CLASIFICAREA ASIGURRILOR

Asigurrile reprezint un domeniu vast, acestea de la nceputuri i pn n prezent cunoscnd o mare diversitate i dezvoltare, fapt ce face necesar i posibil cunoaterea i clasificarea lor. n literatura de specialitate se ntlnesc tipuri i categorii variate de asigurri determinate de utilizarea unor diverse criterii, cele mai des ntlnite fiind: 1. Dupa regimul juridic sau forma de realizare, se disting: a. asigurari prin efectul legii - se caracterizeaza prin faptul ca relatiile de asigurari dintre asigurati si asiguratori sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu. Astfel de asigurari se practica n toate tarile lumii, cu diferite nuante. La noi, n perioada 1949 - 1990, asigurarea prin efectul legii a avut o sfera de cuprindere extinsa (asigurari de raspundere civila auto, asigurari agricole, asigurari de accidente a calatorilor). Dupa 1991, sfera asigurarilor prin efectul legii s-a restrns: - prin Legea Asigurarilor s-a instituit excluderea obligativitatii asigurarii cladirilor si a constructiilor, a animalelor, a cladirilor agricole etc.; s-a legiferat mentinerea caracterului obligatoriu a asigurarii de raspundere civila auto.

b. asigurari facultative (contractuale) - se caracterizeaza prin faptul ca relatiile dintre asigurati si asigurator se stabilesc prin liberul consimtamnt al partilor, pe baza unui contract de asigurare. 2. Dupa obiectul asigurarii, exista: a. asigurari de bunuri - au ca obiect valorile materiale, animale, bunuri de tot felul, susceptibile a fi distruse sau vatamate de accidente, calamitati naturale, indiferent de forma lor de proprietate. Principalele forme de asigurare n cadrul acestei ramuri sunt:

- asigurarea animalelor; - asigurarea culturilor agricole; - asigurarea cladirilor, constructiilor si a continutului acestora; - asigurarea de transport terestru, aerian si maritim; - asigurarea autovehiculelor; - asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice etc. b. asigurari de persoane - au ca obiect persoanele fizice pentru cazuri de deces, invaliditate permanenta din accident etc. Acestea pot fi: - asigurari de viata sau - asigurari pentru cazurile de accidente. c. asigurari de raspundere civila - au ca obiect raspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate si vatamarea unor terti. Se disting: - asigurarea de raspundere civila auto (obligatorie); - asigurarea de raspundere civila legala sau contractuala (facultativa); - asigurarea raspunderii constructorului. Prin asigurarea de raspundere civila se realizeaza, de fapt, protectia patrimoniului asiguratului, pentru ca, n cazul n care el ar produce un prejudiciu unui tert, asiguratorul si-a asumat raspunderea si intervine n acordarea despagubirii persoanei fizice sau juridice. 3. n raport cu cadrul national n care opereaza diferite forme ale asigurarii, se disting: a. asigurari interne - opereaza pe plan national, n cadrul fiecarei tari, fiind promovate prin intermediul societatilor de asigurare care actioneaza pe piata asigurarilor din tara respectiva; b. asigurari externe sau internationale - s-au dezvoltat pe masura amplificarii schimburilor de marfuri ntre partenerii din diferite tari si se

caracterizeaza prin luarea n considerare a unor riscuri care pot afecta bunuri si persoane aflate n parcurs international (ex.: cartea verde - pentru automobile, asigurarea pentru riscuri financiare si politice etc.) 4 Dupa natura relatiilor dintre partile implicate n asigurare, exista: a. asigurari directe sau propriu-zise - n care sunt implicati, nemijlocit, asiguratul si asiguratorul si intervine, dupa caz, contractul sau polita de asigurare. Acestea sunt asigurari traditionale si au o sfera larga de cuprindere, viznd toate ramurile; b. coasigurari - sunt o forma de asigurare directa n care asiguratul ncheie contractul de asigurare, pentru masa bunurilor asigurate, cu mai multe societati de asigurari n acelasi timp, dar n cota parte, riscurile vizate fiind greu de avizat de catre o singura societate de asigurari; c. reasigurari - sunt asigurari indirecte, fiind o forma de asigurare a asiguratorului. Aparitia reasigurarilor este motivata de cresterea valorii bunurilor aduse n asigurare de catre asigurati si de cerinta impusa asiguratorului de a face fata unor riscuri grele. Prin reasigurare, asiguratorul cedeaza unui reasigurator (societate de asigurari - reasigurari) o parte, mai mare sau mai mica, din riscurile preluate de la asiguratii sai si primele aferente.

