UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTANTA

SPECIALIZAREA: FINANTE BANCI
ANUL: II ZI, FR, ID
DISCIPLINA: ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA
CONDUCATOR DISCIPLINA: PROF UNIV DR ELENA IATAN
SINTEZA CURSULUI
Cap. 1 Notiuni de baza ale analizei economico financiare
1.1Obiectul analizei economico financiare
In scopul cunoasterii fenomenelor, a legaturilor acuzale dinre acestea, apare necesara
utilizarea analizei economico financiare. Analiza economico-finaciara ca metoda de
cercetare consta in descompunerea unui fenomen in partile sale componente, precum si
stabilirea factorilor care ii determina. Analiza economica stusiaza activitatile sau
fenomenele din punct de vedere economic, respective al consumului de resurse si al
rezultatelor obtinute.
Analiza economico-financiara constituie un ansamblu de concepte si metode, cu
instrumentele aferente, care trateaza informatiile contabile si alte informatii de gestiune,
in vederea formarii unor aprecieri pertinente referitoare la situatia unei firme, la nivelulu si
calitatea performantelor sale, la gradul de risc intr -un mediu concurential dinamic.
1.2Factorii care intervin in rezulatul activitatii economice
Pentru a intelege esenta factorilor care intervin intr -un process de analiza este util a-I
grupa dupa anumite criterii:
a) dupa caracterul lor pot fi: factori cantitativi, calitativi si de structura ;
b) dupa continutul lor : factori tehnici, organizatorici, economici, sociali, politici ,
demografici, psihologici, ecologici etc ;
c) dupa modul in care actioneaza : factori cu actiune directa si factori cu actiune
indirecta ;
d) dupa efortul propriu al societatii : factori dependenti de efortul propriu si factori
independenti de efortul propriu ;
e) dupa gradul de sintetizare : factori simpli si factori compusi ;
f) dupa izvorul actiunii : factori interni si factori externi ;
g) dupa posibilitatile de previziune : factori previzibili si factori imprevizibili.
1.3Tipuri de analiza economico-financiara
a) Dupa raportul intre momentul in care se efectueaza a naliza si momentul desfasurarii
fenomenului :
- analiza postfactum sau postoperatorie priveste trecutul si prezentul, care prin
cerecetarea rezultatelor activitatii unei firme ne arata gradul de indeplinire al
obiectivelor propuse.
- analiza previzionala presupune determinarea evolutiei viitoarea unui fenomen
economic pe baza cercetarii factorilor de influenta.
b) Din punct de vedere al determinarilor cantitative sau al caracteristicilor calitative ale
fenomenelor :
- analiza calitativa urmareste esenta fenomenului, insusirile sale esentiale, factorii
care sunt de aceeasi natura cu fenomenul analizat ;
- analiza cantitativa presupune cercetarea fenomenului prin determinari cantitative
exprimate prin : greutate, volum, numar, durata etc ;
c) Dupa nivelul la care se desfasoara analiza economico-financiara :
- analiza microeconomica se desfasoara la nivelul firmei ;
- analiza macroeconomica studiaza fenomenele la nivelul economiei nationale,
mondiale ;
d) Dupa criteriile de studiere a fenomenelor :
- analiza tehnico-economica ;
- analiza economico-financiara ;
- analiza economica ;
e) Dupa modul de urmarire al fenomenelor :
- analiza statica studiaza fenomenele la un moment dat ;
- analiza dinamica studiaza fenomenele economice in miscare ;
f) dupa obiectul analizat:
- analiza pe ramuri;
- analiza pe unitati;
- analiza pe probleme.
1.4Etapele procesului de analiza economico-financiara
- delimitarea obiectului analizei ;
- determinarea elementelor factorilor si cauzelor fenomenului studiat ;
- satbilirea corelatiilor dintre fiecare factor si fenome nul analizat si dintre diferitii
factori care actioneaza;
- masurarea influentelor diferitelor elemente sau factori;
- elaborarea concluziilor si aprecierilor;
- elaborarea masurilor care constituie continutul deciziilor.
1.5Functiile analizei economico-financiare
- functia informationala;
- functia de evaluare;
- functia de fundamentare;
- functia de realizare a cerintelor gestiunii eficiente a patrimoniului;
1.6Clasificarea metodelor analizei economico-financiare
a) dupa latura calitativa
- metoda diviziunii si descompunerea r ezultatelor
- gruparea
- metoda comparatiei rezultatelor
b) dupa latura cantitativa
- metoda substituirilor in lant
- metoda balantiera;
- metoda corelatiei;
- metoda functiilor de productie;
- metoda cercetarilor operationale.
Cap. 2 Analiza activitatii de productie si comercializare
2.1Analiza cifrei de afaceri (CA)
Cifra de afaceri reprezinta volumul total al afacerilor firmei evaluate la pretul pietei.
Intersul fiecarei firme vizeaza o crestere a CA pentru obtinerea unui profit care poate
asigura o certitudine in viitor.
Cifra de afaceri reprezinta suma totala a veniturilor din vanzarea marfurilor si produselor
intr-o perioada determinate.
Analiza dinamicii si structurii CA
Dinamica CA poate fi realizata la nivel de produs sau pe total firma prin indici cu baza
fixa sau baza mobile sau prin ritmurile medii.
Evolutia corecta a CA se face prin evaluarea ei in preturi comparabile. Astfel CA in
raport cu cantitatile vandute (q) si cu preturile de vanzare (p) va fi: CA =
i i
q p
_
, atunci
CA in preturi comparabile se va calcula
P
pc
I
CA
CA = ;
Unde
P
I - indicele preturilor de vanzare la nivel de firma sau indicele inflatiei
_
_
=
0 0
1 0
p q
p q
I
P
.
Analiza structurii CA se poate face in functie de diverse criterii de grupare a
vanzarilor : pe produse, clienti, piete de desfacere etc. Astfel, putem calcula :
1) ponderile componentelor CA (gi)
100 =
CA
CA
g
i
i
unde :
=
i
CA vanzarile aferente elementului component i ;
CA = cifra de afaceri totala;
2) coeficientul de concentrare ( Gini Struck)
1
1
1
2

=
_
=
n
g n
CS
n
i
i
j 1 , 0 e
unde :
n numarul de produse, activitati etc ;

i
g ponderea produsului activitatii i in CA.
Analiza factoriala a CA
CA , analizata din punct de vedere factorial, stabileste sistemul de factori care
conditioneaza evolutia ei. La nivelul firmei modelul de analiza factoriala a CA este in
functie de:
- numarul de salariati (N);
- productivitatea muncii (W);
- gradul de valorificare a productiei (Gv).
Astfel :
V
f
f
G W N
P
CA
N
P
N CA = =
V p
F
f
A
f
A
G R g Z N
P
CA
F
P
F
F
N
F
N CA = =



unde :
N numar mediu de salariati;
f
P - productia marfa fabricata ;

F - valoarea medie a mijoacelor fixe;

