Noile educatii

Pe langa unele tehnici traditionale care se mentin pentru ca sunt bune si

altele care persista datorita unei detestabile rutine , scoala moderna ofera o
infatisare diferita in anumite aspecte fata de cea din trecut. Asistam la o
miscare complexa de o amploare extraordinara, prea puternica pentru a fi o
moda trecatoare. Ceea ce exprimam curent prin expresiile : "scoala activa";
"scoli noi "; educatia progresiva", arata in mod global aceasta miscare. Sunt
denumiri mai mul sugestive decat descriptive, evocand nu numai aspecte
generale ale tehnicii educative, ci expresii si anumite principii pedagogice.
Miscarea "educatii noi" incepe, practic, de la sfarsitul ultimului secol,
ceea ce arata ca adjectivul "nou" nu este pe deplin justificat.
Adevaratul precursor a fost J.J. Rousseau, atat prin filozofia sa
naturalista, cat si prin intuitiile sale cu privire la (evolutia) psihologia
evolutiva , la diferenta calitativa dintre adult si copil.
Pestalozz si Frobel - crearea scolilor zise "noi" a fost prima realizare
concreta.
Scolile zise "noi" aveau caracteristici comune internate rurale unde
munca de educatie se desfasura intr-o ambianta familiala si dupa metode
liberale. Una din scolile noi cele mai bine cunoscute in Europa este scoala
din Rodus.
"Noile educatii" sunt noi obiective si noi tipuri de continuturi generate
de "problematica lumii contemporane". Ele corespund unor trebuinte de
ordin sociopedagogic, fiind integrative si cumulative.De asemenea ele mai
figureaza ca fiind cel mai

pertinent si mai util raspuns ale sistemelor educationale generate de

problemele lumii contemporane.
"Alternativele educationale" sunt definite ca un ansamblu de obiective,
continuturi, modalitati de organizare, care coexista cu sistemul traditional de
invatamant.
 "Educatiile paralele " sunt considerate educatia formala, nonformala,
informala, autoeducatia.
"Noile Educatii " sunt raspunsuri ale educatiei la cerintele dezvoltarii
lumii contemporane:
~ educatia relativa la mediu
~ educatia pentru pace si pentru cooperare
~ educatia pentru participare si pentru democratie
~educatia in materie de populatie
~ educatia pentru o noua ordine economica internationala
~ educatia pentru comunicare si putere mass-media
~ educatia pentru schimbare si dezvoltare
~ educatia nutritionala
~ educatia economica si casnica moderna
~ educatia pentru timpul liber

Educatia relativa la mediu- existenta oricarui om este conceputa ca

desfasurandu-se intr-un spatiu eterminat ( aria geografica), intr-un timp dat
(epoca istorica) si in cadrul colectivitatii umane specifice(mediu social).
Acesti factori exercita o anumita influenta asupra intelegerii la vreme a
realitatii lumii.Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator
lansa o importanta chemare in acest sens: " Apararea si ameliorarea :
mediul inconjurator pentru generatiile prezente si viitoare a devenit pentru
umanitate un obiectiv primordial." Chemarea reprezinta un semnal de
alarma in legatura cu deteriorarea echilibrului natural provocat de om prin
interventiile sale.