ELEMENTELE ASIGURRILOR

Continutul complex si formele n care se perfecteaza asigurarile sunt foarte variate. Cu toate acestea, ele au anumite elemente comune: 1. Subiectul asigurarii - asigurarea implica o serie de parti sau subiecte, pesoane fizice sau juridice, ntre care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Acesti subiecti sunt: a. asiguratorul - este persoana juridica (societatea de asigurari) care, n schimbul primei de asigurare ncasate de la asigurati, si asuma raspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment n viata persoanei respective sau

de a plati despagubiri pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde, n baza legii, fata de alte persoane; b. asiguratul - poate fi: persoana fizica sau juridica care, n schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, si asigura bunurile mpotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica care se asigura mpotriva unor evenimente care pot sa apara n viata sa, precum si

- persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejuduciul pe care l poate produce unor terte persoane. La asigurarile de bunuri apare ca asigurat att persoana fizica, ct si persoana juridica, n timp ce la asigurarile de persoane pot fi asigurate doar persoanele fizice. c. contractantul asigurarii - persoana fizica sau juridica care poate ncheia asigurarea, fara a obtine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate sa ncheie asigurarea pentru salariatiii sai transportati la si de la locul de munca). n general, notiunile de contractant si beneficiar se ntlnesc numai n asigurarile de persoane. La asigurarile de bunuri, asiguratul ndeplineste, simultan, rolul de contractant si de beneficiar al asigurarii. La asigurarile de raspundere civila, beneficiarul asigurarii este terta persoana care a suferit paguba. d. beneficiarul asigurarii - este persoana care are dreptul sa ncaseze asigurarea sau despagubirea, fara sa fie neaparat parte n contractul de asigurare. Exista situatii n care beneficiarul poate fi desemnat explicit n contractul de asigurare sau acest lucru se face n cursul executarii contractului, prin declaratie scrisa comunicata societatii de asigurare sau prin testament. n alte situatii, beneficiarul este desemnat prin conditiile contractului de asigurare. De asemenea, pot exista mai multi beneficiari, cu drepturi egale asupra sumei asigurate sau cu drepturi diferentiate, daca s-a dispus astfel. 2. Obiectul asigurarii - poate fi reprezentat de:

a. bunuri - asigurarile de bunuri implica plata unor despagubiri de catre asigurator n favoarea asiguratului, n cazul n care, datorita unor calamitati, accidente, se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate; b. persoane - acestea pot constitui obiect n asigurare prin faptul ca asiguratorul garanteaza persoanei fizice - ca asigurat - sau unei terte persoane - ca beneficiar n asigurare - plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului n functie de care s-a perfectat asigurarea; raspunderea civila - asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana fizica sau juridica, careia asiguratul i-a produs un prejudiciu.

c.

3. Interesul n asigurare - reflecta manifestarea de vointa favorabila promovarii raporturilor de asigurare ntre parti. Interesul n asigurare este motivat de risc, ntr-un context social, tehnico-economic, de mediu, etc., dar poate constitui si efectul unui act educational, a fortei financiare a persoanei fizice sau juridice n mediul de referinta. n asigurarea de bunuri interesul asiguratului se naste dn raporturile persoanei cu privire la un anumit bun asigurabil, pe care l detine sau l poseda. Interesul reflecta valoarea pecuniara, expusa pierderii, a bunului asigurat sau valoarea patrimoniala ce poate fi pierduta de asigurat ca urmare a sinistrului. Reiese ca, interesul asiguratului trebuie sa aiba un caracter economic si sa fie evaluabil n bani. n asigurarea de persoane, interesul este n strnsa legatura cu evenimentele sau riscurile sub incidenta carora se afla persoanele. Interesul asigurabil apare ca o optiune pentru o masura de prevedere si ca un mijloc de economie pe termen lung. n asigurarile de raspundere civila, interesul se refera la patrimoniul celui responsabil, amenintat a fi micsorat n caz de sinistru, cu sumele datorate de asigurat tertului pagubit sau vatamat pentru acoperirea prejudiciului de care este raspunzator.

