1

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA
FACULTATEA „FINANȚE”
CATEDRA ”FINANȚE ȘI ASIGURĂRI”

Victoria VARTIC

GESTIUNEA PORTOFOLIULUI
INVESTIȚIONAL AL BĂNCILOR
COMERCIALE
TEZĂ DE LICENȚĂ
la specialitatea 364.1 „Finanțe și asigurări”

Coordonator științific:
conf. univ, dr.
___________ BĂNCILĂ Natalia

Elaborată:
studentul gr. FB-261, zi
_____________ VARTIC Victoria

Chişinău, 2009
 2

CUPRINS:
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

CAPITOLUL I. CARACTERISTICILE PORTOFOLIULUI INVESTIȚIONAL

AL BĂNCILOR COMERCIALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1. Esența, structura și funcțiile portofoliului investițional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2. Reglementarea gestiunii portofoliului investițional în Republica Moldova . . . . . . . .

CAPITOLUL II. ORGANIZAREA GESTIUNII PORTOFOLIULUI

INVESTIȚIONAL AL BĂNCILOR COMERCIALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1. Etapele gestiunii portofoliului investițional în cadrul băncilor comerciale . . . . . . . .
2.2. Analiza factorilor și indicatorilor ce reflectă calitatea portofoliului
investițional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3. Evaluarea riscurilor legate de gestiunea portofoliului investițional al băncilor
comerciale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

CAPITOLUL IIӀ. METODE DE OPTIMIZARE A PORTOFOLIULUI

INVESTIȚIONAL ÎN BĂNCILE COMERCIALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1. Politici și strategii utilizate pentru optimizarea portofoliului
investițional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2. Posibilitați de optimizare a portofoliului investițional al băncilor comerciale din
Republica Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Concluzii şi recomandări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
 3

INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Sistemul bancar – este una din cele mai
importante structuri ale economiei de piaţă. Băncile sunt mediatori la distribuirea
capitalului, contribuind esenţial la creşterea produsului intern brut al ţării.
Tendinţa generală a dezvoltării sistemului bancar în practica internaţională
constituie universalizarea activităţii bancare, ce se exprimă în extinderea prezenţei lor pe
piaţa valorilor mobiliare şi diversificarea activităţii pe aceasta piaţă.
Participarea băncilor comerciale la piaţa valorilor mobiliare contribuie la atragerea
resurselor suplimentare prin emisiunea valorilor mobiliare, extinderea bazei de venituri,
menţinerea nivelului necesar de lichiditate, adaptarea mai uşoară la schimbările
conjuncturii pieţei.
Modelul sistemului bancar implementat în Republica Moldova admite diferite forme
de activitate a băncilor pe piaţa valorilor mobiliare. În ultimii ani băncile au devenit
operatori principali ai pieţei financiare. Băncile deţin practic tot volumul valorilor
mobiliare de stat și joacă un rol foarte activ pe piaţa valorilor mobiliare corporative.
Gradul de studiere a temei investigate. Eficienţa economică, randamentul
activităţii investiționale a băncilor au stat la baza unor studii şi cercetări aprofundate,
constituind preocuparea mai multor savanţi şi specialişti în domeniu. În prezent, practic
fiecare manual de management bancar conţine compartimentul referitor la activitatea
investițională a băncilor și optimizarea portofoliilor sale investiționale. Aceasta, precum
şi un număr însemnat de publicaţii la tema dată, au evidenţiat, în mod convingător, rolul
operaţiunilor cu valori mobiliare în activitatea cotidiană a băncilor. În această ordine de
idei, devine foarte utilă studierea particularităţilor operaţiunilor bancare cu valori
mobiliare şi eficientizarea acestora.
Scopul lucrării constă în identificarea particularităţilor gestiunii portofoliului
investițional al băncilor comerciale din Republica Moldova, ca premisă de sporire a
randamentului financiar al băncilor și eficientizarea portofoliului investițional, ţinînd
 4

cont de tendinţele actuale declanşate în sectorul bancar şi cerinţele moderne de

competitivitate. Scopul cercetărilor este concretizat în abordarea şi soluţionarea
următoarelor obiective ale tezei:
- aprofundarea conceptului de portofoliu investițional; identificarea factorilor și
indicatorilor ce determină calitatea portofoliului,
- analiza activităţii investiţionale a băncilor pe piaţa valorilor mobiliare, inclusiv
activităţii de dealer primar pe piaţa valorilor mobiliare de stat, identificarea
particularităţilor operaţiunilor investiţionale pe piaţa valorilor mobiliare corporative;
- aprofundarea problematicii privind eficienţa operaţiunilor cu valori mobiliare, a
riscurilor aferente şi a impactului lor asupra indicatorilor financiari ai băncii.
Domeniul de cercetare este determinat de operaţiunile băncilor cu valori mobiliare,
care sunt investigate din perspectiva impactului lor asupra situaţiei financiare a băncii.
Obiectul cercetării, în plan conceptual, este concretizat la nivelul băncilor
comerciale, în activitatea cărora operaţiunile cu valori mobiliare ocupă un loc important
şi înregistrează eficienţă maximă.
Structura lucrării este prezentată în corespundere cu obiectivele preconizate şi
ordinea realizării cercetărilor ştiinţifice. Teza cuprinde: introducere, trei capitole, care
constituie conţinutul de bază al cercetării, sinteza rezultatelor, concluzii şi recomandări,
literatura selectivă studiată şi anexele.
Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt
precizate scopul, obiectivele şi obiectul cercetării.
Capitolul I – „Caracteristicile portofoliului investițional al băncilor comerciale”
aprofundează conceptul de portofoliu investițional, structura și funcțiile lui, precum și
toate actele normative ce reglementează gestiunea portofoliului investițional în
Republica Moldova.
Capitolul II – „Organizarea gestiunii portofoliului investițional al băncilor
comerciale” caracterizează etapele gestiunii portofoliului investițional în cadrul băncilor
 5

comerciale prin identificarea factorilor și indicatorilor ce determină calitatea

portofoliului, precum și analiza influenței factorilor de risc asupra portofoliului și
metodele de gestiune a acestora.
Capitolul III – „Metode de optimizarea a portofoliului investițional în băncile
comerciale” analizează politica și strategiile de eficientizare a portofoliului investițional
prin prisma avantajelor, oportunităţii şi eficienţei.
Contribuţia importantă a acestui capitol este conturată prin prezentarea şi analiza
datelor statistice care caracterizează gestiunea portofoliului investițional în Republica
Moldova. Este analizată detaliat experienţa a cinci bănci comerciale autohtone.
Ultimul compartiment al tezei cuprinde, concluziile autorului privind operaţiunile
băncilor cu valori mobiliare şi eficienţa acestor operaţiuni în sistemul bancar. Sunt
formulate recomandări cu privire la perfecţionarea activităţii investiționale a băncilor.
 6

CAPITOLUL I. CARACTERISTICILE PORTOFOLIULUI

INVESTIȚIONAL AL BĂNCILOR COMERCIALE

1.1. Esența, structura și funcțiile portofoliului investițional

În perioadele de recesiune și instabilitate economică, cînd cererea de credite este

scăzută, băncile dispun de fonduri pe care le plasează în valori mobiliare.
În perioadele de boom economic, cînd cererea de credite este mare, băncile pot fi
forțate sa-și vîndă o parte din valorile mobiliare achiziționate anterior pentru a face față
cererii de credite.
În procesul gestionării resurselor atrase, băncile parcurg urmatoarele etape:
• întîi, ele fac față cerințelor de rezerve obligatorii;
• în al doilea rind, își constituie un fond pentru a face față nevoilor de lichiditați ale
băncii;
• în al treilea rind, fac față cerințelor de creditare, care de obicei aduc mai mult venit
decît investițiile în valori mobiliare;
• în al patrulea rînd, fondurile ramase sunt investite în valori mobiliare.
Valorile mobiliare joacă un rol important în gestionarea activului băncii:
1. ele permit băncii să utilizeze toate fondurile de care ea dispune la un moment dat;
2. pot ajuta banca cu resurse lichide prin achiziționarea de valori mobiliare care
corespund cerințelor de lichiditate a băncii;
3. contribuie la diversificarea portofoliului de active și deci la protejarea băncii
impotriva riscurilor financiare.
Activitatea băncilor pe piaţa valorilor mobiliare contribuie la:
• extinderea bazei de venituri din contul dividendelor şi dobînzilor obţinute, diferenţei
de curs;
• menţinerea nivelului necesar de lichiditate;
• adaptarea mai uşoară la schimbările conjuncturii pieţei;
 7

• accesul rapid la sursele de creditare prin folosirea valorilor mobiliare în calitate de gaj;
• extinderea sferei de influenţă a băncilor din contul participării la capitalul unor agenţi
economici, înfiinţarea structurilor financiare afiliate.
În literatura științifică, activitatea investițională a băncii pe piața valorilor mobiliare
este definită ca activitatea de plasare a mijloacelor din numele său și din propia inițiativa
în scopul obținerii unor venituri directe și indirecte.[21, p. 448]
Veniturile directe de la investiții în valori mobiliare sunt obținute în formă de
dividende, dobînzi sau în urma relizării lor la un preț mai mare. Veniturile indirecte se
formează din contul extinderii cotei de piaței, controlate de banca prin societăţile afiliate
şi dependente.
Evoluţia operaţiunilor cu titluri nu a fost liniară. Restricţiile privind operaţiunile
băncilor cu valori mobiliare aplicate de unele ţări (Marea Britanie, Canada, SUA), au
condus la reducerea competitivităţii sistemelor lor bancare şi au impus băncile să
identifice modalităţi indirecte de participare în afacerile cu valori mobiliare.
Globalizarea şi dereglementarea pieţei bancare condiţionează universalizarea
activităţii bancare, care se exprimă prin extinderea prezenţei băncilor pe piaţa valorilor
mobiliare şi diversificarea activităţilor şi operaţiunilor pe aceasta piaţă. Tendinţa de
dereglementare manifestată pe plan internaţional consideră şi un fenomen de liberalizare
a pieţelor, de deschidere a pieţelor financiare naţionale, de ridicare a unor restricţii
existente anterior. În acest sens, dereglementarea trebuie privită şi în legătură cu
fenomenul globalizării accelerate a pieţelor financiare naţionale.
Dereglementarea a fost condiţionată de necesitatea sporirii eficienţei funcţionării
sistemelor bancare.
Ca urmare, începînd cu anii 70’ are loc anularea restricţiilor la participarea băncilor
în operaţiunile cu valori mobiliare corporative. Astfel, în Marea Britanie, băncile au
primit permisiunea de a procura acţiuni ale companiilor industriale şi efectua plasarea
lor. Băncile din Canada au obţinut posibilitatea de a efectua asemenea operaţiuni prin
 8

companii investiţionale afiliate. În SUA, în septembrie 1999 a fost abrogată legea Glass–
Steagal, care interzicea băncilor comerciale americane să efectueze cele mai riscante
operaţiuni pe piaţa valorilor mobiliare.[25, p. 438]
Tabelul 1.1.1.
Cota investițiilor în valori mobiliare ale băncilor în volumul total al activelor la
unele țari dezvoltate.
Țara Cota investițiilor în
valori mobiliare ale
băncilor în volumul
total al activelor(%)
Spania 23.87
Italia 23.82
Franța 16.7
Germania 15.5
Japonia 10.15
Rusia 9.0
Marea Britanie 7.75
Republica Moldova 6.29
Belgia 6.4
SUA 2.15
Sursa:[22, p.115]
După cum urmează din tabelul 1.1.1. cele mai mari ponderi ale investiţiilor în valori
mobiliare sunt deţinute de băncile din Spania, Italia, iar cele mai mici – de cele din
SUA, Belgia, Marea Britania şi Republica Moldova (care s-au micșorat în anul 2008 cu
0.8 p.p. comparativ cu anul 2007 atunci cînd constituiau 7.09% ).
Portofoliul investiţional al băncii reprezintă o totalitate de valori mobiliare,
procurate de către bancă pentru obţinerea veniturilor şi asigurarea lichidităţii
plasamentului.
Portofoliul de investiţii al unei bănci trebuie să asigure un echilibru între fondurile
plasate pe termen scurt şi cele investite pe termen mediu şi lung. Acest portofoliu trebuie
să cuprindă o asemenea structură a investiţiilor încât, prin acestea, să se aibă în vedere:
• gradul şi costul lichidităţii;
 9

• riscul, din punctul de vedere al scadenţei şi caracterului investiţiei;

• profitabilitatea, ţinând cont cont de termenul, riscul şi caracterul investiţiei.
După scopurile şi sarcinile investiţionale toate investiţiile sunt clasificate în:
- investiţii pe termen lung (OS cu termenul de circulaţie 1-5 ani, investiţii în capitalul
social al agenţilor economici);
- investiţii pe termen scurt (VMS, CBN, acţiuni procurate pentru vânzare);
- investiţii în valorile mobiliare ale altor societăţi cu scopul de a primi venituri.
Investiţii pe termen lung:
Instrumentele financiare caracteristice:
a)Obligaţiunile de stat;
b)Cotele deţinute în capitalul unităţilor economice
Scopul efectuării investiţiilor pe termen lung:
- obţinerea veniturilor din dobânzi
- controlul asupra unităţii economice şi participarea la procesul decizional
Pentru realizarea acestor scopuri este necesar de efectuat analiza fundamentală care
include:
a)Evaluarea situaţiei economice a pieţei de capital, rezultatele căreia permit de a stabili
pe cât de favorabile sunt investiţiile.

b)Analiza anumitor segmente ale pieţei valorilor mobiliare pentru a determina care din
ele, reieşind din situaţia economică sunt cele mai favorabile pentru investiţii. în acest
caz este necesar, în baza analizei indicatorilor macroeconomici de studiat situaţia din
diferite ramuri şi subramuri ale economiei naţionale

c)Determinarea celor mai favorabile direcţii de plasare a mijloacelor (ramuri ale

industriei, serviciilor, creează baza pentru alegerea lor în cadrul anumitor tipuri de
valori mobiliare, investiţiile în care ar asigura îndeplinirea sarcinilor investiţionale.

d)Analiza situaţiei economico-financiare a societăţilor-emitente a valorile mobiliare

se află în circulaţie pe piaţa de capital, în scopul determinării gradului de lichiditate
 10

şi atractivitate ale acestora.