A F

- valoarea medie a mijloacelor fixe productive;

A
f
P
F
P
R

= - randamentul fondurilor fixe productive;

N
F
z

= - gradul de inzestrare tehnica;

F
F
g
A F
- ponderea fondurilor fixe productive.
2.2 Analiza valorii adaugate (VA)
VA reprezinta cresterea de valoare ce se obtine din activitatea tehnico -productiva si de
comercializare a firmei. VA reprezinta bogatia creata prin valorificarea resurselor tehnice,
umane si financiare, este valoarea consumului factorilor de productie proveniti de la terti.
Ea este valoarea nou creata dar fara sa se tina cont de amortizare, si poate aprecia gradul
de integrare prin raportul VA/CA, furnizand informatii despre progresul sau regresul
activitatii firmei.
Putem determina VA prin doua metode :
1) metoda sintetica ;
2) metoda de repartitie ( aditiva) ;
1) Metoda sintetica prin care VA se obtine prin diferenta dintre volumul total de
productie si comercializare ( productia globala a exercitiului (Pex)) si consumurile
intermediare de la terti (M).
Daca firma a avut numai activitate de productie VA va fi :
VA = Pex M
Daca firma a avut pe langa activitatea de productie si activitate de comert, VA va fi :
VA = (Pex + Mc) M
Mc marja comerciala = valoarea marfuril or vandute costurile acestora ;
2) Metoda aditiva conform acestei metode, VA se obtine prin insumarea
urmatoarelor elemente:
- salariile si cheltuielile cu personalul ;
- impozitele si taxele ;
- amortizarea ;
- dobanzile ;
- dividendele ;
- profitul net al exercitiului.
Analiza VA vizeaza :
- dinamica acestuia ;
- structura sa pe elemente si schimbarile intervenite ;
- gradul de realizare a nivelului planificat ;
- analiza factoriala a valorii adaugate ;
- directiile de actiune viitoare pentru cresterea VA.
Cap. 3 Analiza situatiei generale a productiei fizice
Productia fizica reprezinta totalitatea valorilor de intrebuintare rezultate din
activitatea productiva a unei firme, care pot fi puse in circuitul economic. Analiza acestui
indicator este necesara in urmarirea mod ului in care firma isi realizeaza obligatiile
contractuale si se asigura concordanta dintre cerere si oferta.
Analiza realizarii programului de productie pe sortimente si pe total firma
Trebuie sa se urmareasca indeplinirea programului propriu de fabr icatie pentru
formularea corecta a concluziilor ce se refera la fundamentarea si anticiparea activitatii
viitoare a firmei.
Pentru caracterizarea realizarii acestui program se pot utiliza modele ce au la baza :
a) indicii individuali de indeplinire a progr amelor de productie ;
b) coeficientul mediu de sortiment ;
c) coeficientul de nomenclator.
a) Utilizarea indicilor individuali permite analiza unei situatii izolate si poate arata
gradul de realizare a programelor de fabricatie in perioada curenta, cat si nivelul d e
realizari pe sortimente. La nivelul fiecarui sortiment se foloseste indicele volumului
fizic al productiei :
100
0
1
0 1
=
q
q
i
q
b) La nivelul firmei se foloseste coeficientul mediu de sortiment (
K

), care se poate
determina in mai multe moduri :
_
_
=

0 0
0 min
p q
p q
K
unde :
_ 0 min
p q - este o valoare recalculata a productiei fabricate in limitele programate.
Valoarea recalculata se s tabileste comparand valoarea efectiva cu valoarea
programata a productiei pe fiecare sortiment, luandu -se in calcul valoarea minima
rezultata din comparatie, conform principiului neadmiterii compensarilor.
Obiectivele analizei programelor de fabricati e pot fi :
evidentierea gradului de realizare a programelor pe sortimente si pe total ;
localizarea cauzelor pe sectoare de activitate ;
formularea propunerilor ce se impun pentru realizarea programelor de productie.
c) Daca urmarim aceste aspecte, trebuie sa co mpletam analiza cu coeficientul de
nomenclatura (Kn) :
N
n
Kn = 1 ;
in care :
n numarul pozitiilor la care nu s -a realizat programul ;
N numarul total al pozitiilor din program.
Modificarea productiei fizice, respective realizarea ei pe sortimente, se reflecta
asupra urmatorilor indicatori:
valoarae productiei marfa fabricate
, )
0 0 1
p q q V
pf _
=
costul pe produs
0
0 1
0
CF
i
CF
C
q
P
=
profitul pe produs
) )( (
0 0 0 1
c p qv qv P
rp
=
Analiza structurii productiei
Indeplinirea programelor de productie in proportii dife rite, pe sortimente, deterimna
schimbari in structura acestuia ce sunt reflectate prin ponderile pe care le detin diferite
sortimente in volumul total. Caracterizarea modificarii structurii productiei de la o
perioada la alta se face cu coeficientul mediu de structura ) ( ST K

100
1
_
A
=

g
K ST
unde = A
_
g suma modificarii ponderilor pe fiecare sortiment, la care nu s -au realizat
valorile prevazute sau
_
_
=

0 1
0 min
p q
p q
K ST .
Cap. 4 Analiza gestiunii resurselor umane
4.1Analiza gestiunii resurselor umane
Ca factor de productie, munca este o activitate specific umana, folosita in scopul obtinerii
de bunuri economice.
Forta de munca este factorul viu, dinamic, care pune in actiune prin munca ceilalti
factori, avand un rol decisiv in procesul economic.
Studiul resurselor umane la nivel microeconomic reflecta munca drept factor de
productie in stare activa.
Analiza asigurarii cu personal din punct de vedere cantitativ si structural
Necesarul de personal se determina in functie de doi factori fundamentali :
volumul activitatii ;
productivitatea muncii.
Pentru dimensionarea resurselor umane se folosec urmatorii indicatori :
numarul maxim de salariati (Nmax) reprezinta limita superioara pe care o p oate avea
firma pentru a ramane in cadrul unei utilizari eficiente a muncii :
100
0 1 0
max
CA
I N
N = ;
numarul mediu de salariati cu contract de munca se calculeaza ca medie aritmetica
simpla a efectivului zilnic de personal ;
efectivul scriptic de personal cuprinde totalul personalului existent in evidenta firmei la
un moment dat ;
Modificarea absoluta ) ( N A a personalului p total si pe categorii se poate calcula :
0 1
N N N = A ;
Dinamica personalului poate fi urmarita in corelatie cu evolutia productivitatii muncii
) (
W
I , stabilindu-se astfel o modificare relativa pe baza relatiei :
w
I N A .
Analiza modificarilor structurale se face cu ajutorul ponderilor, fata de o baza de
comparatie, ale anumitor categorii de personal fata de totalul personalului.
Structura personalului se poate analiza si dupa alte criterii, cum ar fi : profesie, varsta,
sex, vechime in munca. Alegerea criteriului se va face in functie de scopul urmarit.
Resursele umane ale firmei pot fi structurate dupa cum urmeaza :
personal de conducere, administrativ ;
personal tehnic pentru productie ;
muncitori.
4.2 Analiza asigurarii calitative cu personal
Din punct de vedere calitativ, analiza fortei de munca se refera la modul in care firma isi
asigura forta de munca calificata in corelatie cu gradul de tehnicitate sau de complexitate
al operatiilor si lucrarilor sau prestarea serviciilor.
Orice firma are interesul sa -si elaboreze un plan de perfectionare al personalului, mai
ales ca acest proces este stimulat de stat prin faptul ca acele cheltuieli cu perfectionarea
personalului sunt cheltuieli deductibile din profit si neimpozate.
Indicatorii specifici analizei calitative sunt :
coeficientul mediu de calificare a fortei de munca