4. Riscul - notiunea de risc este esentiala si caracteristica n ansamblul elementelor generale ale asigurarilor. Riscul are semnificatii multiple: pericol sau

primejdie posibila sau eveniment incert, posibil si viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de munca, sanatatea, viata, etc. Riscurile pot fi provocate de fortele naturii, acestea putnd actiona cu caracter accidental (forta majora, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de forte umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a influentelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfectiunile comportamentului uman. Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care, odata produs, datorita efectelor sale, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata. Notiunea de risc asigurabil are, de regula, mai multe sensuri: - risc asigurabil folosit n sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu ct acest eveniment are o frecventa mai mare, cu att este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea. - un alt sens este posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindina, incendiu, seism etc.). n cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevazut, dar posibil de realizat, care, odata produs, conduce la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului. Fenomenul care a fost deja produs se numeste caz asigurat sau sinistru. - Riscul asigurat mai poate fi ntlnit si n sensul de marime, dimensiune a raspunderii asumate de asigurator prin ncheierea unei asigurari. n asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care ndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: producerea fenomenelor, pentru care se ncheie asigurarea, sa fie posibila, cu o anumita regularitate n producere si un grad de dispersie teritoriala ct mai mare, pentru ca altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea necesara formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare;

fenomenul trebuie sa aiba, n toate cazurile, caracter ntmplator; nregistrarea fenomenului sa se poata realiza n evidenta statistica. Existenta unor date referitoare la producerea riscului pe o perioada ct mai ndelungata, permite stabilirea, cu un grad de precizie sporit, a raspunderii asiguratorului si, implicit, a primei de asigurare; producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.

Un bun poate fi asigurat mpotriva unuia sau mai multor riscuri. Evaluarea n vederea asigurarii reprezinta operatia prin care se stabileste valoarea bunurilor, n vederea cuprinderii lor n asigurare. Aceasta valoare este necesar sa fie stabilita n deplina concordanta cu valoarea reala a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, ntr-un sens sau n altul, poate avea consecinte negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce la slabirea preocuparii asiguratilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, n caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa-si poata acoperi ntreaga pierdere. Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, nregistrata n evidenta contabila sau stabilita la pretul de vnzare-cumparare practicat pentru acel bun pe piata, n momentul ncheierii asigurarii. Valoarea n asigurare este un element pe care l ntlnim numai n asigurarile de bunuri. 5. Suma asigurata - conform contractului de asigurare, este partea din valoarea asigurarii pentru care asiguratorul si asuma raspunderea, n cazul producerii fenomenului pentru care s-a ncheiat asigurarea. Suma asigurata este limita maxima a raspunderii asiguratorului si ea nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat. n asigurarile obligatorii, asiguratul nu-si poate stabili suma asigurata, aceasta fiind prevazuta de lege, restrictiv sau alternativ, purtnd denumirea de norma de asigurare. La cele facultative, aceasta se stabileste n functie de propunerea asiguratului, cu conditia ca asiguratorul sa fie de acord. La asigurarile de persoane, suma asigurata se stabileste n functie de ntelegerea dintre asigurator si asigurat.

6. Prima de asigurare - suma de bani pe care o plateste asiguratorul pentru ca acesta sa constituie fondul de asigurare necesar platii indemnizatiilor n cazul producerii riscului asigurat. Societatea de asigurare are obligatia sa mai constituie si alte rezerve sau fonduri prevazute prin dispozitiile legale. Valoarea primei de asigurare se stabileste nmultind suma asigurata cu cotaprima, stabilita la 100 u.m. suma asigurata (sau 1000 u.m.). 7 . Durata asigurarii - perioada de timp ct exista raportul de asigurare ntre asigurat si asigurator, asa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurarii este specifica asigurarilor facultative: la asigurarile de bunri, contractele de asigurari dureaza ntre cteva luni si un an; la asigurarile de viata durata este mai extinsa (5-30 ani). Durata asigurarii exercita o influenta deosebita asupra marimii primei de asigurare. 8. Paguba sau dauna - reprezinta pierderea, exprimata valoric, suferita de un bun asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen mpotriva caruia s-a ncheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi dect mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi: - totala - bunul a fost distrus n ntregime; - partiala - pierderea este mai mica dect valoarea bunului asigurat. 9. Despagubirea de asigurare - suma de bani pe care asiguratorul este obligat sa o plateasca, cu scopul de a compensa paguba produsa de riscul asigurat. Despagubirea nu poate depasi suma asigurata si este mai mica sau egala cu valoarea pagubelor, n functie de princpiul de raspundere al asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei. n practica curenta se utilizeaza trei principii valabile la acordarea despagubirii: principiul raspunderii proportionale - despagubirea este stabilita n aceeasi proportie fata de paguba n care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului asigurat. n cazul n care suma asigurata este egala cu valoarea reala a bunului asigurat, atunci despagubirea este si ea egala cu paguba suferita de bunul respectiv.

