Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

ascunde sensibilitatea. In episodul cu pupaza, dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura", "si tinde-am crori-o la fuga", "Vorba ceea: Lasa-I, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul, cu ciresele, cu uratul sau cu raia, ce-o ia Nica de caprele Irinucai. Uneori Creanga face umor negru, ca in episodul cu holera, cand "boscorodea" mortii cil cimilituri, lua pomana covrigi, mere, turte, nuci, incat se imbolnaveste, este invelit in seu de mos Vasile Tandura, se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj, fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati", oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti, de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor", candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari".

Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea, Oslobanu. Mos Chiorpec, Mogorogea. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. treaca cu vederea felul in care satul, cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot, matusa Marioara pretinde plata canepii, mama il lasa fara haine, de la Irinuca trebuie sa fuga. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa, prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin, care-i vine prin tatal sau, fiindca-si pierdea banii prin crasme. d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate, expresivitate, folosirea termenilor dialectali, densitate, nuantare, duiosie. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"), prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"), prin zicatori (" - Ioane, cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului", "bucuria zugravita pe fete", "sa nu-ti salte inima de bucurie", "cum nu se da ursul scos din barlog", "paslind-o asa cam pe dupa toaca", "cat era de tare de cap", "de ne degera maduva-n oase de frig", "ursul nu joaca de buna voie", "mort copt", "parca ti-a iesit un sfant din gura"; fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima", fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile", "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". Folosirea unor termeni ca: stioalna, megies, holtei, zamparagii, duglisi, cociorva, mitoc, stiubei, culeseriu, ocnita, harabagiu, borta, ogarjiti, babalaci, rohatca, nuanteaza si dau specific moldovenesc textului, imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe, zicatori, fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai, scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului, originalitatea, semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu, farmecul limbajului. Amintiri din copilarie - romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga, Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei, o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale, atat pentru personaj, cat si pentru cititorul dintotdeauna. Textul cuprinde patru parti, primele trei publicate intre 1881 si 1882, in Convorbiri literare, iar ultima parte dupa moartea autorului, in 1892. Definit ca roman liric, avand izvoare autobiografice, evocare si scriere memorialistica totodata, textul este conceput circular, avand in centru, ca teme inrudite, copilaria si lumea satului traditional. Autorul se va raporta permanent la acestea, fie prin intermediul eului-personaj, fie al eului-narator, refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu

huma" pana la creatorul matur, ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice, devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol", a traseului prin care copilul descopera lumea. Humulestiul are valoarea unei matrici originare, un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. De fiecare data, eroul va reveni la aceasta matca, deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. Nica va strabate un traseu intortocheat, plin de obstacole, va rataci ca intr-un labirint, in cautarea acelui centru originar. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste, clasice si romantice, cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea, dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv, interior. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. El isi creeaza o lume proprie, plina de haz si fantezie, un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar, verosimil si imaginar, lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee, toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj, esentiala pentru receptarea activa a textului. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica, dar si cu vocile altor personaje, intr-o naratiune continua, mobila, cu aspect mozaicat. Oralitatea de tip popular, procedeele dramatice, subiectivitatea, stilul indirect liber, vorbirea aluziva, limba inmiresmata a personajelor, memoria involuntara in derularea amintirilor, voluptatea ironiei si a autoironiei, strategiile narative diverse, fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi, deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara, dar si-o traieste si pe cea prezenta, intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent, intre timpul narat si timpul naratiunii, la un loc cu atitudinile contrare implicate - nostalgie si regret, dezamagire si singuratate. Creanga e un mare scriitor realist. Pornind insa de la realitate, el mitologizeaza, iar viata capata proportii uriase in opera lui (). Creanga sugereaza mai mult decat descrie." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga, vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita, imediata, insa o converteste, cu mijloacele specifice literaturii, intr-o alta realitate, izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi, naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA), pe fondul unui umor sanatos, taranesc, tonic, optimist. Naratiunea este la persoana I, dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. Creanga este narator, personaj, martor si comentator al intamplarilor evocate. Dialogul cu cititorul este viu, prin adresarea la persoana a Ii-a, acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. Autorul nu se manifesta ca un scriitor, ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii, astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns, amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane, tendinta fiind aceea de creare a unui mit, cel al copilariei: motivul labirintului, al drumului, al obstacolelor, al prieteniei, al sarbatorii, al intoarcerii la origini etc. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga, abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Ca specie, poate fi considerat un roman de formare traditional, deoarece urmareste procesul modelarii umane. Creatia devine un mod de a retrai trecutul, varsta fericirii, iar sentimentul dominant este nostalgia. Subiectul respecta, in general, ordinea cronologica a evenimentelor, intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. Sunt experiente obisnuite, banale chiar, infatisate cu realism de scriitor. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii, mirajul limbajului, acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. Naratiunea se incheaga progresiv, de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal, pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana, ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei, intarzie mult asupra descrierii

casei parintesti, a familiei, a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului, asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. Scolile pe la care a umblat (Brosteni, Targu-Neamt, FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului, ci si realitatile timpului, modul in care se invata carte pe atunci. Humulestiul ramane insa punctul de referinta, personajul raportandu-se neincetat, direct sau indirect, la acesta. De aceea, ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica, pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului, ci si iesirea din copilarie, din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. Textul este fundamental clasic, atat prin constructia subiectului, cat si prin coerenta si limpezimea stilului. Limbajul este savuros, absolut autentic, scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele, arhaismele, zicerile tipice, proverbele, vorbele de duh, incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei, un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. Povestitor desavarsit, Creanga a fost plasat, in evolutia artei narative romanesti, intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu, toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate, in reinvierea trecutului, in crearea unei atmosfere vii, autentice, in care se plaseaza faptele prezentate, dar mai ales in arta povestirii, prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii; el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul, intrand, rand pe rand, in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. Ceea ce impresioneaza, in al doilea rand, este dinamismul anecdotic, multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza, incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. Umorul vine din exprimarea mucalita, poznasa, din amestecul regionalismelor cu locutiunile, din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare, din caracterizari ironice si autoironice, din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic, a interjectiilor si a exclamatiilor. Secretul popularitatii Amintirilor, intre toate varstele de cititori, este omenescul figurilor si sentimentelor evocate; este un fel de poezie veridica a vietii, care se degaja dintre fapte si psihologii. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii, Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare, pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. Un fel de clopot vast, in care omul nu se poate sufoca, dar nici rataci; si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi, la Socola. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua, in care Creanga, pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (), va fi un dezradacinat." (Pompiliu Constantinescu, ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA,RIE - Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . S-a nascut la Humulesti, in apropiere de Targu-Neamt. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor ,, intaiul mare scriitor roman, iesit chiar din sanul poporului, scriind despre popor, insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie", o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga, prin semnificatie ea este universala. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta, un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului, a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica, de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi, scos cu greu din lumea satului. Geneza operei. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie, univers maret, luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii, sau, cum afirma Ci.Calinescii, Creanga povesteste copilaria copilului aniversar.Amintirile" au o structura

mozaicala. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa, in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare, ci inseamna tocmai iesirea din copilarie, plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare, asa cum c rastalmacita de ochii copilului, fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi, la scoala de la Socola, cu care se incheie Amintirile" sale. Compozitional, fragmentul cuprinde doua mari parti: 1.Pregatirile de plecare la Socola, din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica, creata de faptul ca pleaca din sat. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte, stramutat la camp, si pruncul, dezlipit de la sanul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola, dupa staruinta mamei."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator, langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor, prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire;" B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros, imposibil de ocolit. Din cauza departarii mari, holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti, unde, la sezatorile si clacile din sat, mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase, prundul cu stioalnele, tarinile cu holdele, campul cu florile si dealurile mandre. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului, integrata in colectivitatea rurala. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale, de oameni, de flacai, de Mihai scripcarul, de baietii satului cu care se juca iarna si vara. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui, Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei, ca poate muri de dor intre straini, ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat, ca mai bine s-ar face calugar decat popa. E) Atitudinea parintilor e ferma. Mama apare hotarata, darza, intransigenta. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti, Ioane, la mine nu se trec acestea". Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava.". Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci, ia acus, sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd, cat esti de mare!". Tatal sau, care nu prea facea mult haz de carte, se aliaza de data aceasta mamei, obligandu-1 sa plece. F) Nica se resemneaza, dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie"; Mort-copt, trebuia sa fac pe cheful mamei"; Apoi lasa-ti, baiete, satul, si pasa de te du, da,ca te lasa pardalnica de inima!". 2.Drumul si peripetiile pana la Iasi, din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. Astfel, a doua zi la rasaritul soarelui, Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan, dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor, cu ochii inecati in lacrimi, pleaca cu mos Luca spre lasi. Cu durere iara leac, cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos, ca in zi de sarbatoare. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". Dupa popasul facut la podul de la Timisesti, de pe Moldova, o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri, de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune, soptind tainic, in mersul lor neincetat." B)Popasul de la Blagesti. Raman peste noapte la Blagesti, peste Siret, unde dorm pe prispa casei unui rotar, intepati de tantari. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti, unde apele-s dulci, limpezi ca cristalul si reci ca gheata; lemne, de-ajuns; vara, umbra si racoare in toate partile;