)
(
cm
K
_
_
=
=

=
n
i
i
n
i
i i
cm
N
N K
K
1
1
coeficientul mediu de complexitate a lucrarilor executate ) ( t K

sau coeficientul mediu

tarifar al lucrarilor se poate calcula ca o medie aritmetica ponderata a categoriilor de
lucrari ) (
i
K cu volumul de lucrari ) (
i
V din fiecare categorie :
_
_
=
=

=
n
i
i
n
i
i i
t
V
V K
K
1
1
coeficientul de concordanta ) (
c
K arata modul de folosire a for tei de munca din punct de
vedere al calificarii :

=
cm
t
c
K
K
K
4.3 Analiza mobilitatii si stabilitatii fortei de munca
Miscarile de personal din cadrul unei firme conduc la modificarea numarului de
personal, dar influenteaza si efici enta utilizarii fortei de munca.
Circulatia fortei de munca reprezinta miscarea personalului intr -o anumita perioada sub
forma intrarilor si iesirilor indiferent de cauzele care le genereaza.
Analiza mobilitatii fortei de munca o putem studia cu indic atorii :
coeficientul de circulatie
1
C se calculeaza prin raportarea intrarilor (sau iesirilor) la
numarul mediu scriptic al personalului : ; 100
1
1
=
N
C
coeficientul circulatiei totale ) (
T
C surprinde miscarea totala, evidentiind intensitatea
mobilitatii fortei de munca :
; 100
+
=
N
E I
C
T
Fluctuatiile fortei de munca reprezinta reducerea numarului de personal ca urmare a
iesirilor din firma fara aprobarea c onducerii. Fluctuata are efecte negative, cum ar fi:
- cheltuieli suplimentare de calificare si recalificare;
- perturbari in procesul de productie ;
- neritmicitate a activitatii ;
- scaderea productivitatii muncii.
Fluctuatia o putem analiza cu :
coeficientul fluctuatiei ) (
f
C - care surprinde ponderea iesirilor nejustificate ) (
n
E in total
numar mediu scriptic: ; 100 =
N
E
C
n
f
stabilitatea fortei de munca se poate aprecia cu urmatorul indicator:
100 =
_
_
T
t
V
t
vechimea medie in aceeasi unitate ) (

V se calculeaza ca o medie aritmetica ponderata a
numarului salariatilor cu aceeasi vechime ) (
i
N si vechimii acestora ) (
i
t :
, )
_
_
=

i
i
i
i i
N
N t
V
4.4 Analiza utilizarii fortei de munca
Utilizarea fortei de munca se analizeaza din doua puncte de vedere :
1) utilizarea extensiva, prin care se urmareste utilizarea timpului de munca prin
reducerea pierderilor de timp in zile sau ore. A ceasta se realizeaza cu ajut orul
balantei timpului de munca, document in care indicatorii sunt exprimati in om -ore si
om-zile pentru a pune in evidenta pierderile de timp in zile, in ore in cadrul zilei de
lucru. Indicatorii utilizati in cadrul balantei vo r fi :
- fondul de timp calendaristic (FTC)
zc z
N N FTC =
- fondul de timp maxim disponibil (FTMD) ) ( FTCO FTZLSL FTC FTMD
Z Z
+ =
Cap. 5 Analiza gestiunii activelor fixe societatilor comerciale
5.1 Analiza eficientei utilizarii activelor fixe
In vederea aprecierii afecientei utilizarii activelor fixe ( capitaluri fixe) se utizileaza un
system de indicatori, care surprind multiple efecte ale utilizarii eficiente a activelor fixe, si
anume:
a) valoarea productiei marfa obtinuta destinata livrarii ce revine la 1000 lei
active ( indicator ce se coreleaza cu capacitatea de productie) si se stabileste
cu ajutorul relatiei :
1000
f
f
M
Q
b) valoarea adaugata ce revine la 1000 lei active fixe
1000
f
a
M
Q
indicator ce reflecta legatura dintre capacitatea factorilor de productie de a crea
si adauga valoarea bunurilor si serviciilor.
c) cifra de afaceri aferenta activitatii de baza ce revine la 1000 lei active fixe
1000
f
M
CA
indicator ce evidentiaza legatura dintre utilizarea eficienta a activelor fixe si
rezultatele finale ale activitatii de productie, deci nu numai utilizarea activelor
fixe in capacitatea de productie, ci si asupra aspectelor calitative ale productiei,
concretizate in reducerea stocurilor de produse finite.
d) profitul brut ce revine la 1000 lei active fixe
1000
f
fp
M
P
acest indicator reflecta modul in care eficienta utilizarii activelor fixe se
concretizeaza in cresterea cifrei de afaceri, reducerea costurilor pe produs si
imbunatatirea calitatii productiei.
Analiza eficientei utilizarii activelor fixe pe baza acestor indicatori se poate realiza
separat, astfel incat marimea fiecarui indicator de eficienta este rezultatul respectarii
corelatiei dintre ritmul de crestere a indicatorului care exprima efectul utilizarii
mijloacelor fixe si ritmul de crestere a valorii activelor fixe ( care reprezinta efortul unitatii
economice).
O analiza aprofundata presupune nu numai o analiza a utilizarii activelor fixe din punct
de vedere al respectarii corela tiei de mai sus, ci si o analiza corelata a acestor indicatori de
eficienta.
5.2 Analiza volumului productiei ca efect al utilizarii extensive si intensive al utilajelor
Analiza volumului productiei ca efect al utilizarii extensive si intensive al uti lajelor,
utilizeaza ca model :

=
h
u r t N Q
Unde :
Q volumul productiei exprimat valoric sau fizic ;
u N

- numarul mediu de utilaje ;

t numarul de ore pe un utilaj ;
Din modelul de analiza, rezult a ca asupra modificarii volumului productiei actioneaza in
mod direct urmatorii factori :
1) influenta modificarii numarului mediu de utilaje ( u N

A )
0
0 1
0
h
u u u
r t N N N

|
|
|

'

= A
2) influenta modificarii numarului de ore pe un utilaj , ) t A
, )

= A
0
1 0 1 h
u r t t N t
2) influenta modificarii randamentului mediu orar
|

'

A

h
r
|
|
|

'

