Toamna de George Cobuc

Toamna trziu n noaptea cu lun, Cum vjie codrul i geme i sun! Din nordul cu neguri Un vuiet rsare i vine i crete Mai iute, mai tare; Iar codrul aude, Puternicul rege Aude prin noapte i bine-nelege Al otilor vuiet Din norduri pornite El vrea s rscoale Puteri obosite i-njur i url, C-i simte pierirea. i galben se face, Nu poate s-adoarm, Nu-i afl nici pace, i tremur codrul Cu inima rupt De spaim, se zbate, Cu vntul se lupt, Pocnete i sun i-i url durerea, Cci vntul l prinde i-l strnge de mijloc Topindu-i puterea! i codrul se-ndoaie; i-l biruie vntul Rznd l sugrum i-i rupe vetmntul i prul i-l smulge i-n vi l arunc. Un ipt rsare Pe deal i pe lunc;

Grbitele psri Cu vuiet alearg i norii vin stoluri Pe-ntinderea larg De spaim s-aascunde Prul sub ghia i regele codru, Din ultima via Suspin vzndu-i Pustiul, i geme i cade pe spate i moare cu fruntea Pe pieptul naturii i moare natura De jalea pdurii n toamna trzie!