Educatia relative la mediu isi propune sa-l conduca pe elev, spre

formarea unui punct de vedere mai obiectiv asupra realitatii (al carei
fundament e relatia om-oameni-mediu), sa-l incite la participare, devenind
constient de viitor.
Scopurile generale ale educatiei relative au fost precizate la conferinta
interguvernamentala ( 1977 la Tbilisi,) sub egida UNESCO :" educatia
relativa la mediu trebui, inainte de toate , sa urmareasca dezvoltarea gradului
de constiinta si a iuresului responsabilitatii tuturor oamenilor fata de mediu
si problemele sale. Oamenii trebuie sa dobandeasca cunostintele, atitudinile ,
motivatia , angajarea si instrumentele necesare pentru a actiona , individual
si in colectiv , in vederea solutionarii problemelor actuale si prevenirii
aparitiei unor noi probleme".
Obiectivele vizeaza in egala masura cunostintele , achizitia de atitudini,
clarificarea valorilor si demersul practic. In perspectiva scolara, elevul
trebuie ajutat sa:
~inteleaga ca omul este inseparabil de mediul sau si ca efectele
negative ale actiunilor sale se repercuteaza asupra lui insusi
~obtina cunostinte de baza necesare solutionarii problemelor mediului
sau imediat
~judece responsabilitatile individuale si colective
~dezvolte instrumentele de analiza , reflectie si actiune pentru a
intelege , preveni si corecta neajunsurile provocate mediului
Focalizarea interventiei pedagogice s-a realizat pe baza optiunii
motivate anterior si avandu-se in vedere un set de principii pe care Claude
Sauchon si Lester Brown le convertesc in caracteristici ale acestei educatii
* in legatura cu problemelemediului obligatoriu trebuie stabilite
interdependentele intre factori si efecte in lant, mergandu-se pana la o analiza
critica globala.
*educatia relativa la mediu nu-si va atinge scopul daca actiunile pe
care le sugereaza elevului , le induce, ne se difuzeaza si in jurul acestuia , in
familie, in comunitatea in care creste
*eficienta se poate aprecia numai prin efectele pe termen lung asupra
comportamentului viitorului cetatean, ramanand insa in vigoare si obligatia
de a avea o utiliate imediata
Astfel tratam educatia relativa la mediu nu ca pe o disciplina, ci ca pe o
comoditaet pedagogica de distrugere a unor scopuri precise si in acelasi timp
ca pe un mijloc de sporire a eficacitaitii invatamantului.
Educatia pentru pace-omenirea are nevoie de o constiinta comuna , de
promovare a unui nou umanism, bazat nu numai pe valorile morale,
culturale, ci si pe achizitiile noii solutii stiintifice si tekurice si pe impactul
lor asupra vietii. Individul trebuie format in spiritul solidaritatii cu cei din
generatia sa , al respectului pentru cei care l-au precedat si cei ce-l vor urma,
al increderii in destinul umanitatii si al valorilor umane.
Din punct de vedere practic "Ed. pentru pace" corespunde sirului de
activitati educative, de la simpla neintentionare in clasa a nivelurilor diferite
ale conflictului si ale problemelor internationale, pana la integrarea mai
comprehensiva a cercetarii, predarii activitatii la toate nivelurile procesului
educativ, care are drept scop pregatirea oamenilor in vederea participarii la
consolidarea uneilumi mai drepte si a unei ordini sociale in care valenta
directa sau structurala este redusa pe cat posibil"(Stephan M.)
Johan Galtung (unul dintre promovatorii pacii ca disciplina educativa)
deosebeste patru aspecte esentiale care trebuie avute in vedere:
~dezvoltare -ofera posibilitatea de a prezenta valori de baza , tendinte
esentiale si starea evolutiilor internationale.
~pacea - ofera posibilitatea de a discuta modul in care dezvoltarea si
abordarea in mod creator a conflictlui se pot uni impotriva solutiei obiecte
sau structurale
~conflictulul- ofera posibilitatea de a proiecta toate aceste tendinte pe
un ecran al viitorului, analizand tendinte, facand propuneri pentru actiune

Educatia pentru pace se constituie ca o educatie a atitudinilor si

mentalitatii , a conduitei in societate, scoala, familie. C finalitate isi propune
autoconstientizarea facultatilor si proceselor fiecarui individ , pentru a putea
fi utilizator apoi in activitatile sale, in afara relatiilor interpersonale din
sacoala, familie, societate . Intre obiectivele urmarite se remarca si:
* respectul fata de om ca valoae sociala suprema;
* respectul fata de valorile culturale si acceptarea diversitatii culturale;
* receptivitatea la ideile si sugestiile altora
* capacitatea de a dobandi contacte satisfacatoare si de a dialoga
* toleranta, acceptarea unor comportamente diferite
* descurajarea agresivitatii si violentei
* formarea spiritului critic si autocritic
* protejarea florei si a faunei

