Arhipelagul Gulag

Focule, focule!... Pe front, ne uitam n foc s vedem cum va fi viaa dup Victorie... Vntul smulge din flcri o coaj de copac arznd. Acestui foc i ie, fetio, v fgduiesc: ntreaga lume va citi despre asta. Arhipelagul Gulag scris de Aleksandr Soljenin este genul de carte care vine sa ne reaminteasca pentru ce sunt cu adevarat cartile. Subiectul sau, desi cunoscut publicului larg, se remarca prin modul de abordare. Devenita o adevarata Biblie a disidentilor din fostul bloc sovietic, Arhipelagul Gulag este o ncercare de investigatie literara a anilor pe care Alexandr Soljenitn (1918-2008) i-a petrecut n lagarele groazei, dupa ce criticase politica lui Stalin pe vremea cnd era capitan n armata. Constituindu-se dintr-o cronica voluminoasa a istoriei sistemelor lagarelor sovietice, scrisa din perspectiva detinutilor sai(si inclusiv a autorului), cartea aduce la lumina ororile totalitarismului sovietic, dezvaluind experientele subumane din lagarele de reeducare URSS. Exista 3 sectiuni ale cartii pe care as dori sa le mentionez in mod special si care mi-au schimbat mentalitatea, oferindu-mi o perspectiv clar asupra a ceea ce nseamn bolevism, asupra a ceea ce era n realitate comunismul sovietic. Primul fragment este extras din volumul 1 si reprezinta o analiza a membrilor serviciilor de informatii. Ca si cum ar aseza lumea sub un imens microscop, analizand-o pana in cele mai mici detalii si cu ajutorul unui talent de fin psiholog, autorul surprinde esenta Gulagului, profunzimea acestuia: Este viaa ascuns a spiritului nostru, cea care produce toate relele "materiale : Treptat mi s-a descoperit c linia care desparte binele de ru nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om i apoi prin toate inimile omeneti... i chiar i nluntrul inimilor copleite de ru, se pstreaz un mic cap de pod al binelui. i chiar i n cea mai bun dintre toate inimile, rmne nedezrdcinat... un colior de ru Revoluionarii bolevici au fost convinsi pe deplin de corectitudinea total a cauzei lor, i, prin urmare, tot ceea ce au fcut, prin definiie, a fost corect. Dupa aceasta axa s-a transformat toata nebunia, si daca ea cerea lichidarea fara sens a milioane de oameni pentru a face ca realitatea sa se potriveasca unor deziluzii, atunci asta trebuia facut.Numai de s-ar fi stiut unde se afla cu adevarat linia de demarcatie! Cea de-a doua sectiune care m-a emotionat ilustreaza relatarea unei femei arestate. n blocul ei ridicaser o familie ntreag, abandonnd n ptu un bebelu de cteva luni, care dormea n acel moment. Ceva mai trziu, trezindu-se flmnd, infrigurat i singur, acesta nu mai contenea cu plnsul. Vecina, miloas sau exasperat, a mers la secia de poliie, solicitnd rezolvarea situaiei. Au arestat-o imediat, c nu-i ndepliniser norma lunar. A murit cteva luni mai trziu n subsolul unei nchisori muscovite, la fel ca multi altii care au

renuntat sa mai lupte si a caror stare sufleteasca este cel mai bine surprinsa de autor dupa cum urmeaza: Vreme de o sptmn, i-a ateptat, n extaz, condamnarea la moarte. ea susine c a fost cea mai luminoas sptmn din viaa ei. O afirmaie creia, dac e neleas cum se cuvine, i se poate da crezare. Este extazul ce coboar, compensatoriu, n suflet, cnd ai renunat la orice speran ntr-o salvare imposibil i te-ai abandonat integral eroismului. (Dragostea de via spulber acest extaz.) Viaa mea s-a sfrit, puin cam devreme, dar nu poi face nimic. Nu m voi mai ntoarce niciodat n libertate. Sunt hrzit pieirii, acum ori ceva mai trziu. (...) De astzi, corpul meu mi este un corp strin, inutil. Numai spiritul meu i contiina mea mi rmn scumpe i importante. Cruzimea parca neobosita ce se revarsa asupra celor nevinovati in cadrul lagarului este de neconceput, insa avem dovada ca a existat cu adevarat, de vreme ce Soljenitin ( insusi prizonier intre anii 1945-1953 ) si-a asumat riscul personal imens de a inregistra faptele cu deosebita migala, sub amenintarea permanenta a armatei sovietice. Un alt fragment ce poate parea incredibil il reprezinta ancheta procurorilor sovietici, absurd pn la ilaritate i totui suficient pentru cteva condamnri la moarte: Tovare inginer agronom, spunei c producia de mere din cooperativa dumneavoastr a fost compromis de grindin. Dar tii c Partidul a raportat pentru anul acesta o producie mare de mere. Dumneavoastr suntei comunist, iubii Partidul. Nu putei lsa oamenii s cread c Partidul a greit. Nu, nu, dumneavoastr suntei un comunist adevrat. Aadar, dac Partidul nu a greit, dumneavoastr ai compromis recolta intenionat. Deci suntei un trdtor. Vei primi pedeapsa cu moartea. Principiul guvernrii prin teroare a fost nsuit cu miestrie de Lenin i de acoliii i urmaii si, fapt bine evidentiat in ,,Arhipelagul Gulag. ntreaga Uniune Sovietic, ca i restul blocului rsritean, devenise mai degraba o imens nchisoare, n care nchisoarea propriuzis i pierdea din semnificaia pe care o are ntr-o lume mai mult sau mai putin libera. Era ca o statie, uneori mai uor de suportat dect gratiile ameninrilor nevzute de afar. Sentimentul principal al celui arestat este acela de uurare i chiar de... bucurie, mai cu seam n timpul epidemiilor de arestare: cnd n jur sunt ridicai pe capete oameni ca i tine, i dup tine n-au venit nc, amn mereu, iar aceast epuizare, aceste chinuri sunt mai rele dect orice arestare, i nu doar pentru un suflet slab. (...) In concluzie, ,,Arhipelagul Gulag, prin perspectivele oferite permite deslusirea la un nivel foarte profund a conditiei umane, fiind totodata elementul care a pregatit si a prefigurat moartea comunismului.