= A


0 1
1 1 h h
u h r r t N r .
Cap. 6 Analiza cheltuielilor de productie
6.1 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor firmei
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizeaza evolutia lor si factorii ce o determina,
cu scopul identificarii cailor de sporire a rentabilitatii. In acest scop se utilizeaza
indicatorul rata medie de eficienta a cheltuielilor totale sau cheltuieli la 1000 lei
venituri totale, al carui model de analiza este urmatorul : 1000 =
V
Ch
R
6.2 Analiza cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare detin ponderea hotaratoare in tota lul cheltuielilor, suma lor
fiind in stransa dependenta cu realizarea obiectului de activitate al intreprinderii. In scopul
analizarii acestor cheltuieli se foloseste indicatorul rata de eficienta a cheltuielilor de
exploatare la 1000 lei venituri pe tipur i de activitati.
1000 =
e
che
V
Che
R
Din punct de vedere structural, analiza cheltuielilor de exploatare evidentiaza, in plus,
ponderea pe care o detine fiecare element de cheltuiala in totalul acestora. Se poate realiza
si o analiza detaliata a fiecarei categorii de cheltuiala indiferent de evolutia acesteia, in
scopul identificarii posibilitatilor de reducere.
6.3 Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri
Principala componenta a cheltuielilor la 1000 lei ven ituri din exploatare reprezinta
indicatorul nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri (
1000
CA
C ). In analiza factoriala a
cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri se utilizeaza urmatorul model :
, )
, )
1000
1000
1000

=
_
_
p q
c q
CA
Ch
C
v
v
CA
6.4 Analiza cheltuielilor variabile
Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli care se modifica in acelasi sens cu
modificarea volumului de activitate al firmei. Analizand cheltuielile variabile din punct de
vedere al variabilitatii acestora in raport cu modificarea volumului de activitate distingem :
cheltuieli proportionale, progresive, regresive si cheltuieli flexibile.
Cheltuielile variabile se analizeaza ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare sau cifra
de afaceri, precum si ca suma absoluta a cheltuielilor variabile aferente productiei
fabricate destinate vanzarii.
, )
, )
1000

=
_
_
p q
c q
C
v
v
6.5 Analiza cheltuielilor fixe
Definind cheltuielile fixe sau constante in functie de comp ortamentul pe care il au fata
de modificarea volumului fizic al productiei, trebuie subliniat faptul ca aceasta categorie
de cheltuieli se caracterizeaza printr -un indice de variabilitate egal cu zero. In ansamblu,
cota cheltuielilor fixe ce revine pe unit atea de produs, depinde de suma lor totala si de
volumul fizic al productiei sau vanzarilor intreprinderii.
Raportul dintre cheltuielile fixe si cele variabile, precum si raportul dintre acestea luate
separat si costul productiei serveste la fundamenta rea deciziilor privind capacitatea de
productie a noilor utilaje necesare a fi puse in functiune.
Analiza factoriala a cheltuielilor fixe se realizeaza asupra nivelului cheltuielii care
revine la 1000 lei venituri din exploatare sau cifra de afaceri. M odelul de analiza al
indicatorului cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri este :
1000 1000

= =
_
p q
F
CA
F
C
v
f
6.6 Analiza cheltuielilor materiale
In componenta cheltuielilor materiale cele care privesc mater iile prime si consumabilele
detin cea mai importanta pondere. Cheltuielile cu materialele pot fi determinate prin
scaderea cheltuielilor cu amortizarea dtotalul cheltuielilor materiale. In cadrul analizei
cheltuielilor cu materialele se urmaresc doua aspec te:
1. analiza eficientei cheltuielilor cu materialele
2. analiza cheltuielilor cu materialele prin prisma factorilor specifici.
Analiza eficientei cheltuielilor cu materialele se efectueaza cu ajutorul indicatorului
sintetic nivelul cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifra de afaceri sau venituri din
exploatare. In ceea ce priveste analiza cheltuielilor cu materialele prin prisma factorilor
specifici se recomanda utilizarea urmatorului model:

=
a s m
p c q Ch
unde:
1 + + =

i f a
ch p p
6.7 Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe
Amortizarea este expresia valorica a uzurii fizice a mijloacelor fixe, inclusa in costul
produselor. Amortizarea reprezinta un element structural al costurilor productiei, in
general, iar a cheltuielilor materiale in special.
Analiza cheltuielilor cu amortizarea se justifica a fi efectuata ca nivel la 1000 lei venituri
din exploatare, productie a exercitiului sa u cifra de afaceri.
Nivelul cheltuielilor cu amortizarea ce revin la 1000 lei venituri din exploatare
1000
1000
=
e
e
am
V
A
C
e
A - suma amortizarii inclusa in costuri ;
e
V - veniturile din exploatare;
Influentele celor doi factori sunt diferite ca sens: factorul cantitativ, respective
veniturile din exploatare influenteaza invers proportional, in timp ce factorul calitativ,
suma amortizarii, influenteaza direct proportional asupra fenomenului cercetat.
i e
C V A =


