Anestezia

Anestezia este o metod prin care, temporar, se mpedic percepia durerii. Este realizat cu ajutorul unor substane chimice sau fizice (temperatur sczut). Istoria anesteziei este mprit n mai multe perioade, n funcie de eficiena metodelor.

Termenul anestezie provine din grecescul anaisthesia (an = fr, stizis = sensibilitate). Prima perioad, dei nu prea a existat o metod adevrat de anestezie, este a vrjitoriei. Se practicau descntece, farmece sau alte texte, cu scopul anesteziei. Aceste metode au fost prsite, ntruct nu erau eficiente. A urmat apoi perioada evului mediu, cnd au aprut alchimitii, cu rezultate reale. n 1493 este descoperit apa alb sau vitriolul dulce, o substan chimic cu efect narcotic, care este redenumit apoi eter, n 1792.

Majoritatea persoanelor ce se ocupau cu descoperirea unor substane cu rol de anestezic, le testau iniial pe propria persoan. n 1800, Humphrey Dawy descoper protoxidul de azot. Doi ani mai trziu, Adam Serteurner descoper morfina.
In 1884, un dentist - Horace Wells - utilizeaza pentru prima data administrarea protoxidului de azot (gazul ilariant) pentru extractii dentare fara durere. Desi prima demonstratie de anestezie pentru o interventie chirurgicala majora, facuta la Massachusetts General Hospital, a fost un esec, protoxidul de azot a fost reluat ulterior si se utilizeaza si in prezent ca adjuvant in tehnicile de anestezie generala.

In 1846, Thomas Green Morton, un alt dentist si student la medicina, face la Boston prima demonstratie publica de anestezie cu eter dietilic. Aceasta data este considerata de multi ca recunoasterea oficiala a anesteziei generale. In noiembrie 1846 este publicata prima lucrare stiintifica despre analgezia cu eter in timpul interventiilor chirurgicale.
Anestezia regionala apare mai tarziu decat anestezia generala, abia in 1884, cand Koller demonstreaza actiunea locala de contact a cocainei. In 1892 Schleich introduce anestezia locala prin infiltrare, iar in 1898 Bier efectueaza prima anestezie subarahnoidiana (rahianestezia) cu cocaina. Ulterior sunt sintetizate noi substante anestezice locale: procaina, lidocaina, prilocaina, bupivacaina, mepivacaina, ropivacaina, care permit dezvoltarea tuturor tehnicilor de anestezie regionala ajungandu-se la performantele actuale.

Protoxidul de azot este un gaz neinflamabil, nu este toxic i se elimin repede din organism. Dezavantajul folosirii protoxidului de azot este eficiena slab ca anestezic.

Eterul etilic este un lichid inflamabil i iritant. Are aciune excitant asupra centrului respirator i scade frecvena btilor inimii. Este un anestezic eficient, cu o limit de securitate mare (diferena dintre cantitatea administrat pentru producerea anesteziei i cantitatea care inhib funciile vitale este mare).

Cloroformul este toxic pentru celulele ficatului, iar n cantiti mari inhib btile inimii i centrul respirator. Se prezint sub form de lichid incolor, neinflamababil i iritant, cu o limit de securitate mic. Ciclopropanul este un gaz inflamabil i exploziv. Nu este iritant, iar administrarea mpreun cu morfina nu mai prezint efecte toxice. Aceste substane anestezice au fost si sunt folosite folosite sub form de vapori, fiind inhalate. n practic s-au folosesit substane care nu sunt inflamabile i iritante. Limita de securitate a acestor substane trebuia s fie mare. Narcoza prin inhalaie era cel mai des utilizat, prezentnd avantaje mai mari.

Anestezice locale :
Anestezice locale sunt substane frecvent sunt sub form injectabil. adiministrate asigur o ridicare a pragului de sensibilitate local a corpului. Pentru prima oar n istorie a fost folosit n anul 1859 cocaina descoperit de Alfred Niemann 1884 oftalomolgul austriac Carl Koller efectueaz o operaiei pe ochi folosind cocain 1884 chirirurgul William Halsted realizeaz anaestezia pe traiectul nervului alveolaris 1890 Ritsert reuete sinteza benzocainei 1903 chirurgul german Heinrich Braun prelungete efectul analgetic prin administrare de adrenalin 1904 sinteza de procain realizat de Alfred Einhorn 1930 sinteza de tetracain 1930 sinteza de lidocain n Suedia 1943 sinteza de mepivacain 1960 sinteza de prilocain 1969 sinteza de bupivacain 1969 sinteza de articain 1997 sinteza de ropivacain