Mihai Eminescu

Departe sunt de tine...

Departe sunt de tine i singur lng foc, Petrec n minte viaa-mi lipsit de noroc. Optzeci de ani mi pare n lume c-am trit, C sunt btrn ca iarna, c tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad n picuri, Redeteptnd n fa-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vntul lovete n fereti, Se toarce-n gndu-mi firul duioaselor poveti, -atuncea dinainte-mi prin cea parc treci, Cu ochii mari n lacrimi, cu mni subiri i reci; Cu braele-amndou de gtul meu te-anini i parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strng la piept averea-mi de-amor i frumusei, n sarutri unim noi srmanele viei... O! glasul amintirii rmie pururi mut, S uit pe veci norocul ce-o clip l-am avut, S uit cum dup-o clip din braele-mi te-ai smult... Voi fi btrn i singur, vei fi murit de mult!