Ca bază informaţională la efectuarea analizei economico-financiare se utilizează:
a) rapoartele financiare anuale a societăţilor pentru cel puţin ultimii doi ani;
b) materialele despre companie care sunt publicate în mass-media;
c) datele din comunicatele publice prezentate de conducerea societăţii;
d) rezultatele analizelor efectuate de către estimatori ai VM licenţiaţi de CNPF cât şi
a altor organizaţii;
Investiţiile pe termen scurt, valorile mobiliare pentru tranzacţii si vânzare
Instrumentele financiare caracteristice:
a) Valori mobiliare de stat cu termenul de circulaţie până la un an;

b) Valorile mobiliare şi cotele deţinute în capitalul unităţilor economice, cu lichiditate

înaltă, pe care Banca are intenţia să le comercializeze în decurs de un an.

Scopul efectuării investiţiilor pe termen scurt:
a)Obţinerea veniturilor din dobânzile / dividendele achitate
b)Obţinerea profitului de la vânzarea valorilor mobiliare /cotelor deţinute în capitalul
unităţilor economice.
Veniturile directe de la investiții în valori mobiliare sunt obținute în formă de
dividende, dobînzi sau în urma relizării lor la un preț mai mare.Veniturile indirecte se
formează din contul extinderii cotei de piaței, controlate de banca prin societăţile afiliate
şi dependente.
Structura portofoliului investițional depinde, în general, de tipul valorilor mobiliare
care circulă pe piața de capital al țării respective. În calitate de obiecte ale investiţiilor
bancare pot servi diferite valori mobiliare, însă, conform standardelor internaţionale de
contabilitate, toate valorile mobiliare se împart în:
a) valori mobiliare investiţionale

b) valori mobiliare procurate pentru vînzare.

În practica financiară ponderea valorilor mobiliare investiționale și celor procurate

 11

spre vînzare în portofoliul investițional al băncii constituie 70% respectiv 30%.

Valorile mobiliare investiționale reprezinta acea parte a portofoliului care asigură
cele mai importante venituri, pe cînd valorile mobiliare procurate pentru vînzare asigura
lichiditatea acestuia.
Total valori mobiliare
Valori mobiliare cumparate pentru vînzare
Valori mibiliare investiționale

3000

2500 2462.2 2364

2265.6 2266.5
2167.9 2193.5
2000

1500 1394.5
1301.9
969.2 926.3 976.2 1042.7
1000 833.3 776.7
500
135.8
0
31.12.2004 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008

Figura 1.1.1. Volumul valorilor mobiliare deținute de întreg sistem bancar, la

sfirșitul anilor 2004 – 2008, mil.lei.

Valori mobiliare cumpărate pentru vînzare Valori mobiliare investiționale

94.4% 95.7% 95.6% 95.8%

100%
86%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20% 14%
6.6% 4.3% 4.4% 4.2%
10%
0%
31.12.2004 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008

Figura 1.1.2. Structura valorilor mobiliare deținute de întreg sistem bancar, la

sfirșitul anilor 2004 – 2008, mil.lei.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor anuale ale BNM pe anii 2004 – 2008.
 12

Datele din figura 1.1.1. și figura 1.1.2 denotă cota considerabilă a valorilor
mobiliare investiţionale în totalul valorilor mobiliare deţinute de băncile Republicii
Moldova. Aceasta demonstrează faptul, că băncile preferă să deţină valorile mobiliare în
portofoliu pînă la scadenţă. Ultima se explică prin aceea că acum pe piaţa noastră circulă
puţine valori mobiliare cotate bine pe piaţă, care pot fi vîndute uşor la preţul convenabil.
Există şi un alt motiv subiectiv – participanţii pieţei din Moldova încă nu sunt învăţaţi să
facă bani pe tranzacţii cu valori mobiliare şi nu doresc nici să vîndă şi nici să cumpere
instrumente financiare pe piață.
Dacă analizăm dinamica volumului de valori mobiliare deținute de întreg sistem
bancar la sfîrșitul anilor 2004-2008 , observăm o creștere permanentă a volumului de
valori mobiliare, care în anul 2008 crește comparativ cu anul 2004 de aproape 2.5 ori.
Dacă analizăm structura valorilor mobiliare deținute de întreg sistem bancar în
aceeași perioadă, observăm o reducere a valorilor mobiliare cumpărate pentru vînzare în
anul 2008 comparativ cu anul 2004 cu 9.8% și o creștere a valorilor mobiliare
investiționale cu 9.8%.
Principalele valori mobiliare care pot constitui investiții financiare pentru băncile
din Republica Moldova sunt următoarele:
a) valori mobiliare de stat (VMS)

b) acțiuni, obligațiuni, alte valori mobiliare emise de către unele companii (valori
mobiliare corporative)
c) certificate ale Băncii Naționale ale Moldovei (CBN)
Valorile mobiliare de stat (VMS) – sunt instrumente ale datoriei de stat , emise în
formă de titlu financiar negociabil.[3, art. 2]
Emiterea valorilor mobiliare de stat ale Republicii Moldova se efectuează de către
stat în persoana Ministerului finanţelor sub formă dematerializată prin înscrieri în
conturi în lei moldoveneşti şi reprezintă o creanţă cu un anumit termen de circulaţie.
Ministerul finanţelor emite următoarele tipuri de VMS:
 13

a) bonurile de trezorerie – VMS emise cu scont, pe termen scurt (perioada de pînă la un

an: 91,182,364 zile) şi răscumpărate la scadenţă la valoarea lor nominală;
b) obligaţiunile de stat – VMS emise pe un termen de 2 ani.
Băncile comerciale din Moldova procură partea semnificativă din VMS expuse spre
vînzare. Astfel, în anul 2006 băncile au procurat titluri de stat în volum de 2274.1 mil.lei
(92.8 la sută). În volumul total al VMS vândute la licitaţii în anul 2007 ponderea
procurărilor de către bănci în portofoliile proprii a rămas aproximativ la nivelul anului
2006 – 92.6%. Potrivit raportului BNM : ”Pe parcursul trimestrului IV 2008 pe piaţa
valorilor mobiliare de stat au activat 11 Dealeri Primari, care au contribuit la buna
derulare a licitaţiilor de plasare a valorilor mobiliare de stat pe piaţa primară şi la
asigurarea lichidităţii lor pe piaţa secundară. Volumul cererilor depuse de către Dealerii
Primari la licitaţiile de plasare a valorilor mobiliare de stat s–a cifrat la 1000.1 mil. lei,
acoperind oferta anunţată a Ministerului Finanţelor de circa 1.5 ori.
Procurările VMS de către Dealerii Primari la licitaţii pe piaţa primară s-au majorat
cu 31.9 mil. lei faţă de trimestrul III 2008, cifrându–se la 591.3 mil. lei sau 93.1 la sută
din volumul total de VMS adjudecate la licitaţii.
Există trei avantaje principale ale plasării fondurilor băncilor în valori mobiliare de
stat:
• riscul redus (acestea fiind considerate ca investiţii aproape fără risc);
• lichiditatea ridicată, piaţa obligaţiunilor guvernamentale fiind o piaţă ce asigură
fluiditate tranzacţiilor, întrucât permanent există cumpărători şi vânzători;
• o gamă largă de titluri emise, investitorii putând găsi diferite tipuri de titluri
guvernamentale, cu scadenţe diferite (pe termen scurt, mediu şi/ sau lung), care îi
satisfac din punctul de vedere al termenului pentru care sunt plasate fondurile.
În scopul investirii mijloacelor bănești de către băncile comerciale în valori
mobliare corporative, ele vor participa pe piața valorilor mobiliare prin efectuarea
tranzacțiilor de cumpărare la Bursa de Valori a Moldovei sau pe piața extrabursieră. În
 14

acest scop, băncile comerciale au posibilitatea de a cumpăra acțiuni sau obligațiuni ale
societăților pe acțiuni în scopuri investiționale, adică de a le păstra în portofoliul băncii
pîna la scadența lor, acumulînd dividende sau dobînzi.
Procurînd acțiuni, băncile comerciale vor avea dreptul la participarea în capitalul
societății, reprezentînd dreptul de proprietate asupra unei părți a companiei, și vor obține
venit sub formă de dividende, în funcție de tipul acțiunilor procurate și de nivelului
profitului companiei. Tipul și drepturile posesorului de acțiuni trebuie să fie indicate în
contractul de constituire și în statutul societății.
Fiecare bancă în parte care deține sau planifică să dețină cote de participare în
capitalul unităților economice trebuie sa adopte politica și procedurile interne ce ar
stabili regulile și exigențele asupra deținerii cotelor de participare în capitalul unităților
economice cu scopul securității unor astfel de investiții, precum și dirijării eficiente a
acestora.
Această politică și procedurile interne adoptate trebuie să prevadă formarea unei
comisii responsabile pentru revizuirea și aprobarea cotelor de participare în capitalul
unităților economice și, de asemenea, trebuie să conțină exigențele față de funcționarii
responsabili de efectuarea analizei, elaborarea recomandărilor și luarea deciziilor
referitoare la aceste investiții.
Piaţa valorilor mobiliare corporative este un segment foarte important de activitate a
băncilor comerciale. Investiţiile băncilor în valorile mobiliare corporative pot fi divizate
în următoarele categorii:
1) Procurarea acţiunilor în scopul controlului asupra proprietăţii;
2) Plasarea mijloacelor în scopul diversificării fondurilor şi obţinerii unor venituri
curente în formă de dividend sau dobîndă, precum şi venitului speculativ în urma
vînzării ulterioare a valorilor mobiliare;
Unii autori consideră procurarea acţiunilor pentru obţinerea controlului asupra
întreprinderii ca un scop prioritar, mai important decît posibilitatea obţinerii venitului în
 15

urma deţinerii acestor instrumente.[24, p. 212]

La prima vedere această opinie pare corectă. Controlul asupra societăţii permite de a
folosi fluxurile ei financiare, de a influenţa managementul întreprinderii, de a forma
grupurile (holdinguri) industrial financiare, ceea ce va spori influenţa băncii în lumea
businessului, va permite atragerea noilor clienţi.
Totodată deţinerea controlului asupra unor societăţi comerciale nu intră în lista
obiectivelor de bază ale băncii comerciale. Mai mult ca atît, băncile trebuie să evite
deţinerea pachetelor de control ale societăţilor pe acţiuni pe un timp îndelungat.
Aceasta se explică prin următoarele motive:
a) Investiţiile respective atrag pe un timp îndelungat resursele creditare ale băncii;
b) Această categorie de investiţii poartă un risc ridicat pentru bancă. Situaţia
financiară a societăţii poate să se schimbe reieşind din conjunctura nefavorabilă a pieţei,
ceea ce va diminua costul acţiunilor deţinute de bancă. De asemenea, există riscul
pierderii reputaţiei băncii în urma eşuării unor obligaţiuni contractuale ale societăţii;
c) Dirijarea societăţii necesită atragerea unor resurse materiale suplimentare. Este
necesar de atras specialiştii bancari de la lucrul lor de bază în bancă. Totodată, nu există
o garanţie că aceste cheltuieli vor fi acoperite.
Hotărârea privind investirea mijloacelor băneşti în activele agenţilor economici cu
scopul obţinerii dividendelor (unei părţi din profit) sau participării în capitalul social
pentru controlul asupra proprietăţii se aprobă în conformitate cu prevederile
Regulamentului intern cu privire la deţinerea cotelor în capitalul unităţilor economice.
Astfel, în cazul deţinerii sau planificării deţinerii unei cote de participare în capitalul
unităţilor economice, Consiliul de administraţie al Băncii formează o comisie
responsabilă pentru revizuirea şi aprobarea cotelor de participare în capitalul unităţilor
economice, stabileşte exigenţele faţă de funcţionarii responsabili de efectuarea analizei,
elaborarea recomandărilor şi luarea deciziilor referitoare la aceste investiţii.
 16

În prezent, investirea mijloacelor băneşti libere în valori mobiliare corporative

reprezintă o modalitate riscantă de sporire a capitalului, cauzată de dezvoltarea
insuficientă a pieţei de capital care la rândul său se caracterizează prin:
- instabilitatea, care în mare măsură depinde de indicatorii economici ai emitentului;
- lichiditatea insuficientă a valorilor mobiliare ale emitentului;
- supliment procentual major (diferenţa dintre preţul de cumpărare şi vânzare);
Controlul asupra societăţii permite de a folosi fluxurile ei financiare, de a influenţa
managementul întreprinderii, de a forma grupurile (holdinguri) industrial financiare,
ceea ce va spori influenţa băncii în lumea businessului, va permite atragerea noilor
clienţi. Totodată deţinerea controlului asupra unor societăţi comerciale nu intră în lista
obiectivelor de bază ale băncii comerciale.
Portofoliul investițional al băncilor comerciale indeplinește urmatoarele
funcții de bază:
1. Menținerea stabilitații veniturilor băncii indiferent de perioadele ciclului
economic (perioade de recesiune sau expansiune) — atunci cînd veniturile aferente
creditelor se reduc, veniturile generate de valorile mobiliare pot crește.
2. Compensarea rscului de credit aferent portofoliului de credite — valorile
mobiliare de calitate înaltă pot fi achiziționate și pastrate cu scopul echilibrarii riscului
aferent creditelor bancare.
3. Asigurarea lichiditații prin corelarea scadențelor titlurilor cu nevoia de lichiditate
a băncii — plasînd mijloacele în valorile mobiliare lichide banca poate rezolva oricînd
problema lichidităţii, realizînd repede şi eficient aceste instrumente pe piaţă, menținerea
nivelului necesar de lichiditate.
4. Folosirea valorilor mobiliare în calitate de gaj în cazul obţinerii unui credit pe
piaţa interbancară şi de la Banca Naţională.
5. Asigurarea flexibilitatații portofoliului de active al băncii — valorile mobiliare
deținute de bancă spre deosebire de majoritatea creditelor pot fi ușor cumpărate sau
 17

vîndute pentru restructurarea portofoliul de active al băncii în corespundere cu

conjunctura pieței existente.
6. Atragerea clientelei noi din contul participării în capitalul agenţilor economici
7. Îmbunatațirea indicatorilor financiari ai băncii datorită calitații înalte a valorilor
mobiliare deținute de bancă.
8. Deținerea unui portofoliu investițional optim contribuie la adaptarea mai uşoară
de către băncile comerciale la schimbările conjuncturii pieţei.
9. Asigură extinderea sferei de influenţă a băncilor din contul participării la capitalul
unor agenţi economici, înfiinţarea structurilor financiare afiliate.
10. Contribuie la obținerea unor performanțe mai bune de către băncile comerciale.