oamenii, mai sanatosi, mai puternici, mai voinici si mai voiosi, iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata, si zbarciti, de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte, in toata viata lor". C) Popasul de la Targu-Frumos, unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI), isi odihnesc caii si pornesc mai departe, mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei, ci niste mati lesinati." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. Spre asfintit ajung la lasi, unde un flacau il ia in ras pe mos Luca, care cu manie si duh ii raspunde.Daca ar sti el, chiolhanosul si ticaitul, de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA), n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei", unde intalnesc o multime de dascali, adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare, decat arareori, si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul", sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai", sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga , si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant", sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ, ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului", sa te roage mama frumos, s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat", sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. B) Buna dispozitie a autorului, hazul de necaz, jovialitatea, voia buna, vorba de duh, patrund pe nesimtite in tonul povestirii. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. C) Ironia, batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva, este atragatoare si place. Exemplu:IVlos Luca, de te-a intreba cineva, de ce trag caii asa de greu, sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!"; sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit, ce mai atata vorba pentru nimica toata. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti; care nici frumos pana la douazeci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. Dar nici sarac ca-n anul acesta, ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe, zicatoripopulare, interogatii, exclamatii si imprecatii, care dau culoare rostirii. Exemple: Mila mi-i de tine, dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este"; golatatea inconjura, iara foamea da de-a dreptul"; ursul nu joaca de buna voie", umbland din scoala-n scoala, ia, asa| d# frunza frasinelului", ne ducem surghiun dracului pomana, cajafrai bine n-oi putea zice" etc. F)Numele personajelor. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste, Trasnea = cel smintit, trasnit, Chiorpec = cel chior etc. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice, din limbajul familiar: mosul, ne-au cosit, isti, sarbezi si zbarciti, chiolhanosul, ticaitul, lioarba etc. Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate, scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale, incarcata de expresii populare, strabatuta de umor si sensibilitate. Amintirile" ne apar ca o punere in scena, iar povestitorul un regizor, care ramane si el in reprezentatie, fiindca are rolul personajului principal. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie, expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. Creanga este un povestitor de vocatie, cu harul povestirii. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani, indragit de toate varstele, iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" - Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista, prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara', editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti, Mihail Kogalniceanu, a dat imbold scriitorilor sa se

inspire din traditiile si folclorul poporului, abia societatii &q 919c25j uot;Junimea', datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu, este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri', nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". In opera acestui Homer autohton traiesc credintele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Scriitor realist de sorginte populara, reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici, Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie, acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil,, original. Primul roman autobiografic din literatura noastra, roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie, a aparut intre 1881 si 1892, dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti, 1881, 1881, 1882, iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga,in 1892. Astfel, "Amintirile" sunt vazute ca un roman, specie a genului epic in proza de marime substantiala, complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave, naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri, fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate, antrenate de o intriga complicata. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala, adica de extractie rurala sau religioasa, poate fi numit si roman traditional. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi', validand tema sociala de extractie rurala, in modul de individualizare a personajului, si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani, pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului, cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de vatale in toate partile;cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea, de faceau mare cinste satului lor'. Atmosfera generala este edenica, iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. Cu toate acestea, opera are un mare grad de generalitate, ceea ce l-a facut pe G. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga; tema sociala. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social, etnografic, deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Aceasta monografie, incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi, scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal, prima scoala, primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'; 'SfSntul Niculai'; 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica, si bunicul David Creanga, indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal, desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii, o vede intr-o lumina destul de frumoasa. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat", "Pupaza din tei" furtul cireselor, jocurile din din casa parinteasca, obiceiurile de Anul Nau, smantanitul oalelor. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt; "fabrica de preoti" din Falticeni, unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor, Pavel Ciubotariul. Partea a patra si ultima, mai scurta decat celelalte, prezinta despartirea de satul natal, in toamna anului 1885 cand este obligat,dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. Plecarea are valoarea unei dezradacinari, deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total

necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti, acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' - G. Calinescu. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop, dar cel mai important este cronotopul satului. Nica si varis sau au intuitia faptului ca, intorsi in sat dupa un timp, nu vor mai gasi acelasi spatiu. Humulestiul este un cronotop, definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul, fiinta unica, si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur, nici cu autorul. Satul reprezinta paradisul copilariei. Din punctul de vedere al lui Nica, el este spatiul sacru al unei fericiri eterne, din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii", maturizarii sale.Plecarea spre Ia;i devine un fel de nastere cu dureri, o alungare definitiva in lumea imperfecta. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica, el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi, intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. Ca instanta narativa, baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ, iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central, deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. Prin lintermediul poznelor, da o anumita semnificatie jocului si copilariei, lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman', deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica, acesta devenind personaj tridimensional. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi, devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. Ca referent uman, adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza, Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'; 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda, barba si mustete ca in palma' .Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului, al personajelor si al personajului insusi, autocaracterizarea: 'un baiet prisarit, rusinos si fricos de umbra mea'; 'stropsitul de Ion', cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui, este mamos, are prezenta de spirit, este hamic, indraznet, nazdravan, las si capabil de sentimente.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei, mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub, doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi', iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. Ca instanta narativa, mama este personaj secundar, deoarece are ocurenta mare, in special in partea a doua, precum si personaj tridimensional, pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. Ca referent uman, ea beneficiaza de portret moral, portretul fizic lipsind cu desavarsire. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat", dar si a caracterizarii indirecte, prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii; inchega apa cu numai doua picioare de vaca; batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap, la mana sau la picior". Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor, personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". Acesta este, de asemenea, personaj secundar, dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. Este si personaj tridimensional, deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept

cheltuielilor, deoarece,pe vremea aceea, pentru satisfacerea serviciului scolar,taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare .Ca referent uman, beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit, ne primea cate pe unul, ca la baba oarba, zicand tata mare! si ne saruta pe fiecare". Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. Al treilea argument, care coroboreaza statutul de roman traditional, vizeaza elementele de stil si de arta narativa. Printre acestea se numara oralitatea, acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului, nu ca citeste, ci ca i se povesteste prin viu grai. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului, timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam", "eram holtei", "ma lupt". Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea, materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune, realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca, se si aude strigand afara Gata sunteti?". Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat", viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul","daca te lasa pardalnica de inima". Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:, "caslegi","ocnita". Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". Cel mai adesea, pentru a statuta cititorul ca interlocutor, autorul apeleaza la discursul retoric, adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Alaturi de oralitate, autorul da frumusete "Amintirilor", el fiind de trei feluri: umor de caracter, umor de situatie, si umor de limbaj cu aspect generalizat. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei, mai bine ramai pe loc, Ioane". Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara", "mort-copt", "cu tot inadinsul". Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea", portrete comice: "Traznea, Gatlan, Oslobanu, autopersificarea: "nemernicii de noi", identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion", antifraza "Zahei al tau cel cuminte", deraierea lexicala: "furloasele", echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. Aplicand notiunile moderne de naratologie, vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator, mai ales ca avem de- a face cu un narator cu inclinatii ludice. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul, plasat la nivelul discursului, este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii, ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii, ele fiind: 'homodiegetic,deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I, intradiegetic, deoarece este implicat in actiune, omniscient, deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor, auctorial, deoarece cunoaste deynodamantul, unipreyent, deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc, rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone, creditabil, deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. Exista mai multe tipuri de focalizari, cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna,cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. Pe parcursul rornanului, autorul apeleaza la anumite tehnici narative.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza, chiar daca se desfasoara si in alte locuri, graviteaza in jurul unui singur personaj. Cea de-a treia tehnica este

povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent, incadrate de "rama", discursul narativ generic al naratorului principal. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale, se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului , realizand tema sociala de extractie rurala. Gratie harului sau scriitoricesc, Ion Creanga a reusit, prin opera sa,sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. Amintiri din copilarie
de Ion Creanga

