Você está na página 1de 32

*

;
.:*

le.

':

f.$ .F

q*

]E

4 .s: Lr' ta
,}

5
g !.

'+L

HEIDI, FETITA MUNTILOR

Drumelele noastre ldsaseri in urmi valea cam de o o16, cind pitrunser6 in micul cdtun Dorfli, aflat la jumitatea distantei dintre Mayenfeld qi imaquri. Era satul natal al tinerei muntence. Sdtenii o recunoscuri numaidecit, iar portile gi ferestrele incepuri si se deschidi la tot pasul in calea ei; o strigau, o chemau. clr lc rispundea tuturor. fird si se opreasci. inainte de a ajunge pini in dreptul ultimei dintre cisulele risipite ale pitorescului cdtun. Aici, o voce ii strigi din pragul unei uqi deschise:

Stai pufin, Dete. Dacd mergi mai sus, te-ag insofi o bucati de drum,' ce zicil! Dete be opri; in clipa aceea, fetiga iqi trase minuta din mina ei $i se asezi pe jos. Egti obositi, Heidi? o intrebd tovardga

ei-de drum.

Nu, dar, gtii, mi-e cald, rispunse fetila. - Ei, dacd ifi mai dai un pic de silinp ii - intinzi gi tu nilel pasul, intr.jo ori sintenr mai
)

sus.

Capitolul I

SPRE MUNTII INALTI

Din veselul sat Mayenfeld, o potec6 suie,


printre pajigti qi livezi, spre poalele munlilor ce domini din aceasti parte intreaga vale. Se ;i simte aici mirosul pdtrunzitor al ierbii de munte, cici poteca e abrupti gi se pierde sus, in pigunile alpine. ^ Intr-o dimineaJi senini de iunie, o munteanci tinlri gi voinici, ducind de mini o fetit6 cu obrajii apringi, pigea incet pe aceasti poteci. Fetila si fi avut cinci ani, dar adev6rata ei staturi era greu de ghicit, cici, in ciuda soarelui ce incepuse si dogoreasci, purta pe ea doui sau chiar trei rochile, iar peste ele un gal gros de bumbac, de culoare roqie. infofoliti astfel gi incdllatd cu pantol'i groqi, bdtuli cu finte, pdrea mai voinici ir - ptrtEpturd durdulie care se cilira anevoie pe

O tinere rotofeie Si drigilaSd lipni dc,,clirta din cisuta cu pricina 9i'li se alituri drunre ;.'lor noastre. Fetila se ridici 9i porni in urnta femeilor, care se apucard si discute cu insufletire, forfecindu-i pe toli locuitorii citunului qi pe cei din imprejurimi. Da' unde-o duci pe copila asta. Dete? intrebi, la un moment dat, noua venit6. Nu e cumva micuta orfani rimasi dupi sora ta? Ba da, ea e qi o duc la Unchiul, unde - sd rdminS. trebuie Ce tot spui? Ti-ai pierdut minfile.

- Cum pofi face una ca asta? Pun mina Dete?!! in foc c[ bitrinul nici n-o si vrea sd audi de a$a ceva gi o si te goneascd.

Cu neputinp. E bunicul fetilei pi e de - lui sd faci gi el ceva pentru ea. Pind datoria

rirni5ul abrupt.

azi, am tinut-o la mine, dar te asigur, Barbel. ci n-o si scap din pricina ei slujba ce mi se oferi. Acum e rindul bunicului si facd ceva. Spune-mi, Dete, intotdeauna a fost bitrinul atit de sdlbatic qi de temut'l Habar n-am. De unde s6 stiu? Molul are acum gaptezeci de ani, iar eu abia am implinit douizeci pi gase. Cu toate astea. dac,

nu mi-ar fi teamd cd o sd le aud repetate in toatd valea, ti-al spune bucuroase unele lucruri, cdci, vorba ceea, maicd-mea gi cu el erau amindoi din Domleschg. Cum adic6, fdcu Barbel jignitd, ru nu crezi cd ag fi in stare sd pdstrez un secret? Te asi-9ur cd n-o sd-[i pari rdu dacd o sd-mi spui. Bine, dar bagi de seam6, o vorbd sd nu - $i Dete igi inttrarse privirea spre a se sufli! cr)nvinge c[ Heidi n-o putea auzi. Copilul insa ia-l de unde nu-i; de citeva clipe se desprinsese de cele doud femei,, iar acestea., in ttriul aprinsei discutii, nici nu-i simtiserd
hpsa.

sa mdnince r) bucatd de piine, gi ot)aptei. cind dormea. Tatil lui, qi el c6prar in tinere1c. nrurise cu cilira ani in urmd. rapus intr-un accident dc

pul cit sa-gi bca laptele

;i

muncd, in padurc; manra. Bri_eitte. era cunoscutd pretutindeni sub numele cle Cdprdreasa, iar bitrinci ii spuneau cu tofii. sirlplu, Bunica.

