Anca i Adina

Amndoi
(1940)

Date importante si caracteristici: a fost publicat n 1940, fiind ultimul roman al lui Rebreanu titlul, care trebuia s fie iniial Cine?, face referire la enunul rostit de doamna Dniloiu la gsirea cadavrelor (Vai de mine i de mine! Amndoi! ...) Roman poliist Romanul Amndoi poate fi considerat: Fresc social Roman de relaii interumane realiste romanul prezint, de asemenea, influene: balzaciene naturaliste Spiru (cstorit cu Vasilica) fraii Dniloiu Ilarie (cstorit cu Mia) victimele Aretia (cstorit cu Pascal Delulescu), mpreun cu care are un biat, Romulus personajele: judectorul Dolga, conductorul anchetei Solomia Ionescu, servitoarea lui Spiru i a Vasilici, autoarea crimelor Mihai Ciufu, servitor al bisericii, suspectat de crim prim-procurorul Negel nenea Tudoric, poliaiul oraului Thriller

 naraiunea este heterodiegetic ( obiectiv, la persoana a III-a), iar viziunea este una din drt sau focalizare zero, oferind cititorului o viziune global se remarc, de asemenea, stilul antialofil i ironia

Citate Era luni seara, pe la mijlocul lui decembrie. Stteau la mas, singuri, soii Dniloiu, n sufrageria vast, plin de mobile felurite, bufete i servante ncrcate de vsrii, tacmuri, bibelouri Policandrul de cristal cu zeci de lumini ardea, ca ntotdeauna, cu un singur bec, pentru economie. Printre ceti i pahare, pe bufet, trona statueta de bronz a lui Napoleon, cumprat de ocazie la Bucureti. Dei Dniloiu era numai negustor i nici nu fcuse armata, avea profund veneraie pentru marele mprat, ca de altfel mai toi negustorii i ali burghezi nstrii din Piteti. Solomia nu mai avu ncotro. [] Cnd pi pragul o izbi un miros cald, greu, rsucitor de suflet, mirosul morii. Aerul zpuit era ncrcat cu aburi putrezi. La cptiul patului, ntr-o ulcic de lut, pe lavi, lumnarea de seu se ncovoiase cu flacra palid mai mult fumegnd, dect luminnd, dar zugrvind pe perei umbre uriae apocaliptice Ochii ei mari, albatri, cu luciri aproape violete, pstrau o expresie blnd, catifelat, nvluitoare. Dealtminteri, ntreaga-i fptur era plpnd i fin, nct nimeni n-ar fi spus c e ranc. Potrivit de nalt, mldioas i cu mers de porumbi, braele i minile delicate, obrajii puin palizi, buzele pline mereu umede, avea totui o nfiare melancolic, parc n suflet ar fi purtat numai tristee. Cnd zmbea se lumina ca o madon, dar n vremea din urm zmbea tot mai rar.