1.2. Reglementarea gestiunii portofoliului investițional în Republica Moldova

Pentru a supraveghea şi a minimiza riscurile care apar în activitatea băncilor cu

valori mobiliare, legislaţia, actele normative ale băncii centrale urmează să stabilească
diferite cerinţe, restricţii şi normative prudenţiale obligatorii.
În prezent, actele normative ale Băncii Naţionale stabilesc diferite restricţii directe
şi indirecte, care au drept scop reglementarea operaţiunilor băncilor cu valori mobiliare.
Acestea pot fi clasificate în modul următor:
I. Limitări directe ale măririi investiţiilor în valori mobiliare (limitarea riscului
concentrării).
Conform Legii instituţiilor financiare, precum şi Regulamentului BNM cu privire la
deţinerea de către bănci a cotelor în capitalul unităţilor economice din 09.04.1998
(Monitorul Oficial nr.49 din 28.05.1998), nici o bancă singură sau în acord cu una sau
mai multe persoane cu care acţionează împreună, fără permisiunea scrisă a Băncii
Naţionale a Moldovei, direct sau indirect, nu poate:
 18

1) să deţină în capitalul unei unităţi economice (cu excepţia deţinerii cotelor în capitalul
altor bănci de pe teritoriul Republicii Moldova):
a) o cotă care este substanţială faţă de capitalul unităţii economice;
b) o cotă care, conform valorii ei curente, depăşeşte 15 la sută din capitalul normativ
total al băncii;
2) să deţină valoarea curentă totală a unor astfel de cote ce depăşeşte 50 la sută din
capitalul normativ total al băncii.
În cazul în care banca deţine o cotă substanţială în capitalul unităţii economice,
pentru majorarea acestei cote de asemenea este necesară permisiunea scrisă a
Băncii Naţionale a Moldovei.
Nu este necesară autorizarea Băncii Naţionale a Moldovei pentru cotele de
participare la capitalul unităţilor economice, achiziţionate de bancă în schimbul
rambursării creditului acordat de ea.
Permisiunea scrisă a Băncii Naţionale a Moldovei privind deţinerea de către
bancă a cotei în capitalul unităţii economice trebuie să fie obţinută pînă la efectuarea
tranzacţiei de vînzare-cumpărare sau transmitere a cotei în capitalul unităţii economice.
Pentru a primi permisiunea scrisă a Băncii Naţionale a Moldovei, consiliul băncii
prezintă următoarea informaţie cu privire la deţinerea cotei în capitalul unităţii
economice:
1) o cerere scrisă;
2) procesul-verbal la care s-a luat decizia de către organul împuternicit privind
deţinerea cotei în capitalul unităţii economice;
3) denumirea şi adresa unităţii economice;
4) mărimea capitalului unităţii economice;
5) cota de participare (în lei şi în %) preconizată spre procurare;
6) în caz de procurare a acţiunilor:
a) numărul total de acţiuni emise de către unitatea economică;
 19

b) numărul acţiunilor cu drept de vot emise de către unitatea conomică;

c) valoarea nominală (fixată) a unei acţiuni;
d) numărul acţiunilor preconizate spre procurare;
e) preţul de procurare a acţiunilor;
7) raportul cotei de participare (conform valorii nominale (fixate)) la capitalul unităţii
economice;
8) raportul cotei de participare în capitalul unităţii economice (conform valorii de
procurare) la capitalul normativ total al băncii;
9) raportul valorii totale a cotelor în capitalul unităţilor economice deţinute de
bancă la capitalul normativ total al băncii;
10) scopul (pentru vînzare sau pentru investiţii);
11) copia analizei financiare (operaţiunile unităţii economice, rentabilitatea,
profitabilitatea, solvabilitatea etc.) efectuate de către bancă care a servit drept
motiv pentru a procura cota de participare în capitalul unităţii economice.
În decurs de 15 (cincisprezece) zile de lucru din ziua primirii setului de
documente complet, Banca Naţională aprobă sau respinge cererea şi înştiinţează în
scris consiliul băncii despre decizia sa.
Băncile pot achiziţiona cote din contul achitării creditelor numai în capitalul
unităţilor economice cu forma organizatorico-juridică de societăţi pe acţiuni.
Termenul de deţinere a acţiunilor, achiziţionate în schimbul ambursării
creditelor, se prelungeşte o singură dată pe o perioadă nu ai mare de 1 an.
Conform Regulamentului cu privire la investiţiile băncilor în active materiale pe
termen lung din 23.12.1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4/4 din
06.01.2000) valoarea totală a investiţiilor unei bănci în active materiale pe termen lung
şi a cotelor de participare în capitalul unităţilor economice nu trebuie să depăşească 100
% din capitalul normative total al băncii.
 20

În Republica Moldova actele normative prevăd reflectarea valorilor mobiliare la

preţul de piaţă. Reevaluarea se efectuează nu mai rar decît o dată pe lună.
Aprecierea reală a investiţiilor în valori mobiliare se efectuează în primul rînd prin
crearea rezervelor.
În Republica Moldova, Regulamentul BNM cu privire la clasificarea activelor și
angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și
provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale din 30.08.2007 (Monitorul
Oficial al Repiblicii Moldova nr.149-152/560 din 21.09.2007) se aplică de către băncile
licenţiate la clasificarea şi rezervarea mijloacelor în contul reduceri, provizioane
pentru pierderi la activele bilanţiere/angajamentele condiţionale ale
băncii supuse riscului de credit şi anume:
- hârtii de valoare investiţionale (cu excepţia celor de stat emise de către Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova sau celor emise de BNM (Certificatele Băncii
Naţionale a Moldovei) sau celor emise de Guvernul unei ţări-membre a Organizaţiei de
Colaborare Economică şi Dezvoltare);
- cote de participare;
II. Restricţii indirecte ce au drept scop limitarea plasării fondurilor băncilor în valori
mobiliare riscante şi stimularea investiţiilor în instrumente lichide.
Aceste restricţii sunt exprimate prin două metode:
1. Prin stabilirea normativului suficienţei capitalului ponderat la risc;
2. Prin stabilirea pentru bănci a două principii de lichiditate.
Conform Regulamentului BNM cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc
din 17.10. 2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.130/310 din 26.10.01),
băncile trebuie să menţină coeficientul suficienţei capitalului la un nivel cel puţin 12%.
În conformitate cu Instrucţiunea BNM cu privire la modul de întocmire şi
prezentare a rapoartelor financiare din 17.07. 2008, Monitorul Oficial al Republicii
 21

Moldova nr. 157-159 din 19.08. 2008), la calcularea indicatorului dat sunt stabilite
următoarele ponderi ale riscului pentru depunerile în valori mobiliare:
1. Categoria 0 procente – pentru valorile mobiliare de stat, obligaţiunile BNM, valorile
mobiliare ale guvernelor statelor cele mai dezvoltate (OCDE).
2. Categoria 20 procente – pentru certificatele bancare de depozit şi cambiile bancare
emise de băncile comerciale;
3. Categoria 100 procente – pentru valori mobiliare corporative.
Deci, băncile comerciale prin actele normative menţionate sunt limitate în investirea
mijloacelor în valori mobiliare corporative,care se consideră că au un grad de risc major.
Conform Regulamentului BNM cu privire la lichiditatea băncii din 08.08.1997
(Monitorul oficial nr.64-65 din 02.10.1997), pentru bănci sunt stabilite două principii de
lichiditate care urmează să fie respectate.
Principiul I al lichidităţii prevede, că suma activelor băncii cu termen de rambursare
de mai mult de 2 ani nu trebuie să depăşească suma resurselor ei financiare.
În componenţa activelor băncii, care se ia în consideraţie la calcularea acestui
normativ, intră şi valori mobiliare investiţionale. Deci, prin aceasta, în mod indirect se
limitează procurarea de către bănci a acestor titluri în dependenţă de mărimea capitalului
băncii, altor resurse disponibile.
Principiul II al lichidităţii este exprimat ca coeficient al activelor lichide la activele
totale şi un trebuie să fie mai mic decît 20%.
Activele lichide includ printre alte instrumente valori mobiliare lichide. Deci, se
favorizează şi se cere plasarea unor fonduri bancare considerabile în astfel de titluri.
Totodată, noţiunea „valoarea mobiliară lichidă” nu este descrisă nici într-un act
normativ. Practic, la moment, în categoria aceasta se includ doar valorile mobiliare de
stat, precum şi certificatele BNM.
Cerinţele faţă de companiile, valorile mobiliare ale cărora se vor considera lichide,
trebuie să fie stabilite de către Banca Naţională reieşind din următoarele criterii:
 22

1. Mărimea capitalului;
2. Profitul net;
3. Structura capitalului;
4. Diversificarea acţionarilor.
În scopul prevenirii conflictelor de interese la efectuarea operaţiunilor pe pieţele
financiare, băncile trebuie să fie obligate să creeze sisteme de control intern asupra
respectării regulilor efectuării operaţiunilor cu valori mobiliare.
Acest control trebuie să fie parte componentă a controlului intern al băncii, iar
persoana responsabilă de efectuarea acestui control trebuie să ocupe funcţia cel puţin de
vicepreşedinte al băncii.
 23

CAPITOLUL II. ORGANIZAREA GESTIUNII PORTOFOLIULUI

INVESTIȚIONAL AL BĂNCILOR COMERCIALE

2.1. Etapele gestiunii portofoliului investițional în cadrul băncilor comerciale

Gestiunea portofoliului reprezintă totalitatea principiilor, metodelor, operaţiunilor

care stau la baza constituirii, selectării portofoliului optim şi evaluării performanţei
acestuia. Metodele de gestionare a portofoliului au la bază modelele de analiză a
valorilor mobiliare, constituirea portofoliului, selectarea portofoliului optim, măsurarea
performanţei portofoliului.
Organizarea gestiunii portofoliului respectă cele două principii de bază: alege
metoda sau metodele de gestionare şi efectuează operaţiuni cu titluri financiare din
portofoliu. Metodele şi operaţiunile sunt alese în aşa fel încât să respecte obiectivul
investitorului (preferinţele risc-câştig al acestuia).
Organizarea gestiunii portofoliilor sugerează următoarele etape:
1. Coordonarea portofoliului investițional cu mediul extern.
Evident, este greu să se prevadă evoluția variabilelor mediului extern ca, de exemplu:
ceșterea economică, rata dobînzii, inflația. Din cauza nesiguranței oricărei previziuni
economice, deciziile trebuie luate cu o oarecare prudența pentru a feri banca în cazul
unor previziuni incorecte.
2. Coordonarea portofoliului investițional cu planul de lichiditați al băncii.
Acest lucru se poate obține în condițiile în care administrarea portofoliului de investiții
financiare nu este considerată o funcție separată, ci este integrată în procesul de
gestionare active — pasive al băncii.
3. Evaluarea posibilităților de gajare oferite de valorile mobiliare.
Valorile mobiliare mai puțin riscante sau lipsite de risc pot constitui garanții în vederea
obținerii unor împrumuturi de către bancă. Deci, managementul băncii trebuie să știe
cerințele de gajare specifice pieței financiare.
 24

4. Evaluarea riscului pe care îl presupune fiecare tip de active.

Valorile mobiliare de stat emise de Ministerul Finanțelor sunt lipsite de risc, iar
valorile mobiliare emise de diferite instituții prezintă un grad mare de risc.
5. Evaluarea venitului net fără impozit.
Cotele de impozit sau facilitățile fiscale pe categorii de titluri pot fi elemente
restrictive în procesul de achiziționare a titlurilor financiare. Banca va agrea acele titluri
care aduc venituri mari.
6. Divesificarea portofoliului investițional.
Achiziționarea mai multor categorii de valori mobiliare de la cît mai mulți emitenți va
determina ca perceperea riscurilor financiare sa fie cît mai difuză pentru bancă.
7. Anticiparea evoluției ratei dobînzii.
Dacă rata dobînzii va scădea, atunci cererea de credite va fi mare, deci banca va trebui
să investească în titluri pe termen scurt cu grad înalt de lichiditate.
Dimpotrivă, dacă se așteaptă la o creștere a ratei dobînzii, cererea de credite va fi
mică, banca va trebui sa-și plaseze fondurile în titluri pe termen mediu și lung în scopul
obținerii unor avantaje.
8. Determinare mărimii portofoliului investițional.
Mărimea portofoliului investițional va fi în funcție de:
— gradul de profitabilitate al investițiilor în valori mobiliare,
— volumul fondurilor rămase neutilizate după constituirea fondurilor pentru
nevoile de reserve, lichidități și de credit ale băncii.
9. Evaluarea experienței manageriale.
Băncile care nu au experiență în tranzacționarea valorilor mobiliare trebuie să se
limiteze la achiziționarea valorilor mobiliare de stat. Băncile care au experiență
managerială profită de momentele oferite de piață, nu țin în portofoliul lor titlurile pîna
la maturitate, ci le tranzacționează pentru a–și maximiza profitul.
O bancă trebuie să se decidă cât, unde şi în ce instrumente să investească fondurile
 25

disponibile. Managementul portofoliului investiţional al unei bănci necesită o planificare

atentă, deoarece sunt foarte multe aspecte care trebuie luate în considerare simultan.
Banca, pe lângă asigurarea unui echilibru cu privire la risc, termen, profitabilitate şi
lichiditate trebuie să-şi reformuleze propria-i politică investiţională, care să corespundă
necesităţilor proprii şi care să fie funcţională într-un climat economic care se modifică
permanent. Dirijarea cu portofoliu constă în menţinerea optimă a balanţei între
lichiditate, risc şi profitabilitate.

