Arhipelagul Galapagos Arhipelagul Galapagos este format din 15 insule vulcanice din care 5 sunt, mai mari, cu o serie

de insulate coraligene in jurul lor.Vulcanismul, ce a creat acest arhipelag, a avut un paroxysm in tertiar dupa care s-a stins treptat, lasand pe suprafata insulelor numeroase cratere (in 1835 Charles Darwin a numarat in arhipelag aproape 2000) si acumulari de lava. Cele 60 de cratere si conuri identificate in insula Chathom(San Cristobal) depaseau platoul de lava doar cu 20-30 m. Principalele insule ale arhipelagului sunt: Isabela(Albemarle) cea mai intinsa, in forma literei L, cu un con volcanic ce atinge 1689 m. Chathom(San Cristobal), pe care se afla azi centrul administratv al arhipelgului Puerto Baquerizo Marino, Santa Cruz (Indefotigable), cea de a doua ca intindere San Salvador (James), Santa Maria (Charles), Fernandina (Narborough), Marchena (Bindlo), etc. Desi se afla pe Ecuator, argipelagul resimte influenta Curentului Rece al Perului, care face ca apa marii din jur sa fie cu 8-10 C mai rece decat a celorlalte mari ecuatoriale, iar regimul termic al aerului se caracterizeaza pein temperaturi de 22 C la nivelul marii si 16-17C la 600 m adancime. In timpul zilei insa pe suprafata nisipului termometrul poate indica frecvent 60C. Vesantii conurilor vulcanice sunt imbracati de tufisuri din familia Euphobiaceelor si palcuri de paduri tropicale alcatuite din mimoze si compozee avorescente (Dendroseris), dar lipsite de palmieri si cactee (Opuntia, Cereus, etc). Insulele arhipelagului au fost descoperite intamplator de catre episcopul spaniol Tomaso de Berlanga in 1535, care naviga cu o corabie din Panama catre Peru, a deviat spre vest, astfel ca a fost impins de Curentul rece al Perului spre acest arfipelag nelocuit. Poposind pe tarmuri Tomaso de Berlanga a zarit si a descris giganticele broaste testoase. Datorita acestora, mai tarziu, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, insulele au fost denumite Islas de los Galapagos(Insulele broastelor testoase). Ca urmare a distantei dintre ele si continent (968 km) si a izolarii lor fata de rutele maritime au devenit loc de refugiu pentru pirati, iar in secolul al XVIII-lea popas pentru aprovizionare cu carne de broasca testoasa a balenierilor ce se indreptau catre sudul Pacificului Din 1832 aceste insule apartin Republicii Ecuador, care le administreaza sub numele de Arhipelagul Colon. In cursul calatoriei sale in jurul lumii la bordul vasului Beagle, Charles Darwin le-a vizitat si cercetat in 1835, gasind la fata locului argumente in sprijinula ceea ce avea sa se numeasca mai tarziu teoria evolutionista si sa-si aiba ecoul in monumentala sa lucrare Origina speciilor. In insulele arhipelagului Charles Darwin a semnalat prezenta a numeroase endemisme printre care: soarecele indigen (Mus galapagoensis), huhurezul de Galapagos (Oties galapagoensis), cintezoiul de Galapagos (Geospiza magnirostris), broasca testoasa gigantica (Testudo nigro), iguana de apa (Amblyrynchus crestatus) si de uscat (Amblyrynchus demartii) calsificata azi in genul Conolophus al carei reprezentant unic este Conolophus subcristatus. Flora insulei este tot atat de interesanta si se disting: Scalesia, arbust endemic aici din familia Composeelor, Acapypha parvula Hook alt endemism din familia Euphorbiaceelor, precum si alte aproape 100 specii gasite numai in arhipelagul Galapagos.Dupa aproape 100 de ani de la calatoria lui Darwin prin aceste insule, pentru protejarea faunei si florei de aici, guvernul Republicii Ecuador a instituit regimul de rezervatie naturala (1934) asupre arhipelagului, din 1959, 750.000 ha din insula Isabela au devenit Parc National, iar din 1978 U.N.E.S.C.O., care a infiintat cu ajutorul Republicii Ecuador Statiunea de cercetare stiintificaCharles Darwin (1964) aici, le-a declarat pertimoniu al umanitatii. In ultimele decenii cercetarile stiintifice repetate au scos in evidenta faptul ca sub influenta curentului Nino, ale carei caracteristici se schimba al intervale de 8-10 ani in aria de influenta cu curentul Humboldt, apar modificari bruste ale echilibrului ecologic din arhipelag.Acestea se resimt spre exemplu prin dimensiunea ciclica in acelasi interval de timp a numarului de foci de pe tarmuri de la circa 4000 la cateva sute. Incendiile ce au cuprins o partiune de 22000 ha din sudul

insulei Isabela la inceputul anului 1985, reprezinta o alta amenintare asupra achilibrului ecologic al teritoriului ocrotit, ale acrei consecintesunt imprevizibile si tocmai de aceea masurile de transferare a unei parti din fauna ce ar putea fi afectata catre nordul insulei sunt salutare.