Alexandru Lapusneanul De Costache Negruzzi -caracterizarea personajului principal-

Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, este prima nuvela istorica din literatura romana, o capodopera a speciei. Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei literare (1840), nuvela apartine prozei romantice, fiind inspirata din istoria nationala, potrivit recomandarii lui Mihail Kogalniceanu, in manifestul literar al romantismului romanesc, articolul-program intitulat Introductie. Nuvela istorica are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Lupa pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de catre un domnitor crud se raporteaza la realitatile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv. Naratiunea are focalizare zero, obiectiva, sobra, viziunea dindarat. Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventeleor narative si a episoadelor. Conflictul nuvelei este lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ si care constituie replici memorabile rostite de personaje. Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale. Acesta intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud. Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. Principalul confict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Conflictul secundar, dintre Lapusneanul si Motoc, particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in capitolul al III-lea. Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil.

Hotararea de a avea putere domneasca este implacabila si rostita inca de la inceputul nuvelei, in raspunsul dat soliei boierilor trimisi de domnitorul Tomsa, care i-a cerut sa se intoarca de unde a venit pentru ca tara nu-l vrea si nu-l iubeste: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu. Vointei neabatute I se asociaza alte trasaturi. Abilitatea in ceea ce priveste relatiile umane, diplomatia, cunoasterea psihologiei umane sunt calitati ale conducatorului. Face promisiuni linistitoare pentru ceilalti (Motoc, Doamna Ruxanda), dar care ascund un plan de razbunare. Disimulat, regizeaza invitatia la ospatul de impacare, de fapt o cursa, de la alegerea locului si a momentului, la integrarea frazelor biblice in discurs, si pana la detaliile propriei vestimentatii. Are o inteligenta diabolica, reusind sa manipuleze masele sau persoanele, sa-si puna in aplicatie planurile. Personajul este caracterizat direct (de catre narrator, de alte personaje, chiar prin autocaracterizare) si indirect (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentatie). Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentatiei specifice epocii: Purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca. Caracterizarea realizata de alte personaje este succinta: Crud si cumplit este omul acesta. Autocaracterizarea evidentiaza trasaturi morale : n-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine? Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera romantica cruzimea personajului si dorinta lui de a distruge influenta boierilor: uciderea si schingiuirea lor, distrugerea cetatilor si reducearea numarului obstilor moldovene. Replicile personajului sunt memorabile, doua dintr ele figurand ca motto al capitolului I si al IV-lea. Intr-o nuvela istorica, in care conflictul este lupta pentru putere dintre domnitor si boieri, caracterul sangeros al actiunilor lui Lapusneanul pentru impunerea autoritatii domnesti se raporteaza veridic la realitatile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Potrivit esteticii romantice, portretul tiranului se contureaza in antiteza cu alte personaje: cruzimea lui opusa blandetii doamnei Ruxanda, hotararea si taria lui de caracter contrastand cu lasitatea lui Motoc.