 principiul primului risc - se aplica mai des, la bunurile la care riscul de producere a pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea cladirilor). Valoarea sumei asigurate este considerata ca reprezentnd maximum de paguba previzibila pentru bunul respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu mai influenteaza nivelul despagubirii, aceasta depinznd numai de valoarea pagubei si a sumei asigurate. Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat dect principiul raspunderii proportionale, pentru ca pagubele sunt compensate ntr-o masura mai mare, dar si nivelul primelor de asigurare este mai mare. principiul raspunderii limitate (clauza cu franchiza) - se caracterizeaza prin faptul ca despagubirea se acorda numai daca paguba depaseste o anumita valoare prestabilita. Astfel, o parte din paguba va cadea n raspunderea asiguratului, numita franchiza. Aceasta poate fi: atinsa sau simpla - asiguratorul acopera n ntregime paguba, pna la nivelul sumei asigurate, daca aceasta este mai mare dect franchiza;

- deductibila sau absoluta - aceasta se scade, n toate cazurile, din paguba, indiferent de volumul pagubei. Asiguratorul asigura numai partea din paguba care depasesete franchiza. Indiferent de tipul de franchiza, nu se acorda despagubire daca valoarea pagubei se ncadreaza n limitele franchizei.

CONTRACTUL DE ASIGURARE

Legea asigurarilor defineste contractul de asigurare ca acel contract prin care asiguratul se obliga sa plateasca asiguratorului o prima, iar acesta se obliga ca, la producerea acelui risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, n limitele si la termenul convenit. Contractul de asigurare are urmatoarele caractere juridice: caracter consensual, formndu-se prin simplul acord de vointa al partilor. Dovada ncheierii contractului si existenta lui se poate face prin polita sau certificatul de asigurare, adica nscrisul prin care se manifesta vointa asiguratului de a ncheia contractul;

caracter sinalagmatic - partile au obligatii reciproce, interdependente una fata de cealalta, si anume: asiguratul se obliga sa faca declaratii reale, sa plateasca primele de asigurare, iar asiguratorul se obliga sa acopere riscul prin despagubire;

caracter aleatoriu - pentru ca efectele acestui contract, pentru parti, depind de un eveniment viitor, nesigur, incert; caracter oneros - pentru ca partile urmaresc realizarea anumitor scopuri, a unor interese materiale, a unor contraprestatii banesti, a caror nfaptuire are loc pe toata durata de valabilitate a contractului;

caracter succesiv - contracul de asigurare comporta o realizare n timp variabila, n functie de forma de asigurare, de obiectul si riscurile asigurate etc. Contractul de asigurare are valentele unui contract de aderare: formalizarea clauzelor din contract apartine societatilor de asigurare, asiguratii avnd latitudinea

sa le accepte sau nu, n totalitate. n cazul asigurarilor de bunuri, societatea de asigurare aduce n discutie un proiect de contract, a carui definitivare are loc cu acordul partilor. Trebuie remarcat faptul ca reglementarile n materie difera de la o tara la alta, dar, n cadrul national, organele de supraveghere a societatilor de asigurare impun ncadrarea contractului de asigurare, prin continut si structura, n anumite coordonate juridice de fond si forma. Contractul de asigurare este unic n raport cu ntreaga perioada de asigurare, chiar daca plata primei de asigurare are loc prin divizare. n fapt, unicitatea contractului genereaza consecinte juridice, ntre care faptul ca, contractul de asigurare este guvernat de conditiile initial stabilite, pe ntreg parcursul perioadei de realizare. Stabilirea primei anuale are n vedere ntreaga durata a contractului de asigurare. Contractul de asigurare implica buna-credinta, pe de o parte, din partea asiguratului, cu ocazia perfectarii asigurarii, apoi n legatura cu realitatea pagubelor reclamate pentru stabilirea despagubirilor, iar pe de alta parte din partea asiguratorului n legatura cu: clauzele impuse, raspunderea asumata, modul de evaluare a pagubelor si stabilirea despagubirii. nscrisul constatator al asigurarii poarta denumiri diferite: polita de asigurare, contract de asigurare, contractare. Acest document poate fi, dupa caz: nominal;

la ordin sau la purtator.