Caracterizarea personajelor - personajele sunt caracterizate succint, prin trasaturi definitorii; - dupa G. Calinescu, pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga, Parintele Duhu), batranul hataru (cel care da drumul pupezei), gurmandul (Oslobanu), zgarcitul (Mogorogea); - Creanga genereaza portrete ilustrative, ca de exemplu portretul preotului, realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori, care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da, si havelele nu faceti; la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte, iar la urma va plateste si dintaritul, vorba ceea: picioare de cal, gura de lup, obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa; - personajele sunt conturate sumar, prin caracterizare directa, prin actiune sau prin limbaj; - prin tehnica detaliului, Creanga reuseste sa schiteze o individualitate, sa nuanteze caracterele; - multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari, pe care le face autorul insusi: Smarandita este o zgatie de fata, badita Vasile harnic si rusinos ca o fata mare, dascalul Iordache clampanea de batran si avea darul suptului, Traznea e bucher de frunte si tamp in felul sau, etc. Caracterizarea Smarandei Creanga - mama lui Nica; - ilustreaza portretul general al mamei; - intruchipeaza toate ipostazele maternitatii; - reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea; - se induioseaza la suferintele copiilor, la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot); - este autoritara, dar totodata iertatoare, isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete; - are un dezvoltat simt al umorului, isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte, cand pleaca la scaldat fara voia ei; - Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale; - este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. Caracterizarea lui Nica - imaginea copilului universal; - copilaria este varsta de aur, cand copii sunt lipsiti de griji: Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii - seninatatea si neastamparul, specifice copilariei, sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa; - este fericit; - traieste intr-o lume imaginara, despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat, ca pe un cal nazdravan, care alearga cu voie buna, si-l bate cu biciul, si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul..) - aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei;

- dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc, caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei se codesc, se dramboiesc, se sclifosesc), seara la culcare ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri; - nu este un insingurat, el apare in permanenta fie in sanul familiei, fie in comunitatea satului; - scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand, cum insusi declara: asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul; - intamplarile prin care trece sunt toate evenimente de cunoastere, deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere, se complica sufleteste, se formeaza ca om. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un autoportret miscator, dar in acelasi timp ingaduitor: Ia, am fost si eu in lumea asta, un bo cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti, care nici frumos pana la douazaci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. Caracterizarea lui Nic (plan de idei) I Introducere Ion Creang este, fr ndoial, cel mai de seam povestitor romn, creator al unei opere intrate definitiv n contiina noastr naional. ntr-un sens mai restrns, Ion Creang a fost considerat mult vreme un talentat prelucrtor de folclor, apoi un genial creator de poveti n stil popular realistic, devenind cu timpul un jovial povestitor. Scris n ultima parte a vieii autorului, lucrarea Amintiri din copilrie constituie o retrire a timpului fericit i definitiv pierdut

- Amintirile lui C nu urmresc evenimentele n ordine cronologic. Selectnd ntmplrile pe care memoria le retriete cu mai mult pregnan. Faptele de via selectate de autor compun imaginea copilriei universale, nicidecum o autobiografie
II Introducere la caracterizare autorul privete aceast oper din punctul de vedere al copilului dar i al povestitorului. Eroul central apare, aadar, nfiat de autor, din copilrie pn n pragul adolescenei. ntr-un prim plan este zugrvit procesul de formare a lui Nic i evoluia lui spiritual, strns legat de mediile pe care le strbate

- Nic este eroul unei copilrii ca toate copilriile dar tocmai de aceea singular n particularitatea ei. E este centrul acestui univers i demersul narativ comenteaz un personaj care se iniiaz n legile vieii

III Copilria copilului universal copilria lui Nic este de fapt copilria copilului universal, cu poznele i cu joaca adecvat vrstei. n Amintirile lui Creang nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune, ori de jurnal

Creang nu se consider diferit de ali copii. Nu aspectele de difereniere l intereseaz, ci stadiul de nedifereniere, de vesel incontien, de ignorare a necazurilor din copilrie - Nic este prezentat preponderent comportamental, i nu prin interioritatea care individualizeaz IV Paradisul copilriei - naratorul este un adult pentru care retrirea copilriei reprezint o consolare de necazurile vrstei mature, care nu sunt amintite n mod explicit, dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericit evocat: ns vai de omul care se ia pe gnduri! Uite cum te trage pe furi apa la adnc, i din veselia cea mai mare cazi deodat n uricioasa ntristare. V Caracterizarea - personajul lui Nic poate fi privit din mai multe unghiuri a.) Nic este o ipostaz a copilului universal: el se joac ridicnd casa n slvi, fur cireele de la mtua Mrioara i, apoi, pupza din tei, iar la coal, omoar mute, fcnd prpd din ele 1. Pus mereu pe pozne, Nic este caracterizat, mai ale prin ntmplrile pe care le provoac ori la care ia parte. Uneori, caracterizarea este fcut de alte personaje 2. Nic este stpnit de o stare de veselie i fericire continu: i eu eram vesel pe vremea cea bun i sturlubatic i copilros ca vntul n turbarea sa b.) Nic ca personalitate: 1. este un biet ruinos i fricos o mulime de biei i fete ntre care eram i eu, un biet prizrit, ruinos i fricos i de umbra mea 2. Mai trziu el devine cel mai bun de hrjoan i slvit de lene c.) Ataamentul fa de satul su:

1. Durerea despririi, nstrinarea i dorul dup frumoasele meleaguri ce rmneau n urm, n timp ce crua lui Mo Luca l ducea spre un loc necunoscut i deprtat 2. Iubirea fa de meleaguri este nfiat prin descrierea Ozanei i prin evocarea strilor sufleteti ale personajului Amintiri din copilrie Una dintre principalele lucrri ale scriitorului romn Ion Creang. Cea mai mare dintre cele dou lucrri ale sale aparinnd genului memorialistic, ea conine unele dintre cele mai caracteristice exemple de naraiune la persoana nti din literatura romn, fiind considerat de critici capodopera lui Creang. Structurat n capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (ntre 1881 i 1888), pri din ea au fost citite n faa cenaclului literar Junimea din Iai. Trei dintre cele patru seciuni au fost publicate n timpul vieii lui Creang de revista Convorbiri Literare, ultima parte rmnnd neterminat dup moartea scriitorului. Cartea ofer o relatare detaliat a copilriei lui Ion Creang, petrecut n ceea ce era atunci Principatul Moldovei, cu amnunte privind peisajul social al universului copilriei sale, descriind relaiile dintre eroul principal, cunoscut n acest context ca Nic al lui tefan a Petrei sau Nic-a lui tefan a Petrei, i diversele persoane cu care interacioneaz. Ea urmrete maturizarea lui Nic, de la o vrst idilic n satul Humuleti (astzi parte a oraului Trgu Neam) la o adolescen rebel i la pregtirea pentru intrarea n rndul preoimii ortodoxe n centrele urbane Flticeni i Iai. Cursul naraiunii este ntrerupt adesea de ndelungate monologuri ce exprim cugetrile i sentimentele lui Creang. Textul nsui este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat n particulariti dialectale din zona Moldovei.

Amintiri din copilrie a fost editat i publicat de mai multe ori, i este vzut ca o lucrare clasic a literaturii pentru copii n limba romn. A constituit surs de inspiraie pentru mai muli autori i a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan.