Dete se opri; pe prrteca ;;erpuitrrare nu era rrimeni gi se putea vedea pe ea pini la Dirrfli... Gata, am ajuns, rdspunse Barbel. Am cL'\'a de vorbit cu mama lui Peter, paznicul de capre. $tii, in timpul iernii, toarce pentru

mine. Drum bun, Dete, gi noroc! DeI.' strinse mina tovardgei de drum gi rdr-,r>r' pe loc s-o urmdreasci din ochi pind la ir'.1.ula caband cafenie, aflatd la citiva pagi de ::-,.rrginea potecii. Cabana, ce se indlfa la .lunrAlatea drumului dintre sat 9i pd;;uni, era atit Je veche gi atit de dirdpdnatS, incit marele ei n!)rLrc era vdgduna in care se addpiistea. Cind rintul sufla cu putere, toate scirtiiau ;i trosneau in ea. din incheieturi: ugile, f-erestrele gi c:i'r gnnzile din acoperig. Dacd s-ar fl aflat -:i;,," ir-r rirful muntelui, vintul foehn ar f i :r- -.:- Jrn pamint $i ar fi prdvdlit-o la vale. {r;r .,-.,.ura Peter cdprarul, un biiat de un:t'i:ZiCi ani. care dis-de-dimineali cobora in D:n-ti si ra caprele spre a le duce la pdscut. \b,re spre seard se intctrcea el in sat, cu capre 1e lur. Ajuns in pia15, vira dou5. degete in -rurA ;r ;uiera gi, la acest semnal, copiii satu1ui dAdeau fuga din toate pdr{ile s5-9i ia acasd caprele: era., dealtfel, singurul moment al zilei cind Peter se simfea mai aprrtape de semenii .iir. Acasd, ce-i drept, le avea pe mama gi pe bunica rrarbd gi siracd, dar cum el pleca in .uirn ii nu se intorcea la vatrA decit seara tirzru. nu-5i petrecea acasd, unde s-ar mai t'i puIut bucura de t.rr arf,Sia altor c.rpii. decit rrnr-

La inceput fetila il urmdri anevoie, sufocindu-se in imbrdcdmintea ei prea grr)asd. Nu scr)tea insd r-r vorbS gi se uita cu uimire cind la Peter, care zburda desculf pe pajigtea verde' cind la caprele lui ce se cd;drau sprintene. cu picirrarele k)r sub;iri, pe panta abruptdL., strecurindu-se ugor printre stinci gi tuflsuri. Deodat[, Heidi se aSezh pe jos ;i, dupd ce-qi scoase la iuteald pantofii gi ciorapii, se ridicd din nou q;i incepu sd tropdie de bucurie; igi scoase apoi galul gi rochia de duminica pe care mitu;a Dete i-o pusese peste cea de ttrate zilele, ca sd nu aibd nimic de dus. Cind se dezbrdcd $i de cea de a doua rochie, rimase numai intr-o fustitrd, iar brafele goale ii ie;;eau din minecile scurte ale cirnagu[ei. impituri totul cu grija 9i se apuci sa sara 9i ea in urma capreltrr, aldturi de Peter, la fel de sprintend ca intreaga turma. Peter n u apucase si vacld aceaste schimbare dar, cind tr zhn pe Heidi in noua ei 1inut6., se strimbd $i intoarse capul intr-o parte. Uimirea lui crescu ;i mai mult vdzind grdmdjt)ara aceea de haine; cisca gura pind la urechi, dar nu sufld o vr)rbd. Heidi se sim(ea acum nespus de uqoard 9i de libera 9i avea un chef nestdvilit de a sta de vtrrbd cu Peter. care se vdzu silit sd rdspundi la nenumdrate intrebdri. Fata voia sd ;tie tot: cite capre are, unde le duce 9i ce face toatd ziulica acolo
s

us'/

din urmd la caband., nu departe de locul unde ii agtepta Dete. Cum ii zdri, Dete strigd uluI

$i aga' din vorba in vrrrb6' ajunserd in cele

LA.

Heidi. ce-ai facut'J Unde-i rochia de du- ;i cea de toate zilele'l Unde ai lisat sanrinica lul -.i panir,iii cei noi. pe care abia ti i-a nt

$!r
i

-1}
it
j
','.{
;i&'

+;.

'i;,
li:.]

venit sa te dezbraci'l Ce inseamnd asta' pierc'lut minlile'l Nu mai am nevoie de haine, rA:;--- lbrd a pdrea citugi de pufin tulbLir" Heidi, N-ai pic dc minte, copil neastinrpar se vaita mdtuga. Cine o sd clrboare acuni le aduc6'l Pind acolo c drum de o jumdtatc ord. Hei, Peter, ce stai aici ca bf,tut in eL

Nefericito! strigd ea minioasa (

dd fuga;;i adu pachctul... Nu pot'9i a;a sint in intirzierc'. :' pur.rse Peter neclintit,, cu rniinile in buzui..,

-1 1.1

1.