+ = E I V V
i
6.8 Analiza cheltuielilor cu personalul
In aceasta etapa se urmareste cunoasterea evolutiei si tendintei unor asemenea categor ii
de cheltuieli in raport si de actiunea unor factori conjuncturali, folosindu -se ca indicatori
ponderea cheltuielilor cu personalul in totalul cheltuielilor de productie si respective
nivelul cheltuielilor la 1000 lei cu personalul in venituri din exploa tare sau cifra de afaceri.
In literatura de specialitate se intalnesc urmatoarele modele de analiza :
1) 1000
1000
=
e
s
s
V
F
C ;
2) 1000
1000
=
CA
F
C
s
s
;
3) . 1000
1000
=
a
s
s
Q
F
C
unde :
s
F - fondul de salarii ;
e
V - venituri din exploatare
a
Q - valoarea adaugata.
CAP.7 Rentabilitatea si analiza indicatorilor rentabilitii
Rentabilitatea poate fi definit ca fiind capacitatea unei firme de a obine profit prin
utilizarea factorilor de producie i a capitalurilor, indiferent de proveniena acestora.
Rentabilitatea este una dintre formele sintetice de exprimare a eficienei activitii
economico-financiare a firmei, a tuturor factorilor de producie, innd cont de toate
stadiile circuitului economic: aprovizionare, producie i vnzare. Pentru msurarea
rentabilitii se utilizeaz dou categorii de indicatori: profitul i ratele de rentabilitate:
Mrimea absolut a rentabilitii este reflectat de profit, iar gradul n care cap italurile sau
utilizarea resurselor firmei aduc profit este reflectat de rata rentabilitii.
Contul de profit i pierdere care grupeaz veniturile i cheltuielile pe tipuri de activiti (de
exploatare, financiar i extraordinar) permit determinarea a t rei indicatori pariali ai
rentabilitii:
Rezultatul exploatrii;
Rezultatul financiar;
Rezultatul extraordinar.
De asemenea, contul de profit i pierdere permite determinarea indicatorului global de
rentabilitate: rezultatul exerciiului (nainte i dup impozitare).
Astfel, rezultatul brut al exerciiului se va analiza structural pe cele trei activiti
(exploatare, financiar i extraordinar), dup modelul:
Rb = RE + RF + Rex
unde: Rb rezultatul brut al exerciiului;
RE rezultatul exploatrii ;
RF rezultatul financiar;
Rex rezultatul extraordinar.
Marja comercial este un indicator ce permite determinarea rezultatului obinut din
vnzrile de mrfuri i se calculeaz prin scderea costului mrfurilor vndute din totalul
vnzrilor de mrfuri.
Analiza factorial a marjei comerciale poate fi realizat cu ajutorul urmtorului model:
MC= CA mf x R mc
unde: CAmf cifra de afaceri din vnzarea mrfurilor;
Rmc - rata medie a marjei comerciale.
Producia exerciiului (Qe) reprezint valoarea produciei globale a unei firme ntr -
un exerciiu financiar i este format din:
producia vndut;
producia stocat;
producia imobilizat.
Valoarea adugat reprezint surplusul de venituri peste valoarea consumurilor
provenind de la teri, bogia creat prin valorificarea resurselor tehnice, umane i
financiare ale firmei. Valoarea adugat are ca destinaie remunerarea factorului uman, a
statului i investitorilor de capital tehnic i financiar.
Excedentul (deficitul) brut din exploatare este un rezultat obinut dup remunerarea
personalului i statului (notat EBE sau RBE , cunoscut i sub denumirea de rezultatul brut
al exploatrii).
EBE= Valoarea adugat + Subvenii pentru exploatare Cheltuieli cu personalul +
Impozite i taxe
Rezultatul brut al exploatrii poate fi calculat i prin metoda aditiv astfel:
RBE = Rezultatul exploatrii
+ Amortizri i provizioane
+ Alte cheltuieli de exploatare
Venituri din provizioane privind exploatarea
Alte venituri din exploatare
= Rezultatul brut al exploatrii
(+) Excedent brut
(-) Deficit brut
n aceast accepiune de surplus monetar din exploatare sau de cash flow al exploatrii,
RBE constituie baza de calcul a capacitii de autofinanare i de determinare a fluxurilor
de trezorerie.
Rezultatul brut al exploatrii exprim capacitatea firmei de:
a remunera capitalurile investite (acionari, bnci, etc.);
a menine echipamentul tehnic (amortizarea);
a plti impozitul pe profit.
Rezultatul exploatrii (RE) caracterizeaz performanele comerciale i financiare ale unei
firme, independent de politica financiar i fiscal. Spre deosebire de RBE, acest sold ine
cont de politica de amortizare i de constituire a provizioanelor.
Rezultatul exploatrii se poate calcula i direct, ca diferen ntre
veniturile i cheltuielile aferente exploatrii:
RE =Venituri i din exploatare Cheltuiel aferente exploatrii
Rezultatul curent (RC) reprezint rezultatul obinut din operaiunile normale,
obinuite ale firmei. Acest indicator, determinat prin luarea n considerare a elementelor
financiare, permite aprecierea impactului
politicii financiare a firmei asupra rentabilitii.
RC = RE + (Venituri financiare Cheltuieli financiare)
Rezultatul extraordinar (Rextr) se obine ca diferen ntre veniturile i cheltuielile
nelegate de activitatea normal, obinuit a firmei.
Rextr = (Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare)
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau
tranzacii care sunt clar diferite de activitile c urente i care, prin urmare, nu se ateapt
s se repete ntr-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
Rezultatul net al exerciiului (Rnet) corespunde sintezei rezultatului curent i
extraordinar, corectat cu impozitul pe profit.
Rnet = RC Rextr Impozit pe profit
Marja brut aferent cifrei de afaceri , (rezultatul brut aferent cifrei de afaceri) se
calculeaz ca diferen ntre cifra de afaceri net i costulvnzrilor. n literatura de
specialitate acest indicator mai poart denumirea de profit operaional:
Mb = Cifra de afaceri Costul vnzrilor
Rezultatul exploatrii este format din rezultatul aferent cifrei de afaceri (Pr) i
rezultatul din alte activiti din exploatare ( E R ):
RE = Pr + E R
Pr = CA Cheltuielile aferente cifrei de afaceri;
E R = Alte venituri din exploatare Alte cheltuieli dinexploatare.
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri pot fi stabilite astfel:
n mod analitic: qv i c i
unde: ci costul complet unitar pe produs;
n mod sintetic: Che (QS + Qi + Ache),
unde: Che cheltuieli de exploatre;
QS variaia produciei stocate;
Qi producia de imobilizri;
Ache alte cheltuieli de exploatare (ct.658).
n cazul firmelor care desfoar activitate de producie (industrial,
agricol etc.), se pot utiliza urmtoarele modele de analiz a profitului aferent
cifrei de afaceri:
1) P
r
=
_
qv
i
p
i