Naraiunea
Primul capitol
Relatarea lui Creang[1] ncepe cu un monolog extensiv i cu o descriere nostalgic a locului naterii sale, cu o scurt prezentare a istoriei Humuletiului i a statutului social al familiei. Primul capitol se concentreaz pe mai multe personaje legate direct de primii ani de coal ai lui Nic: Vasile a Ilioaei, tnrul nvtor i cleric ortodox, care l nscrie n clasa nou nfiinat; superiorul lui Vasile, preotul paroh; Smrndia, fata inteligent, dar neastmprat, a preotului; tatl lui Creang, tefan, i mama Smaranda. Unul dintre primele episoade prezentate n carte prezint pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau pui s stea pe un scaun denumit Calul Balan i biciuii cu Sfntul Nicolai (denumit dup hramul bisericii). Fragmentul este i o relatare retrospectiv i n ton jovial a interaciunii cu ceilali copii, de la jocurile lor preferate (prinderea mutelor cu ceaslovul) pn la iubirea copilreasc a lui Nic pentru Smrndia i la folosirea abuziv a pedepsei corporale de ctre un monitor gelos. Creang i amintete dezamgirea fa de activitile colare i apetitul su pentru chiul, artnd c motivaia sa pentru nscrierea la coal erau promisiunea unei cariere preoeti, atenta supraveghere a mamei, dorina de a o impresiona pe Smrndia, i beneficiul material obinut prin cntatul n corul bisericii. coala este, ns, ntrerupt brusc atunci cnd Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul i recrutat cu fora n armata moldovean. Dup o perioad n care urmeaz coala sub supravegherea lui Iordache, pe care textul l descrie ca pe un beiv, noul nvtor moare ntr-o epidemie de holer, iar Smaranda i tefan decid s-i trimit fiul afar din sat. Nic urmeaz calea transhumanei i este dat n grija unor ciobani, dar se mbolnvete i el de ceea ce naratorul afirm c este holer i, la ntoarcerea acas cu febr mare, este vindecat cu un leac bbesc fabricat din oet i leutean. Dup un timp, sub pretextul c nu ar mai dispune de bani, tefan i retrage fiul de la coal. Datorit insistenei Smarandei, copilul merge cu bunicul su David Creang la Broteni, unde, mpreun cu vrul lui, Dumitru, este nscris la coal. Nic i Dumitru se adapteaz greu, ambii plngnd cnd, din porunca noului nvtor, le sunt tiate pletele. Amndoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca, ntr-o cas modest de pe malul Bistriei, i unde, din cauza apropierii de capre, se mbolnvesc de rie. Creang i amintete cum, ncercnd s se vindece cu bi dese n ru, el i vrul su au dislocat o stnc, aceeasta rostogolindu-se i distrugnd casa Irinuci. Dup ce fug din Broteni i locuiesc o vreme la Borca, cei doi copii pornesc mai departe, ctre casa lui David Creang din Pipirig. Dup o cltorie prin Carpaii Orientali, cei doi biei ajung n sat, unde sunt primii de Nastasia, soia lui David. Ea i vindec de rie folosind un alt leac bbesc, extras din mesteacn.

Al doilea capitol
Manuscrisul seciunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilrie. Al doilea capitol ncepe cu un alt monolog nostalgic, la rndul su introdus prin celebrul pasaj: Nu tiu alii cum sunt, dar eu, cnd m gndesc la locul naterii mele, la Humuleti, la stlpul hornului unde lega mama o far cu motocei la capt, de crpau mele jucndu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care m ineam cnd ncepusem a merge copcel, la cuptorul pe care m ascundeam, cnd ne jucam noi, bieii, de-a mijoarca, i la alte jocuri i jucrii pline de hazul i farmecul copilresc, parc-mi salt i acum inima de bucurie! Textul continu cu o prezentare a superstiiilor mamei, pe care le mprtea i autorul. n urma indicaiilor Smarandei, Nic nsui crede c bieii cu prul blai precum el pot invoca vremea frumoas dac se joac afar cnd plou, c unele pericole pot fi ndeprtate prin descntece, i c nsemnarea corpului uman cu leie sau noroi ofer protecie mpotriva deochiului. Naratorul i exprim totodat i regretul de a nu-i fi artat mamei toat aprecierea lui, referindu-se la copilrie ca la vrsta cea fericit.

Aceast introducere este urmat de o prezentare a interaciunilor ntre tatl lui Nic, artat drept un personaj distant i cu toane, dar adesea amuzat de poznele biatului, i mama, care i supravegheaz n mod direct copiii i-l critic pe tefan c nu o urmeaz n aceasta. Susinnd c el nsui merita pedepsele adesea dure aplicate de prini, naratorul i continu relatarea prin detalii referitoare la cteva dintre poznele copilriei. El i amintete de sine participnd direct la ritualurile de Sfntul Vasile (Anul Nou), fcndu-i zornitoare dintr-o vezic de porc i alturndu-se cntreilor din buhai n cadrul unor manifestri festive att de zgomotoase nct i irit pe ceilali steni. Povestea l arat pe Nic ngurgitnd tot laptele lsat la smntnit de mama sa, i ncearcnd s transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi, i enervndu-l pe Chiorpec ciubotarul pn cnd acesta l pedepsea mnjindu-l pe fa cu dohot. Vara, biatul plnuiete o fars pentru a fura ciree de la unchiul su i intr n livada acestuia sub pretextul c i-ar cauta vrul. Surprins de mtua sa i alergat printr-un lot de cnep, el reuete s scape atunci cnd urmritoarea rmne ncurcat ntre plante. Un alt astfel de episod prezint drumul biatului la marginea satului, trimis s duc mncare zilierilor romi angajai de tefan i Smaranda. Acest episod este ocazia ntlnirii biatului cu pupza din sat (numit cuc armenesc). Nefericit pentru c trebuie s se trezeasc dimineaa la cntecul psrii, Nic se rzbun prinznd-o n cuibul ei, proces ndelungat care i duce la exasperare pe muncitorii care-l ateptau. ntmpinat cu ostilitate de angajaii tatlui cnd ajunge n cele din urm la destinaie, biatul se ntoarce la teiul pupezei i leag pasrea extenuat, ascunznd-o n podul casei, de unde nu mai poate cnta. Fapta sa se dovedete a fi pguboas pentru ntreaga comunitate, lipsit acum de ceasul detepttor, prin intermediul ei ncepnd a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nic. n timp ce Smaranda se gndete dac s dea sau nu crezare acestor zvonuri, biatul decide c cea mai bun soluie pentru el este s vnd pupza la trg. ntregul su plan este ns zdrnicit cnd un btrn viclean, prefcndu-se c se uit mai de aproape la pasrea oferit cumprtorilor, o elibereaz. Pasrea zboar napoi la cuib i Nic, nfuriat, i cere moului despgubire. Acesta ns i rde de copil, dndu-i de neles cum c tefan nsui s-ar afla n trg i cum c ar putea fi interesat de discuie, iar biatul hotrte c e mai nelept s prseasc trgul de teama unor urmri mai nefericite. Dup cteva paragrafe n care se concentreaz pe acest gen de finaluri fericite, care duc la evitarea unor pagube mai mari, Creang trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la coal de tefan, biatul se ocup cu torsul. Acolo o ntlnete pe Mriuca, o fat de vrsta lui, care i este simpatic. Datorit ei ajunge s aib porecla de Ion Torclu, ceea ce l ruineaz ntr-o anumit msur, fiind numele dat unui igan din Vntori i transgresnd astfel o tradiional barier etnic. Lui Nic i place munca pe care o presteaz, dei este una asociat n mod tradiional cu sexul feminin, dar este iritat de alte sarcini ce i sunt atribuite, cum ar fi ngrijitul fratelui su cel mai mic. Neascultnd de mama sa, biatul las pruncul singur n leagn i fuge s se scalde n ru. Dup ce amintete ritualurile-superstiie pe care copiii le practic n cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe dou pietre, dintre care una este a lui Dumnezeu i alta a diavolului), naratorul descrie cum este prins de Smaranda, care l pedepsete lundu-i toate hainele i lsndu-l s se ntoarc acas prin sat dezbrcat. El reuete aceasta din urm la captul unui complicat traseu, dintr-o ascunztoare n alta, i evit s fie mucat de cini stnd nemicat timp ndelungat. Dup ce ajunge acas, naratorul arat c, drept urmare a incidentului, derdicam i mturam prin cas ca o fat mare, comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Capitolul culmineaz ntr-un alt scurt monolog, ncheiat cu pasajul: Ia, am fost i eu, n lumea asta, un bo cu ochi, o bucat de hum nsufleit din Humuleti, care nici frumos pn la douzeci de ani, nici cu minte pn la treizeci i nici bogat pn la patruzeci nu m-am fcut. Dar i srac aa ca n anul acesta, ca n anul trecut i ca de cnd sunt, niciodat n-am fost!

Capitolul al treilea
Prima parte a celui de-al treilea capitol al crii continu cu metafora bucii de hum nsufleit, fcnd din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine nsui. El ofer mai multe detalii despre istoria Humuletiului, ncepnd de la rzboiul polono-otoman din 1672 1676 i menionnd pe scurt trecerea imperialilor n cutarea frumoasei prinese Natalia (evenimente