2.2. ANALIZA FACTORILOR ȘI INDICATORILOR CE REFLECTĂ CALITATEA

PORTOFOLIULUI INVESTIȚIONAL

Analizînd valorile mobiliare investiționale care constituie portofoliului investițional

al băncii, este evident că managerul băncii ce gestionează investițiile, în procesul luării
deciziei care valori mobiliare sa le achiziționeze sau care să le vîndă, trebuie să studieze
o serie de factori.
Din cei mai imortanți factori care influențează investițiile în valori mobiliare de stat
și în valori mobiliare corporative putem menţiona:
1. Rezultatul scontat(dorit) – care se manifestă sub forma veniturilor şi
comisioanelor. Veniturile investitorului dintr-o HV se compune din:
— Veniturile obţinute la scadenţă
— Veniturile ce apar în urma reevaluării pe piaţă
— Veniturile curente(dobînzi şi dividende)
— Veniturile care apar în urma marjei, (diferenţa dintre valoarea de vînzare şi cea de
cumpărare) apare cînd banca activează ca dealer.
2. Înlisnirile sau facilităţile fiscale, pe orice investitor interesează venitul după
impozitare, deaceea sunt preferate hîrtiile de valoare care acordă înlesniri fiscale.
3. Riscul legat de hîrtiile de valoare, cunoaştem mai multe tipuri de risc:
 26

a) Riscul ratei dobînzii – este specific mai mult instrumentelor cu venit fix, în
special obligaţiunilor de stat. Acest risc poate fi evitat sau diminuat, ţinînd titlul pînă la
scadenţă.
b) Riscul inflaţiei – ce se caracterizează prin probabilitatea, că majorarea preţurilor
la mărfuri şi servicii va diminua nivelul profitabilităţii investiţiilor în valori mobiliare de
stat.
c) Riscul de schimb valutar – este probabilitatea căderii cursului leului moldovenesc
faţă de valutele principale internaţionale, ce va atrage după sine micşorarea costului real
al activelor si pasivelor băncii.
d) Riscul politic – este probabilitatea faptului, că schimbările actelor legislative sau
departamentale ale ţării va influenţa negativ operaţiunile şi profitabilitatea băncii.
e) Riscul de lichiditate – conjunctura pieției, dezvoltarea insuficientă a pieţei
valorilor mobiliare în ţară, situaţia economică nefavorabilă a emitentului valorilor
mobiliare.
f) Riscul de credit – reprezintă cazul în care valoarea hîrtiei de valoare precum şi
veniturilor curente nu vor fi plătite la timp sau în cele mai rele cazuri cu întîrziere.
g) Riscul ratei dobînzii – la determinarea volumului şi structurii investirii în valori
mobiliare o mare atenţie se acordă şi mărimii ratei de dobîndă bancară, precum şi ratei
dobînzii la bonurile de trezorerie.
h) Riscul afacerii(de ţară) – reprezintă faptul că în unele situaţii, într-o ţară, pot
apărea diferite crize economice, care vor afecta economia în ansamblu.
i) Riscul scadenţei(revocare) – reprezintă acel tip de risc care poate apărea în cazul
în care emitentul îşi rambursează datoria înainte de scadenţă, în acest caz investitorul
poate pierde o parte din veniturile curente.
j) Riscul tehnic – reprezintă probabilitatea greşelilor personalului, survenirii unor
erori tehnice, coliziilor tehnologice şi juridice la efectuarea investiţiilor în valori
mobiliare corporative.
 27

În activitatea bancară performanţa presupune stabilitate şi eficienţă. Evaluarea

performanţelor bancare presupune analiza unor indicatori cantitativi şi calitativi (care
includ elemente de profit).
Aceştia se referă, în primul rînd, la determinarea stabilităţii băncii, a gradului de
expunere a acesteia la diverse categorii de risc, iar, în al doilea rînd, la cuantificarea
nivelului de eficienţă bancară.
Pentru a determina calitatea portofoliului investițional al băncii este necesar de a
cerceta o serie de indicatori:
Indicatorii aferenţi veniturilor sunt folosiţi pentru a determina cît de eficient o bancă
îşi foloseşte activele. Indicatorii venitului, de asemenea, indică:
• nivelul venitului, inclusiv dinamica şi stabilitatea acestuia;
• capacitatea de a asigura suficienţa capitalului prin nedistribuirea venitului;
• nivelul cheltuielilor aferente operaţiunilor băncii.
Pentru activitatea de investiții a băncii sunt caracteristici următorii indicatori:
1. Venituri aferente dobînzilor la valorile mobiliare investiţionale/Total valori
mobiliare investiţionale.
Scopul calculării indicatorului: este recomandat a fi folosit la determinarea şi
analiza ratei dobînzii la aceste active.
2. Venituri aferente dobînzilor la valorile mobiliare cumpărate pentru vînzare/
Total valori mobiliare cumpărate pentru vînzare.
Scopul calculării indicatorului: este recomandat a fi folosit la determinarea şi
analiza ratei dobînzii la aceste active.
3. Venituri aferente dobînzilor la total valori mobiliare/Total valori mobiliare.
Scopul calculării indicatorului: este recomandat a fi folosit la determinarea şi
analiza ratei dobînzii la aceste active.
4. Rata venitului real (pe care îl va primi banca) ajustată cu rata inflației care se
exprimă după formula:
 28

1+rata venitului
Rr = anual
−1 , unde (2.2.1.)
1+i

i – rata inflației;
sau:
Rr= Rn – 1 (2.2.2.)
Deci, cu cît rata inflației este mai mare, cu atît veniturile reale aferente valorii
mobiliare achiziționate vor fi mai mici.
5.Ratele anuale ale dobînzii la Bonurile de Trezorerie (BT):
N−P C 365
= × ×100
PC T
Rata nominală: Rn (2.2.3.)

[  ]
365
N T −1
Rata efectivă: Ref = ×100 , unde (2.2.4.)
PC

N – valoarea nominală a BT;

Pc – prețul de cumpărare a BT;
T – termenul de circulație (în zile).
6.Rata anuală a dobînzii la Obligațiunile de Stat cu dobîndă fixă (OS)
Rata efectivă a dobînzii la Obligațiunile de Stat depinde de prețul de cumpărare a
obligațiunii, de mărimea cupoanelor și de periodicitatea plății acestor cupoane și se
determină calculîndu–l pe r din următoarea formulă:
C1 C2 Cn
=  . ..
P 1
t t
2
t
n , unde (2.2.5.)
365 365 365
 1 +r  1 +r   1 +r 
P – prețul de cumpărare a OS (include cuponul acumulat);
Cn – mărimea cupunului “n”; *
N – valoare nomonală a OS;
r – rata efectivă a dobînzii la OS;
tn – numărul de zile pînă la plata cuponului “n”;
*Formula de calcul a mărimii cuponului:
 29

TC DS
C= N×
365
×
100
, unde (2.2.6.)

N – valoarea nominală a OS;

TS – perioada cuponului (zile);
DS – rata anuală a dobînzii stabilită în condițiile de emitere a OS.
Examinarea calităţii activelor ne permite de a analiza situaţia băncii şi calitatea
managementului bancar . Calitatea activelor influenţează şi evaluarea altor domenii cum
ar fi veniturile şi suficienţa capitalului sau lichiditatea băncii. Pentru bancă este esențială
analiza calitații activelor sale, deoarece, ca cea mai importantă sursă de venit, trebuie
mereu monitorizată și în cazul depistării unor abateri, eloborarea setului de măsuri
pentru diminuarea sau reducerea efectelor acestora.
Gestiunea portofoliului investițional implică analiza unui ansamblu de indicatori ce
reflectă calitatea portofoliului de valori mobiliare și în baza analizei effectuate,
stabilirea poziția băncii în activitatea investițională.
Indicatorii ce reflectă calitatea portofoliului investițional:
1. Total valori mobiliare/ Total active
Scopul calculării indicatorului: indicatorul indică nivelul de participare a băncii pe
piaţa valorilor mobiliare.
2. Total valori mobilare lichide/ Total valori mobiliare în portofoliu
Scopul calculării indicatorului: indicatorul indică gradul de risc al managementului
băncii.
Un indicator mic, arată că banca preferă deţinerea unui portofoliu de valori
mobiliare cu un grad de risc mai mare şi profitabilitate mai mare. Iar un indicator mai
mare, va arata că banca nu intenţionează să investească mult în valori mobiliare riscante.
3. Total valori mobiliare lichide/ Capital normativ total
Scopul calculării indicatorului: ca şi indicatorul precedent arată gradul de risc al
managementului băncii, precum şi nivelul de lichiditate a activelor.
 30

4. Total valori mobiliare cumpărate pentru vînzare/Total valori mobiliare

investiţionale
Scopul calculării indicatorului: indicatorul indică la strategia băncii - investirea pe
termen lung sau deţinerea unor valori mobiliare în scopuri speculative sau de scurtă
durată.
5. Active materiale pe termen lung şi cotele de participare în capitalul
unităţilor economice/Capital normativ total
Scopul calculării indicatorului: arată nivelul de imobilizare a mijloacelor băncii,
nivelul maxim admisibil fiind de 100% din CNT al băncii.
Indicatorii de risc:
În perioada ultimilor 10 ani în toată lumea, băncile, alături de indicatorii clasici ai
profitabilităţii (de exemplu, ROE – rata rentabilităţii financiare ROA - rata rentabilităţii
economice) extind aplicarea indicatorului rentabilităţii capitalului ajustată la risc (Risk-
Adjusted Return on Capital - RAROC).
RAROC acordă posibilitatea de a dirija cu capitalul, conştiintizînd clar, care este
necesarul de mijloace pentru asigurarea tuturor riscurilor, precum şi ce profitabilitate o
să aducă aceste investiţii.
Deoarece toate riscurile se adună, RAROC permite managerului de a studia cum
schimbările a diferitor indicatori ai riscului (de exemplu, portofoliul investițional)
influenţează asupra necesităţii de capital.
RAROC este o concepţie corectată la risc a calculării profitabilităţii. Acesta este un
instrument pentru calcularea rezultatelor financiare corectate la risc. RAROC se
calculează în modul următor:
Venitul Net +Pierderi _Re ale−Pierderi Astepate+Dobindade
1. *(1-r) (2.2.7.)
lacapital

Capitalul Economic

unde r – rata efectivă a impozitării.

 31

2.3. Evaluarea riscurilor legate de gestiunea portofoliului investițional al băncilor

comerciale
Orice activitate de antreprenoriat poartă un caracter riscant. Operaţiunile băncilor,
inclusiv operaţiunile cu valori mobiliare, de asemenea, sunt purtătoare de risc, avînd şi
unele particularităţi de evaluare a lui.
Pentru a determina nivelul de risc al unei operaţiuni bancare este necesar de stabilit
corect factorii care îl determină, condiţiile şi mediul în care activează banca.
Riscul unei operaţiuni bancare – este probabilitatea pierderii de către bancă a unor
sume băneşti în urma desfăşurării acestei activităţi, precum şi pericolul pierderii imaginii
sau reputaţiei în lumea de afaceri.
Riscul bancar devine o problemă socială majoră, din cauza faptului, că băncile riscă
nu numai cu mijloace proprii sau ale acţionarilor (pe cum majoritatea agenţilor
economici), doar şi cu fondurile publice, economiile persoanelor fizice, mijloacele
persoanelor juridice, plasate în bancă în calitate de depozite şi ţinute pe conturile
bancare.
Deci, băncile în activitatea sa urmează să dirijeze corect riscurile, iar organele de
supraveghere trebuie să stabilească cerinţele speciale pentru minimizarea riscurilor
bancare în scopul evitării unor consecinţe economice negative în urma falimentului
băncilor.
Fiecare operaţiune bancară poartă un oarecare nivel de risc. Evaluarea lui şi
contrapunerea cu nivelul probabil de eficienţă a acestei operaţiuni constituie criteriul
principal de luare a deciziilor financiare.
Riscurile ce apar în cadrul investiţiilor în valori mobiliare de stat
Valorile mobiliare de stat sunt considerate în toată lumea instrumente mai puţin
riscante, deoarece sunt garantate de stat. Deci, investiţiilor în aceste instrumente le este
mai puţin specific riscul de credit, de lichiditate ce caracterizează orice investiţie. Şi
totuşi, într-o economie în curs de dezvoltare şi nestabilă nu putem diminua pînă la zero
 32

aceste riscuri. Ca exemplu poate servi defaultul ce a avut loc în Rusia în 1998.
Din cele mai importante riscuri la efectuarea investiţiilor în valori mobiliare de stat
putem menţiona:
1. Riscul inflaţiei, ce se caracterizează prin probabilitatea, că majorarea preţurilor la
mărfuri şi servicii va diminua nivelul profitabilităţii investiţiilor în valori mobiliare de
stat. Acest risc este foarte actual acum în Moldova, în condiţiile cînd ratele dobînzii la
valorile mobiliare de stat sunt mici (17-20%), iar rata oficiala a inflaţiei constituie 10-
12% (la finele anului 2008 chiar și de 7.3%).
2. Riscul de schimb valutar – este probabilitatea căderii cursului leului
moldovenesc faţă de valutele principale internaţionale, ce va atrage după sine micşorarea
costului real al activelor si pasivelor băncii.
Aşa situaţie a avut loc în anul 1998 după criza valutară regională in spaţiu CSI.
3. Riscul politic – este probabilitatea faptului, că schimbările actelor legislative sau
departamentale ale ţării va influenţa negativ operaţiunile şi profitabilitatea băncii.
4. Riscul ratei dobînzii – este specific mai mult instrumentelor cu venit fix, în
special obligaţiunilor de stat. Valoarea de piaţă a acestor valori mobiliare este invers
proporţională mărimii ratelor dobînzii pe piaţă.
Astfel, în cazul creşterii ratelor dobînzii pe piaţă, scade automat valoarea de piaţă a
obligaţiunilor aflate în portofoliul băncii, ce poate duce la pierderi esenţiale ale băncii, la
imposibilitatea realizării acestor titluri la un preţ profitabil pentru bancă (în cazul cînd
apare necesitatea de a vinde instrumentul). Şi invers, scăderea ratelor dobînzii va majora
costul obligaţiunior şi vînzarea lor va cauza creşterea de capital.
Acest risc poate fi evitat sau diminuat, ţinînd titlul pînă la scadenţă.
Totodată, în cazul obligaţiunilor cu dobîndă flotantă apar încă două riscuri legate de
rata dobînzii: riscul micşorării ratei cuponului si riscul reinvestirii plăţilor pe cupon.
Atunci cînd cad ratele dobînzii pe piaţă, evident se va micşora rata cuponului la
obligaţiunile cu rata flotantă şi posibilitatea reinvestirii cuponului la rata adecvată la
 33

momentul cumpărării obligaţiunii. Insă aceste riscuri se compensează prin creşterea

valorii de piaţă a obligaţiunii.
Riscurile ce apar în cadrul activităţii de dealer primar pe piaţa valorilor mobiliare de
stat. Principalul scop al activităţii dealerilor primari este obţinerea profitului maximal în
urma diferenţei de preţ la cumpărare şi vînzare. Deci, operaţiunile băncilor
– dealeri sunt îndreptate spre primirea unui venit speculativ. De aici rezultă şi riscurile
acestei activităţi:
1. Riscurile de sistem – riscul inflaţiei, riscul de reglementare, riscul economic.
Aceste riscuri au fost deja analizate detaliat mai sus.
2. Riscul evoluţiei nefavorabile a pieţei (riscul ratei dobînzii, riscul de schimb
valutar). Dealerii primari sunt dependenţi de tendinţele şi evoluţiile pieţei de valori.
Deci, în concluzie menţionăm, că ratele dobînzilor pe piaţa VMS nu reprezintă
valori stabile şi constante şi, de aceea, reprezintă un obiect de analiză şi de prognozare
din partea dealerilor primari.
Eficienţa activităţii dealerilor primari se determină prin faptul cît de bine este
organizat procesul investiţional care include în sine: analiza informaţiei necesare;
determinarea timpului efectuării operaţiunii în baza aprecierii (curente şi la perspectivă)
profitabilităţii investirii în VMS.
În ce priveşte analiza informaţiei necesare subliniem, că aceasta se efectuează în
următoarele direcţii:
1. Nivelul general al profitabilităţii VMS şi tendinţele modificării ei. În cazul
tendinţei de micşorare a ratelor este cel mai rezonabil de investit în VMS pe termen mai
lung cu perspectiva vinderii lor ulterioare, reieşind din faptul, că cumpărarea la o rată
înaltă şi vinderea la o rată joasă este scopul principal al activităţii dealerilor primari.
În cazul tendinţei de majorare a ratelor, cea mai optimală cale de obţinere a venitului
este cumpărarea VMS pe un termen scurt şi deţinerea lor pînă la scadenţă.
2. Volumul lichidităţii pe piaţa financiară.
 34