_
qv
i
c
i
2)
) P
r
= ,
_
qv
i
p
i

_
qv
i
cv
i
) Chf = Mbcv Chf
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficien de tipul
efect/efort. Efectul este exprimat prin profitul sub diversele sale forme de calcul: brut,
net, din exploatare, curent etc. Efortul este reflectat sub forma capitalurilor (proprii,
permanente), resurselor consumate, activelor totale sau ale unor pri din acestea,
veniturilor etc.
n analiza economico-financiar se constituie un sistemoperaional de rate de
rentabilitate, cele mai utile fiind urmtoarele:
rata rentabilitii comerciale;
rata rentabilitii economice;
rata rentabilitii resurselor consumate;
rata rentabilitii financiare.
Rata rentabilitii comerciale exprim eficiena activitii comerciale firmei i
asigur legtura dintre profit i cifra de a faceri net. n literatura de specialitate sunt
prezentate mai multe modele de calcul al acestei rate, dar cele mai utilizate sunt
urmtoarele:
a) Rc= Pr/CA x 100;
b) Rmb= Mb/CA x 100 ;
c) Rcn= Pn/CA x 100
n care: Rc rata rentabilitii comerciale;
Rcn rata rentabilitii comerciale nete;
RMb rata marjei brute din vnzri;
CA cifra de afaceri;
Pr profitul aferent cifrei de afaceri nete.
Mb marja brut fa de costul bunurilor vndute (sau rezultatul brut aferent cifrei de
afaceri din Nota 4 Analiza rezultatului din exploatare);
Pn profitul net.
Rata rentabilitii economice pune n eviden performanele utilizrii activului
total al unei firme, respectiv a capitalului investit pentru obinerea acestor performane.
Rata rentabilitii economice se det ermin astfel:
a) Re= RE/Ae x 100 ;
b) Re= EBE/At x 100 ;
c) Re= Pb/At x 100 ;
n care: RE rezultatul exploatrii;
EBE excedentul brut al exploatrii;
Pb profitul brut.
Rata rentabilitii resurselor consumate , denumit i rata rentabilitii
costurilor, reflect corelaia dintre profitul aferent cifrei de afaceri i costurile totale
aferente vnzrilor:
R rc= Pr/ Ch x 100
unde: Pr profit aferent cifrei de afaceri;
Ch cheltuieli aferente cifrei de afaceri.
Rata rentabilitii financiare se determin astfel:
Rf= Pn/ Kp x 100
n care: Pn profitul net;
Kp capital propriu.
Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia n ce msur investiia lor este rentabil
sau nu. n cazul n care rata rentabilitii financiare este mai mare dect costul capitalu lui
propriu, atunci, prin activitatea desfurat, firma creeaz o valoare suplimentar pentru
acionari.
Analiza pragului de rentabilitate pe produs
n cazul firmelor ce produc un singur sortiment sau produse omogene din punctul de
vedere al exprimrii n uniti fizice (m, t, buc), pragul de rentabilitate poate fi calculat pe
baza relaiilor:
CA = Cht, respectiv: q p = q cv + Chf
unde: CA cifra de afaceri;
Cht cheltuieli totale;
q volumul fizic al vnzrilor;
p pre de vnzare;
Cht suma cheltuielilor fixe.
Din egalitatea de mai sus rezult c volumul produciei n punctul critic va fi:
q
CR
= Chf/ p-cv
unde: p cv reprezint marja brut unitar asupra costului variabil (mbv).
Pragul de rentabilitate se nregistreaz atunci cnd marja brut total fa de costurile
variabile (Mbv) este egal cu suma total a cheltuielilor fixe:
Mbv = qv mbv
Avantajele analizei pragului de rentabilitate sunt urmtoarele:
permite stabilirea dimensiunii produciei pentru care activitateafirmei devine profi tabil;
indic volumul de producie ce poate fi obinut pentru a realizaun anumit profit;
ofer posibilitatea determinrii gradului de utilizare a capacitiide producie n corelaie
cu punctul critic sau cu un anumit cuantum al profitului;
indic intervalul de timp (de siguran) n care firma i poate recupera cheltuielile
efectuate;
permite calculul profitului maxim ce poate fi obinut n anumitecondiii;
reflect corelaia dintre dinamica produciei i dinamica costurilor, grupate n variabi le
i fixe.
Cap8 Analiza structurii patrimoniului
Informaiile privind poziia financiar sunt oferite n primul rnd de bilan. Bilanul este
documentul contabil de sintez prin care se prezint elementele de activ, datorii i capital
propriu ale entitii la sfritul exerciiului financiar, precum i n celelalte situaii
prevzute de lege.
n bilan, elementele de activ i datorii sunt grupate dup natur i lichiditate, respectiv
natur i exigibilitate.
Un activ reprezint o resurs controlat de ct re entitate ca rezultat al unor evenimente
trecute, de la care se ateapt s genereze beneficii economice viitoare pentru entitate i al
crui cost poate fi evaluat n mod credibil.
O datorie reprezint o obligaie actual a entitii ce decurge din eveni mente trecute i prin
decontarea creia se ateapt s rezulte o ieire de resurse care ncorporeaz beneficii
economice.
Capitalurile proprii reprezint interesul rezidual al acionarilor n activele unei entiti
dup deducerea tuturor datoriilor sale.
Formatul bilanului i structura lui se bazeaz pe ecuaia:
ACTIV DATORII = CAPITAL PROPRIU
Analiza financiar pe baz de bilan are ca obiectiv formularea unor judec i de
valoare privind valoarea, echilibrul, sntatea, poziia financiar a firmei. Pen tru realizarea
unei analize financiare pertinente n literatura de specialitate sunt prezentate dou teorii
fundamentale, n baza crora se propune elaborarea aa -zisului ,,bilan suport al analizei
financiare:
teoria bilanului patrimonial;
teoria bilanului funcional.
Abordarea patrimonial (financiar) este o abordare extern, care prezint interes
pentru urmtoarele categorii de utilizatori: acionarii, interesai s cunoasc valoarea
patrimoniului; creditorii, care privesc patrimoniul ca o gara nie pentru creditele acordate i
potenialii investitori i creditori .
Bilanul patrimonial (financiar) este un instrument de analiz realizat prin retratarea
bilanului contabil. Problemele principale ale analizei poziiei financiare a firmei rezolvate
prin apelarea la bilanul patrimonial sunt:
determinarea patrimoniului net;
analiza structurii financiare;
analiza lichiditii i solvabilitii
determinarea gradului de ndatorare.
n accepiunea juridic, patrimoniul reflect drepturile de proprietate i crean ale
firmei, pe de o parte, i datoriile firmei fa de proprietari i creditori, pe de alt parte.
Activul net reprezint interesul rezidual al proprietarilor n activele firmei dup deducerea
tuturor datoriilor sale, fiind similar av uiei acestora ca urmare a alocrii i implicrii
capitalurilor n activitatea sa.
Valoarea patrimonial a unei firme coincide cu activul net contabil.
Patrimoniul net este echivalentul activului net contabil , respectiv a capitalurilor proprii.
Activul net poate fi determinat pe baza a dou metode:
a) Metoda sintetic
ANT = AT D
unde: ANT activul net; AT active totale; D datorii totale.
b) Metoda aditiv
ANT = Ks + Rz + Rr + Re - Rrep
n care: Ks capital social;
Rz rezerve;
Rr rezultatul reportat;
Re rezultatul exerciiului;
Rrep repartizrile efectuate din rezultatul exerciiului.
Analiza echilibrului financiar
Analiza echilibrului financiar al firmei urmrete reflectarea raporturilor de egalitate
dintre sursele de finanare i utiliz rile resurselor financiare, dintre veniturile i cheltuielile
