Abordarea comportamentala Cuvinte cheie: conditionare operanta, conditionare clasica, modelare sociala, lege a efectului, intarire.

Consilierea comportamentala este bazata pe principiile nvatarii si are n vedere att adoptarea ct si schimbarea unui comportament (Ertelt si Schulz, 1997).Sunt trei tipuri principale de nvatare si dezvoltare: conditionarea clasica, conditionarea operanta siterapia cognitivcomportamentala. n conditionarea clasica, un raspuns neconditionat(sau reflex) este precedat n mod repetat de un stimul conditionat care va crea un raspuns conditionat; stimulul conditionat obtine raspunsul neconditionat n absenta stimulului natural, neconditionat. n conditionarea operanta, procesele ntaririi pozitive si negative, pedepsirii si eliminarii sunt folosite pentru a modifica anumite comportamente. B.F.Skinner (1935; 1938) este un susintor al teoriilor behavioriste, al faptelor observabile fizic, fr analiza substratului fiziologic. El mparte comportamentul n: Comportament de rspuns (cnd un stimul cunoscut produce un rspuns schema condiionrii clasice pavloviste); Comportamentul operant (cnd apare un rspuns spontan pentru un stimul care nu se cunoate sau nu este controlat de experimentator condiionarea este instrumental sau operant). Aplicnd aceast teorie, experimentnd pe animalul care nva s acioneze pentru a obine hrana, i aplicnd-o pe individul uman, Skinner a construit mainile de nvat de tipul programrii lineare. Conditionarea clasica. Este procesul prin care un organism invata ca aparitia unui stimul (de exemplu, un clopotel) este urmata de aparitia altuia (de exemplu, mancarea). In consecinta, reactii care sunt indeobste asociate cu cel de-al doilea stimul (salivatie la vederea mancarii) devin asociate cu primul stimul (salivatie la auzirea unui clopotel experimentele lui Pavlov). Comportamentalistii cred ca multe fobii sunt dobandite astfel. Fobia este o reactie de teama declasanta de un obiect inofensiv (stimulul conditionat), dar care a fost asociat in trecut cu ceva periculos (stimul neconditionat). Acel ceva periculos nu mai exista, dar a ramas obiectul asociat care declanseaza teama (fobia). Corectarea acestei temeri se face prin extinctie, adica prin

expunerea repetata la obiectul sau situatia asociata (expunerea la stimulul conditionat). De exemplu, daca unui pacient ii este teama de apa, i se cere in mod repetat sa isi imagineze ca intra in apa si ca aluneca sub suprafata apei. Treptat, acest stimul isi pierde puterea de a evoca teama. Expunerea la stimulul conditionat se poate face treptat sau dintr-o data, ultima metoda numinduse terapie prin implozie (un pacient caruia ii este frica de inaltimi, va fi dus de catre terapeut pe un bloc sau pe un pod suspendat unde, dupa ce initial ii va fi foarte frica, se va obisnui incetincet cu inaltimea). O varianta mai usor de suportat a expunerii treptate la stimulul conditionat este desensibilizarea sistematica. Mai intai pacientul invata diverse tehnici de relaxare. Apoi se face o lista a situatiilor care il sperie, de la cel mai putin la cel mai mult. De exemplu, teama de paianjeni. Cel mai putin sperie gandul la un paianjen. Apoi poza unui paianjen. Ceva mai mult sperie un paianjen vazut la televizor. Si mai mult sperie un paianjen viu inchis intr-un borcan. Cel mai mult sperie un paianjen viu tinut in palma. Terapeutul cere apoi clientului sa se gandeasca la un paianjen si in acelasi timp sa aplice tehnicile de relaxare invatate mai devreme. Dupa ce pacientul s-a relaxat, i se cere apoi sa priveasca poza unui paianjen si din nou sa se relaxeze. Si tot asa. In cele din urma, pacientul va reusi sa fie relaxat in timp ce tine un paianjen in palma practic e vindecat de fobia sa de paianjeni. O alta tehnica bazata pe conditionarea clasica este terapia aversiva in care are loc asocierea unor stimuli neplacuti cu stimulii placuti dar nocivi. De exemplu, unui barbat care doreste sa se lase de fumat i se cere ca de fiecare data cand doreste sa aprinda o tigara sa isi provoace mai intai o oarecare durere sau sa dea mai intai cu aspiratorul prin toata casa. Dupa un timp, dorinta de a fuma se va asocia cu durerea sau oboseala si, in consecinta, va scadea in timp.

2. Conditionarea operanta. Se refera la faptul ca, in general, comportamentul nostru este influentat de consecintele acestuia: daca un anumit comportament are niste consecinte placute sau benefice pentru noi, vom avea tendinta de a repeta acel comportament. Daca are consecinte negative, neplacute, frecventa comportamentului respectiv va scadea. Tehnicile comportamentale bazate pe operarea conditionata identifica mai intai comportamentele nedezirabile sau problematice ale unui individ, cauta apoi sa inteleaga care sunt consecintele pozitive care intretin aceste comportamente si, in final, incearca sa schimbe ceva astfel incat sa nu mai apara acele