Ljnde-s ciorapii trictrta!i ctt tllitla

Dacd stai 9i te zgiie;;ti a;a la minc-. ;-,-. alegi cu nimic, strigd rnatu;a Dcte . N{ai ^ si-tri clau ccva frunt.ls... "'ino-ncoace, $i rostind aceste cuvittte. it arata ull b-i stralucitttr. Aga stind Iucrurile. Peter p.'r:. vale zburind. de parca ar it ar ut artiti iutr' pircl.retttl 1a sttbsuoari )! :c itlLip. l'

.l. r::-,::. ir,;it t:iAttt..i rl.. .'.r... '-t ;, -.


-,-,--:.

: .- -l':; -: :.,:.,.:. -i''I.':.

:-. .l:'-.

JOHANNA SPYRI

'upA aiunse la p[gunea de pe ctrama muntcl. urrdc se afla cabana Unchiului, a$ezate ir) 6taia rinturilor, dar gi a silarelui gi de undc rbralr5ai cu privirea intreaga vale. in spatele isulcr se inilfau trei brazi bdtrini, cu crenile mari gi stufoase, iar mai sus se intindeau Ite povirniguri, acoperite de iarbd., ce se piereau departe in nigte stinci abrupte qi pleJve.

I)upi trci sl'erturi de ori de mers, micu

uita sd le iei qi pe ale


Peter

De ce-ai adus-trl intrebd tiios bdtrinul. lar tu, de colo, strigd la Peter, ce stai? Poti sa pleci cu caprele tale, ;i aga ai intirziat. $r nu

il ascultd fdri s5 cricneascd gi igi lua

mele.

Unchiul gedea pe o bancd in fala cabanei. 'u pipa in guri cu miinile pe genunchi, se 9i
Incet, incet copiii pi caprele o ldsard pe m6r;a Dete in urmd gi Heidi ajunse sus cea intii. Se duse direct la bdtrin si intinzindu-i

ita linigtit la cei ce urcau.

rina

ii

spuse:

J-'--, \'urc asprd, stringindu-i minuta gi misuindelung cu ochii lui iscoditori, de sub ::.inc:neie stufoase. il;iCr ii infruntd privirea fdrd sd clipeascd .u ie mat situra sf,-l cerceteze pe acest bu:c cu barba lung6 gi cu sprincenele dese pi lre . ce se imbinau la rdddcina nasului. intrc mp. sosl 5 r mltuga, insolitd de Peter, care la n moment dat se oprise si vadd ce avea sd : intimple Bund ziua. Unchiule, rosti Dete, apropirdu-se de bitrin. Ji-am adus-o pe Heidi, fe1a iur Tlrbtas 5i a Adelheidei. Cred cd nu ir r.1r JiCUflt'r>tr. cdci n-ai mai vdzut-O de cind

Bund ziua, bunicule! Hm! Ce vrei sd spui? intrebi bdtrinur

l,l-,.

numaidecit tilpdgifa. Pricepuse din privirea mogneagului ci nu mai era cazul si rimini. Acum e rindul dumitale s-o [ii, rispunse Dete. La minc a stat patru ani. eu mi-am fdcut datoria. Aha, flcu bdtrinul, aruncindu-i o privire sfredelitoare. $i dacS micufa se plictiscgrc cu mlne gr incepe sd pling6, ce md fac'l Treaba dumitale; nici pe mine nu m-a ajutat nimeni cind m-am trezit cu ea pe cap gi, vorba ceea, aveam gi aqa destule necazurr cu mama. Acum, ins6, trebuie sd plec li dumneata egti ruda ei cea mai apropiatd. Daci nu vrei s-o trii, n-ai decit, faci cu ea ce vrei. Dacd moare, dumneata o sd fii de vind gi n-o si fie asta singura ispravd pe care ai avea-o pe cuget.

Dete era ugor tulburatd, se incilzise vorbind pi o luase gura pe dinainte. La ultimelc e'i cuvinte. bdtrinul se ridicd cie pe bancd gi tr privi atit de fioros, incit ea se sperie gi se d6du cu cifiva pagi inapoi. Bdtrinul ridici bragul qi
spuse poruncitor:

,-3 Un an.

La revedere, Unchiule, la - strigd ea qi, intr-o clipd, o Heidi! fugd li nu se mai opri decit in
Diirfli...

