ABORDAREA TEXTULUI SCRIS SI A COMUNICARII SCRISE IN INVATAMINTUL PRESCOLAR Orientarea pedagogica data actualei reforme a invatamantului din tara

noastra imprima un nou mod de abordare a demersului didactic.Se pare, ca educatoarele si invatatorii sunt primele categorii care au aderat cu mult curaj la noua conceptie si incearca solutii de aplicare in practica a principiilor psihopedagogiei moderne. Invatarea prescolara are un pronuntat caracter ludic.Aceasta nu exclude rolul conducator al educatoarei in organizarea activitatilor astfel incat, prin deschiderea continua a spiritului copilului catre lumea externa, sa-i largeasca registrul comportamentelor adaptive,prin receptarea continua de informatii , fie prin forma specifica a invatarii prescolare, jocul, fie prin activitati didactice organizate dupa norme pedagogice,creandu-i copilului toate circumstantele favorabile receptarii informationale ca exercitiu necesar evolutiei catre activitati intelectuele implicate in invatarea scolara din ciclurile urmatoare. Desi dominatia tehnologiilor moderne in lumea contemporana este de necontestat, citit-scrisul se dovedeste a fi un domeniu cu valente dintre cele mai importante pentru viata umana.Atunci cand ne referim la citit-scris , avem in minte cuvantul tiparit,in formele in care apare el in existenta zilnica a omului obisnuit.Alfabetizarea capata insa semnificatii mai largi,acoperind o arie mai intinsa de realitati.Pe scara vietii, varsta la care persoana este supusa alfabetizarii devine din ce in ce mai frageda. Daca luam in considerare cerintele invatarii citit-scrisul din perspectiva ofertei societatii catre scoala,ne intrebam:ce raspunsuri primim de la scoala catre societate? Nucleul problemei il constituie realizarea interactiunii dintre copil si sistemul limbajului scris. Primul element pe care gradinita il va lua in considerare este familia din care provine copilul.In acest context , este indispensabila cunoasterea gradului de familiarizare a prescolarului cu cuvantul tiparit:existenta in casa a cartilor ,ziarelor,scrisorilor,felicitarilor,a diferitelor materiale scrise;existenta grijii parintelui de a-i explica copilului,de a-l corecta,de a-l indruma pe taramul limbajului scris;acest lucru se refera nu numai la carti,ziare,ci la orice alta forma de scriere:numele strazii,numarul casei,citirea numarului de autobuz cu care calatoreste,a semnelor de circulatie,a unei firme,a etichetelor de pe produsele cumparate ;existenta unor aspiratii intelectuale ale familiei,valorizarea cartilor,a culturii in general,indiferent de nivelul real de cultura al familiei. Al doilea element ce trebuie avut in vedere de invatamantul prescolar se refera la gradinita in sine:mediul de invatare,activitatile de predare/invatare,obiectivele urmarite.In acest context,scopul principal urmarit este invatarea sau pregatirea citit-scrisului.Calea cea mai sigura pentru atingerea acestui tel este eceea de a-i oferi copilului o experienta placuta si generatoare de succes cu materialul tiparit/scris.Situatiile de acest fel duc la interes pentru carte,pentru citit si pentru comunicarea scrisa.Motivatia favorabila citit-scrisului este esentiala si poate fi construita tinandu-se cont de urmatoarele fapte psihologice: -crearea nevoii de a face un lucru,in acest caz,de a citi/a scrie;

