Asteptare Tudor Arghezi

De cnd nu mai trece streina Rmne pustie grdina. Lstunii se-ntorc s m vad Copac desfrunzit n livad, Rotindu-se stol i cnt i vntul a gol. Dar vntul, zbav, Rspunde:-i bolnav. optete prin spini o-ntrebare: Ce are? Ce-l doare? C nici el nu tie, Ntng ntre foi de hrtie. Dar crinii-mbrcai n panglici, Pe crji de irozi i vldici, Se roag-n sobor pentru mine, n isonul maicilor schivnice-albine. Biseric mare, grdina Ateapt? Mai vine streina? S vin, Cu pasul nalt, de tulpin. Ateapt-n pridvoare, Ca dou altare, Duminica de cununie? Ateapt streina, din zori, s mai vie? S pui, ntre iezi i albi porumbiei, Nuntaii de fa i marturii mei, Inelul n degetul ei?