Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
REMARCĂ :
• Pentru a-ţi ocupa locul sub soare;
• Pentru a te apăra de atacuri;
• Pentru a-ţi exprima punctul de vedere:
TREBUIE SĂ ŞTII:
• SĂ VORBEŞTI
• SĂ ASCULŢI
• SĂ ÎNVEŢI
• SĂ COMUNICI
ROLUL COMUNICĂRII:
a) Nevoia de a fi;
b) Dorinţa de a apărea;
c) Frica de a dispărea.
PRINCIPII FUNDAMENTALE:
a) În societate, pentru a exista, trebuie mai întâi să te faci acceptat şi
pentru aceasta trebuie să te pui în valoare;
b) Pentru a te dezvolta trebuie să-ţi construieşti o imagine şi să ştii să
te impui în spaţiul public;
c) Pentru a rezista trebuie să ştii să te aperi ;
d) Pentru a trăi trebuie să interacţionăm cu mediul în care existăm;
1
Observaţie: Comunic. Deci, exist!
Nu există realitate fără comunicare.
• Un produs, un serviciu, eveniment, cauză sau idee care nu sunt
cunoscute, nu există în societate;
• Aceleaşi elemente, dacă sunt prost cunoscute sunt prost percepute;
• Ceea ce este prost perceput atrage şi antrenează percepţii
deformate;
• Ştiinţa vieţii se bazează pe principiul comunicării(viaţa animalelor
şi plantelor)
• Pentru a-şi menţine existenţa, o organizaţie trebuie să se facă
cunoscută.
• Pentru a se dezvolta ea trebuie să-şi seducă mediul.
• Pentru a nu cădea în capcanele informaţiilor care i-ar putea dăuna,
trebuie să se apere.
• Pentru a-şi valoriza zona de influenţă, ea trebuie să cucerească.
• Pentru a domni-ea trebuie să se impună.
În acest context Comunicarea constituie un instrument eficient de
schimb de informaţii chiar dacă unele persoane afirmă că ea ar fi un instrument
de manipulare.
Actul seducţiei nu duce automat la victorie!
Toţi sunt în competiţie cu nişte rivali!
Într-o societate deschisă orice organizaţie poate revendica dreptul la
tăcere sau la cuvânt şi în acelaşi timp se supune inconvenientelor sau avantajelor
luării sale de poziţie. Rezultă că recurgerea la Comunicare şi PR devine o
alegerea sau o obligaţie a organizaţiei care doreşte să participe la dezbaterile
publice.
Apare de aici următoarea reflecţie şi întrebare:
2
2. Comunicarea este o alegere sau o obligaţie?
Depinde! De exemplu a):
• Nu s-ar vorbi despre politică fără comunicare. Fiecare partid se face
cunoscut prin strategii de comunicare bine gândite pentru a-şi câştiga
electoratul.
• Politica este construită pe discursuri.
• Politica = arta de a propune căile cele mai potrivite pentru a câştiga
voturi.
b) În economie, publicitatea este factor de antrenare a acesteia. Fără ea nu
ar exista consumul sau producţia de masă. Cu cât consumatorilor li se vor părea
mai seducătoare produsele, întreprinderile vor produce mai mult, iar economia
va prospera.
c) În plan social, comunicarea este cea care dă realitate cauzelor. Poziţia
faţă de homosexuali a Bisericii şi unei părţi din populaţie – se înfruntă aici două
părţi ale realităţii.
d) Atunci când şoferii blochează Piaţa Victoriei sau lucrătorii la Oltchim
drumurile, ei vor de fapt să atragă mass-media. Ei nu au în vedere
inconvenientul blocării , ci faptul că vor atrage mass-media.
e) Medicina a schimbat medicamentele pe informaţii. Se încearcă mai
mult prevenirea în raport cu îngrijirea. Medicina se formează în jurul unui
discurs de prevenire: scăderea consumului de grăsimi, mişcare, scăderea
consumului de alcool şi tutun, diminuarea sau chiar eliminarea consumului de
droguri etc.
f) Nu există cultură fără comunicare. Un artist apare pe scena publică
dacă răspunde logicii mediatice:
• Face un spectacol
• Lansează un CD
3
• Se căsătoreşte
• Divorţează, moare.
Dacă alege să fie discret, există toate şansele ca el să fie uitat curând!
4
-mimat
STRATEGIILE DE COMUNICARE SUNT:
Metode de a te face remarcat;
Sisteme de autoapărare.
În procesul „c” următoarea ţintă este „Π”.
După ce: - domini concurenţii trebuie găsite m, m’ pentru a convinge Π.
- ai sedus mass-media
Comunicatorul trebuie să identifice modalităţi prin care se adresează unui public
diversificat care:
- posedă cunoştinţe reduse despre Σ
- cunoaşte puţine informaţii despre produse, servicii, idei;
- are o atitudine pozitivă sau negativă faţă de obiectul „c”;
- nu înţelege de ce trebuie să-şi schimbe comportamentul.
4. Zgomotul comunicaţional
(A atrage atenţia)
Înainte de a convinge „Π” despre un anumit lucru, trebuie atrasă atenţia
lui.
Dacă Π nu cunoaşte Σ ,produsele ei sau cauzele pe care le apără, publicul
nu le va adopta;
În fiecare zi apar: organizaţii, produse, candidaţi, „vedete”, idei etc.