Pleac6, gi sd nu te mai vdd na o;,-il Dete nu a$tepte sd i se spund de doud ori.


revedere

rupse

I:r

vale,

la

HEIDI, FETITA MUNTILOR anume se ascundea

,,Nu e lipsiti de bun-simt", spuse el in goaptl, apoi, cu voce tare, adiugi: De ce nu-ti mai trebuie? - Fiindci mie imi place mai mult s6 fiu ugoar6, ca si pot umbla a$a cum umbli caMe rog, asta poli s6 faci, dar, pini una alta, ia-\i hainele. O si le punem la pistrare in gifonier. Pricepi? Heidi il ascult[. Bitrinul deschise uga gi rnltara amindLrr intr-o odaie destul de incipitoare, ce se intindea pe toati lungimea cabanei. Heidi anirlt hainele in qifonier cu atita nepisare, de parca ar fi vrut sd le amestece in vdlmigagul acela. spre a nu le mai gisi niciodati. Apoi. r.-'trrdu-gi privirea prin odaie, intrebe: Eu unde o si dorm. bunicule? - Unde vrei, rdspunse bitrinul. Fetitei ii plicu rispunsul. Cerceti cu atenlie intreaga inc{pere qi deodati ochii ei descoperiri, lingi iiatul bunicului, o scirili. Se sui pe ea gi pitrunse in pod, unde in dreptul unei grdmezi de fin proaspit, cu miros imbietor, se ridica o lucarni rotundd, prin care se vedea intreaga vale. Aici vreau si dorm, buniculel stnga - fericitd. Vino 9i tu si vezi ce frum..s e Heidi,
aici! prele.

in interiorul cabanei.

Capitolul

LA BUNICUL
De inclata ce Dete se ficu nevizuti, bunicul se aqez[ din nou pe banca lui. Trigea rrdinc din pipd gi pufiia de zor, scolind intruna nori mari qi albi de fum; in timpul acesta, stitea cu privirea atintiti in qlmint 9i nici o vorb[ nu iegea din gura lui. In agteptare, Heidi se uita cu plicere in jurul ei. Mai intii, descoperi staulul caprelor, lipit de caban6, qi bigi de seamd ci e pustiu. Merse apoi'mai departe cu cercetirile ei gi ajunse in spatele cabanei, la brazii cei falnici li bitrini. -\ici, vintul sufla tare gi se furiga printre ramuri cu atita repeziciune, incit stirnea irl preajma lor un freamit tinguitor. Heidi se opri s6-l asculte. Vizind-o cum sti nemigcati, bitrinul o intrebS: Ei, gi acum ce-ai vrea si facil - Aq vrea si mi uit cum aratd cabana pe rlspunse Heidi. dinduntru, Bine, vino! $i ridicindu-se in picioare, bunicul se indrepti spre intrarea in cabani. Dar ia-ti gi hainele, se gribi el si adauge, pe

rispunse bitrinul, cu voce $tiu, moa16.

do-

ceargafl

Vreau si-mi fac patul; nu-mi aduci un

- gi,scotocind cu rdbdare prin dulap, gisi nul, in cele din urm6 o bucati de pinzl asprd. Se sui cu ea in pod unde, intre timp, fetila i;i
pregltise lingi lucarnd6rn culcuq de toatd frumusefea.

Pe| si-1i aduc, ce si fac... spuse bltri-

un ton poruncitor. Nu mai am nevoie de ele, rbspunse

Heidi. Bunicul se intoarse cu mirare spre nepoata ::- :ri cirei ochi negri, ce aldeau de nerib;;rc- rridau dorinla ei nestivilitl de a afla ce

E bine ficut, spuse el; uite, ti-am adus qi-un cearqaf, ia-l qi intinde-1. Bucata de pinz6 era atit de grea, incit fetila abia o putu ridica de jos. Cum era insl destul
strecur6 marginile sub grimada de fin. aga fel incit culcugul semdna acum cu utr paf in toat6 regula.

de mare,

ii

Dar ce-ai zice daca mai intii am minca ceva'l intrebd bunicul. aduci aminte ci e lihnitd de foame. Dimineata, in zori, inainte de plecare, mincase ir bucati de piine 9i bduse o ceagcd dc cafea cu lapte; de atunci, insi, bdtuse atita amar de drum fdrd sd pund nimic in gurd ;i asra ii stirnise r) pofte de m lnCare nemalp(rmenlta De aceea spuse fdri sI se cttdeasca. Da, n-ar fi rdu - Atunci, dacd sintem de acecagi pirere, sd ctrborim...
Prinsd cu pregititul patului, Heidi uitase de toate, dar vorbele bdtrinului avurd darul sd-i

scaunul lui de scdunelul fetilei, ii facu cr A_ sufi numai pentru ea. Dupd aceea, ii umplu o ceagci cu lapte cald gi-i didu o felie de piine cu brinzd rumeniti, iar el se agez6. pe un coltr al mesei gi o privi indelung. Fetita ;puce cea$ca gi o dddu peste cap dintr-o suflare, apol scoase un geamdt de mulfumire. Egti sigurd cd-gi place laptele dsta? o in_ trebi bunicul Niciodatd n-am mai bdut un lapte aga
de b un.

Atunci

sd-f

mai lud qi un pahar. Foarte bine, o lSudi bunicul, vdd cd gtii si te descurci: dar, ia spune tu. unde vrei sd
stai?

