Analiza semiotica comunicare stradala Comunicarea stradala este, prin excelenta, o structura interpretive bazata pe semen si mediate de acestea.

. Semiotica ne indeamna sa nu luam realitatea ca pe un fapt brut, obiectiv si independent, ci sa depasim evidena, sa citim semnele pentru ca lumea si societatea sunt sisteme de semne, iar omul are un rol important in construirea lor. Astfel, comunicarea stradala va fi un camp semantic ce abunda in semnificatii. In primul rand, actorii comunicarii stradale pastreaza o relatie specifica mediului in care se desfasoara procesul comunicational. Acesta, strada, locul desfasurarii actiunii influenteaza cursul comunicarii, starea de spirit a comunicatorilor, mesajul transmis si modul cum acesta este receptat. Contextul concur astfel la interpretarea semnelor. Obiectele din jurul indivizilor ce poarta o conversatie vor deveni indici pentru acestia, pot influenta o atitudine, transmite o informatie (dicisemne) sau pot fi adevarate simboluri. Orasul este impanzit de semne simbolice, de semne conventionale si arbitrare care sunt semnificante pentru oameni si valorizate de catre acestia, respectate si purtatoare ale unor legi legisemne): semnele rutiere, culorile cladirilor, drapelul romanesc de pe institutii, anumite statui, fantanile ca un simbol craiovean sau parcurile si gradinile ca o emblema a prosperitatii, a regenerarii si primaverii. In al doilea rand, comunicarea stradala poarta semne ce tin de identificarea comunicatorilor si statutul lor in cadrul conversatiei. O persoana poate fi citita prin tonul vocii sale, intonatie, privire, postura, gestica, mod de a vorbi si toate aceste indicii ale personalitatii se vor imprima in comunicare. Proxemica joaca un rol fundamental alaturi de constructia protagonistilor si de modalitatea lor de a se infatisa in societate. Comunicarea stradala va utiliza un cod restrans, al difuzarii limitate, un cod simplu din punct de vedere al sintaxei si semanticii, ce tinde sa fie oral si in interactiune cu codurile nonverbale (gestica, proxemica, expresia faciala, a ochilor, reactiile senzoriale). Comunicarea stradala se prezinta sub forma

unui discurs viu, cu un flux al cuvintelor dislocat, ideile se inlantuie prin asociere. Se intaresc relatiile sociale in cadrul acestui tip de comunicare, ea usurand exprimarea apartenentei la un grup si identificarea statutului emitatorului in cadrul acelei grupari, restrangand si eliminand diferentele individuale. Promoveaza interese si preocupari comune, avand o valoroasa functie sociala, de lant al comunitatii. Folosind un cod restrans, accesibil, ce se adreseaza intregii societati, vizeaza ceea ce oamenii au in comun si ceea ce ii leaga intr-o societate, comunicarea stradala are un mesaj predictibil, accentuand mai degraba functia fatica decat functia referentiala. Intorcandu-ma la mediul ambiant, contextul integrator, comunicarea va fi influentata de elementele vii ale acestuia, de numerosi indici: masinile cu soferii lor, vremea ce impune o anume stare de spirit, evenimentele ce se desfasoara simultan cu actul de comunicare (Ex: activitatea unui chiosc de ziare, cantaretii stradali, un caine flamand etc.). Toate isi vor pune amprenta asupra discursului si il vor modifica. La fel vor face si afisele publicitare stradale, reclamele, legisemne simbolice argumentale care vor incerca sa convinga comunicatorii, deveniti consumatori, de calitatea produselor si veridicitatea mesajelor transmise. In concluzie, comunicarea stradala, prin dimensiunea sa pragmatica, se va ocupa de esecul sau succesul comunicarii, de eficacitatea transmiterii mesajului, a semnelor din cuprinsul su si de calitatea actului de conversatie si intelesurile sale pentru interpretanti.