 1533 şi trei luni mai târziu dă naştere unei fete, Elisabeta.
Henric este excomunicat în iulie 1533.

Parlamentul votează Actul de Supremaţie, care-l consacra pe rege „unicul şi supremul şef
al bisericii Angliei" şi Actul de Succesiune, care anulează prima căsătorie iar pe copiii
născuţi din această căsătorie îi privează de drepturile lor la coroană în favoarea
descendenţilor Annei Boleyn. Cancelarul Thomas More este decapitat pentru că refuză să
depună jurământul prin care să-l renege pe "episcopul de Roma, care uzurpă numele de
papă".

Anne Boleyn este acuzată de trădare şi executată în 1536. După câteva zile, Henric ia în
căsătorie pe Jane Seymour. A doua căsătorie este anulată pe baza unor mărturisiri ale
defunctei, ''Actul de Succesiune din 1536 declară drept moştenitori ai tronului pe copiii
lui Henric cu Jane Seymour iar Maria şi Elisabeta sunt declarate bastarde, deci excluse de
la moştenirea tronului. Jane Seymour naşte în octombrie 1537 un băiat, care avea să
domnească sub numele de Eduard al VI-lea, dar moare la 12 zile după naştere, în urma
unei septicemii.
Thomas Cromwell, conte de Essex dorind să-l apropie pe rege de luterani, sugerează o
nouă căsătorie cu o prinţesă germană: Anna de Cleve. Deşi prinţesa nu-i place lui Henric
căsătoria are loc la 6 ianuarie 1540. Regele doreşte să încheie căsătoria nu doar pentru că
cei doi nu se înţelegeau dar şi din considerente poilitice; ducele de Cleves se angajase
într-o dispută cu Sfântul Imperiu Roman cu care Henric dorea pacea. Regina Anna a fost
suficient de inteligentă să nu împiedice cererea de anulare a căsătoriei şi a declarat că
relaţia nu s-a consumat.

La 28 iulie 1540, (în aceeaşi zi Contele de Essex este executat) Henric se căsătoreşte cu
Caterina Howard, verişoara celei de-a doua soţii, Anne Boleyn. Caterina este acuzată de
adulter şi executată. În 1543, Henric se căsătoreşte pentru ultima dată cu Caterina Parr.

Cele sase sotii ale lui Henric al-VII-lea:

Catherine de Aragon

Anne Boleyn
 Jane Seymour

Anne de Cleves

Catherine Howard
Catherine Parr