Drenajul postural in cazul afectiunilor respiratorii

Fiind o metoda accesibila de tratament, aria sa de cuprindere este legata de: bronsita cronica obstructiva hipersecretorie, bronsectazia, abcesul pulmonar, mucoviscitoza, pneumoniile necrotice sau pneumopatiile in rezolutie etc. Drenajul postural favorizeaza mobilizarea secretiilor, in conditiile in care pacientul este plasat intr-o pozitie adecvata localizarii secretiilor, in asa fel incat acestea sa fie evacuate usor. Tehnicile de aplicare a drenajului postural sunt diverse. Insa, desi nu prea sunt agreate de pacienti, se impun prin rezultate obisnuite. Sunt situatii cand, datorita asocierii la afectiunile pulmonare si a altor maladii (insuficienta circulatorie, hipertensiune, operatii recente etc.) , pacientii nu pot beneficia de efectele posturarii (Sbenghe, 1981). Eficienta drenajului postural creste atunci cand este asociat cu educarea tusei si expectoratiei dirijate, cu tapotamentul, vibratiile si cu exercitii respiratorii. Sedinta de drenaj postural este structurata dupa cum urmeaza: - Exercitii de relaxare asociate cu respiratii de tip diafragmatic din pozitia de decubit dorsal, durata: 3-5 min.

- Pacientul adopta pozitia de drenaj corespunzatoare, fie pe patul articulat, fie pe saltea: 6-10. - La patul basculant se executa respiratii adaptate: inspiratie in pozitia decliva cu capul in sus, expiratie cu capul in jos, durata: 2-4 min. - Revenire in pozitia de drenaj, unde I se aplica manevrele de masaj, tapotamentul si vibratiile, durata: 1-2 min. - Folosind tehnica tusei (tusea provocata) si a expectoratiei dirijate, se avacueaza secretiile bronsice, se incearca de 2-3 ori. - Rrespiratii linistite, cu accent pe antrenarea zonelor pulmonare. Se utilizeaza de obicei respiratia de tip costo-diafragmatic.

Indicatii metodice:
- Sedintele pot fi repetate de 2-3 ori pe zi, cu o durata de 20-30 de minute, independent sau in sala de kinetoterapie. - Atentia trebuie indreptata la inceput asupra zonelor mai incarcate, ajungandu-se treptat la cele sanatoase. - Posturile de drenaj este bine sa fie asociate cu alte tehnici de recuperare, asigurandu-se astfel, prin sumatie, cresterea beneficiilor terapeutice. - Cu efecte benefice in planul terapeutic complex sunt creditati: aerosolii, taponamentul si vibratiile, educarea tehnicii tusei si a expectoratiei dirijate, exercitiile de respiratie cu accent pe respiratia fortata, alternarea pozitiilor declive prin intermediul patului basculant. - Pozitiile declive sunt contraindicate persoanelor in varsta, ateroscleroticilor, hipertensivilor si celor cu insuficienta cardiaca.

In aceasta situatie se adopta pozitii care favorizeaza drenajul, dar fara a determina aparitia unor complicatii. - Cand drenajul nu se poate aplica in bune conditii, se apeleaza la tehnica de aspiratie bronsica (Dutu si Teodorescu Exarcu, 1979). In functie de zona care urmeaza a fi drenata, bolnavului I se recomanda ca asezarea in pat sa fie intr-o pozitie decliva, ce poate avea un caracter relativ permanent. In aceste conditii, se modifica pozitia patului pentru ca bolnavul sa poata adopta anumite posturi: - Sub picioarele patului se plaseaza doua inaltatoare pentru a oferi conditii de mentinere a capului in orizontala; - Se regleaza partea mobila a patului pentru a oferi posibilitatea ca bolnavul sa stea intr-o pozitie semisezanda; - Pozitia corpului in pat poate fi in decubit lateral pe partea dreapta sau stanga, iar inclinarea posterioara sau anterioara se poate realiza cu ajutorul unor perne. Pentru reeducarea diafragmei se adopta postura de decubit dorsal cu un saculet cu nisip pe ebdomen sau decubit ventral cu o perna sub torace.

Pozitii de drenaj ale lobilor superiori

-segmentul apical : bolnavul sta in pozitia asezat sau semiasezat, trunchiul etse inclinat spre dreapta pentru segmentul apical stang si spre stanga pentru cel drept; -segmentul anterior : bolnavul sta in decubit dorsal, cu hemitoracele ridicat si intors spre stanga (dreapta);

-segmentul posterior drept : bolnavul sta in decubit lateral stanga, cu capul pe o perna, trunchiul inclinat spre inainte, genunchiul drept indoit si sprijinit in fata, iar bratul drept se sprijina pe perna. -segmentul posterior stang : decubit lateral dreapta, trunchiul ridicat la 45 de grade.