consecinte care intaresc comportamentul nedorit. De exemplu, o mama se plange ca nu se intelege deloc cu copilul ei de 4 ani. Ori de cate ori acesta doreste ceva, face un scandal teribil, striga, sparge, se agita foarte mult. Intrebata ce face in asemenea situatii, mama a spus ca incearca sa nu faca pe plac copilului dar ca, in cele din urma, aproape intotdeauna cedeaza nervos si ii face pe plac copilului. In acest caz, mama trebuie sa inteleaga ca acest comportament nedorit al copilului este consecinta faptului ca mama il incurajeaza, intrucat copilul a invatat ca de fiecare data cand face scandal, in cele din urma primeste ceea ce doreste (consecinta benefica ce incurajeaza comportamentul nedorit). Asfel de tehnici se pot folosi insa si in terapia cu adulti, prin intelegerea modului in care comportamentele nedorite sunt incurajate de consecinte favorabile, adesea inaparente. O alta metoda bazata pe conditionarea operanta este recompensarea. Aceasta se foloseste mai ales in spitalele de psihiatrie cu pacientii gravi bolnavi, a caror comportament poate fi influentat daca li se ofera ceva ce ei isi doresc ori de cate ori se comporta asa cum trebuie. Paradigma conditionarii operante afirma ca, daca un anumit comportament este in mod consecvent, urmat de o recompensa comportamentul are o mai mare probabilitate de a se produce din nou.Acest fenomen a fost conceptualizat cu denumirea de lege a efectului ce afirma ca acele comportamente care sunt urmate de consecinte pozitive vor avea tendinta de a fi repetate, iar celel din urma de consecinte negative se vor manifesta cu o frecventa din ce in ce mai redusa. In conditionarea operanta daca un comportament este urmat de un anumit eeniment si se manifesta cu o frecventa mai mare, atunci spunem ca respectivul comportament este intarit. Intarirea pozitiva descrie situatia in care comportamentul (punctualitatea) se manifesta cu o frecventa mai mare pentru ca este urmat de consecinte pozitive; intarirea negativa se refera la situaitia in care frecventa unui comportament creste din cauza ca este urmat de omisiunea unui eveniment aversiv anticipat (de pilda anxietatea,acuzele). Modelarea sociala- prin aceasta forma de invatare se acumuleaza cunostinte noi, prin observarea altor persoane sau evenimente , fara o angajare comportamentala si fara cnsecinte directe asupra celui observat. Invatarea prin modelare sociala subliniaza autoreglarea comportamentului si dminuarea importanteiintaririlor exterioare.

Data si timpul (Perioada scolii): ora 8.15 Locul (Clasa): ora de matematica

Comportamentul tinta

Definire: Elevul vorbeste nentrebat: vorbeste cu glas tare n timpul orei, dupa ce profesorul a terminat de vorbit si fara ca acesta sa fi pus vreo ntrebare elevilor; raspunde la ntrebarea profesorului cu glas tare fara sa fi ridicat mna nainte; se adreseaza unui coleg cu glas tare n timp ce profesorul vorbeste sau tace. Tabel cu frecventa comportamentului CONSECINTE Actiuni ale profesorului: i acorda atentie, l admonesteaza verbal, i da note mici Actiuni ale colegilor: rd si deranjeaza ora, i acorda si ei atentie Alte consecinte: se ntrerup activitatile scolare, se produce o deconcentrare a elevilor, relaxare. Comportamentul dorit (care nlocuieste comportamentul tinta) Definire: Elevul vorbeste doar cnd i se permite: tace dupa ce profesorul a terminat de vorbit; raspunde la ntrebare cu glas tare doar dupa ce a ridicat mna si i s-a permis sa vorbeasca; vorbeste doar n soapta cu colegii de alaturi pentru a nu deranja ora sau nu vorbeste deloc pe parcursul prelegerii profesorului.

CONSECINTE Actiuni ale profesorului: l lauda pentru ca a cerut permisiunea nainte de a vorbi; i acorda atentie cnd acesta tace: n timp ce preda ncearca sa stabileasca o relatie de comunicare cu elevul, printr-o mimica persuasiva, expresiva; l ntreaba daca a nteles ceea ce a explicat. Actiuni ale colegilor: Nu deranjeaza ora, stau cuminti n banca, prin actiunile profesorului se va atrage si atentia colegilor asupra elevului sau admiratia. Alte consecinte: Nu primeste note mici, va ntelege mai bine lectia.

Exemplul 1: conceptul de agresivitate se defineste n general prin: njuraturi dese, ironizariporecle, violente fizice. Dar poate pentru unii a porecli pe cineva nu nseamna agresivitate si de aceea se impune o clarificare a ceea ce trebuie considerat agresivitate si ce nu. Aceasta clarificare se realizeaza prin declaratiile obtinute si de la alte persoane, cum ar fi alti profesori, sau prin chestionare adresate copiilor din scoala

Exercitiu Operationalizati comportamental termenul de "timiditate" alegnd din urmatoarea lista componentele o Retras o se piteste printre ceilalti colegi cnd se pune o ntrebare n clasa o roseste cnd este scos la raspuns o si expune clar ideile n fata clasei si a profesorilor o muncitor o braveaza cnd se afla cu prietenii si cu parintii o se blbie cnd trebuie sa raspunda o flutura mna frenetic cnd se pune o ntrebare la clasa o are o voce scazuta cnd cere unui cadru profesoral ceva o tacut o linistit o abordeaza fetele din clasa si le propune sa le ajute la teme

Bibliografie:
Dafinoiu Ion- 2005, Psihoterapii scurte, Ed. Polirom, Iasi Garleanu Daniela-Tatiana- 2002, Consiliere in asistenta sociala, Ed.Universitatii Alexandru Ioan Cuza , Iasi http://www.psihogen.ro/psihoterapia_cognitiv_comportamentala.html http://www.dppd.utcluj.ro/tut2/Capitolul%20II/Tutorial%20-%20Capitolul-II.htm