aferente desfurrii activitii firmei pe termen lung, mediu i scurt.
Echilibrul financiar se analizeaz pe termene, adic pe termen mediu i lung, prin
compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate, pe termen scurt, prin
compararea resurselor curente cu activele circulante, i global, prin compararea fondului
de rulment cu necesarul de fond de rulment.
Principalii indicatori utilizai n analiza echilibrului financiar sunt:
fondul de rulment;
necesarul de fond de rulment;
trezoreria.
Fondul de rulment patrimonial reprezint acea parte a capitalului permanent ce excede
activele imobilizate i este destinat finanrii activelor circulante.
Se poate observa c fondul de rulmen t patrimonial exprim, n mrime absolut
lichiditatea unei firme (pe termen scurt).
FR = CP AI = (CPR + DTL) AI
sau
FR = AC DTS
n care: CP capitaluri permanente;
AI active imobilizate;
CPR capitaluri proprii;
DTL datorii pe termen lung;
AC active circulante;
DTS datorii pe termen scurt.
Fondul de rulment patrimonial privit prin prisma surselor de finanare, este format din:
fondul de rulment propriu:
FRp = CPR AI
fondul de rulment mprumutat:
FR = DTL
Nevoia de fond de rulment reprezint acea parte a activelor circulante care trebuie
finanat pe seama fondului de rulment:
NFR = (AC D IF) OTS
sau
NFR = (S + CR) (DTS CTS)
n care: AC active circulante;
D disponibiliti;
IF investiii financiare;
OTS obligaii pe termen scurt;
S stocuri;
CR creane;
DTS datorii pe termen scurt;
CTS credite pe termen scurt.
Trezorerie net reprezint indicatorul care pune n corelaie fondul de rulment cu
necesarul de fond de rulment i exprim:
dac este pozitiv, excedentul de numerar la sfritul exerciiului financiar;
dac este negativ, nevoia de numerar la finalul unui exerciiu financiar, acoperit pe
seama creditelor de trezorerie (pe termen scurt).
Analiza corelaiei dintre fondul de rulment net global, necesarul de fond de rulment
i trezoreria net
A) Fondul de rulment funcional, denumit i fondul de rulment net global (FRNG)
reprezint resursa de finanare stabil destinat s acopere activele stabile (imobilizrile).
Relaia de calcul este:
FRNG = Resurse stabile(aciclice) Active stabile (aciclice)
Se poate remarca c FRNG reprezint indicatorul ce caracterizeaz ciclul de finanare
comparativ cu ciclul de investiii.
Fondul de rulment net global poate fi:
a) pozitiv: FRNG > 0 RS > AS
b) negativ: FRNG < 0 RS < AS
n analiza financiar, pentru aprecierea nivelului FRNG se recomand urmtoarele
metode:
a) analiza n corelaie cu specificul sectorului de activitate;
b) analiza prin metoda ratelor;
c) analiza prin raportare la necesarul de fond de rulment.
B) Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezint diferena dintre nevoile ciclice i
sursele ciclice, respectiv suma necesar finanrii decalajelor care se produc n timp, ntre
fluxurile reale i fluxurile de trezorerie determinate, n principal, de activitatea de
exploatare.
Pe baza bilanului funcional, necesarul de fond de rulment se determin astfel:
NFR = Active ciclice Resurse ciclice
Necesarul de fond de rulment se poate descompune n dou componente: necesarul de
fond de rulment din exploatare i necesarul de fond de rulment din afara exploatrii.
NFR = NFRE + NFRAF
NFRE = Active ciclice din exploatare Resurse ciclice din exploatare = (Stocuri +
Creane) Obligaii
NFRAE = Active ciclice din afara exploatrii Resurse ciclice din afara exploatrii
n practic se ntlnesc dou situaii:
a) NFRE > 0
Este situaia specific firmelor industriale care au stocuri mari, obligaiile sunt mai mici,
termenul de plat a acestora fiind redus.
b) NFRE < 0
n acest caz resursele exced necesarul. Situ aia este specific firmelor de distribuie cu
amnuntul care au creane egale cu zero (plata se realizeaz cu numerar), stocuri reduse
(viteza acestora fiind accelerat) i obligaii foarte mari.
C) Trezoreria net (Tn) este indicatorul care exprim corel aia dintre fondul de rulment net
global i nevoia de fond de rulment, reflectnd situaia financiar a firmei, att pe termen
mediu i lung, ct i pe termen scurt.
Relaia de calcul a trezoreriei nete pe baza bilanului funcional este:
Tn = FRNG NFR
sau
Tn = Ta Tp
unde:
Ta reprezint trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de
disponibiliti i plasamente;
Tp reprezint trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de
credite pe termen scurt.
Trezoreria net pozitiv este un excedent monetar al exerciiului financiar. n cazul n care
necesarul de fond de rulment este constant, atunci trezoreria net pozitiv este echivalentul
profitului net, diminuat cu dividendele pltite n cursul aceleiai perioade, la care se
adaug amortizarea i alte cheltuieli care nu presupun pli.
Trezoreria net negativ reflect un deficit monetar la sfritul anului i care a fost
acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. n situaia n care necesarul de fond de
rulment este constant, trezoreria net negativ este efectul nregistrrii de pierderi.
Analiza lichiditii i solvabilitii
Lichiditatea semnific abilitatea unui activ de a fi transformat n bani rapid i cu o
pierdere minim de valoare (lichiditate extern) .
Abilitatea unei firme de a-i onora la scaden obligaiile de plat asumate pe seama
activelor curente este cunoscut sub denumirea delichiditate intern.
Solvabilitatea reprezint capacitatea unei firme de a acoperi datoriile totale.
Analiza lichiditii i solvabilitii se efectueaz cu ajutorul urmtoarelor rate financiare:
a) Rata lichiditii curente (general) arat msura n care datoriile curente (pe termen
scurt) pot fi acoperite pe seama activelor curente i se determin pe baza urmtoarei rel aii
de calcul:
Rlc = Active curente /Datorii curente (pe termen scurt)
Activele curente cuprind activele circulante, mai puin stocurile fr micare, degradate
sau declasate i creanele incerte (n cazul n care nu s -au constituit provizioane).
Datoriile curente cuprind datoriile cu termen de exigibilitate mai mic de un an.
b) Rata lichiditii rapide (testul acid):
Rlr =Active curente Stocuri/ Datorii curente
c) Rata lichiditii la vedere:
Rlv =Disponibil + Investiii financiare pe termen scurt / Datorii curente
Rata lichiditii la vedere reflect capacitatea de plat pentru o perioad scurt de timp (de
regul o lun).
Pentru a aprecia poziia financiar a unei firme din punct de vedere al lichidi tii,
ratele ,,a i ,,b se impune a fi comparate cu ratele medii sectoriale, iar rata ,,c se impune
a fi mai mare dect 1. Potrivit uzanelor internaionale rata ,,a trebuie s fie n jurul
valorii 2, iar rata ,,b ntre 0,8 i 1.
d) Rata solvabilitii generale reflect gradul n care o firm poate face fa datoriilor i se
calculeaz astfel:
Rsg = Activ total/Datorii totale
Nivelul minim al acestei rate este 1,4 (n condiiile n care ponderea minim a capitalurilor
proprii n totalul capitalurilor este de 30%).
O mrime subunitar a ratei solvabilitii globale arat c firma este insolvabil, activele