Educatia pentru pace , presupune cultivarea unor atitudini superioare si

formarea oamenilor in vederea uitarii conflictelor si a promovarii dialogului
constructiv, cultivarea receptivitatii si flexibilitatii, a respectului fata de
valori si de aspiratii, fata de sine si de altii, a priceperii de a identifica
punctele comune si de a respecta diversitatea situatiilor si stilurilor de viata.
Aceste obiective sunt piatra de incercare in procesul de formare a fiecarei
personalitati.
Profesorul Stefan Barsavescu propune constituirea unei "pedagogii a
pacii" care trebuie sa urmareasca:
~ ed. copiilor a.i. acestia sa se debaraseze de impulsuri agresive,si de
comportamente ostile,
~ formarea tinerilor in spiritul ideilor de intelegere mutuala, cooperare ,
toleranta;
 ~ ed. tinerilor in ideea unei conceptii despre lume, care sa le permita sa
se entuziasmeze de valorile spirituale ale omenirii

In conceptia acestei pedagogii isi gaseste loc ideea ca disputele se

solutioneaza prindiscutii, argumentari, demonstratii, iar apelul la ratiune
implica increderea in capacitatea omului de a invata sa-si exercite spiritul de
intelegere mutuala.
Educatia pentru participare si democratie- prin participare se intelege
nu numai posibiliatatea de a desfasur o activitate creeatoare, care face apel la
capacitatea tortala a individului si care este socialmente utila , ci semnifica si
sansa oferita tinerilor de a-si defini si delimita aspiratiile si nevoile, de a
inova, de a dobandi capacitatea de autossugestie. Prin participare, tinerii isi
pot exprima optiunile in domeniul educatie, culturii, productiei, timpului
liber , sportului , pot deveni coparticipanti la propria formare. Tineretul nu
este numai un receptor de informatii si un consumator de produse ( materiale
spirituale), ci si un participant activ la faurirea istoriei natiunilor carei ii
apartine . Prin participare, el se integreaza in societate, dar in acelasi timp
actioneaza si ca subiect integrator . El este un subiect activ al actiunii
sociale, un factor si o resursa de progres spiritual, si moral, orientarile,
valorile si optiunile fundamentale ale tinerei generatii se regasesc in
comportamente afective in diferite domenii ale muncii si vietii tinerilor.
Participarea dse manifesta prin actiuni de cooperare, prin dialoguri si
prin fuziune moral-afectiva, creeaza solidaritate in spatiu, dezvolta dorinta de
a deveni partener, de a racorda la valori , de a invoca.
In procesul instructiv-educativ, incurajarea comportamentului
participativ, inseamna "pasul de achizitie pasiva si confirmista , la actiune
transformatoare, prin interventia profunda a modului de a fi ,
interactionare a individului ." De la " a invata" la "a invata sa fii si sa
devii ", adica pregatirea pentru a face fata situatiilor, pentru a le crea,
dobandind dorinta de angajare si actiune , de a interactiona satisfcator,
iata finalitatile educatiei pentru participare si demonstratie ( Neculae A.)
Invatarea participativa inseamna, prin urmare , nu numai incercarea
individului cu cunostinte si mai ales cu atitudini, cu comportamente si
modele actionale in situatii sociale , insemnand optiunea pentru acceptere si
solidaritate . Participarea coreleaza pozitia cu coeziunea , increderea
reciproca, respectul fata de om si realizare.
Educatia economica si casnica moderna, initierea in teoria si practica
favorizeaza dobandirea constiintei si conduitei economice ca temei al unei
vieti echilibrate si cu o buna integrare in planul vietii sociale . Cunoasterea si
intelegerea faptelor economice in substratul lor cauzal ajuta la cresterea
caliatii productiei de bunuri si prin aceasta la imbunatatirea calitatii vietii.
Aveau in vedere atitudinea fata de bunri, spiritul de cooperare si respect fata
de munca , capacitatea de particire directa la infaptuirea proiectelor
economice ale socitetii.
Daca unele din noile educatii sunt destul de bine conturate , altele fac
obiectul unor discutii in vederea precizarii si delimitarii lor; oricum ,
abordarea noilor educatii sau a noilor continuturi ramane o problema
deschisa.