la care scriitorul susine c ar fi fost el nsui martor). Aceast prezentare l determin pe narator s concluzioneze c humuletenii nu-s trii ca n brlogul ursului. Afirmaia servete drept introducere la urmtoarea perioad din viaa lui Nic: revenirea la coal, de aceast dat o nou-creat instituie, nfiinat din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica i condus de teologul Isaia Popa Duhu Teodorescu. Urmeaz o descriere detaliat a discursului inaugural inut de Ghica, la care Creang ar fi fost martor. Povestea se concentreaz apoi pe Teodorescu, pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii, cum ar fi regula de trei simpl, i pe aparenta sa descurajare n faa unor elevi ca Nic Olobanu (descris de autor ca indisciplinat i egoist). O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict ntre Teodorescu i preotul Niculai Olobanu, tatl biatului. Adncit i de o disput pe subiecte teologice i administrative, conflictul culmineaz cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Olobanu de ctre Olobanu nsui, n fruntea clugrilor si. Naraiunea se concentreaz apoi pe perioada petrecut de Creang la seminar (coala de catihei) din Flticeni, unde, spre surprinderea sa mrturisit, se rentlnete cu Nic Olobanu. Protagonistul se nscrie la aceast coal dup ce constat c toi prietenii si apropiai prsesc instituia lui Teodorescu, fapt ce l las expus ca int a severitii profesorului. n cele din urm, el i convinge tatl s-i mituiasc pe profesorii de la seminar, amintind c asemenea daruri puteau chiar s scuteasc un elev de ntregul efort de nvare. n alte fragmente, ns, Creang insist asupra metodelor de predare din seminar, metode ce implic nvatul mecanic i recitarea elementelor de gramatic romneasc sau a unor lucrri ntregi de comentarii ale Bibliei, fapte ce l fac pe narator s exclame: cumplit meteug de tmpenie, Doamne ferete! Departe de supravegherea prinilor i locuind mpreun cu unii colegi i cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tnrul duce o via boem, i se las introdus n cultura crciumii. Naratorul schieaz portretele prietenilor si, pe baza abilitilor sau atitudinilor lor definitorii: mo Bodrng, care cnt din fluier; Olobanu, om de la munte, poate ridica i cra o cru ntreag de lemne n spate; artosul David, a crui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la nvtur; nepoliticosul Miru, care face n ciud negustorilor evrei declamnd poezii antisemite, dar nu se obosete prea mult cu coala; Trsnea, care nu putea nva gramatica dect memornd ntregul manual, fiind foarte suprat din cauza nlocuirii alfabetului chirilic romnesc cu cel latin; Zaharia Gtlan Simionescu, un linguitor care poate convinge adulii s-i tolereze gesturile ndrznee; Buliga, un preot dedat consumului de alcool i petrecerilor, care binecuvinteaz petrecerile ntregului grup. Glgioasa companie parcurge crmele din i de lng ora, escapadele lor fiind punctate de gesturi licenioase, flirturi i chiar furturi din prvlii. Scriitorul menioneaz n treact i o relaie a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubit. Povestirea lui Creang se concentreaz i pe farsele jucate de el i de alii, ca pedeaps pentru prietenii despre care credea c nu mpart merindele pentru Crciun. Aceste farse se folosesc de pote, instrumente anume fcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei n timpul somnului; utilizarea lor face ca victimele s plece din cas una cte una. Ultima asemenea ncercare conduce totui la o ceart ntre cele dou tabere, att de zgomotoas nct vecinii cred c a izbucnit un incendiu sau c au atacat trupele imperiale staionate n Flticeni (prezen militar concomitent cu Rzboiul Crimeei i cu vacana tronului Moldovei). Cearta tinerilor se termin cu evacuarea tuturor din cas, Creang mutndu-se n gazd la un fierar. Primvara, vine vestea c coala de la Flticeni se va nchide, elevii urmnd s fie mutai la mnstirea Socola din Iai. Capitolul se ncheie cu nesigurana ce i cuprinde pe elevi: unii hotrsc s-i ncerce norocul la Socola pn la nceputul unui nou an colar, iar alii i abandoneaz definitiv ansele la o carier preoeasc.

Capitolul al patrulea
Al patrulea (i ultimul) capitol al Amintirilor din copilrie ncepe cu prezentarea ndoielilor pe care le are Creang privind plecarea din Humuleti nspre ndeprtatul Iai: Ursul nu joac de bun voie". Naratorul se folosete de aceast ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui n Humuleti: peisajul (Ozana cea frumos curgtoare i limpede ca cristalul, n care se oglindete cu mhnire Cetatea Neamului de attea veacuri!), familia i tovarii, i obiceiurile locale legate de petreceri i dans. Planurile sale de a rmne acas sau de a se clugri sunt zdrnicite de mama sa Smaranda, care invoc reputaia strmoilor pentru a-l convinge s plece la Socola i s-i fac un nume ca preot mirean.

Naraiunea relateaz apoi cltoria de la Humuleti spre capitala moldovean: Creang i Gtlan sunt pasagerii cruei cu cai a lui Luca, vecinul i prietenul lor. Naratorul i amintete ruinea i frustrarea pe care a simit-o cnd a vzut c zmeii lui Luca erau de fapt nite smroage [...] vlguit[e] din cale-afar, i descurajarea ce-i cuprinde pe el i pe Zaharia n faa necunoscutului. Acest sentiment este accentuat i de remarcile trectorilor fa de starea jalnic a atelajului lui Luca, remarci care sporesc n sarcasm pe msur ce cltorii se apropie de destinaie. Sunt prezentate totodat impresiile scriitorului fa de peisajul moldovenesc, dimpreun cu preferina sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care crua l lsa n urm, n raport cu zonele de pe malul stng al Siretului (acolo unde, cum spune Luca, "apa-i rea i lemnele pe sponci; iar vara te ndui de cldur, i narii te chinuiesc amarnic"). Capitolul i volumul se ncheie brusc cu o descriere a elevilor din toate colile Moldovei adunai n curtea mnstirii Socola.

Istoricul publicrilor
Amintiri din copilrie sunt, mpreun cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulat eponim Popa Duhu), una dintre lucrrile memorialistice ale lui Creang, lucrri diferite de celelalte din corpul operei, care aparin genurilor basmului i anecdotei.[2] Cele patru capitole au fost scrise n mai multe etape consecutive de scriere, desprite de intervale de timp lungi, i au fost publicate la nceput ca texte distincte. Partea a patra a rmas neterminat din cauza mbolnvirii i apoi a morii autorului.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creang: cnd au nceput s circule primele versiuni ale acestora, autorul era deja recunoscut n snul comunitii literare pentru abordarea laborioas pe care o adoptase fa de procesul de scriere (aa cum documenteaz relatrile psihologului Eduard Gruber, contemporan cu Creang).[4] Creang i citea din cnd n cnd aceste texte, precum i celelalte scrieri, n faa unui public format din membrii societii literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi, Vasile Pogor i Alexandru Lambrior).[3] Textele individuale, inclusiv a patra seciune, publicat postum, au aprut la nceput n diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare ncepnd cu 1881.[3] Primul capitol n versiunea sa fragmentar iniial, precum i versiunile ulterioare de limb romn ale operei complete ncepeau cu cuvintele lui Creang: Dedicaie d-oarei L. M., cu referire la Livia, fiica mentorului lui Creang, liderul Junimii Titu Maiorescu, persoan ce probabil a copiat i a corectat textul manuscriselor.[5] Ultima seciune, incomplet, a fost probabil scris n anul 1889.[6] n acea perioad, Creang nu mai fcea parte din Junimea i nu mai era n relaii cu Maiorescu; de aceea, textul a fost citit n faa cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu, pe care l frecventa mpreun cu Gruber.[7] ntregul text a fost publicat sub form de carte ca seciune a unei culegeri de lucrri ale lui Creang, sub ngrijirea lui Gruber, a lui A. D. Xenopol i a lui Grigore Alexandrescu n 1892 (la rugmintea fiului scriitorului, Constantin).[7] A doua astfel de ediie a fcut parte i din prima ediie complet a operelor lui Creang, publicat ntre 1902 i 1906 de ctre folcloristul Gheorghe T. Kirileanu.[8] Rezultatul muncii lui Creang a fost remarcat pentru contextul su lingvistic relativ izolat, adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul romnesc, adoptnd formulri populare, arhaice i regional-moldoveneti.[9] Asemenea elemente au fcut din Amintiri din copilrie o carte dificil de tradus n alte limbi. O comparaie cu traducerile n limba englez, realizat de profesoara Anca Murean, atenioneaz: Limbajul popular i regional al lui Creang pune probleme diverse i serioase unui translator. Printre problemele lexicale, trebuie menionai i numeroii termeni utilizai de Creang i legai de viaa rural, de practica bisericeasc, de superstiii i aa mai departe.[9]