În cazul existenţei multor mijloace băneşti libere acestea influenţează cererea pe piaţa
VMS, ceea ce duce la micşorarea ratei dobînzii. Şi invers, deficitul lichidităţii duce la
majorarea ratei dobînzii.
Surplusul lichidităţii în sistemul bancar al Republicii Moldova a avut un impact
hotărîtor asupra micşorării ratelor dobînzii pe piaţa VMS.
3. Tendinţele pieţei valutare. Creşterea cursului dolarului sau EURO faţă de leul
moldovenesc poate provoca fluxul mijloacelor de la piaţa VMS către piaţa valutară.
4. Starea generală a economiei şi perspectivele schimbării ei în viitorul apropiat.
Riscurile ce apar în cadrul investiţiilor în valori mobiliare corporative
La efectuarea operaţiunilor investiţionale pe piaţa valorilor mobiliare corporative
riscul de a suporta pierderi este mult mai mare decît la investirea în valori mobiliare de
stat.
În primul rînd, sunt prezente toate riscurile aferente investiţiilor in VMS.
Şi în a doilea rînd, investitorul trebuie sa ţină cont de următoarele riscuri
suplimentare:
1. Riscul de lichiditate.
Lichiditatea valorilor mobiliare corporative depinde de mai mulţi factori – obiectivi
şi subiectivi. Printre factorii obiectivi menţionăm principalul – conjunctura pieţei, care
nu depinde de valorile mobiliare concrete. Atunci cînd capitalul se retrage de pe piaţa de
valori, cererea de valori mobiliare pe pieţele bursiere şi extrabursiere devine foarte joasă
şi este foarte dificil de a realiza convenabil instrumentele respective. În această situaţie
investitorii preferă să procure valori mobiliare de stat, instrumente ale pieţei monetare
sau folosesc alte căi de investire a mijloacelor. Alt factor obiectiv este dezvoltarea
insuficientă a pieţei valorilor mobiliare în ţară. Pentru ca această piaţă să lucreze eficient
este necesar ca operatorii pieţei sa o susţină permanent: în situaţia cînd valorile
mobiliare cad în preţ - sa le cumpere, iar cînd preţul să ridică - să le vîndă.
Majoritatea valorilor mobiliare în Republica Moldova, practic, nu se tranzacţionează
 35

pe piaţa secundară. Cotările bursiere lipsesc, iar tranzacţiile au loc periodic.

Ca factor subiectiv al riscului lichidităţii menţionăm situaţia economică nefavorabilă
a emitentului valorilor mobiliare, fapt ce inevitabil va influenţa preţul de piaţă al
valorilor mobiliare emise de acesta. In situaţia dată banca adiţional va suporta si riscul
de credit – probabilitatea că valoarea activelor băncii se va diminua.
Pentru a evita riscurile lichidităţii şi de credit, banca înainte de a face investiţii
în valorile mobiliare corporative, trebuie să analizeze foarte minuţios perspectivele
dezvoltării ramurilor concrete ale economiei naţionale, precum şi companiilor, valorile
mobiliare ale cărora vor fi subiectul investirii. În literatura de specialitate această analiză
se numeşte analiza fundamentală, care reprezintă un studiu foarte voluminos şi
costisitor, deoarece necesită un personal calificat, crearea bazei de date adecvate şi
finanţarea corespunzătoare.
Prioritatea în investire trebuie să fie acordată unor întreprinderi care corespund
următoarelor criterii:
A. Ramura economiei naţionale care reprezintă această întreprindere este una prioritară
şi strategică pentru dezvoltarea ţării.
B. Întreprinderea este rentabilă şi obţine un profit stabil pe parcursul ultimilor trei ani.
C. Întreprinderea este în dezvoltare, promovează o politică investiţională eficientă.
D. Cota pieţei întreprinderii este relativ stabilă şi considerabilă.
E. Există o perspectivă de creştere a volumului vînzărilor în viitor.
F. Managementul întreprinderii este calificat şi corespunde cerinţelor dezvoltării actuale
a pieţei.
G. Stabilitatea întreprinderii nu depinde de cîţiva factori, ci se bazează pe un fundament
economic bine determinat.
Deci, scopul acestei analize este de a determina valorile mobiliare „subevaluate” de
piaţă. În temeiul acestui studiu se ia decizia privind cumpărarea, vînzarea sau ţinerea în
portofoliu a acestor titluri.
 36

Preţurile la majoritatea valorilor mobiliare se schimbă odată şi în corespundere cu

trendul conjuncturii pieţei. Dar trebuie de luat în vedere, că cel mai mult cade cursul
valorilor mobiliare ale societăţilor care nu corespund criteriilor menţionate. De
asemenea, nu există o garanţie sigură că cheltuielile privind efectuarea analizei
fundamentale se vor recupera, deoarece nu există o garanţie că piaţa va confirma
rezultatele studiului efectuat.
Pe lîngă aceasta este necesar de urmărit dinamica modificărilor preţurilor la valorile
mobiliare pe piaţă pe parcursul ultimilor ani şi de găsit momentul optimal de
tranzacţionare a acestor instrumente. În literatură acest proces se numeşte analiza tehnică
a pieţei valorilor mobiliare. Problema principală a pieţei valorilor mobiliare a Republicii
Moldova este lipsa informaţiei necesare urgente atît despre emitent, cît şi despre situaţia
pe piaţă.
Veniturile de la activitatea investiţională poate să nu asigure finanţarea cheltuielilor
privind analiza fundamentală. Aceasta duce la sporirea riscurilor de investire în valori
mobiliare corporative.
În ţările cu economia dezvoltată se foloseşte metodologia de acordare a ratingurilor
corporaţiilor în diferite ramuri ale economiei care se efectuează de către firmele
specializate în domeniu. Rezultatele analizei fundamentale devin produse ale pieţei de
valori şi, în formă de buletine, dări de seamă, se vînd participanţilor pieţei.
2. Riscul ratei dobînzii.
La determinarea volumului şi structurii investirii în valori mobiliare o mare atenţie
se acordă şi mărimii ratei de dobîndă bancară, precum şi ratei dobînzii la bonuri de
trezorerie. În cazul ratelor de dobîndă bancare înalte se micşorează cursul valorilor
mobiliare corporative pe piaţă şi invers.
Deci, la investirea în valori mobiliare corporative apar anumite riscuri de dobîndă.
Cursul valorilor mobiliare variază în dependenţă de modificarea dobînzii de piaţă. Deci,
un interes deosebit pentru investitor prezintă analiza perspectivelor modificării ratelor de
 37

dobîndă.
În acest caz, dacă investitorul aşteaptă micşorarea ratelor de dobîndă, este oportun
pentru el de cumpărat valori mobiliare pentru revinderea lor ulterioară la un preţ mai
mare şi, respectiv, obţinerea venitului din contul diferenţei de curs. În cazul ratelor de
dobîndă înalte şi micşorării lor prognozate, este eficient de cumpărat pachete mari de
valori mobiliare nu în scopul vînzărilor lor ulterioare, dar în scopul asigurării
profitabilităţii înalte a portofoliului.
Dacă invers, investitorii aşteaptă majorarea nivelului dobînzii bancare şi, respectiv,
căderea cursului valorilor mobiliare, este foarte oportun de vîndut acum valori mobiliare
cu intenţia de a cumpăra în viitor valori mobiliare la un curs mai mic.
De asemenea, ratele dobînzii pe piaţa valorilor mobiliare de stat influenţează cursul
valorilor mobiliare corporative. Micşorarea ratelor la VMS poate duce spre creşterea
cererii pe piaţa acţiunilor.
Faptul, că în Republica Moldova ratele dobînzii se micşorează permanent acordă un
motiv suplimentar investitorilor spre direcţionarea mijloacelor către piaţa de capital.
3. Riscul tehnic.
Riscul tehnic reprezintă probabilitatea greşelilor personalului, survenirii unor erori
tehnice, coliziilor tehnologice şi juridice la efectuarea investiţiilor în valori mobiliare
corporative. Probabilitatea acestor riscuri este înaltă în cazul cînd modalitatea efectuării
tranzacţiilor este foarte complicată şi include mulţi participanţi mediatori între vînzător
şi cumpărător.
Pentru a minimiza acest risc este necesar de a stabili reguli de tranzacţionare clare şi
care vor minimiza la maximum factorul uman la efectuarea tranzacţiilor, precum şi de a
crea condiţiile de efectuare a tranzacţiilor în timp real.
În Republica Moldova există reglementări privind crearea rezervelor privind
deprecierea valorilor mobiliare şi pierderilor posibile.
La prima etapă de formare a rezervelor pentru pierderi aferente valorilor mobiliare,
 38

toate valorile mobiliare să clasifică în funcţie de gradul de risc.

Valorile mobiliare se clasifică reieşind din următoarele considerente:
- siguranţa;
- ratingul acordat obligaţiunilor respective de către agenţiile specializate;
- cotarea acţiunilor pe pieţele organizate;
- starea financiară a emitentului;
- lichiditatea valorilor mobiliare.
Pentru obligaţiunile corporative la bază trebuie să fie luat ratingul acordat de către
agenţiile respective de evaluare sau, în lipsa acestora, banca le clasifică conform
sistemului intern de rating (sub supravegherea BNM).
Acţiunile corporative pot fi clasificate în 5 categorii în funcţie de situaţia financiară
a emitentului şi poziţia lui pe piaţă, în modul următor:
În prima categorie se includ acţiunile emitenţilor care îndeplinesc următoarele
criterii:
a) capitalul social al emitentului este de cel puţin 10 mil.lei;
b) emitentul desfăşoară activitatea timp de cel puţin trei ani;
c) emitentul dispune de rapoarte financiare şi îndeplineşte toate cerinţele legale privind
dezvăluirea informaţiei;
d) emitentul obţine profit în ultimii doi ani de activitate;
e) rapoartele financiare sunt confirmate de către o organizaţie de audit internaţională;
f) acţiunile respective sunt cotate la bursa de valori, iar volumul tranzacţiilor în ultimele
6 luni constituie nu mai puţin de 5% din numărul total de acţiuni plasate de către
emitent.
În categoria a doua se includ acţiunile emitenţilor care îndeplinesc următoarele
criterii:
a) capitalul social al emitentului este de cel puţin 5 mil.lei;
b) emitentul desfăşoară activitatea timp de cel puţin trei ani;
 39

c) emitentul dispune de rapoarte financiare şi îndeplineşte toate cerinţele legale privind

dezvăluirea informaţiei;
d) emitentul obţine profit în ultimii doi ani de activitate;
e) rapoartele financiare sunt confirmate de către o organizaţie de audit internaţională;
f) acţiunile respective sunt cotate la bursa de valori, iar volumul tranzacţiilor în ultimele
6 luni constituie nu mai puţin de 3% din numărul total de acţiuni plasate de către
emitent.
În categoria a treia se includ acţiunile emitenţilor care îndeplinesc următoarele
criterii:
a) capitalul social al emitentului este de cel puţin 1 mil.lei;
b) emitentul desfăşoară activitatea timp de cel puţin doi ani;
c) emitentul dispune de rapoarte financiare şi îndeplineşte toate cerinţele legale privind
dezvăluirea informaţiei;
d) emitentul obţine profit în ultimul an de activitate;
e) rapoartele financiare sunt confirmate de către o organizaţie de audit;
f) acţiunile respective sunt cotate la bursa de valori, iar volumul tranzacţiilor în ultimele
6 luni constituie nu mai puţin de 1% din numărul total de acţiuni plasate de către
emitent.
În categoria a patra se includ acţiunile emitenţilor care îndeplinesc următoarele
criterii:
a) emitentul desfăşoară activitatea timp de cel puţin un an;
b) emitentul dispune de rapoarte financiare şi îndeplineşte toate cerinţele legale privind
dezvăluirea informaţiei;
c) emitentul obţine profit în ultimul an de activitate;
d) rapoartele financiare sunt confirmate de către o organizaţie de audit;
În categoria a cincea se includ acţiunile emitenţilor care nu îndeplinesc nici unul din
criteriile menţionate pentru categoria a patra.
 40

La a doua etapă de formare a rezervelor toate valorile mobiliare să clasifică în 5

grupe de risc reieşind din clasificarea efectuată la etapa I.
În prima grupă pot fi incluse valorile mobiliare de stat, certificatele bancare de
depozit, obligaţiunile corporative cu ratingul AAA sau AA, precum şi acţiunile incluse
în prima categorie.
În a doua grupă propunem de a fi incluse: obligaţiunile corporative cu ratingul A,
precum şi acţiunile incluse în categoria a doua.
În a treia grupă trebuie să fie incluse obligaţiunile corporative cu ratingul BBB şi
BB, precum şi acţiunile incluse în categoria a treia.
În a patra grupă se vor include obligaţiunile corporative cu ratingul B, CCC, CC,
precum şi acţiunile incluse în categoria a patra.
În a cincia grupă se vor include obligaţiunile corporative cu ratingul C şi P, precum
şi acţiunile incluse în categoria a cincia.
La a treia etapă se stabileşte suma necesară a mijloacelor pentru rezervarea în contul
fondului de risc, aplicîndu-se următoarele procente la suma investiţiilor din fiecare grupă
de clasificare:
prima grupă – rezervele se formează în mărimea de 2% din volumul investiţiilor;
a doua grupă - rezervele se formează în mărime de 5% din volumul investiţiilor;
a treia grupă - rezervele se formează în mărime de 30% din volumul investiţiilor;
a patra grupă - rezervele se formează în mărime de 60% din volumul investiţiilor;
a cincia grupă - rezervele se formează în mărime de 100% din volumul investiţiilor.
 41