Pentru introducerea noilor tipuri de continuturi , s-au conturat deja

doua strategii . Prima strategie vizeaza promovarea unor noi modele
consacrate diferitelor educatii , iar in unele cazuri chiar a unor noi discipline
. Tot aici includem si incercrile de a grupa cateva discipline noi, intr-o
disciplina corespunzatoare: " educatia cetateneasca ", educatiaglobala"; "
educatia internationala".
In multe tari ca si in tara noastra , se recurge la o a doua strategie sin ce
in ce mai mult, si anume la ceea ce in programele U.N.E.S.C.O. este denumit
cu expresia approche infuionelle , adica o infuzie de elmente noi in cadrul
continuturilor trditionale. Aceasta modalitate are amanunte indiscutabile: nu
se aduc modificari importante structurii planului de invatamant, nu se
supune formarea acestora. Noile continuturi nu se dispun de o coordonbare si
astfel se pot pierde in masa cunostintelor specifice diferitelor materii.
Procesul de invatamant a devenit in epoca noastra o actiune pe baza
unor elemente anticipative, respectiv de prospectare a starii lucruri in care
urmeaza sa se desfasoare activitatea seriilor, de absolventi dupa terminarea
scolii. Exista in prezent , o literatura referitoare la ceea ce este cunoscut sub
denumirea de educatie permanenta.
"Bogata literatura pedagogica publicata pe aceasta tema in toate
tarile lumii ca si faptul ca in ultimul timp responsabilii educatiei solicita
studii de prospectia educatiei , concepandu-si actiunile deci fondate in
functie de orientarile si tendintele care intrunesc sufragiile specialistilor,
constituie argumente puternice pentru promovarea acestei categorii de
cercetatori si pentru initierea unor cursuri de prospectia educatiei in
beneficiul educatorilor si al cercetatorilor acestui domeniu"(Vardeanu G.)
In acest context, prospectivistii vor trebui sa se intrebe in ce consta
specificul stiintific, tehnologic si economic care va solicita omul in timpul ce
urmeaza spre a deslusi in imperativele acestuia liniile de perspectiva cadrul
si continutul procesului formarii.
Educatia pemanenta - educatia incepe odata cu nasterea fiintei umane
si devine o aliniere a existentei sale pe parcursul intregii vieti: "ea implica
un sistem comple , coerent si integrat , oferind mijloace proprii de a
raspuynde aspiratiilor de ordin educativ si cultural ale fiecarui individ,
potrivit facultatilor sale;ea este destinata sa permita fiecaruia sa-si
dezvolte personalitatea pe durata intregii vieti prin numirea sa sau prin
activiatile sale"(dave , R.H. 1973)
Impunerea acestui principiu se datoreaza unei serii de conditii

Bibliografie:

-Alvin Toffler-Al III-lea val

-Pedagogia pentru examenele de deefinitivare si grade
didactice, Ed. Polirom
-Coord- Cerghit Cucos
-Scoala si pedagogia in secolul XX
-Ion GH. Stanciu, ed Polirom , Buc. 1983, pag 328...
-Alvin Toffler-Socul viitorului
-Pedagogia scolara contemporana, Emile Planchard, Ed
Polirom, R.A. Buc., 1992
-Alvin toffler-Al saselea val