totale fiind mai mici dect datoriile totale. Cauza unei asemenea situaii este reprezentat
de pierderea nregistrat, care este mai mare dect capi talul social, rezervele constituite i
alte surse proprii, ceea ce a determinat un capital propriu negativ.
e) Rata solvabilitii patrimoniale se determin cu relaia:
Rsp =Capital propriu / Capital propriu + Credite bancare
n general, un nivel bun dep ete valoarea de 0,5, n vreme ce un nivel ntre 0,3 -0,5
evideniaz o situaie satisfctoare. De regul, o rat a solvabilitii patrimoniale sub 0,3
este apreciat ca riscant de ctre finanatori.
Analiza fluxurilor de trezorerie
Problematica analizei fluxurilor de trezorerie este distinct de studierea poziiei
financiare i performanei firmei pe baza informaiilor oferite de documentele componente
ale situaiilor financiare. Situaia fluxurilor de trezorerie (denumit i situaia cash -flow n
literatura de specialitate) reflect capacitatea firmei de a genera numerar sau echivalene
ale numerarului, precum i capacitatea de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie.
Sursa de informaii pentru analiz, n cazul firmelor romneti, este ,,Situaia
fluxurilor de trezorerie, care este ntocmit conform IAS 7. Importana fluxurilor nete de
trezorerie (cash-flow) n diagnosticul financiar este dat de faptul c firmele pot s
nregistreze profit, dar s nu dispun de lichiditi sau s nregistreze pierdere i s dispun
de lichiditi.
Informaiile necesare ntocmirii situaiei fluxurilor de trezorerie sunt preluate din
cadrul a dou bilanuri succesive (pe baza crora se determin modificarea numerarului n
cursul anului), precum i din contul de profit i pierdere (care prezint informaii privind
veniturile, cheltuielile i rezultatele aferente diverselor activiti).
Fluxul net total de lichiditi se explic funcional, i anume din activiti de
exploatare, activiti de investiii i alte activiti de finanare.
Fluxul net de trezorerie generat din activitile de exploatare este esenial, de
mrimea sa depinznd capacitatea firmei de a genera lichiditi necesare pentru acordarea
de dividende, realizarea de noi investiii, rambursarea mprumuturilor i a ratelor de
leasing financiar.
Fluxul net de trezorerie din exploatare poate fi determinat prin metoda direct i
metoda indirect.
A) Metoda direct
Potrivit metodei directe fluxul net de trezorerie din exploatare (FNTE) se stabilete ca
diferen ntre fluxurile de ncasri i fluxurile de pli aferente exploatrii.
Fluxul net de trezorerie prin metoda direct se poate calcula astfel:
1. ncasri din vnzarea de bunuri (mrfuri, produse finite etc.), execuia
de lucrri i prestrile de servicii;
2. ncasri totale din redevene, onorarii, comisioane;
3. ncasri totale din activiti propriu -zise de exploatare (1+2);
4. Pli ctre furnizorii de bunuri i servicii;
5. Pli ctre salariai i n numele acestora;
6. Pli privind impozitele, inclusiv i mpozitul pe profit;
7. Pli privind dobnzile;
8. Pli totale din activiti propriu-zise de exploatare (4+5+6+7);
9. Flux net de trezorerie din activiti propriu -zise de exploatare (3-8);
10. ncasri din operaiile extraordinare;
11. Pli privind operaiile extraordinare;
12. Flux net de trezorerie din operaii extraordinare (10 -11);
13. FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE (9+12).
B) Metoda indirectConform metodei indirecte, pentru a determina trezoreria net, profitul
net sau pierderea net este ajustat cu efectele tranzaciilor ce nu au natur monetar,
amnrile sau angajamentele de pli sau ncasri n numerar din exploatare trecute sau
viitoare i elemente de venituri i cheltuieli asociate cu fluxuri de numerar din investiii
sau finanri.
Fluxul net de lichiditi din exploatare, potrivit metodei indirecte, se calculeaz
astfel:
1. Rezultatul exerciiului naintea impozitrii i elementelor
extraordinare.
AJUSTRI PRIVIND VENITURILE I CHELTUIELILE NEMONETARE
2. (+) Cheltuieli cu amortizar ea i provizioanele
3. (-) Venituri din reluri de provizioane
AJUSTRI PRIVIND VENITURILE I CHELTUIELILE NELEGATE DE
EXPLOATRE
4. (-) Profit (+) Pierdere din cesiunea de imobilizri
5. (-) Profit (+) Pierdere din cesiunea de titluri de plasament
6. (+) Cheltuieli privind dobnzile
7. (-) Venituri din dobnzi i dividende
8. (-) Venituri din reducerea subveniilor pentru investiii
9. (=) Rezultatul din exploatare recalculat naintea variaiei NFR.
VARIAIA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT ( NFR)
10. (-) Variaia stocurilor
11. (-) Variaia creanelor comerciale i de alt natur
12. (-) Variaia cheltuielilor constatate n avans
13. (+) Variaia datoriilor comerciale i a altor datorii din exploatare
14. (+) Venituri n avans
NCASRI I PLI ATAATE FLUXURILOR DE EXPLOATARE
15. (-) Pli privind impozitul pe profit
16. (-) Pli privind dobnzile
17. (+) Elemente extraordinare (diferena dintre ncasri i pli)
18. (=) FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE
Fluxul net de trezorerie din activiti de inves tiii reprezint investiia net sau
dezinvestirea net. FNTI ofer informaii cu privire la modul n care firma i asigur
creterea intern (investiiile n imobilizri necorporale i corporale) i creterea extern
(investiiile n alte firme). Un FNTI cu semnul minus (pli pentru imobilizri mai mari
dect ncasrile din cedarea de imobilizri) nu se apreciaz negativ, dimpotriv este un
mesaj pozitiv pentru utilizatorii de informaii financiare. n cazul n care FNTI este
pozitiv, iar FNTE este negat iv, rezult o concluzie nefavorabil pentru firm, i anume c
pentru a-i continua activitatea firma a fost obligat s vnd din activele imobilizate, ceea
ce are ca efect reducerea potenialului de a crea fluxuri de trezorerie n viitor.
Fluxul net de trezorerie din activitatea de finanare (FNTF ) se calculeaz prin
metoda direct. Relaia de calcul este urmtoarea:
1. ncasri din emisiunea de aciuni i alte instrumente de capital
propriu;
2. ncasri din emisiunea de obligaiuni, ipoteci i alte mpr umuturi;
3. Pli ctre acionari (rscumprarea de aciuni i dividende);
4. Rambursrile privind sumele mprumutate;
5. Plile privind operaiunile de leasing financiar;
6. Flux net de lichiditi din activiti de finanare (1+2 -3-4-5).
Fluxurile de trezorerie de finanare de natura intrrilor i ieirilor au ca efect modificri n
dimensiunea i ponderea capitalurilor proprii i mprumutate (structura financiar a
firmei).
Dinamica intrrilor de numerar reflect capacitatea firmei de a atrage noi surse de
finanare pentru exploatare i pentru investiii, iar dinamica ieirilor de numerar reliefeaz
capacitatea firmei de a remunera acionarii i a rambursa ratele scadente aferente
mprumuturilor anterioare i operaiunilor de leasing financiar.
BIBLIOGRAFIE
1. Moroan Iosefina, Analiz economico-financiar n industrie,
comer, turism i exploataiile agricole, Editura Fundaiei Romnia de
Mine, Bucureti, 2005.
2. Moroan Iosefina, Analiz economico-financiar, Tehnici i
metode, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2002.
3. Balu Elena Mariana, Analiza economico-financiara, Editura Fundatiei Romanaoa de
Maine, Bucuresti,2007