CAPITOLUL IIӀ. METODE DE OPTIMIZARE A PORTOFOLIULUI

INVESTIȚIONAL ÎN BĂNCILE COMERCIALE

3.1. Politici și strategii utilizate pentru optimizarea portofoliului

investițional
Activitatea investițională a băncii trebuie să se desfășoare în conformitate cu
politica investițională adoptată de către banca comercială. Această politică cuprinde
următoarele:
* formularea obiectivelor principale privind investițiile băncii și stabilirea direcțiilor
prioritare de investiții,
* structura portofoliului investițional,
* limitele investițiilor în valori mobiliare: pe tipuri, calitatea valorilor mobiliare,
scadențe și emitenți.
Principiile care stau la baza formării politicii investiționale a băncii comerciale:
1. asigurarea menținerii lichidității,
2. studierea actelor normative ce reglementează politica investițională,
3. evitarea plasării capitalului doar într–o singură direcție de investire,

4. formarea unui portofoliu echilibrat de valori mobiliare, care să–i asigure băncii
un nivel maxim de rentabilitate în condiții de risc minim.
Formarea portofoliului investitional are loc în corespundere cu tipul strategiei
investiţionale alese:
1. strategii active;
2. strategii pasive.
Strategia activă - îndreptată spre folosirea la maxim a posibilităţilor pieţei, are la bază
prognozarea unor situații pe diferite sectoare ale pieței financiare și utilizarea activă a
acestor prognoze, de către specialiștii băncii, pentru restructurarea portofoliului de valori
mobiliare.
 42

Strategia pasivă - exemplu strategiei pasive poate servi distribuirea balansată a

investiţiilor pe diferite termene („metoda scării"). Conform acestei metode, valorile
mobiliare se procură şi se repartizează după termen până la sfârşitul perioadei de
scadenţă.
Gestiunea portofoliului investițional al băncii presupune corelarea strategiilor active
și pasive. Dirijarea portofoliului activelor, schimbarea structurii lui pentru maximizarea
venitului se bazează pe analiza şi prognoza dinamicii ratelor pe piaţa financiară.
Literatura ştiinţifică cunoaşte următoarele strategii ale administrării portofoliului:
1) Strategii centrate ре ciclul de afaceri
Aceste strategii рrеsuрun existența unei pieţe de capital bine dezvoltate şi
rеglеmеntatе, diversificate şi sensibile la modificarea mediului есоnоmiс. Strategia se
centrează ре maximizarеа profitului net рrintr–о struсturа adecvată а portofoliului.
О strategie pasiva urmăreşte соnstituirеа de rezerve рrimаrе (pentru asigurarea
liсhidităţii) şi de rеzеrvе secundare (în titluri ре termen lung generatoare de venit),
structura rеzervеlor urmărind şi reflectînd еvоluţiа mеdiului financiar. Рroblеmа
principală rezidă in neputinţa băncilor de а planifica sistеmаtiс momentelе de invеstiţie
la nivelul mахim аl rаtei dobînzii.
Strategia activă încearcă sa anticipeze mоdifiсărilе mаjоrе ale ratelor dobînzii,
соnfоrm ciclului de afaceri, şi să ajusteze соresрunzătог scadenţele titlurilor financiare.
În acest sens, banca extinde sau respinge portofoliul de investiţii şi durata sсаdеnţelor în
funcţie de cerere de credite, determinată de evoluţia ciclului de afaceri.
În condiţiile reducerii cererii de credite, bănсilе sunt obligate să caute investitori сu
venituri mari, pentru а mеnţinе nivelul profitului net obţinut din dobînzile la credite.
Tendinţa va fi de prelungire а scadenţelor, deoarece cifra veniturilor este descrescătoare,
şi în cazul în care ratele dobînzilor cresc banса va vinde titlurile în pierdere sau le va
conserva în portofoliu, obţinînd un venit sub valoarea de piaţă.
2) Strategii centrate ре scadenţe
 43

În condiţiile unei pieţe de capital atractive, reglementate, diversificate, decizia

fundamentala се se impune, rezidă în а determina cînd să fie reduse scadenţele titlurilor
deţinute în portofoliu şi dacă să se realizeze cîştiguri din vînzări de titluri înainte de
scadentă.
Adaptarea strategiilor bancare în mod activ la evoluţia соndiţiilor economice trebuie
să ia în considerare faptul сă strategiile investitorului joacă un rol complex în
administrarea resurselor, а poziţiei fiscale а băncii, în gestionarea capitalului şi profitului
bаnсаr; în acest sens, strategia portofoliilor investiţionale impune:
– adaptarea corespunzătoare а scadenţelor;
– modificarea raportului dintre titlurile impozabile şi cele neimpozabile;
– modificarea tipului titlurilor obţinute.
Strategiile pasive se concretizează în două modele:
a) Strategia scadenţelor în trepte, саrе presupune stipularea unor scadenţe maxime
acceptabile, titlurile fiind distribuite de-a lungul perioadei de scadenţă, în acest fel
asigurîndu-se о lichiditate şi un venit reinvestibil.
Această strategie asigură un profit mediu atîta timp, сît curba veniturilor titlurilor nu
se modifică, сееа се presupune stabilitatea сondiţiilor есоnоmice.

1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

Scadența
Figura 3.1.1. Strategia scadențelor în trepte
Sursa: Elaborat de autor în baza informației menționate.
 44

b) Strategia scadenţelor ре termen lung şi ре termen scurt diferenţiază titlurile

achiziţionate pentru lichiditate de cele achiziţionate pentru venituri.
Ambele strategii аu caracter repetabil, prezentînd avantaju1 reducerii costurilor de
tranzacţie, probabilitatea pierderilor din vînzarea inainte de scadenţă fiind mică.
Strategia scadențelor pe termen scurt presupune plasarea capitalului de către bancă
doar în valori mobiliare cu scadențe și durate scurte. Avantajul acestei strategii constă în
accentuarea poziției băncii din punctul de vadere al lichidității și permite băncii de a
evita eventualele pierderi de capital în urma creșterii ratei dobînzii.
Strategia scadențelor pe termen lung presupune plasarea capitalului băncii în valori
mobiliare cu scadențe și durate lungi . Avantajele acestei strategii constă în maximizarea
eventualelor venituri ale băncii aferente investuțiilor în valori mobiliare în cazul
micșorării ratei dobînzii.
Strategia combinată a scadențelor pe termen scurt și a scadențelor pe termen lung
presupune formare portofoliului investițional al băncii atît din titluri cu scadențe și
durate scurte, cît și în titluri cu scadențe și durate lungi .
Avantajele acestei strategii constă atît în asigurarea lichidității băncii, cît și
obținerea unor venituri importante aferente valorilor mobiliare cu scadență mai mare.
Strategiile active presupun ассерtarea de riscuri privind adaptarea scadenţelor,
modificarea tipului titlurilor deţinute şi lichidarea periodică а titlurilor сu discont.
Aceste strategii grupează titlurile în trei categorii:
– păstrate pentru tranzacţionare;
– păstrate рînă la scadenţă;
– disponibile la vînzare.
Gestiunea fiecărei categorii se face diferit, managementul activ аl portofoliului
рrеsuрunînd deţinerea unui volum semnificativ de titluri disponibile pentru vînzare,
recunoscînd atît cerinţele de lichiditate, cît şi cele de venit.
Un element аl strategiei active îl reprezintă ajustarea nivelului de profit mediu
 45

corespunzător previziunilor ratelor dobînzii, băncile putînd alege pentru а reduce

expunerea la riscul ratei dobînzii, achiziţionarea titlurilor сu scadenţe şi durate lungi în
condiţiile previzionării reducerii ratelor şi invers, achiziţionarea titlurilor сu scadenţe şi
durate scurte în соndiţiile previzionării unei creşteri а ratelor. Poate fi reprezentată în
felul următor:
Procent din total VM ale

Procurarea VM de lungă durată, dacă se preconizează

50
diminuarea R.dob.
portofoliului

40
Procurarea VM de scurtă durată, dacă se preconizează creșterea R.dob.
30
20
10
0
1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani 8 ani 9 ani 10 ani
Scadența
Figura 3.1.2 Strategia combinată a scadențelor pe termen scurt și a scadențelor pe
termen lung
Sursa: Elaborat de autor în baza informației menționate.

3.2. POSIBILITĂȚI DE OPTIMIZARE A PORTOFOLIULUI INVESTIȚIONAL DIN

REPUBLICA MOLDOVA

Investițiile în valori mobiliare contribuie la formarea profitului bancar prin venitul

periodic din dobînzi, sau prin aprecierea valorii titlurilor achiziționate.
Optimizarea portofoliului investițional al băncii comerciale constă în utilizarea de
către bancă a instrumentelor de debit, care să–i asigure cea mai bună combinație între
lichiditate, profitabilitate și risc, în condiții de piață în continuă expansiune. Optimizarea
portofoliului constă în maximizarea rentabilitații acestuia, și minimizarea riscului, sau,
mai exact, minimizarea nivelului riscului pentru un anumit nivel al rentabilitații. Acest
obiectiv trebuie realizat cu conditia respectarii unor “constrângeri”. Aceste restrictii pot
fi impuse de catre bancă atunci cînd își formează portofoliul investițional, în urma
proiecțiilor proprii sau, pur si simplu, de oferta de titluri de pe piața si de reglementarile
locale privind dreptul de a achizitiona un anumit pachet de valori mobiliare.
 46

La formarea portofoluilui valorilor mobiliare se urmăreşte scopul maximizării

veniturilor şi minimizării riscurilor. Pentru bancă sarcina se mai complică cu faptul, că
ea trebuie să urmărească nu numai structura cea mai eficientă a portofoliului valorilor
mobiliare, ci şi structura activelor în general. Dirijarea portofoliului activelor,
schimbarea structurii lui pentru maximizarea venitului se bazează pe analiza şi prognoza
dinamicii ratelor pe piaţa financiară. Astfel, venitul limită de la aşa active, ca diferite
tipuri de valori mobiliare, trebuie să fie nu mai jos decît ratele dobînzilor la depozite.
Totodată, în cazul creşterii profitabilităţii valorilor mobiliare (înviorării pieţei de
capital, creşterii indicelor bursieri) partea semnificativă a activelor băncii se transferă în
valori mobiliare, în cazul creşterii profitabilităţii operaţiunilor pe piaţa valutară – pe
piaţa valutară, iar dacă mai profitabilă este piaţa creditelor interbancare – pe piaţa
banilor „scurţi”.
În structura portofoliului investițional al băncilor comerciale din Republica
Moldova, valorile mobiliare investiționale reprezinta acea parte a portofoliului care
asigură cele mai importante venituri.

25.00%

19.41%
20.00%
15.54%
15.00% 13.05%
11.49%
9.81%
10.00%
7.46%

4.34%
5.00% 2.90% 2.71% 2.59%
1.73% 1.59%
0.41% 0.37% 0.32%
0%
0.00%
k

nk
k
k

k
nk

nk
E c nk

nk
ii
nk

k
an
E n an
an
nd om

an

an
BC

ba
ba

ba
ba

ba
-A iaba

tb
nb

itB

tB
on

al
ni
nd

rg
om

im

iva

di
co

ed

s
U
r

e
Ex

r
oi
o

re
pr
nc

ve
ct

Cr
gr

oC
de

st
Fi
Vi

ni
di

ro

ve

Pr
ol

Eu
a
M

In
M
nc
Ba

Figura 3.2.1. Ponderea băncilor în volumul valorilor mobiliare deținute cu

scopuri investiționale la 31.12.2008
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor băncilor comerciale la data de 31.12.2008.
 47

Făcînd o analiză comparativă a volumului de valori mobiliare deținute de bănci în

scopuri investiționale, constatăm că la 31 decembrie 2008 Banca Comercială
"Mobiasbancă - Groupe Societe Generale" S.A., deținea ponderea cea mai mare –
19.41% din totalul portofoliului de valori mobiliare investiționale pe întreg sistem
bancar, fiind urmată de B.C. Victoriabank S.A. – 15.54%, B.C. Moldova –
Agroindbank S.A. –13.05%, Societatea pe Acțiuni Banca de Economii – 11.49% și B.C.
Moldindconbank S.A.cu 9.81%. Cele mai mici ponderi sunt deținute de B.C.
Universalbank S.A. doar 0.32%, B.C. Investprivatbank S.A. – 0.37% și B.C.
Comerțbank S.A. cu o pondere de 0.41%.
Datorită faptului, că guvernele sunt capabile de a oferi titluri pentru care riscul este
mai mic, decît riscul pentru majoritatea titlurilor emise de către agenţii privaţi, valorile
mobiliare de stat, care cuprind un diapazon larg de scadenţe, constituie un instrument
investiţional solicitat de băncile din Republica Moldova. Eficientizarea portofoliului de
valori mobiliare de stat constă în achiziționarea de către bănci atît de valori mobiliare de
scurtă durată cît și valori mobiliare de lungă durată, asigurînd băncii un nivel necesar al
lichidității, precum și un nivel înalt al veniturilor.
Valorile mobiliare corporative sunt cele mai complicate instrumente din punct de
vedere al evaluării lor și cele mai riscante pentru băncile comerciale din Republica
Moldova.
Procurarea acţiunilor societăţilor poate fi efectuată de bancă din următoarele
motive:
a) Achiziţionarea acţiunilor în schimbul rămbursării creditului acordat de banca. În
acest caz acţiunile societăţii sunt, ca regulă, depuse în gaj şi banca devine în mod
automat deţinător al acestor titluri. Însă, banca trebuie să facă tot posibilul să le vîndă pe
piaţă în cel mai scurt timp.
b) Achiziţionarea unui pachet de control de acţiuni al unei societăţi de valoare în
scopul revinderii lor către un investitor strategic. Este cunoscut faptul, că un pachet
 48