-existenta necesitatii determina dorinta de a o satisface-copilul doreste sa citeasca/sa scrie; -copilul cauta carti,materiale pentru a scrie; -succesul in satisfacerea acestei dorinte canalizate spre un scop trezeste interesul,care este deja motivatie interna. Prima sarcina a gradinitei este aceea de a structura ambianta de invatare astfel incat oferta de cultura sa fie evidenta copilului.Aceasta oferta trebuie sa aiba un caracter natural:citit-scrisul trebuie incorporat intr-o sarcina relevanta pentru viata zilnica a copiluluisi,pe cat posibil,ca parte a activitatii de joc.Educatoarea trebuie sa sprijine si sa incurajeze interactiunea dintre copii.Sarcina de invatare poate fi indeplinita cu mai mult succes si intelegere daca li se permite copiilor sa discute intre ei,sa-si impartaseasca opiniile,experientele,sa se corecteze reciproc.Intre exercitiul grafic al buclei pe o pagini de caiet si o scrisoare buclata catre prietenul din celalalt colt al clasei-dusa de un postas care trebuie sa fie capabil sa citeascaadresa de pe plic- nu poate fi nici o indoiala privind eficienta mult mai mare a celei de a doua activitati. In acest sistem de predare a limbajului,sarcina ce ii revine educatoarei este aceea de a construi in gradinita un mediu care sa favorizeze perceptia acestei semnificatii.Ambianta va fi continuu imbogatita sau schimbata,orientata spre diferite tematici legate de activitatea zilnica,de motivatiile copilului pentru un subiect sau altul.Intr-o sala de grupa trebuie sa existe carti,reviste,ziare,semne indicatoare,instructiuni scrise,afise,etichete,orice alte tiparituri care,cu ajutorul imaginilor si a altor indicatori,pot fi intelese de copilul prescolar.Copiii aduc si ei diferite tiparituri conform intereselor sale,dar si cererii educatoarei care urmareste obiectivele programei.Ei fac afise,scriu notite,compun povesti ori pur si simplu,traiesc experienta unui mediu al cuvantului scris,purtator de sens. In ceea ce priveste varsta la care ar trebui sa inceapa invatarea propriu-zisa a literelor,citirea si scrierea de texte,toti sunt de acord ca fiecare copil isi are varsta lui proprie,in functie de maturizarea sa,de experienta sa culturala si de mediul socialfamilial.Atata vreme cat scolarizarea copilului mic nu ofera flexibilitate,fiecare tara avand stipulata prin lege o anumita varsta de intrare a copilului in clasa I,aceasta varsta va ramane cea a invatarii formale a citit-scrisului.Dar rolul principal al gradinitei ramane,in special,pregatirea pentru manuirea cuvantului scris,oferirea tuturor copiilor a unui mediu de informatie si de educatie adecvat,egalizarea sanselor tuturor copiilor,indiferent de mediul socio-cultural din care provin,si prevenirea unui potential esec scolar.Daca ne gandim ca un copil de 3 ani manevreaza cu usurinta un calculator plin de semne si simboluri,ne putem da seama cat de absurda si de primejdioasa este incapatanarea scolii de a intarzia accesul copiilor la limbajul scris.Este mult mai normal a distribui invatarea citit-scrisului pe o perioada mai mare de timp,decat a sili copilul la un dopaj intelectual in clasa I. Astfel,a audia si a intelege o povestire,un text,a identifica cuvinte familiare,a participa la realizarea unei biblioteci in sala de grupa reprezinta lucruri ce pot fi facute de copii de 3 sau 4 ani;a recunoaste anumite elemente dintr-un text pentru a descoperi sensul sau functia,a identifica si a sti de ce se utilizeaza diferite suporturi de scriere,a utiliza biblioteca sunt deprinderi accesibile copiilor de 4-5 ani.

A invata citirea si scrierea in gradinita inseamna a fi antrenate functiile mentale de baza,pentru a intelege mai intai ca scrierea este purtatoare de sens si ca are diferite roluri;pentru a recunoaste diferite suporturi ale limbajului scris(carti,reviste,etc.);pentru a intelege permenenta scrierii in pofida modificarilor tipografice ori de organizare spatiala;pentru a intelege corespondenta oralscris,pentru ca prescolarul sa fie apoi progresiv capabil de a stapani cuvintele si textele propuse luand in considerare anumiti indicatori:cuvintele identificate in mod global,considerarea contextului,semnele de punctuatie,literele alfabetului.In aceste conditii se poate afirma ca un copil este capabil intre 3 si 6 ani sa invete cititscrisul,aceasta invatare transformandu-se incetul cu incetul in automatism eliberator. Stefanescu Luminita-educatore Gradinita nr.29 Caprioara-sector 4 Bucuresti