Aluns in odaie, bunicul se apropie de vatrd, lui ceaunul mare gi in locul lui atirna un altul mai mic, apoi se agezd pe un scdunel cu trei pici()are gi incinse un foc puternic, la ale cdrui fl5cdri conJinutul ceaunului incepu repede sd fiarbi. Dupd aceea, infipse intr-tr furculild lungd o bucatd mare de brinzi qr se apucd sd o invirteasci incet deasupra focului, aga fel incit sd se moaie qi sd se rumeneascd pe indelete. Heidi il urmS.rea cu cea mai mare atentie; in timpul dsta ii veni in minte tr idee pi deodatd nu-qi mai gisi astimpdrul. Cind bunicul se intoarse gi se indreptd spre mas6, cu ceaunul aburind gi cu brinza in virful furculilei, masa era gata pusd. Cdci Heidi., isteafe, nu stdtuse degeaba gi, in timp ce bdtrinul trebdluia pe lingd vatrd,, ea scosese la iufeal6 din dulap piinea, doud farfurii li doud cuf ite qi le agezase frumos pe masd. Me bucur cd. te-ai gindit la treaba asta, spuse bunicul intinzind brinza pe piine. Cind vdzu ceaunul, Heidi isi d6du seama cd mai lipsegte ceva gi se repezi din nou la dulap. Negdsind in el decit o singurd ceagcd,

sciunel cu trei picioare, asemdndtor cu cel din odaie, atita doar cd era ceva mai inalt. te uifi a;a'l rr intreba bdtrinul. - Ce Asta... esta e scaunul meu... ce reoede

unde bunicul lua trei betre frumos cioplite gi .., scindurd pdtrata in care ficu la reDezealir trcr gduri, gi in fiecare dintre cele trei gauri intrtrduse cite un bdf. Cind rorul fu gara, Heidi rd_ mase nrutd de admiralie vdzind in fafa ei un

Dupd cc isprdvira de mincat, bdtrinul se duse sd rinduiasci prin staul, iar Heidi il urmari cu atentie si vad6 cum mlturi gi a9terne finul proaspet pentru caprele lui. Intrari apoi impreund intr-o mic6 magazic,

Mullumesc, bunicule, rdspunse Heidi, mugcind cu poftd din tartina cu


brinzd.

mai dau

ceagcd.

- fdcut!... l-ai

un plc. La un momcot dat, doud capre frunt.rase.


una albd gi alta tdrcatd., se desprinsera din 5irul celorlalte gi,' apropiindu-se de bunic. incepura s6-i lingi miinitel ele gtiau ci, in fiecarc seari., bdtrinul le a$teaptd cu obiqnuitul drt,b

cul incepu apoi sd dea tircoale cabanei 9i, din cind in cind, mai bdtea pe ici pe colo cite un cui, ca sd intdreasci locurile mai slabe. Heidi se linea dupd el pas cu pas gi nu-i scapa nimic din ceea ce fdcea bi"trinul... in dreptul cabanei' turma se mai domoli

Cu un ciocan gi citeva cuie in mind, buni-

Cum singurul scaun din casd era ocupat de bitrin, Heidi trase de lingd vatrd sciunelul cu trei picioare qi se agezd pe el.

de sare.

Egti prea micd 9i nu ajungi pind la masa, blgd de seamd bunicul qi, apropiincl

Peter nu mai zabor.i nici o clipd 9i igi razu mai departe de drum, coborind spre Dirrfli cu zglobia sa turmd. Heidi. in culmea lcricirri. sdrea neastimpdrati de la.. capra la alta >r

l0

'&

|i.':

'

'lcE. ,td:'+F.4ar
.H

,t

de

bunicul ii spuse nepoatei: - Du-te in casd qi ad6 o can6 qi o bucati


piine.

nu $tla pe care s-o mingiie mai intii. Astea-s caprele noastre, bunicule,l Amindoud? $i-o sd stea tot timpul aici, cu noi? gi-o sf, doarmi aici, in staul? intreba ea de zor, in timp ce bdtrinul abia mai prididea cu rdspunsurile la fiecare din intreb6rile ei. Cind caprele incetari si-i mai lingi miinile,

grdbi

si meargi la culcare. ii uri

ascultd 9i intr-o clipitd fu inapoi. Bunicul incepu sd mulgd capra albi 9i, dupd ce umplu cana cu lapte 9i tiie o felie de piine, ii spuse nepoatei sd bea gi sd m6nince, apoi

Fetila

il

mdtuqa Dete 1i-a ldsar un pa cimdgufe gi alte lucruri de im bricdminte. Sint jos, in dulap. Dacd, ai nevoir de ceva, ia de acolo. intre timp, eu mI dur cu caprele in staul. Noapte bund, bunicule, noapte bund! $ alergind in urma bdtrinului, care tocmai dis. pdrea_cu canrele in spatele cabanei, mai striga o dat6: Bunicule, bunicule, ai uitat si_mi spur cum le cheamd!... Pe cea albi o cheamd Fulg-de_nea, iar pe cea td,rcatd,, pestrifa...

