Asteapta Te-am strigat cu disperare,cu-nfrigurare si plangand... Am auzit o voce blanda si uimitoare raspunzand.

Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzirea intelepta Cu nesfarsita bunatate.. mi-ai spus numai atat: ASTEAPTA!! S-astept?..ce sa astept? de ce? stateam infrant si ratacit.. Oare e mana Ta prea scurta? urechea Ta n-a auzit? In genunchi..a cata oara? Te-am implorat un semn sa-mi dai? Vreau un raspuns la rugaciune!! Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai" ! M-ai invatat sa vin la Tine, sa cer, sa cred si voi primi Ai promis ca esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi! Dar ma simteam pierdut si singur si strigam..Tu raspundeai in soapta Cu dragoste si cu rabdare "copilul Meu iubit: ASTEAPTA!! Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.. Priveam spre cer cu neputinta..sa mai astept??dar ce s-astept? Atunci ai coborat la mine, m-ai privit in ochi, plangeai Mi-ai spus; "Doreai un semn? o voce? atat e tot ce iti doreai? As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer., As fi putut s-aprind vazduhul; sa-i inviez pe cei ce pier! Daca ti-as arata intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine Tu ai avea raspuns la toate..dar..nu M-ai intalni pe Mine! Nu ai putea sa simti iubirea cu care ii inconjor pe sfinti Nu ai putea primi puterea pe care o dau celor infranti N-ai astepta tacut o raza, s-alunge norii disperarii Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii! N-ai sti sa umbli prin credinta, nu M-ai vedea ca-S langa tine Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine! Nu ai cunoaste revarsarea iubirii Mele pe deplin, Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin. Daca durerea ta ar tine o clipa..nu ai lupta! Nu ai cunoaste biruinta, ce poti s-o ai prin jertfa Mea! S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea! DECI, fiul Meu, mergi prin furtuna, gandind la zilele senine STIIND ca cel mai mare dar e sa Ma-ntalnesti pe Mine!! Chiar daca nu gasesti raspunsuri, si viata-ti pare prea nedreapta Sa-ti amintesti ca sunt cu tine..chiar si-atunci cand spun..ASTEPTA!!

Strinul Autor: Valentin Popovici E noapte rece; vntul bate cu uieratul lui prelung, i din ecouri deprtate, attea gnduri m ajung. Ce bine e s fiu acas, s tiu c am destul ctig S nu m chinuie nici foamea, nici s nu rabd pe drum de frig. Ce bun a fost cu mine Domnul, c nu tiu cum s-I mulumesc, Cum L-a primi s tiu c vine, s-mi fie oaspete ceresc. i-n jocul straniu de lumin, al flcrilor din cuptor, Pe gene-mi cade toropeala, i adormii aa de uor Deodat o btaie-n poart tresar e cineva pe drum! M uit la or: E trzie! Numai tlharii umbl-acum! Rsun iari o btaie, i nc alte dou-trei. i strig atunci: "Cine-i acolo? E cam trziu acum, ce vrei?" i glasul de-afar-mi spune: "Vin dintr-un loc ndeprtat; Umblat-am cale lung astzi; sunt obosit i s-a-nnoptat. N-ai vrea cldura dinluntru s-o-mpari cu mine pn la zi? i-a mulumi cum tiu mai bine, i-n rugciuni te-oi pomeni. Primete-m doar pn mine c am nainte un drum lung N-ai vrea din colul tu de pine, s-mi dai i foamea s-mi alung?" M strecurai lng fereastr, s-l vd prin geamul aburit; Era urt i plin de zdrene, prea murdar i obosit. "Nu cer dect un col de pine, uscat de este, s mi-l dai; i dorm i jos pe-o rogojin, doar mil rogu-te s ai!" Gnditu-m-am o clip lung, i i-am strigat apoi rstit: "Strine, du-te mai departe, aici nu-i han de gzduit! Ce n-ai gndit mai dinainte unde-ai s dormi, ce-ai s mnnci? E prea trziu s-mi bai la poart, e prea trziu s mi te plngi!" I-am auzit cum paii afar, ncet, ncet s-au deprtat... Pn ce-n linite doar vntul, a mai rmas stpn pe sat. i, mulumit, n patul moale am adormit apoi curnd Dar am avut n neagra noapte un vis ce nu-l mai uit nicicnd. Parc dintr-un nor de lumin, Domnul Isus se cobora, i-n casa mea venea s-mi spun, ce nimeni altul nu tia. Credeam c-mi va vorbi de bine; va luda tot ce-am muncit.... Dar S-a apropiat de mine i trist cu lacrimi mi-a grit: "Prietene, am vrut azi noapte s nnoptez n casa ta; Din pinea ta, am vrut la cin s iau un col, ca partea Mea. Dar mi-ai rspuns c pentru Mine, tu n-ai nici pine i nici pat, i M-ai lsat n frig afar, s plec flmnd i ntristat. Csua ta nu era mic s-ncap i eu s dorm n ea;

De ce nu vrei s ai la mas, un ostenit n casa ta?" i m-a privit cu ochii umezi pn cnd norul s-a luat... i-am neles c El fusese, pribeagul ce L-am alungat. Trezit din somn, de-nfiorare, am alergat afar-n frig... i-am nceput n gura mare, strinul napoi s-l strig. Dar vai, demult plecase omul n ntunerecul pustiu... Doar vntul mi striga din ramuri, c m trezisem prea trziu: E prea trziuuuu! E prea trziuuuu! Amin!