Structura i stilul
Aspecte convenionale i relatarea subiectiv
Retrospectiv, atenia criticilor s-a concentrat ntr-o msur semnificativ asupra diferenei dintre originalitatea i subiectivitatea naraiunii lui Ion Creang pe de-o parte i, pe de alt parte, respectarea

conveniilor n vigoare privind stilul literar. George Clinescu, influentul istoric i critic literar interbelic, a afirmat c autorul a recurs la un stil tradiional de povestire, lipsit de individualitate, i c, din acest motiv, textul nu are caracter de confesiune ori de jurnal.[10] El considera, n schimb, c Amintirile contureaz copilria copilului universal.[10] Relevnd c aceast carte adapteaz caracteristicile tradiiei orale i povestirea n ram existent nc din literatura renascentist, Clinescu o vedea ca pe un spaiu de ncercare a monologurilor autorului i o ilustrare a calitilor sale ca povestitor.[11] El afirma c povetile sunt adevrate, dar tipice, fr adncime; odat repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul i-ar pierde toat atmosfera plin de via.[11] n contrast, contemporanul i colegul lui Clinescu, Tudor Vianu, sugera: Personajul basmelor, al nuvelelor, al anecdotelor se povestete pe el nsui n Amintiri din copilrie, oper att de puin popular n intenia ei.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creang i tradiia renascentist, Vianu observa: Ideea de a se povesti pe sine nsui, de a prezenta etapele unei formaii, nceata nsumare a impresiilor vieii, apoi sentimentul timpului, al scurgerii lui ireversibile, al regretului pentru tot ce s-a pierdut n consumarea lui, al farmecului retrit n amintire sunt tot attea gnduri, afecte i atitudini proprii omului modern de cultur. Niciun model popular nu i-a putut pluti nainte lui Creang, scriindu-i Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii i memorii ale Renaterii.[12] Conform interpretrii sale: Aci, ca i n povetile i povestirile sale, Creang execut trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontan prin dezvoltarea organic a unei nzestrri exercitate n ntregul trecut al unei vechi culturi rurale, ajuns acum s se depeasc pe sine.[12] Asemenea teme sunt prezente i n comentarii critice ulterioare. ntr-un articol din 2000, eseistul i romancierul Norman Manea dezvolt concluziile lui Clinescu, susinnd c naratorul stabil, senin i solar al Amintirilor din copilrie nici nu exist dect n descoperirea acestui concret mirific, tradiional, riguros.[13] Raportndu-se la un text al criticului Mircea Mo, care opina c Amintiri din copilrie este una din cele mai triste cri ale literaturii romne, cronicarul literar i eseistul Gheorghe Grigurcu considera c naraiunea prezint o tensiune ntre individ ca reprezentant holografic al structurii creia i aparine i universul scris, intuitiv un spaiu profan, o vag imitaie a actului demiurgic, i astfel un sacrilegiu."[14] n 2008, istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea c volumul Amintirilor evideniaz geniul lui Creang, legat de registrul naiv i vesel al copilriei, prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrri n proz ale scriitorului.[15] nceputul celei de-a doua pri (n care naratorul face referire la jocurile copilriei sale, la animalele inute de mama sa, i la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura romn.[16] Manea observ c, prin intermediul aceastei seciuni de proz, Creang va fi reuit s transmit perfect att situarea temporal i spaial a povestirii sale, ct i toate detaliile unei lumi ingenue i pline de neastmpr.[17] El pune n contrast aceast perspectiv cu un alt fragment la persoana nti: nceputul romanului ntmplari n irealitatea imediat a romancierului interbelic Max Blecher, care cufund imediat cititorul ntr-un univers de incertitudine modernist, suferin i subiectivitate.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe msura diferenei dintre relatarea lui Creang i detaliile reale ale biografiei sale, n particular asupra vieii n familia lui tefan a Petrei. George Clinescu susinea c scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale, fiind crescut doar de mama lui, Smaranda, care s-ar putea s nu-i formalizat niciodat legtura cu tefan.[19] Dan Grdinaru, autorul unei biografii a lui Creang, consider c naraiunea l prezint pe Nic drept un singuratic i, folosind o terminologie din psihanaliz, vede ntregul volum ca pe o dovad a unui complex de detronare i a unui accent excesiv pus pe dragostea matern.[20] Aceste abordri au primit comentarii negative din partea criticului Luminia Marcu, care a discutat deformarea efectuat de Clinescu prin interpretarea personalitii scriitorilor n baza textelor lor, fr a separa contextele, i care a judecat comentariile lui Grdinaru drept dovad a unei manii a freudismelor.[20]

Valoarea ca document istoric

Descrierea universului copilriei de ctre Creang ca realitate atemporal, ca i accentul pus pe tradiie, este n strns legtur cu satul su natal i cu regiunea nconjurtoare. n opinia lui Norman Manea, decorul perfect recognoscibil al naraiunii surprinde cicluri repetitive.[13] Concentrndu-se pe descrierea Humuletiului din primele rnduri ale crii, istoricul Neagu Djuvara comenta: chiar dac socotim c adultul nfrumuseeaz, transfigureaz, mbogete amintirile din copilrie, cum s nu recunoatem, la Creang, sinceritatea n nduiotoarea evocare a satului copilriei sale?[21] Djuvara se folosete de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societii rurale romneti din Moldova, o societate relativ mai nstrit, datorit activitilor n domeniul industriei textile, dect Muntenia, concluzionnd c: dac ne gndim la satele de bordeie din lunca Dunrii, aici ne aflm n alt ar.[22] Folcloristul i criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului romnesc, a varietilor sale i a impactului su, observnd c episodul n care cntreii din buhai sunt gonii de gospodarii furioi arat c unii rani preferau o srbtoare mai linitit uneia ce era, de fapt, un ecou al ritualurilor pgne privind fertilitatea.[23] Pentru criticul Mugura Constantinescu, un subiect de interes a fost constituit de statutul btrnilor dintr-o comunitate moldoveneasc n contextul schimbrilor sociale, aa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilrie. Ea l descrie pe David Creang ca pe un lider de clan i ca pe un om luminat, condus de nelepciunea i echilibrul vrstei naintate, i care, dei analfabet, nelege importana pe care educaia o poate atinge n viaa nepotului su.[24] Constantinescu scrie: bunul sim [al lui David] se contureaz i n domeniul credinelor religioase, unde, ca orice bun cretin dintr-un sat romnesc al secolului al XIX-lea, particip la liturghie, dar nu ncurajeaz bigotismul soiei sale.[24] Btrnul anonim care l pclete pe Nic eliberndu-i pupza, scrie Constantinescu, este una dintre acele figuri care, pentru a-l educa pe tnrul Creang, recurg la fars n detrimentul unei predici moralizatoare.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consider relevante pentru o asemenea analiz sunt Chiorpec ciubotarul, mo Bodrng i acele femei btrne care vindec prin leacuri bbeti.[25] Descrierea de ctre Ion Creang a vieii de la seminar i a metodelor pedagogice au fost la rndul lor plasate de criticii literari n legtur cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. Zigu Ornea consider c imprecaiile naratorului mpotriva practicilor educaionale sunt de pus n legtur cu inovaiile produse de Creang n cursul propriei sale cariere de nvtor, i mai ales cu susinerea acordat de ctre acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea nvmntului romnesc prin modernizare instituional i profesionalizare.[26] El nsui scriitor, Horia Grbea discut textul ca dovad a unui anticlericalism manifestat de Creang (a crui carier preoeasc se va fi sfrit prin caterisire), adugnd: Amintirile lui Creang de la coala de catihei ar descuraja orice candidat.[27]

Influena
Amintiri din copilrie a nceput s devin o surs de inspiraie pentru diveri autori romni la nceputul secolului al XX-lea i n perioada interbelic. A fost imitat de I. Dragoslav n cartea lui din 1909, Povestea copilrieidenumit de Clinescu o pasti disgraioas.[28] Acelai critic a discutat i piesa de teatru adaptat dup un capitol din Amintiri din copilrie de scriitorul I. I. Mironescu, sub titlul Catiheii de la Humuleticonsidernd-o de prisos n raport cu textul deja suficient de dramatic lui Creang.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenei lui Creang memorialistul n Copilria unui netrebnic, roman din 1936 al autorului avangardist Ion Clugru.[30] Mai mult interes n jurul acestei cri a aprut n timpul perioadei comuniste. n aceast interval au vzut lumina tiparului mai multe noi ediii ale crii, inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creang.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscui: un volum din 1959 coninea 14 desene de Eugen Taru (originalele crora formeaz o expoziie permanent la casa memorial a lui Creang din Humuleti)[32] i o alt ediie cu ilustraii alb-negru i color de Livia Rusz.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele romneti de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilrie (cu

actorul-copil Ion Bocancea n rolul lui Nic) i Pupza din tei (bazat pe episodul n cauz din capitolul secund al crii).[33][34] Cartea a avut ecou nu doar n Romnia, ci i n ara vecin, Republica Moldova (n Basarabia, subregiunea istoric a Moldovei, fost parte a URSS sub numele de RSS Moldoveneasc). Lucrrile lui Creang n general, i memoriile sale n particular l-au influenat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru, care a scris Copil la rui, a crei aciune se desfoar pe fundalul rusificrii din anii 1950 din RSS Moldoveneasc.[35]

Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1,2,3,4

Partea I: Ion Creang, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. Inc de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a copilariei. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan om vrednic si cu bunatate, le aduce ca dar de scoala noua pentru a -i sili spre invatatura, Calul Balan si pe Sf. Nicolai. Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt. Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana, taierea pletelor, statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: La cirese , Pupaza din tei, La scaldat La cirese. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca vrea sa l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste o chelfaneala zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Pupaza din tei. Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce cucul armenesc. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prsit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se aude pupaza, care canta. La scaldat. Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in

pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana cand, impresionata, Smaranda il iarta. Partea a III a Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului, apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi de scoala, intre care Ion Mogorogea, varul sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. Partea a IV a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si spatiul, satul Humulesti. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insist s plece la Seminarul de la Socola.