Yezi c[ ,chet cu nigte

si

noapre bund gi

s,

adauge:

t2

HEIDI, FETITA MUNTILOR

in citeva minute, cobori sciriga 9i iegi fuga in fata cabanei. Peter era acolo, cu turma lui. iar bunicul tocmai dechidea staulul si iasd Fulg-de-nea gi Pestrila. Alergd in intimpinarea celor dou6 prietene, strigind de zoi'.

trebi

..Bun6 zi.ual" Vrei sd te duci 9i tu cu ele la pSscut? in-

Atunci, mai intii du-te de te spal6, nu - alta, dar aici, s5 gtii, trebuie si fii foarte de curat6. daci vrei s6 nu ridl de tine soarele de pe cer. Uite, totul e pregitit, spuse bitrinul,

Heidi siri

bunicul.

in sus de bucurie.

aritindu-i un lighean cu de
zor.

ap6.

Fetila zburd intr-acolo qi incepu si se spele

Capitolul

LA PA$UNE
doua zi, dis-de-dimineal[, un fluierat strident o trezi pe Heidi din somn 9i, cind deschise ochii, o razi strilucitore ce se strecura prin lucarni pini la culcugul ei fdcea ca totul in pod s6 luceascd de parci ar fi fost poleit cu aur. Se uite uimite in 'jurul ei, nemaigtiind unde se afli. Cind auzi insd vocea

chemi pe Peter dup6 el. Hei, general al caprelor, vino incoace add qi sacul tiu de merinde. Peter il asculti qi se duse.

intre timp, bunicul intr6 in caband li-l


gi

in sac un codru zdrav6,n de piine gi o bucatl mare de brinzi. Peter cdscd ochii cit cepele, atit era de uluit, cici numai porfia de piine era de nu

Deschide-l, ce stai! ii mai spuse bunicul cu glas poruncitor 9i in clipa urmdtoare viri

care alcituia prinzul siu amirit. bunicului, iqi aduse aminte de toate intimpli- - Yezi, ai grij6, mai adiugi bunicul; la rile din ajun, de urcugul pe panta abrupti a amiaz6, fetilei ii mai mulgi doui clni cu muntelui gi, indeosebi, de momentul despirti- lapte, c6ci ea nu gtie si bea de la ugerul carii de bitrina mitugl Ursula, care asurzise prei. $i te mai rog si fii cu ochii in patru, sd riu de tot qi vegnic se plingea de frig; de nu cadl . de pe stinci. M-ai inteles? aceea mai tot timpul qi-l petrecea lingi focul ,ifi'aipa aceea apiru Heidi. din bucit[rie, ori lipiti de soba din odaia !;:Ei, ce zici, bunicule, acum o si mai rid6 mare. Siricula nu mai auzea aproape deloc soarele de mine? intrebi ea cu mindrie. gi Heidi, ca si poatd fi supravegheat6, trebuia Se frecase bine cu o cirpi aspri, pe git, pe si se joace mereu prin preajma ei; aga se face brate gi pe obraji, de i se rogise pielea ca raci deseori copila se simtea incitugat6 gi nu o cul. Bunicul zimbi ugor. dati fusese ispititd s-o zbugheascd in uli;6. - Nu, acum n-o si aib6 de ce sd ridi. Dar Cu atit mai mare ii fu bucuria cind se trezi in tine minte, deseari va trebui iar si te speli, noul ei cimin. Amintirea celor v[zute cu o zi cici, dupi o zi de zbenguialS cu caprele, o si inainte 9i gindul la ce avea si mai vadi ii um- te intorci acasi neagri ca smoala. Ei, ;i-apleau inima de bucurie. $i, mai ales, ardea de cum, la drum! neribdare si revadi cit mai repede cele doud Trupa porni cu voiogie pe povirnigul ce duciprile. Sdri sprinteni in picioare, se imbricd cea spre p6gune. Peste noapte, vintul risipise

gri

gtiu cite ori mai mare decit felia de piine nea-

Frumusefea sclipitoare avu darul s_o in_ cinte pe Heidi in asemenea mdsurd. incit nrr_ titicu rriti de Peter gi de capre. Se sintlea atrasd in toate pdrlile gi nu mai prididea cu culesul florilor, in dtrrinfa de a-gl imptrdobi odaia cu toate culorile pajigtei. Si nu se ldsa pind cind nu-gi umplu poala gorfului cu flori. Peter avea destuld bdtaie de cap cu caprele. Sdreau, zvd,p6,iate,9i se imprdgtiau care inco_

dc- pe cer ultimii nori gi bolta avea aculrr cLrlr)are de un albastru fermecdtor.

micul pdstrrr incepu sd fluiere st si strige ceva in gura mare. Heidi nu Stia ce inseamni asta, in schimb caprele gtiau cdci in
.

vuti numaidecit, cu 9or1ul incdrcat de flori.,


DctrdatS:.,

dati gi un vultur cloncdnitor... Incurajati: de aceast6 promisiune, Heid

Sus, sus de tot. acolo unde ai sa rezi in

tro, incit

sirdcuf

tot timpul din bici, ca sd le aduc6 inapoi pe cele mai plimb6refe.