Pentru a-şi impune existenţa ele trebuie să se facă remarcate. Cu cât se fac
mai remarcate ele „umbresc” concurenţii iar aceştia sunt nevoiţi să
depună un dublu efort pentru a menţine interesul şi atenţia de partea lor.
Organizaţiile (Σ): companii, bănci, societăţi de asigurări, firme de
transport aerian sau auto, furnizori de servicii medicale etc. bombardează
consumatorul (Π) cu mesaje (m, m’) pentru a-i reaminti că: SUNT ACOLO ŞI
NU VOR SĂ FIE UITATE.
5
Moduri de a atrage atenţia:
a) INDIVIDUL- maniera de a se îmbrăca, de a se coafa etc.
b) FIRMA – crearea de evenimente(atenţia mass-media)
c) ONG-uri: proteste, manifestaţii.
De multe ori, pentru a face un „zgomot comunicaţional” relevant se
recurge la IDEI ORIGINALE.
A te face –cunoscut
este o condiţie de a accede în spaţiul public.
--acceptat
Cei – tăcuţi vor fi înlocuiţi de cei dinamici.
--discreţi
6
O organizaţie Σ doreşte:
să atragă atenţia pentru a se vorbi despre ea;
să facă ştiute deciziile, activităţile, orientările sale;
să creeze legături armonioase cu publicul său(Π).
Observaţie: Nu este suficient să te faci cunoscut, ci trebuie să te faci acceptat.
Prin comunicare se creează un climat favorabil între Σ şi Π, se construiesc
raporturi pozitive, se instaurează un climat de înţelegere şi acceptare.
7
7. Cale de rezolvare a problemelor
O organizaţie(Σ) se confruntă cu numeroase probleme. Comunicarea s-a
instituit drept un mijloc original de a le rezolva.
În ce situaţii este comunicarea oportună şi benefică:
descoperirea unor „defecte” ale produselor;
acuzaţii privind responsabilitatea unor companii(angajaţii nu-şi fac
datoria);
acuzaţii privind poluarea mediului;
acuzaţii de corupţie şi luare de mită etc.
Prin comunicare, se orientează opinia publică pentru o atitudine favorabilă.
Adică se realizează o gestiune a mizelor.
8
9. Comunicare şi imagine
Σ Π
V
9
produce bunuri de proastă calitate;
este puţin interesată de plângerile clienţilor
ea riscă să devină „oaia neagră” a comunităţii, fiind din ce în ce mai izolată.
Pentru că în viziunea
Ce motivează alegerea unei
clienţilor, o marcă de
maşini şi nu a alteia care are
produs cu imagine mai
acelaşi preţ?
bună este preferată.
A ALEGE ~ A RENUNŢA
personalitatea organizaţiei
IMAGINEA este construită de:
acţiunile de RP desfăşurate
10
10. Strategii de comunicare pentru a se apăra
Pentru: - a exista
- a se dezvolta
- a se valorifica
organizaţia (Σ) îşi dezvoltă strategii de comunicare. Pentru a-şi menţine
succesul, organizaţia trebuie să lupte cu adversarii, respectiv concurenţii.
Organizaţiile evoluează pe un teren de luptă: spaţiul public. Nimeni nu
este la adăpost de competitori. Ele sunt „pândite” de :
mass-media
concurenţi
consumatori
autorităţi
De aceea ele trebuie să se apere, să contraatace.
Exemple: - Pasajul Basarab (aurolaci)
- Bolnavii tuberculoşi la Scorniceşti
- Demolări sau tăieri de copaci.
11
-să ştii să analizezi aceste opinii;
-să fii capabil să te adaptezi în funcţie de acele opinii.
Dacă organizaţia Σ va lăsa în grija altora orientarea opiniei publicului,
atunci ele vor deveni „victima” percepţiei pe care organizaţiile
concurente o vor impune.
Publicurile (Π) filtrează informaţiile primite. Acestea sunt adesea
contradictorii, astfel că publicurile respective devin inconstante.
Într-o organizaţie, grija de a aprecia ceea ce gândeşte publicul aparţine
comunicării. Comunicatorii sunt cei care identifică:
Stările de spirit
Salturile de dispoziţie
Aşteptările şi pasiunile sale.
Publicul este supravegheat pentru a fi orientat mai bine. De aceea
comunicarea devine un proces de influenţare.
12
Prima grijă a conducătorului organizaţiei este de a face totul ca aceasta să
meargă bine şi nu să stea la dispoziţia presei. Acest lucru se întâmplă mai ales în
perioade de criză organizaţională când organizaţia trebuie să se gândească la:
Publicurile atinse de criză
Guvernul care cere explicaţii
Mass-media care trebuie să informeze populaţia.
Deci, managerii îmbină:
- îndatorirea lor supremă cu
- necesitatea de a răspunde mass-mediei.
De aceea organizaţiile îşi stabilesc un purtător de cuvânt. Managerii care
opun rezistenţă sunt transformaţi în „stâlpul infamiei”.
Organizaţia are drept la o viaţă privată care trebuie respectat. Dar, dacă nu
se sinchiseşte de realitatea mass-media, ea trebuie să-şi asume şi consecinţele
respectivei atitudini.
Mass-media are un rol social: supravegherea mediului(câinele de pază).
Datorită acestui fapt instituţiile, organizaţiile şi persoanele care evoluează pe
spaţiul public trebuie să le ofere sprijin.
13