CARACTERIZAREA LUI N1CA - Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" - cum isi numeste Creanga personajul-copii - constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie - "singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra, cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie, personajul, din perspectiva si prin prisma caruia. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei., al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene, despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie - se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte - aceea a opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii,- de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice" - se afirma in partea a doua a Amintirilor, iar pe de alta parte - ca o concretizare a unei fiinte ce se naste, creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. Referindu-se la prima semnificatie, G. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". In legatura cu cea de-a doua, se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal, care apare ca un "sat vechi, razesesc, intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica..." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata, ci si in peisajul natal, cu natura, cu oamenii, cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. in acest sens, Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului. (...) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletului moldovenesc intre romani; al sufletului taranesc intre moldoveni; al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat, pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii, folosita in mai multe randuri, ca, de pilda, in incheierea partii a doua: "Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti, care nici frumos pana la douazeci de ani, nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. Dar si sarac asa ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cand sunt, niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud, caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare; daca ma sculam, nu mai asteptam sa-mi deie altii; si cand era de facut ceva treaba, o cam raream de pe-acasa..." . Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii - asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului - este colorata, in asemenea imprejurari, ca si in altele, de duiosia autoru lui matur, stare amendata aproape intotdeauna de ironie, de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz".

Personajul se contureaza, insa, in primul rand in mod indirect, mai ales din intamplarile la care ia parte, din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste, retrain-du-le cu o mare satisfactie; din relatiile cu celelalte personaje: cu mama, mai ales, Smaranda Creanga. - si ea o "nazdravana", dupa cum o prezinta copilul, altfel femeie severa, nemultumita, certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau, dar, in acelasi timp, avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa"; cu tatal Stefan a Petrei -care, desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati, dupa cum socoti tu - ii spunea el, la un moment dat, sotiei - n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"), este de acord, pana la urma, cu aceasta, sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola; cu bunicul, David Creanga, din Pipirig, care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti, din invatatura in general; cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii, intre care: Oslobanu, Trasnea, varul lui Nica - Ion Mogorogea, Zaharia lui Gat lan, impreuna cu care, intr-o zi de sarbatoare, in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos, foiau... in toate partile cu bucuria zugravita pe fete", este nevoit sa plece, cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz, in caruta lui mos Luca, spre zari necunoscute. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce, ajuns de-acum "holtei", "dr agalita Doamne", nu vrea sa se dea dus din sat, in ruptul capului, intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea, intr-un orizont strain, necunoscut, viata pe cont propriu, cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte, stramutat la camp, si pruncul, dezlipit de la sanul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti. ,", ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor, pe care o canta, "in puterea noptei", "Mihai scripcariul din Humulesti, umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". Dialogul si monologul interior - ca modalitati de exprimare literara -, prezente permanent in tesatura naratiunii, contribuie in mod substantial la conturarea personajelor, deci si a lui Nica. Prin mijlocirea lor se exprima, in mod ironic, si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti, calugari)ca si asupra vietii, in general. Pe masura, ce naratiunea inainteaza, , infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia, impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia, pana la Iasi, tonalitatea rememorarii se schimba. intamplarile hazlii, alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma, ironia si autoironia, aluziile, proverbele, zicatorile, expresiile populare, imbinarile neasteptate de cuvinte, prin care scriitorul obtine efecte deosebite - creeaza eroilor o stare de buna dispozitie, astfel incat, "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". Vorbind "ca un povestitor, ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora, fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. Calinescu), Creanga determina in cititor o traire intensa, o data cu aceea a personajelor, a intamplarilor, a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica - de altfel, intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim, ca si copilul, ca pe niste "nazdravanii"), cat, mai ales, in modalitatea povestirii, in vocatia sa de povestitor genial. Dupa aprecierea, celebra, a lui G. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman, sau, mai simplu, e poporul roman insusi, surprins intr-un moment de geniala expansiune". Portretul lui Nica Amintiri din copilarieeste primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na, Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. Scrisa la varsta maturitatii, autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului.

Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste,din umorul poznelor, aventurile povestite. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca copilaria copilului universal, cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand, afirmand: asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul. Este prezentata copilaria autorului, evolutia sa intr-un mediu specific, aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. al XIX.-lea. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala, pana la despartirea de vatra satului, fiind urmarita astfel formarea unui caracter. Copilaria lui nu este senzationala, ci una obisnuita, banala; scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul, cum darama cocioba Irinucai la Brosteni, cum fura cirese de la matusa Marioara, cum fura pupaza din tei, in-tamplari de la scaldat, cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras, la scoala. Nica apare ca orice copil de la tara, neastamparat, care are o copilarie vesela si nevinovata in mijlocul familiei si al megiesilor. Intamplarile prin care trece sunt toate evenimente de cunoastere pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere, el se formeaza ca om. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi,la satul natal, este plina cu umor cand reconstituie poznele, aventurile din copilarie, folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii, surprins si descris in perioada copilariei fericite, de cand a facut ochi si pana ajunge holtei din pacate. Amintiri din copilarie este nu numai o monografie a satului moldovenesc, dar un roman al copilariei, al formarii unui caracter (personalitati). Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare).

Joc i joac n Amintiri din copilrie

Din cele mai vechi timpuri, omul a ncercat s gseasc diferite modaliti de petrecere a timpului liber. El a inventat astfel JOCUL ca unic manifestare a dorinei de a se simi bine n orice mprejurare. Marii scriitori ai lumii nu au rmas indifereni fa de joc ca form de existen uman . F. Rabelais, Victor Hugo, Mark Twain, Ch. Dickens, Romain Rolland sunt doar cteva exemple Literatura romn a dat posteritii cteva nume de seam care au evocat n operele lor universul mirific al copilriei: Ion Creang, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Mihai Eminescu, Ovidiu Verde. Johan Huizinga consider c jocul nu poate nsemna mai mult dect prilejul unei recunoateri sau regsiri. O astfel de definiie o putem da operei lui Creang Amintiri din copilrie, carte unic i genial, un bildungsroman n care scriitorul evoc formarea unei personaliti, procesul de maturizare a lui Nic. Scrise dup apariia povetilor i povestirilor, Amintirile din copilrie au fost publicate n anii 1881-1882 (primele trei pri) i n 1890 (ultima parte). Renviind cea mai fericit perioad din viaa omului, COPILRIA, Creang l transform pe Nic ntr-un reprezentant al copilului universal, iar copilria lui ntr-o vrst mitic, de aur, fiindc ea nu se reduce la o niruire de ntmplri, ci ea este o stare de veselie i fericire continu. Aa cum susine G.Clinescu, n Amintiri din copilrie este simbolizat destinul oricrui copil: de a face bucuria i suprarea prinilor i de a o lua i el pe ncetul pe acelai drum pe care l-au luat i-l vor lua toi. n Amintirile lui Creang nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creang povestete copilria copilului universal. Nic este personajul principal din Amintiri din copilrie, un simbol al neastmprului bieesc, al spontaneitii i poznelor. Prin Nic, scriitorul prezint istoria unei copilrii din mediul rnesc, mai bine spus, din Moldova sfritului de secol XIX, de la primii ani de coal i pn la desprirea de satul natal. n mod deosebit, ne sunt nfiate momentele cnd fiina crud a eroului ncepe s ia cunotin de sine, momente care l maturizeaz i care l determin s-i formeze o personalitate complex. Autorul nu inventeaz peripeii nemaipomenite, fiindc el ncearc s arate cum copilul se descoper pe sine i, n acelai timp, descoper lumea pe care vrea s-o ia n stpnire. Creang insist asupra strii de inocen i nevinovie a lui Nic, stare pe care o evoc de la nceputul pn la sfritul crii: hai mai bine despre copilrie s vorbim, cci ea singur este vesel i nevinovat. Copilul nu contientizeaz rul, el doar se joac, glumete, este pus pe nzbtii i pozne. Scriitorul se povestete pe