pocneascd

ul era silit sd fluiere si sd

pe nimeni, cdci Heidi se agezase in spa_ urrei movi le. in mijl,rcul unui cimp cu I ()fl ce imbdlsdmau aeru.. Vino-ncoace, sd nu cazi d.e pe stinci, aqa ., -:^ d ZIJ bunicul! Dar unde sint stincile,/ intrebd Heidi fbrd si sc migte, tregind in piept, cu n esaI, parf'urlrrl ame[itor al florilor.
vaz,u
I

Unde eqti, Heidi? strigd el deodatd, cu tulburare in slas. Aici, ii rispunse o voce, dar peter nu

't

"

,jt\ '

'3-'

,{

'1."t

f.
'.!hir

clipa urmitoare sosir6 in goan6, una dupd


alta. Turma era adunatd la un loc. Citeva capre pigteau liniqtite, altele parci de plictiseal6 se hirjoneau izbindu-se ugor cu coarnele. Heidi didu fuga in mijlocul lor 9i nu mai putea de fericire vdzind ce frumos se joacd antmalele. Se apropia de fiecare in parte, si le cunoascd mai bine, cdci se deosebeau intre ele,, fie printr-un semn, fie printr-o purtare
aparte. in acest

timp, Peter se duse sd aducd sacul cu merinde, a$ternu masa pe jtrs. aptli fdcu impdrleald cinstiti, a$a cum primise porunc1, punind portiile mai mari in partea fetitei, portriile mai mici in partea lui qi cana la mij
loc.

incepu sd se zbatd. Speriat, Peter o chemi pe Heidi in ajutor, nu de alta, dar afurisita trdgea din risputeri ;i el nu avea cum sd se rrdice. Heidi rupse la iufeald un smoc de iarbi grasd gi il intinse Pestrilei, care se potoli ca din senin gi incetd si se mai smuceascd. Pctet' se sculd in picioare, mini capra salvatd spre Irrcul unde p69tea intreaga turm6, apoi lud biciul, pregdtindu-se s-o pedepseascd bine pe vinovati. Pestrita tremura ca varga, atit era de inspiimintal"d. Ydzind-o in halul dsta, Heidi
strigd:

Nu, Peter, nu da in ea, uite ce speriata e,-siricuta!... lecfie, ca sd lini Trebuie siL-i dau
mlnte.

Dupd aceea, o mulse pe Fulg-de-nea gi umplu cana de lapte proaspat 9i gustos. gi t-l chemd pe Heidi, care nu se mai sdtura jucindu-se cu caprele. Era atit de zglobie 9i zburdalnici, incit Peter fu nevoit sd mai repete de citeva ori chemarea pind cind fetila, zdrind masa intinsd pe iarb6, incepu si lopdie 9i mat

Dar Heidi nu-i

cdldurd

ciul in jos pi

Vdzind privirea ei

Nu, nu

in glas:

didu rdgaz 9i izbucni cu


nu vreau s-o doarll rugitoare, Peter lisa btpiine

vreau,
spuse:

- qi miine porf ia ta de brinzd cu dai

Bine, nu-i fac nimic, dar pentru asta imt

tare de bucurie. Haide, e timPul si mincdm, treci la - ii porunci Peter. masi, Laptele e pentru mine'l intreba Heidi. - Da' Si buc[tile astea mari de piine qi - tot ale tale sint. brinzd Fetitra d[du cana peste cap, dintr-o rdsuflare, pi Peter i-o umplu din nou. Apoi Heidi rupse piinea in doui qi-i intinse lui Peter bucata mai mare gi toati brinza. Bdiatul se codea, minunindu-se un pic, cici in viala lui nu cdpitase dintr-o dati atita mincare. Ia, e pentru tine, mie imi ajunge cit am,

Heidi cdzu numaidecit la invoiald, ba. mar mult, ii fdgddui s6-i dea in fiecare zi mincarea atit de mult rivnitl, cerindu-i in schimb sA ::u mai batiL niciodatd caprele ei dragi. $i astrmicula poznagd se intoarse nepedepsitA ir, mij ltrc u I suratek)r ei. Ziua trecu repede gi soarele, ce cobt)ra in
.

asfintrit, se pregdtea sd se ascundd in spatele muntrilor. Heidi se agezd din nou pe iarba' ca si admire inc[ o dat[ covorul de flori ce scli-

pea in bdtaia ultimelor raze ale z1lei. Deodati insi feti[a sdn in sus gi incepu
et rl

sA

ii -spuse fetitra, cu o voce c(rnvingatoare. Dindu-si seama ci tovariga lui nu glume$te, lud darurile gi., plecind fruntea in semn de multrumire, minc[ pe siturate, cum nu mai mincase vreodati un p6zitor de capre...

oc'

Deodatd Peter siri in picioare ca fript 9i o lua la goand dupi zvipdiata Pestritra, care prrrnise in 'c[utare de iarbi mai fraged6, spre :larginea prdpastiei. Se repezi s-o prind6, dar ;Azu: atunci o apucd iute de un picior; mirati :: incercarea lui de a o opri din drum capra