Pozitii de drenaj ale lobului mijlociu si lingulei:

-decubit lateral stanga (dreapta), trunchiul cu o rotatie posterioara de 45 de grade, sprijinit pe o perna, in pozitie decliva cu capul sub orizontala la un unghi de 10-15 grade.

Pozitii de drenaj ale lobilor inferiori:

-segmentul apical(Fowler) : decubit ventral, umarul stang (drept) ridicat la 20 de grade in pozitie decliva, cu capul sub orizontala la 10 -15 de grade; -segmentul anterior: decubit dorsal cu genunchii indoiti, o perna sub genunchi, in declin, capul sub orizontala la un unghi de 10-15 grade ; -segmentul posterior stang (drept) : decubit ventral in pozitie decliva, corespunzator unui unghi de 10-15 grade (picioarele patului ridicate cu 40-45 de cm); -segmentul lateral stang (drept) : decubit lateral cu perna sub hemitoracele stang (drept), pozitie decliva cu un unghi de 10-15 grade.

Posturari in cazul afectiunilor neurologice

In hemiplegie, tratamentul postural este esential in directia asigurarii conditiilor pentru reducerea motilitatii active, darneaparat-sa fie instituit precoce, inca din faza acuta, cu bratul in usoara abductie, antebratul in extensie, degetele in extensie, membrul inferior este mentinut intins cu laba piciorului in unghi drept sau chiar in dorsiflexie (Albert, 1969). Pe parcursul zilei, se recomanda alternarea pozitie de decubit dorsal cu cea de decubit lateral pe partea sanatoasa, la fiecare 2-3 ore. Pentru a fi benefica, posturarea trebuie sa raspunda la 3 cerinte: -pozitia segmentului liber supus pozitionarii sa nu depaseasca pragul de sensibilitate dureroasa si sa ramana sub tensiune pe toata durata sedintei posturale; Sa se evite pozitiile ce pot determina, in compensatie, miscari de substitutie; -sa fie mentinute pe durate cat mai mari de timp, mergand pana la 10 12 ore pe zi. Posturarea in pat in decubit dorsal se realizeaza cu gatul si cu trunchiul in extensie, folosind un sul mic plasat sub ceafa, cu membrul superior plegic plasat in extesnie, palma in pronatie, degetele in extensie prin intermediul unui saculet cu nisip.

Posturarea in decubit ventral se realizeaza cu bractie in abductie peste 90 de grade, cotul in flexie, antebratul in pronatie, iar in mana se tine un sul. Posturarea in decubit lateral se realizeaza numai pe partea sanatoasa, bratul in usoara abductie cu ajutorul unei pernute, cotul in flexie la 90 de grade, mana in pronatie, tine un sul, membrele inferioare in usoara flexie, cel plegic depasindu-l pe cel sanatos, intre membre plasandu-se o perna sau patura. Posturarea in asezat se realizeaza cu bratul afectat in abductie, cu un saculet de nisip in mana, la nivelul cotului se plaseaza o perna pentru a mentine bratul in abductie, iar antebratul in pronatie. Asezat, bratul in usoara abductie, antebratul flectat in rotatie externa cu un sul in mana, fiind fixat un saculet cu nisip (Vlad si Pendefunda, 1992).

Posturarile in afectiunile cardiovasculare

Utilizarea posturilor in afectiunile cardiovasculare sigura pacientului conditii de protejare prin reducerea activitatilor motrice la un interval cat mai redus de timp. -pacientii cu infarct miocardic trebuie sa ramana imobilizati la pat, pana ce trece perioada de instabilitate clinica altfel spus , de risc vital. -pacientii de ateroscleroza obliteranta a membrelor inferioare li se aplica metoda Burger, care consta in: decubit dorsal, cu membrele inferioare la 45 de grade mentinute in sprijin pe o perna timp de 5-6 min ; se trece in asezat la marginea patului, cu gambele in aternat la 45 de grade, pe o durata de 3-4 minute ; pauza in decubit dorsal 3-4 min. Acest ciclu este repetat de 4-6 consecutiv, fiind executat de mai multe ori pe zi. Metoda faciliteaza cresterea debitului sanguin, datorita distensiei pasive a vaselor colaterale, ca urmare a presiunii hidrostatice astfel induse (Obrascu, 1986). In tulburarile cardiovasculare hipokinetice se recomanda ca, inainte de provocare reactiei de adaptare circulatorie in ortostatism, sa se faciliteze drenarea circulatiei venoase de la nivelul membrelor inferioare prin posturarea pacientului in decubit dorsal cu picioarele intinse, calcaiele sprijinite pe perete, coapsele flectate la 90 de grade fata de trunchi. Aceasta postura este mentinuta timp de 3 minute.

-in cazul flebitelor, posturarea este in decubit dorsal, cu picioarele plasate la 20-30 de cm mai sus decat planul patului.