de control este mult mai uşor şi mai convenabil de realizat decît pachetele mici.
Banca, cu autoritatea ei în lumea de afaceri, are unele avantaje şi posibilităţi mai
favorabile de căutare şi găsire a unui investitor strategic potenţial pentru o întreprindere.
Ca exemplu, concret putem menţiona achiziţionarea de către BC „Moldova-
Agroindbank” S.A. a pachetului de control de acţiuni ale unor întreprinderi de zahar din
Moldova şi vinderea lor ulterioră către compania germană „Sudzuker”.
c) Achiziţionarea valorilor mobiliare în scopul obţinerii unui venit regulat în formă
de dividend sau dobîndă, precum şi venitului speculativ în urma vînzării ulterioare a
valorilor mobiliare, presupune formarea şi dirijarea unui portofoliu de valori mobiliare.
Cursul valorilor mobiliare corporative variază în dependenţă de modificarea
dobînzii de piaţă. Deci, un interes deosebit pentru băncile comerciale din Republica
Moldova prezintă analiza perspectivelor modificării ratelor de dobîndă.
În acest caz, dacă banca anticipează micşorarea ratelor de dobîndă, este oportun
pentru ea de cumpărat valori mobiliare pentru revinderea lor ulterioară la un preţ mai
mare şi, respectiv, obţinerea venitului din contul diferenţei de curs.
În cazul ratelor de dobîndă înalte şi micşorării lor prognozate, este eficient de
cumpărat pachete mari de valori mobiliare nu în scopul vînzărilor lor ulterioare, dar în
scopul asigurării profitabilităţii înalte a portofoliului.
Dacă invers, banca prognozează majorarea nivelului dobînzii bancare şi, respectiv,
căderea cursului valorilor mobiliare, este foarte oportun de vîndut acum valori mobiliare
cu intenţia de a cumpăra în viitor valori mobiliare la un curs mai mic.
De asemenea, ratele dobînzii pe piaţa valorilor mobiliare de stat influenţează cursul
valorilor mobiliare corporative. Micşorarea ratelor la VMS poate duce spre creşterea
cererii pe piaţa acţiunilor.
Faptul, că în Republica Moldova ratele dobînzii se micşorează permanent acordă un
motiv suplimentar investitorilor spre direcţionarea mijloacelor către piaţa de capital.
Pentru a determina influenţa activităţii băncii cu valori mobiliare asupra
 49

rentabilităţii băncii la început vom analiza structura investiţiilor băncilor în valori

mobiliare la cele 6 bănci care dețin active în valoare de peste 3.5 miliarde lei pe o
perioadă de 4 ani- 2005-2008.

350153638
450000000

283479892
400000000
421445935
421493206

250706201
249606192

221602354
221237603
212947629
212942527
350000000

341345042
337503362

129053814
300000000
250000000

40528000
39750774

200000000

69831594

25167316

27985291
20929121
150000000

1678672
2857136

100000000

384773
50000000
62

78
0
i nk
nc
a nk nk mi nk ba
ba ba ba no ba
s ria n d co m i m
bia to oi eE dc
o Ex
Mo Vic gr
a -A ad l d in
ov nc Mo
ld Ba
Mo
VM procurate pentru vinzare VM investiționale Total investiții Venitul obținut la operațiunile cu VM

Figura 3.2.2. Structura investiţiilor băncilor în valori mobiliare în anul 2007

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor băncilor comerciale la data de 31.12.2007.

450000000
284085875

288953639
288702196

283939132
283954075
400000000
425297618
425282162

222625162

350000000
374797624

206982592
374762955

207354400
300000000
250000000
200000000
40506073
75351431

72530079
65692843
58632013

36802855

150000000
34061117
329220

100000000
392183

50000000
78
59

0
a k nk ii nk nk
nc an ba om ba ba
sba riab n d co
n m i m
b ia to i
eE co Ex
Mo Vic gro ad nd
a -A nc o ld i
ld ov Ba M
Mo
VM procurate pentru vinzare VM investiționale
Total investiții Venitul obținut la operațiunile cu VM

Figura 3.2.3. Structura investiţiilor băncilor în valori mobiliare în anul 2008

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor băncilor comerciale la data de 31.12.2008.
Din datele prezentate în Anexa nr.2, nr.3, nr.4, nr.5, și figura 3.2.2. și 3.2.3.
 50

vedem următoarele:
1. Fiecare bancă se conduce de politica proprie de investiţii şi de plasare a
mijloacelor. Dacă analizăm investițiile acestor 6 bănci în valori mobiliare pe parcursul
anilor 2005-2008, observăm că băncile dețin în portofoliul său preponderent valori
mobiliare investiționale, ceea ce le asigură obținerea de venituri din dobînzi și/sau
dividende. Dacă analizăm investițiile în valori mobiliare a acestor 6 bănci în total în anul
2008 comparativ cu anul 2007 se observă o reducere a valorilor mobiliare cumpărate
pentru vînzare și creșterea valorilor mobiliare deținute în scopuri investiționale.
Cota investițiilor acestor 6 bănci în valori mobiliare în întreg sistem bancar
constituie în anul 2008- 75.7% în descreștere comparativ cu anul 2007 atunci cînd
constituia 79.3% și în descreștere față de anul 2006 și 2005 atunci cînd reprezenta
83.1%, respectiv 81.7%. Dacă analizăm evoluția investițiilor în valori mobiliare în
dinamică a acestor 6 bănci solide, observăm că cea mai mare cotă din investiții le revine
BC “Banca de Economii” S.A., BC “Moldova-Agroindbank” S.A. și BC “Victoriabank”
S.A.. Remarcabilă este situația din anul 2006, cînd BC “Banca de Economii” S.A.
deținea un portofoliu de valori mobiliare ce constituia aproape 50% din toate investițiile
întregului sistem bancar.
2. Veniturile obținute de către aceste 6 bănci comerciale de la operațiunile cu valori
mobiliare depinde în cea mai mare măsură de tipul valorilor mobiliare ce constituie
portofoliul investițional, precum și de capacitatea băncii de a-și asuma anumite riscuri în
activitatea sa. Dacă banca va deține în portofoliu un număr mai mare de valori mobiliare
corporative, care sînt mai riscante, atunci veniturile sale respectiv vor fi mai mari, cum
este și în cazul BC “Banca de Economii” S.A. și BC “Moldova-Agroindbank” S.A. care
obțin cele mai mari venituri aferente operațiunilor cu valori mobiliare. Dacă analizăm
evoluția acestor venituri în dinamică, observăm o creștere permanentă a acestora pentru
fiecare bancă în parte.
La această etapă de analiză este necesar de a analiza și evoluția în dinamică a cotei
 51

veniturilor de la VM în total venituri din dobînzi.

35.00%
30.00%
25.00%
20.00%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00% 12.24%
12.66% 10.45% 3.72% 30.99% 5.74%
ca nk n k m ii n k n k
n a a a a
sba riab db o no m b i mb
n c x
b ia to
gr
oi ee dc
o E
Mo Vic -A ad ldin
v a n c o
ldo Ba M
Mo

Cota veniturilor de la VM în total venituri din dobînzi

Figura 3.2.4. Cota veniturilor de la valori mobiliare în total venituri din dobînzi
pentru anul 2007.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor băncilor comerciale la data de 31.12.2007.

20.00%
18.00%
16.00%
14.00%
12.00%
10.00%
8.00%
6.00%
4.00%
2.00%
0.00%
18.37% 9.51% 4.62% 19.11% 6.55% 8.43%
c a n k n k m ii n k an k
n a ba no ba b
s ba ri ab n d co m i m
b ia to roi ee co Ex
Mo Vic -Ag ad l d ind
a c
ld o
v
Ba
n Mo
Mo

Cota veniturilor de la VM în total venituri din dobînzi

Figura 3.2.5. Cota veniturilor de la valori mobiliare în total venituri din dobînzi
pentru anul 2008.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor băncilor comerciale la data de 31.12.2008.
Din datele prezentate în anexa nr. 10 și nr.11 și figura 3.2.4. și 3.2.5. vedem
următoarele:
1. Cota medie a veniturilor de la valori mobiliare în total venituri din dobînzi pe
parcursul anilor 2005-2007 cunoaște o ascensiune, constituind 5.4%, 6.3% și respectiv
12.6%. Însă în anul 2008 această cotă se reduce pînă la 11.1%.
 52

2. Cele mai mari cote le dețin BC “Banca de Economii” S.A. cota veniturilor căreia în
anul 2007 constituia aproape 40% din total venituri din dobînzi, precum și
BC “Mobiasbancă” S.A. cu 18.37% în anul 2008.
3. Cea mai mică cotă a veniturilor de la valori mobiliare în total venituri din dobînzi o
deține BC “Moldindconbank” S.A. care în dinamică crește de la 1.01% în 2006 la
6.55% în anul 2008.

94.35%
88.06%
81.77%
75.48%
69.19%
62.90%
56.61%
50.32%
44.03%
37.74%
31.45%
25.16%
18.87%
12.58%
6.29%
0.00%
10% 8,14%
ca
7,85%
nk
3,9%
k mi
i 6,2%
nk
5,58%
nk ar
6,29%
an ba an no ba ba nc
sb ria nd
b
co ba
bi a om im
t em
t o roi eE c Ex
Mo Vi c Ag ad ldi
n d
si s
ov
a nc Mo pe
ld Ba A
Mo o ta l
/T
VM
ta l
To
Investiții în valori mobiliare Total Active

Figura 3.2.6. Cota investițiilor în valori mobiliare în total active pentru anul 2008.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor băncilor comerciale la data de 31.12.2008.

Din datele prezentate în anexele nr. 12, 13, 14 putem face următoarele concluzii:
1. Dacă analizăm cota investiţiilor în valori mobiliare în total active ale băncii, observăm
ca aceasta este foarte diferită şi variază de la 1.44% pînă la 16.16%. Şi, totuşi, din datele
obţinute putem calcula o medie generală a investiţiilor a 6 bănci în valori mobiliare în
total active care în dinamică constituie: în anul 2005- 7.6%, în anul 2006-10.6%, în anul
2007- 8.6% și în anul 2008- doar 6.9%, atunci cînd media acestui indicator pe sistem
bancar constituie: 7.74%, 9.96%, 7.09% și respectiv 6.29%.
Majoritatea băncilor preferă investiţii în valori mobiliare de stat şi certificate ale
BNM, decît să investească în valorile mobiliare corporative. Totodată, observăm că BC
 53

„Moldova-Agroindbank” SA investește mai mult în instrumentele care sunt recunoscute

mai riscante – acţiuni şi obligaţiuni corporative.
Este cunoscut, că ratele dobînzilor la aceste valori mobiliare de stat sunt foarte mici
şi nu pot asigura nivelul necesar de rentabilitate a băncii. Aceasta explică faptul, că la
cele 6 bănci care investesc în mare parte în aceste titluri, cota veniturilor de la activitatea
cu valori mobiliare in total venituri este mult mai mică decît cota investiţiilor în valori
mobiliare în total active. Cota medie la aceste bănci constituie doar 11.15% din total
venituri. Pe cînd, dacă luăm numai aceste bănci, cota medie de investiţii în valori
mobiliare în total active este de 7.25%. Deci, aceste investiţii nu asigură nivelul mediu al
rentabilităţii activelor băncii. O altă situaţie se observă la BC „Moldova-Agroindbank”
SA care formează portofoliul valorilor mobiliare mai mult din instrumente corporative.
Avînd un grad de risc mai mare, aceste investiţii asigură o rentabilitate semnificativă. La
„Moldova-Agroindbank” ea constituie – 10.53%.
Pentru a demonstra cum influenţează structura investiţiilor în valori mobiliare ale
băncilor asupra rentabilităţii vom expune unele date din anexa nr. . De asemenea, vom
compara rata rentabilităţii investiţiilor în valori mobiliare cu rata rentabilităţii
operaţiunilor creditare.

30.00% 25.12%

25.00%
20.11%
20.00% 16.26% 17.04% 16.87% 16.43%
15.89%
15.37% 15.83%
13.79% 14.26% 12.96%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00%
a k nk ii nk nk
nc an ba om ba ba
sba ri ab n d co
n m i m
bia to oi eE co Ex
Mo Vic gr nd
a -A ad ldi
ov nc Mo
l d Ba
Mo
Rata rentabilității investițiilor în VM Rata rentabilitîții operațiunilor creditare

Figura 3.2.4. Rentabilitatea investiţiilor în valori mobiliare şi a operaţiunilor

creditare a unor bănci comerciale din Republica Moldova pentru anul 2007.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor băncilor comerciale la data de 31.12.2007.
 54

18.00% 16.45%
16.00% 14.37%
13.93%
14.00% 12.45% 13.13%
11.40%
12.00%
10.00% 8.45%
5.87% 7.00%
8.00%
6.00% 4.18%
4.03% 3.88%
4.00%
2.00%
0.00%
a nk nk ii k nk
nc ba ba om an ba
ba a on mb m
bia
s
tor
i in d Ec co Ex
i
ro
Mo Vic -A
g ad
e
ldi
nd
va nc o
ld o Ba M
Mo
Rata rentabilității investițiilor în VM Rata rentabilitîții operațiunilor creditare

Figura 3.2.5. Rentabilitatea investiţiilor în valori mobiliare şi a operaţiunilor

creditare a unor bănci comerciale din Republica Moldova pentru anul 2008.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor băncilor comerciale la data de 31.12.2008.

