Abordarea strategica a intreprinderii

Elemente analitice A. Diagnosticul strategic Diagnosticarea strategic este una dintre etapele de baza ale procesului de elaborare a strategiei economice. Concluziile desprinse in urma efectuarii ei reprezinta punctul de plecare pentru fundamentarea obiectivelor si optiunilor strategice, a modalitatilor de realizare a acesteia si de alocare a resurselor necesare. Diagnosticarea strategic are ca obiect identificarea posibilitilor de dezvoltare a activitii ntreprinderii pe baza perspectivelor de evoluie a acesteia. Diagnosticarea strategic asigura investigarea posibilitilor interne ale ntreprinderii n corelaie cu situaia altor competitori din sectorul n care i desfaoara activitatea. In aceste condiii, punctele forte i punctele slabe identificate au un caracter relativ, manifestndu-se ntr-un context concurenial ca avantaje i dezavantaje competitive. Ele apar astfel ca rezultate ale msurrii corelative a performanelor nterprinderii i se exprim prin intermediul indicatorilor de competivitate financiari i de pia.
n practica administrrii i conducerii societilor comerciale sunt numeroase problemele cu care se confrunt managerii acestora. n contextul tot mai complicatelor relaii ntre unitile economice i mediu, incertitudinea i riscul au dimensiuni din ce n ce mai mari i o frecven tot mai mare de apariie. Acestea fac ca procesul decizional s fie tot mai complex iar costul greelilor s fie n continu cretere. Planificarea strategic a activitii d posibilitatea ntreprinderilor s nu se supun ci mai degrab s-i orienteze viitorul, diminund riscul nerealizrii produselor la pia la dimensiuni rezonabile. Diagnosticul are ca scop identificarea i msurarea cauzelor care au dus la diferenele dintre realizri i norme, evideniindu-se cauzele care provin din conjunctur i cele ce provin din gestionarea defectuoas a ntreprinderii . Cu denumirea de diagnostic definim aprecierea fcut asupra unei firme sau a unei activiti a acesteia, pe baza informaiilor cantitative obinute prin analiza economic, permind ca, pornind de la diferitele analize realizate s fie relevat evoluia anormal a unui fenomen.

Caracteristic pentru analiza diagnostic este faptul c se realizeaz ntr-o perioad scurt de timp i nu caut soluii de detaliu, ci soluii cu caracter global, sub forma unor recomandri de soluii, precum i a unui program de aciune ce va include viitoare analize de detaliuen.

Prin mediul extern al intreprinderii se intelege ansamblul facorilor externi acesteia, factori ai caror performanta este susceptibila de a-i influenta comportamentul si informatiile sale

Strategiile de firm pot fi abordate din mai multe puncte de vedere: 1. Dup sfera de cuprindere, pot fi: globale i pariale. 2. Dup gradul de participare al firmei la elaborarea strategiei : integrate i independente. 3. Dup dinamica principalelor obiective ncorporate: de redresare, de consolidare i de dezvoltare. 4. Dup tipul obiectivelor i natura abordrilor : de privatizare, de restructurare, managerial i joint-venture. 5. Dup atitudinea fa de pia: inovaionale, ofensive, de specializare, de diversificare, organizatorice i informaionale. 6. Dup natura viziunii, obiectivelor i mijloacelor ncorporate : economice i administrativ economice. ntr-o alt accepie, componentele majore ale strategiei organizaionale sunt: misiunea, obiectivele fundamentale, opiunile strategice, resursele, termenele i avantajul competitiv. A. Misiunea firmei Misiunea firmei const n enunarea cuprinztoare a scopurilor fundamentale i a concepiei privind evoluia i desfurarea activitilor firmei, prin care se difereniaz de ntreprinderile similare i din care decurge sfera sau domeniul de activitate i piaa deservit. B. Obiectivele fundamentale Prin obiective fundamentale se desemneaz acele obiective ce au n vedere orizonturi ndelungate, de regul 3 5 ani i care se refer la ansamblul activitilor firmei sau la componente majore ale acesteia.

Optiuni strategice

Opiunile strategice ale ntreprinderii

1. Strategia de specializare 2. Strategia de diversificata 3. Strategia de integrare pe vertical.

4. Strategii de dezvoltare intensiv (intern, prin expansiune)

Optiuni strategice in cadrul firmelor Valoarea activitatii unei intreprinderi este dependenta de structura sectorului ( si a sub-sectorului ) in care aceasta actioneaza sau a carui produse le comercializeaza. Valoarea sectorului este data de variabilele intrasectoriale care definesc piata si a celor extrasectoriale care stabilesc relatiile dintre pietele de referinta si cele colaterale.

Orice firma face parte din piata, inca de la infiintarea sa, iar aceasta relatie este definita de segmentul de piata care il acopera. 1. Dezvoltarea pietelor 1.a. Cresterea productiei si a activitatii destinata unor piete existente. Varianta cea mai buna este cand exista o noua piata, care se dezvolta si care poate fi penetrata. Astfel intreprinderea se concentreaza pe marirea productiei si strategiile de firma se conserva. 1.b. Cresterea interesului pentru piete noi in scopul desfacerii produselor si extinderii activitatilor. Este specific intreprinderilor in economii de tranzitie si principala cauza a acestei "cautari" o reprezinta diminuarea riscului la care se expune intreprinderea. Strategia impune folosirea unor resurse, care trebuie asigurate. Caracteristic acestei strategii este dezvoltarea puternica a sectorului de marketing. 1.c. Realizarea de produse si activitati noi . Este o strategie care comporta antrenarea unor resurse importante pentru firma, deoarece trebuie sa functioneze la maxim departamentele de cercetare-dezvoltare, marketing, financiar, productie. Este o strategie care se executa in conditii de risc. Se cere o mare atentie in dezvoltarea pietelor vizavi de mixul de marketing. Acesta contine : 2. Dezvoltarea / diversificarea productiei sau a activitatilor 2.a Atacarea unor domenii colaterale. Pietele pe care urmeaza a se actiona sunt piete cunoscute, colaterale si intreprinderea actioneaza pe ele sau din acumularea de know-how sau din necesitatea de a mari profitul prin reducerea costurilor. Directiile de afaceri sunt sursa acestui tip de strategie. 2.b. Atacarea unor domenii cu totul si cu totul noi. Aceste strategii vizeaza obtinerea de avantaje prin valorificarea superioara a unor oportunitati determinate in principal de procesul tehnologic. Gradul de incertitudine si necunoasterea pietei pune in schimb serioase bariere in adoptarea unor astfel de strategii.