sine, amuzndu-se de acel copil ndeprtat, de cel cruia, lipsindu-i contiina limitei, se afirm deplin i voit de parc toat lumea era a mea. Amintiri din copilrie este o carte structurat n patru pri. ntmplrile prin care trece eroul sunt toate evenimente de cunoatere. Nic triete ntr-o libertate ludic, iar nzbtiile se in lan, singurul nor pe cerul pururea senin al copilriei fiind obligaia de a merge la coal. De aceea, se poate spune c pentru Creang COPILRIA nu este doar o etap a vieii, ci o calitate a ei, UN MOD DE A FI. Amintirile lui Nic curg senine i lipsite de insinuri, netulburate de vanitate, nsuirea caracteristic a lor fiind atmosfera de voie bun, de ag i ovialitate, care l ntmpin pe cititor de la prima pagin i se menine fr tirbire pn n final. Amintirile din copilrie debuteaz , cum altfel ?, cu evocarea primului an de coal, cci stau cteodat i-mi aduc aminte ce vremi i ce oameni mai erau n prile noastre cnd ncepusem i eu, drgliDoamne, a m ridica biea la casa prinilor mei. Prima figur evocat este cea a printelui Ioan de sub deal, care era om vrednic i cu buntate. Dar pentru copilul Nic, imaginea printelui rmne pentru totdeauna asociat cu instrumentele lui de tortur: Calul Blan i Sfntul Nicolai. Intenia lui Creang este ns aceea de a aprea n faa lumii ca un humuletean printre alii, de a configura itinerarul unei existene anonime, care ar putea fi i va fi fost a oricrui fecior de ran din Moldova (Paul Cornea). Nic este copilul Smarandei Creang i al lui tefan a Petrii Ciubotariul, un copil ca toi ceilali, a crui unic preocupare este joaca. Scriitorul evoc apoi luarea la oaste a dasclului Vasile un holtei zdravn, frumos i voinic, nchiderea colii, care rmsese fr nvtor, dar mai ales obiceiurile i tradiiile de Crciun i Anul Nou , prilejuri de petrecere i srbtoare continue. Mama lui Nic i dorea foarte mult ca fiul ei s ajung preot, motiv pentru care insist ca Nic s continue coala. O ajut tatl ei i bunicul lui Nic, David Creang din Pipirig, care l duce pe biat la coala din Broteni. Acolo, Nic i vrul lui, Dumitru, stau n gazd la o femeie srac, Irinuca, a crei unic avere erau: cocioaba de pe malul stng al Bistriei, brbatul, fata i boii din pdure, un ap i dou capre slabe i rioase, ce dormeau pururea n tind. De la aceste capre, cei doi copii iau rie i nu mai sunt primii la coal. Prin urmare, ei hotrsc s se rzbune i prvlesc o stnc peste casa, gardul i caprele Irinuci. Vznd paguba, cei doi copii se sperie i fug cu pluta pe Bistria pn la Borca i apoi la bunici, n Pipirig. Bunica i-a vindecat de rie iar bunicul fr vorb, a mulmit pe Irinuca cu patru galbeni. Nic a ajuns acas n Smbta Patilor iar n ziua de Pati am tras un ngerul a strigat, la biseric, de-au rmas toi cu gurile cscate la mine. i mamei i venea s m nghit de bucurie. i printele Ioan m-a pus la mas cu dnsul, i Smrndia a ciocnit o mulime de ou roii cu mine. i bucurie peste bucurie venea pe capul meu. Partea a doua a Amintirilor din copilrie este cea mai bogat n nzdrvnii, cci exist pe lumea asta vreun copil care s fi fcut o singur nzbtie n viaa lui ? Astfel, dup ce constat c nu tiu alii cum sunt, Creang evoc cu mult dragoste figura mamei, care era vestit pentru nzdrvniile sale. Pentru copilul de altdat, mama pare o fiin desprins din poveti, care face multe i mari minunii. Scriitorul se ntreab cu nostalgie: Ce-i pas copilului, cnd mama i tata se gndesc la neajunsurile vieii, la ce poate s aduc ziua de mne, sau c-i frmnt alte gnduri pline de ngrijire? De aceea, amintirile lui Nic sunt pline de haz i de farmec. TOTUL ESTE JOC n existena lui. El i fraii lui se joac cu tatl lor cnd acesta se ntorcea ostenit de la munc, cci vorba proverbului: dac-i copil, s se joace; dac-i cal, s trag; i dac-i pop, s ceteasc Ei se joac ca bieii lundu-se la hrjoneal pn ce era nevoit biata mam s ne deie cteva tapangele la spinare. i tot o joac este pentru copii tierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. Ce s mai vorbim despre smntnitul oalelor, furatul cireelor i a pupzei din tei sau scldatul ? Cine a pltit paguba fcut n grdina mtuii Mrioara pentru pofta copilului de a mnca ciree, dac nu prinii ? ns degeaba mai clmpnesc eu din gur: cine ce treab are cu munca omului? Stricciunea se fcuse, i vinovatul trebuia s plteasc . Vorba ceea: Nu pltete bogatul, ci vinovatul ! Aa i tata, a dat gloab pentru mine i pace bun. i dup ce-a venit el ruinat de la ispa, mi-a tras o chelfneal ca aceea, zicnd: - Na! satur-te de ciree! De amu s tii c i-ai mncat lefteria de la mine, spnzuratule ! Oare multe stricciuni am s mai pltesc eu de pe urma ta ? ns ca orice copil, i Nic este cuprins de prere de ru: mi se dusese buhul despre pozna ce fcusem, de n-aveai cap s scoi obrazul n lume de ruine". Problema este ns c regretul a fost uitat repede, cci ndat dup cea cu cireele, vine alta la rnd. Povestea cu pupza din tei este i ea plin de peripeii, n ciuda faptului c Nic nu dorea dect un singur lucru: ca pupza s nu-l mai trezeasc dimineaa devreme. De data aceasta, copilul ia lucrurile n serios, dorind chiar s vnd pupza, dar totul se termin cu bine, la intervenia unui moneag care o elibereaz. Dei scap basma curat, Nic recunoate n gndul su: Cnd ai ti voi cte a ptimit, sireaca, din pricina mea, i eu din pricina ei, i-ai plnge de mil !. Ultima ntmplare evocat n partea a doua este legat de un obicei al copiilor de a-i petrece zilele clduroase de var la grl. Astfel, Nic i las fratele mai mic n leagn i pe mama lui necjit de cte probleme avea i pleacla scldat. El uit ns rugmintea mamei i i petrece toat ziulica jucndu-se n ap n starea n

care m aflam, fiind cuprins de fericire, uitasem c mai triesc pe lume!. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut, fiindc, aa gol cum ajunsese acas se ruga de mama lui: Mam, bate-m, ucide-m, spnzur-m, f ce tii cu mine, numai d-mi ceva de mncare, c mor de foame ! Partea a treia reia incursiunea n cugetul scriitorului: dar aa, un bo cu ochi ce te gseti, o bucat de hum nsufleit din sat de la noi, i nu te las inima s taci; asurzeti lumea cu rniile tale! Creang evoc inuturile de lng Humuleti i rememoreaz ntmplrile de la coala din Flticeni, unde a fost admis dup ce dou mere de orz i dou de ovz a dat tata cui i se cuvine. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii, ale crei reguli trebuiau nvate pe de rost, nct unii dondneau ca nebunii, pn i apuca ameeala. Dintre figurile evocate trebuie amintite ndeosebi cele ale lui Trsnea, Olobanu sau Mogorogea (colegi de coal cu Nic) dar i figura aparte a lui mo Bodrng care rmne alturi de ei pn cnd se desfiineaz coala i unii dintre ei sunt transferai la Socola. Ultima parte a Amintirilor din copilrie ne prezint cltoria lui Nic i a lui Zaharia de la Humuleti la Iai, cu crua lui Luca Moneagu, cruaul satului. Cea mai dureroas constatare a lui Nic este aceea c a crescut, c nu mai este copil, drgli Doamne, eram i eu acum holtei, din pcate! Desprirea de satul natal a copilului este una simbolic. Prsindu-i satul, copiii i prsesc n acelai timp COPILRIA, i iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludic i de la tihna tririi fr gnduri i fr probleme. Acest episod simbolizeaz pierderea paradisului copilriei, la care nimeni nu se va mai ntoarce vreodat i n acelai timp semnific reintrarea brutal n timpul real i dureros. n acest fel, Amintiri din copilrie este o carte care reconstituie MITUL COPILRIEI ca stare permenent de joc, srbtoare, voie bun, candoare i exuberan. Sau cum afirm Paul Cornea : Creang este pictorul incomparabil al unei umaniti care nu i-a irosit copilria, fiindc fora lui cosmic const n capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vrstei, el neavnd de spus despre copilrie mai mult dect alii, dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin, sun ca o voce minunat distins dintr-o gloat (G.Clinescu).