Dacă rata rentabilităţii a operaţiunilor de creditare se află aproximativ la acelaşi

nivel (11- 16%) la toate băncile comerciale, eficienţa investiţiilor în valori mobiliare
depinde direct de disponibilitatea băncii de a investi în valori mobiliare riscante.
Remarcabilă este situația la BC “Banca de Economii” S.A., BC “Mobiasbancă”
S.A. și la BC “Eximbank” S.A. care în anul 2007 înregistrează o rentabilitate a
investițiilor în valori mobiliare mai înaltă decît rentabilitatea operațiunilor creditare,
asigurîndu–le acestor bănci un nivel al veniturilor mai mari comparativ cu veniturile
generate de plasamentele băncilor.
Există o tendinţa clară ca băncile care deţin un portofoliu semnificativ de valori
mobiliare, inclusive cele riscante, să fie mai stabile şi să înregistreze performanţe mai
înalte, iar cele care deţin un portofoliu semnificativ de valori mobiliare corporative
(riscante) să înregisreze un randament mai înalt comparativ cu operaţiunile de creditare.
În anexa nr.6 sunt reflectaţi indicatorii ce reflectă calitatea portofoliului investițional
pentru unele bănci comerciale.
Din datele obţinute concluzionăm următoarele:
 55

1. Cu excepţia băncilor „Victoriabank” şi „Mobiasbancă” cota valorilor mobiliare în

activele băncilor nu este semnificativă şi constituie aproximativ 3%- 7% din totalul
activelor. Băncile nominalizate sunt mai active pe piaţă şi cota respectivă este de 10%-
13 %.
2. Majoritatea băncilor deţin în portofoliul său numai valori mobiliare lichide (93%-
100% din total valori mobiliare deţinute). Excepţie constituie banca „Moldova-
Agroindbank” care se specializează mai mult în investirea în valori mobiliare riscante.
3. O situaţie foarte interesantă observăm la calcularea indicatorului total valori mobiliare
lichide/ capitalul normativ total. Conform calculelor din anexa nr. 10 obţinem date foarte
dispersate la diferite bănci. BC „Victoriabank”, de exemplu, plasează fondurile sale în
valori mobiliare lichide într-un volum ce depăşeşte capitalul normativ total (103.5%).
Totodată, 6 bănci deţin aceste instrumente într-un volum mai puţin de 50% din CNT.
Din acestea, „Moldova-Agroindbank” are plasate doar 7.1%.
În baza analizei efectuate putem face anumite recomandări în ceea ce privește
optimizarea gestiunii portofoliului investițional în cadrul băncilor comerciale din
Republica Moldova.
Este important ca băncile sa-și formeze portofoliului investițional atît din titluri cu
scadențe și durate scurte, cît și în titluri cu scadențe și durate lungi, ceea ce le va asigura
lichiditate optimă, cît și obținerea unor venituri importante aferente valorilor mobiliare
cu scadență mai mare, adică sa procure atît valori mibiliare de stat și certificate ale
BNM, care au un risc redus, lichiditatea ridicată, (piaţa obligaţiunilor guvernamentale
fiind o piaţă ce asigură fluiditate tranzacţiilor, întrucât permanent există cumpărători şi
vânzători) și care conțin o gamă largă de titluri emise, investitorii putând găsi diferite
tipuri de titluri guvernamentale, cu scadenţe diferite (pe termen scurt, mediu şi/ sau
lung), care îi satisfac din punctul de vedere al termenului pentru care sunt plasate
fondurile, precum și valori mobiliare corporative, care deși sînt mai riscante, sînt
purtătoare de venituri foarte mari.
 56

Pentru a evita riscurile lichidităţii şi de credit, banca înainte de a face investiţii

în valorile mobiliare corporative, trebuie să analizeze foarte minuţios perspectivele
dezvoltării ramurilor concrete ale economiei naţionale, precum şi companiilor, valorile
mobiliare ale cărora vor fi subiectul investirii. În literatura de specialitate această analiză
se numeşte analiza fundamentală, care reprezintă un studiu foarte voluminos şi
costisitor, deoarece necesită un personal calificat, crearea bazei de date adecvate şi
finanţarea corespunzătoare.
Cheia succesului băncii în realizarea eficientă a politicii de portofoliu constă în:
a) profesionalismul şi experienţa specialiştilor băncii;
b) diversificarea optimă a portofoliului pe tipuri de valori mobiliare, ramuri ale
economiei, regiuni, termene de scadenţă, emitentul valorilor mobiliare;
c) lichiditatea înaltă a valorilor mobiliare procurate.
 57

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Cercetările realizate conduc la formularea următoarelor concluzii şi recomandări:
Concluzii:
Globalizarea şi dereglementarea pieţei bancare condiţionează universalizarea
activităţii bancare, care se exprimă prin extinderea prezenţei băncilor pe piaţa valorilor
mobiliare şi diversificarea activităţilor investiționale şi operaţiunilor pe aceasta piaţă.
În adoptarea deciziilor privind formarea portofoliului investițional, băncile trebuie
să identifice premisele obiective şi subiective pentru ca activitatea investițională să fie
oportună, să-i asigure un nivel stabil al lichidității, să fie non–riscantă şi eficientă.
Portofoliul de investiţii al unei bănci trebuie să asigure un echilibru între fondurile
plasate pe termen scurt şi cele investite pe termen mediu şi lung. Acest portofoliu trebuie
să cuprindă o asemenea structură a investiţiilor încât, prin acestea, să se aibă în vedere:
gradul şi costul lichidităţii, riscul, din punctul de vedere al scadenţei şi caracterului
investiţiei, profitabilitatea, ţinând cont cont de termenul, riscul şi caracterul investiţiei.
De asemenea, o bancă trebuie să se decidă cât, unde şi în ce instrumente să
investească fondurile disponibile. Managementul portofoliului investiţional al unei bănci
necesită o planificare atentă, deoarece sunt foarte multe aspecte care trebuie luate în
considerare simultan. Banca, pe lângă asigurarea unui echilibru cu privire la risc,
termen, profitabilitate şi lichiditate trebuie să-şi reformuleze propria-i politică
investiţională, care să corespundă necesităţilor proprii şi care să fie funcţională într-un
climat economic care se modifică permanent.
Activitatea băncilor pe piaţa valorilor mobiliare contribuie la: extinderea bazei de
venituri din contul dividendelor şi dobînzilor obţinute, diferenţei de curs,menţinerea
nivelului necesar de lichiditate; adaptarea mai uşoară la schimbările conjuncturii pieţei;
accesul rapid la sursele de creditare prin folosirea valorilor mobiliare în calitate de gaj;
extinderea sferei de influenţă a băncilor din contul participării la capitalul unor agenţi
economici, înfiinţarea structurilor financiare afiliate.
 58

Problema principală a pieţei valorilor mobiliare a Republicii Moldova este lipsa

informaţiei necesare urgente atît despre emitent, cît şi despre situaţia pe piaţă.
Este necesar de urmărit dinamica modificărilor preţurilor la valorile mobiliare pe
piaţă pe parcursul ultimilor ani şi de găsit momentul optimal de tranzacţionare a acestor
instrumente. În literatură acest proces se numeşte analiza tehnică a pieţei valorilor
mobiliare. Cursul valorilor mobiliare corporative variază în dependenţă de modificarea
dobînzii de piaţă. Deci, un interes deosebit pentru băncile comerciale din Republica
Moldova prezintă analiza perspectivelor modificării ratelor de dobîndă. În acest caz,
dacă banca anticipează micşorarea ratelor de dobîndă, este oportun pentru ea de
cumpărat valori mobiliare pentru revinderea lor ulterioară la un preţ mai mare şi,
respectiv, obţinerea venitului din contul diferenţei de curs. În cazul ratelor de dobîndă
înalte şi micşorării lor prognozate, este eficient de cumpărat pachete mari de valori
mobiliare nu în scopul vînzărilor lor ulterioare, dar în scopul asigurării profitabilităţii
înalte a portofoliului. Dacă invers, banca prognozează majorarea nivelului dobînzii
bancare şi, respectiv, căderea cursului valorilor mobiliare, este foarte oportun de vîndut
acum valori mobiliare cu intenţia de a cumpăra în viitor valori mobiliare la un curs mai
mic.
În Republica Moldova este prevăzută rezervarea mijloacelor de la investiţii în valori
mobiliare şi există un sistem de evaluare şi clasificare a riscurilor aferente investiţiilor
băncilor în valori mobiliare, ceea ce eficientizează gestiunea riscurilor bancare.
O bancă este competitivă pe piaţă cînd exercită tot spectrul de servicii bancare, îşi
diversifică activitatea, implementează tehnologii informaţionale moderne, respectă
cerințele prudenţiale, stabilite de către Banca Naţională a Moldovei în conformitate cu
standardele internaţionale aprobate de către comitetul de la Basel.
Analiza performanţelor băncilor comerciale din Republica Moldova demonstrează
că, deşi nu există o dependenţă directă între activitatea cu valori mobiliare şi indicatorii
 59

rentabilităţii, este cert că băncile, care deţin un portofoliu semnificativ de valori

mobiliare, inclusiv şi celor riscante, sunt mai stabile şi obţin performanţe mai bune.
Analiza indicatorilor ce reflectă calitatea portofoliului investițional permite
identificarea măsurilor pe care trebuie să le întreprindă managementul bancar în direcţia
creşterii eficienţei bancare.

Recomandări:
1. În evaluarea eficienţei activității bancare investiționale propunem aplicarea unui
sistem de indicatori, care să cuprindă un set de indicatori individuali ce caracterizează
rentabilitatea, calitatea valorilor mobiliare, suficienţa capitalului şi lichiditatea.
2. Urmînd tendinţele actuale de pe pieţele bancare şi în corespundere cu analizele şi
concluziile formulate în acordurile de la Basel, este oportună calcularea rentabilităţii
financiare considerînd influenţa riscurilor. În acest scop este indicată aplicarea
indicatorului RAROC.
3. Se impune stimularea apariţiei noilor instrumente financiare investiționale
atractive pentru bănci –a obligaţiunilor corporative şi instrumentelor pieţei monetare.
Organele de reglementare trebuie să creeze toate condiţiile şi să omită toate obstacolele
în emisiunea şi circulaţia acestor instrumente. Aceste instrumente vor permite băncilor
să atragă excesul lichidităţii de pe piaţă şi să-l direcţioneze în economia naţională.
4. Sporirea eficienţei pieţei de capital, dezvoltarea ei în direcţia pozitivă poate fi
înfăptuită, atingîndu-se următoarele obiective: a) ajustarea pieţei de capital principiilor
administrării corporative din ţările cu economia de piaţă, b) diversificarea instrumentelor
de atragere a capitalului şi creşterea calităţii serviciilor de investiţii, c) creşterea
contribuţiei pieţei de capital la finanţarea sectorului real al economiei, d) îmbunătăţirea
climatului investiţional al ţării.
 60

BIBLIOGRAFIE
Acte legislative şi normative:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei Nr. 548-XIII din
21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova.-1995.- Nr. 56-57.
2. Legea instituţiilor financiare Nr. 550–XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.-1996.-Nr. 1.
3. Legea Republicii Moldova cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi
recreditarea de stat Nr.419-XVI din 22.12.2006 // Monitor Oficial al Republicii
Moldova. – 2007. – Nr. 32–35.
4. Regulamentului BNM cu privire la lichiditatea băncii Nr.32 din 08.08.1997 // Monitor
Oficial al Republicii Moldova. – 1997. – Nr. 64–65.
5. Regulament cu privire la deţinerea de către bănci a cotelor în capitalul unităţilor
economice Nr. 81 din 09.04.1998 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 1998. –
Nr. 49.
6. Regulament cu privire la investiţiile băncilor în active materiale pe termen lung Nr.
384 din 23.12.1999 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2000. – Nr. 1- 4.
7. Regulamentului BNM cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc Nr.268 din
17.10. 2001 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2001. – Nr. 130/310.
8. Regulament cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi
formarea reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la
angajamente condiţionale Nr.224 din 30.08.2007 // Monitor Oficial al Republicii
Moldova. – 2007. – Nr. 149-152/560.
Manuale, cărţi, monografii:
9. Basno C. Management bancar. – Bucureşti: Editura economică, 2002. - 271 p.
10. Basno C. Monedă, credit, bănci.– Bucureşti, 1997. – 374 p.
11. Basno C. Produse, costuri şi performanţe bancare. – Bucureşti: Editura economică,
2000. -143 p.
 61

12. Caraganciu, A., Domenti O., Ciobu S. Bazele activităţii investiţionale. – Chişinău:
Ed. ASEM, 2004. – 320 p.
13. Danilă N., Berea A. Managementul bancar. Fundamente şi orientări. - Bucureşti:
Editura economică, 2000. – 255 p.
14. Dedu V. Gestiunea bancară. – Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică – R.A.,
1996. - 216 р.
15. Dedu V. Management banacar.– Bucureşti: Editura Mondan, 1997. - 248 р.
16. Grigoriţa C. Activitatea bancară. – Chişinău, 2002. – 258 p.
17. Gust M. Management bancar. - Вraila, 1999. – 327 p.
18. Gust M., Vechiu, C., Bogoi D. Management bancar. - Piteşti: Ed.Economică, 2003. –
355 p.
19. Manolescu, G., Diaconescu, A. Management bancar. – Bucureşti, 2001. – 287 p.
20. Stoica M. Management bancar. – Bucureşti: Editura economică, 1999. – 224 p.
21. Белоглазова Г., Л.Кроливецкая. Банковское дело: Учебник. – М.: Финансы и
статистика, 2003. – 592 р.
22. Бор М., Пятенко В. Менеджмент банков: организация, стратегия,
планирование.– М.: ИКЦ “ДИС”, 1997. – 288 р.
23. Кочмола К. Инвестиционная деятельность коммерческих банков. - М.: Контур,
1998. – 144 р.
24. Лаврушин О. Банковское дело: Учебник. – М: Финансы и статистика, 2003. -
674 р.
25. Роуз, Питер С. Банковский менеджмент. – М.: Дело, 1997. - 743 р.
26. Цисарь И., Чистов В., Лукьянов А. Оптимизация финансовых портфелей
банков, страховых компаний, пенсионных фондов. - М.:Дело, 1998. - 128 р.
27. Ческидов Б. Развитие банковских операций с ценными бумагами. - М.:
Финансы и статистика, 1997. – 336 р.
 62

Articole din reviste şi ziare:

28. Leja O. Eficienţa şi stabilitatea activităţii băncilor comerciale din Moldova// Profit.-
2000.- Nr.5.- p.45
29. Prunea P. Rentabilitatea şi riscul investiţiilor în valori mobiliare//Economistul. –
2003. - Nr.4
30. Stoica M. Indicatori de eficienţă în managementul bancar // Economistul. - 1999. –
Nr.7

Rapoarte statistice şi informaţii de pe internet

31. Banca Naţională a Moldovei. Rapoarte anuale 2002-2008
32. http://bnm.md/md/bank_system_capital/
33. http://www.maib.md/rom/section/415/
34. http://www.moldindconbank.com/financial_reports_ro/ 35. www.mobiasbank.md
36. http://bem.md/ro/about/financial_reports/
37. http://www.eximbank.com/rom/7/
38. http://victoriabank.md/ro/dariseama/
39. http://www.comertbank.md/year_report
40. http://www.ipb.md/rom/section/23/
41. http://www.fincombank.com/annual_return_ro/
42. http://www.socbank.md/rom/section/18/
43. http://www.ecb.md/Reports.aspx?idP=67&idM=143
44. http://unibank.md/
45. http://www.universalbank.md/accounting_ro/
46. http://ro.energbank.com/anual-report
47. https://www.bcr.ro/bcrmdro
63