Editorial Unul dintre cele mai extraordinare lucruri de care oamenii sunt capabili este acela de a drui.

Verbul are ca prim explicatie sinonimia cu a da n dar ceva cuiva si cu a face un dar cuiva, dou actiuni prin excelent creative si benefice. Atunci cnd sensul sintagmei se extinde, iar implicatiile darului cresc, avnd o mai puternic relevant, conotatiile ncep s fac referire la nsemntatea pe care gestul l are pentru cel cruia i se ofer darul; se foloseste verbul cu sensul de a cinsti pe cineva cu ceva, a acorda cuiva ceva, a nzestra pe cineva cu ceva sau a dota, moment n care primitorul fie primeste dovada stimei de care se bucur, fie primeste cele necesare pentru a-si ncepe viata sub cele mai bune auspicii. Venind vorba de bani, exist obiceiul de a dona pentru ca lucrurile n care credem sau n care ne regsim interesele s poat demara sau merge nainte. Poate cel mai apropiat, din punct de vedere semantic, este a oferi, care mi se pare c are, n plus, legtur cu ofranda religioas, vzut ca obligativitate si necesitate. Iar cea mai complex si mai dificil dimensiune a termenului este cea reflexiv, care presupune druire de sine, care presupune pe a se consacra, a se dedica, a se face pe sine dar. Lucrul care m nedumereste putin este urmtorul: oare s fie att de simpl povestea asta cu druirea? Adic: dai - e bine, nu dai - nu e bine? De cele mai multe ori, capacitatea de a drui e considerat o calitate n sine, lucru ce mi se pare o eroare, si nc una foarte grav. Esenta nssi a darului este nevoia de dar a celui ce-l primeste. Dac nu exist nevoia, darul trebuie s aib forma eliberrii, pentru c... sunt lucruri pe care le druim celorlalti care au efectul unui lant, care se mai si strnge, n timp, n jurul gtului. Pentru c, n momentul acela, druirea se confund cu silnicia primirii. Si pentru c atunci, gestul de a drui, n sine, se anuleaz. Nu conteaz ct de mult nseamn lucrul druit pentru cel care druieste, desi e adevrat c uneori ne putem drui sufletul si ntreaga fiint. Atta c nu are nicio relevant asta, si nimeni nu trebuie s se simt obligat a primi. Prin urmare, tuturor celor crora eu le-am fcut daruri netrebuincioase, iertciune. Uneori, darul cel mai potrivit e lipsa lui. Si cteodat, cea mai bun replic din viata unui om e cea pe care o repetam cnd eram mici si ntelegeam c undeva nu e nevoie de darurile din noi: "mi iau jucriile si m duc la scara mea." (Iulia Musat)

Gnd Cel mai bun cadou pe care l poti oferi cuiva este ntreaga ta atentie. (Richard Moss) Exercitiu de inspiratie ntr-o zi de var, un autobuz se opintea pe o sosea ce traversa ntinsele preerii. Pe un scaun din spate, sttea un btrn usctiv, tinnd n brate un mnunchi de flori de cmp. Pe partea opus, o fat oaches se uita fascinat la macii, margaretele si albstrelele din bratele btrnului. Nu-si putea lua ochii de la ele. Rzbtea din cnd n cnd pn la ea parfumul proaspt de flori. ncerc s priveasc pe fereastra prfuit a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrgeau florile btrnului. La urmtoarea statie, btrnul ddu s coboare. Ezit o clip, dup care se adres fetei. "Vd c-ti plac florile mele. Cred c sotiei mele i-ar face mare plcere s ti le druiesc. Am s-i spun c ti le-am dat tie." Fata primi florile mbujorndu-se de plcere. l urmri apoi pe btrn cum coboar din autobuz si intr pe poarta de fier forjat a unui cimitir din apropiere. Banc