Peter, Peter! A u luat foc munlii! Urtc. - arde acolo susl Ghelarul, cerul, stinctle. totul zdpada 9i brazii, toate sint in fliciri 9i focul s-a intins pind dincolo de stinci, unde sti vuiturul cloncinitor. Ala se intimpld aici in fiecare seara. spuse Peter foarte linigtit. ce-i asta'l intrebd Heidi, invirtindu-se $i in-loc ca si priveasci uriagul foc ce o inctrtrjura. Nimic, ce si fie, e ce!'a ce vi ne de lli

sine, incercd s6-i explice ciobdnagul. Heidi nu mai putea de fericire c6 ii fusese dat sd vadi, intr-o singuri zi, atitea Iucru ri noi gi interesante, incit la intoarcere le rin-

duia pe toate in mintea ei, fErd sdJsc.rat6 o vorb6. Cind, in sfirgit, zdi cabana, o ruDse la fugi, indreptindu-se spre bunicul ei caie sedea pe banca de sub brazii cei bdtrini.

r6

HEIDI. FETII'A MUNTILOR

mai prinzi nilicd putere. $i rostind aceste cuvinte, bunicul se indrepti spre dulap, iar Heidi se grlbi si tragd scaunele mai aproape de masi. Acum aveau in casd mai multe scaune. cici bunicul fusese silit si mai facd qi altele, nu de alta, dar Heidi se tinea vegnic scai dupi el pi unde-l vedea lucrind, acolo voia s6 se ageze gi ea.
nevoie
Ficuse chiar 9i o b6ncut6, pe care o bituse lipitd de perete. Peter cisci ochii cit cepele de atita mirare cind zdi bucata groasi de sl6nini pe o felie de piine tot atit de groas6, pe care bitrinul i-o puse in fa1h. SirdLculul nu se infruptase in viala lui cu atita sldnind la o singuri masi. Dupi ce mincari pe seturate $i veselia lui sfirgit, Peter ii mullumi bunicului

si

Capitolul 4

LA

BUNICA

pentru masi gi luindu-gi rimas bun de la amindoi, didu si plece, dar, cind sd treaci pragul, igi mai aduse aminte de ceva gi se intoarse:

Zilele treceau. Soarele risirea la fel de strilucitor ca in fiecare zi, iar ciobinagul Peter venea mereu cu caprele lui s-o ia pe
Heidi, 9i, ca de obicei, sd meargi cu turma la p69une. Viaga in aer liber avu darul s-o schimbe pe Heidi, dindu-i o infiligare de copil robust $i s[nitos; era veseli gi fericiti ca pisirile de munte, ce triiesc in arbori sau pe plaiurile verzi, iar obrajii i se rumeniseri in bitaia strilucitoare a soarelui de vari. Dar iat6, trecu $i toamna gi iarna bitea steruitor la u96. Vintul incepu si pripdd putere 9i sufla din ce in ce mai tare peste munti. Cind era mai vijelios, bunicul o oprea pe

sd vezi pe bunica; mereu

Mai vin eu pe aici, intr-una din duminici, dar si tu, Heidi, ar trebui si vii o datd

tea la gindul ci cineva doregte s-o vad6. A5a se face ci a doua zi, cum se degtepti din somn, ii spuse bunicului: Azi trebuie si mi duc la bunica. Md asteapt6.

mi intreabi de tine gi ar vrea tare mult si te cunoasci. Heidi era tulburati ti nu-ti mai gisea linig-

Heidi acasi, spunindu-i: Azi nu te duci niciieri; rimii cu mine! - ai urca, vintul te-ar lua pe sus gi te-ar Daci azvirli in pripastie. Peter se intristi la gindul zilelor pe care va
trebui, de acum incolo, printre crestele inalte.

peti aceleagi cuvinte. A patra zi, zilpada din jurul casei se fdcuse

Nu se poate, zdpada e prea mare, ii ris- bitrinul, visitor. punse Heidi insd nu se lis6 $i trei zile in gir reca gheata gi un soare vesel igi strecura, prin fereastri, razele sale jucduge. De data asta, Heidi ii spuse 9i mai stiruitor bunicului ci trebuie si meargi neintirziat s-o vadi pe bunica; nu-i frumos, adiugi ea, s-o facd si a$tepte atita timp. In cele din urmi, bunicul se l6si induplecat gi,luind sacul de pe culcugul copilei, spuse: Bine, atunci si mergem. Brazii erau imbrica[i intr-o haind de zipadi inghetatl ti sclipeau orbitor, in bitaia
soarelui.

si

le petreaci singur,

Dupi-amiazi, in timp ce Heidi ti bunicul steteau de vorbi, auzirh deodati un tropiit in pragul ugii. Cineva igi scutura de zor zLpada bititoriti pe tilpile ghetelor. Apoi upa se deschise gi in casi intri Peter pistorul, cu
hainele acoperite de zdpadd inghetati.

Ei, generale. dabi ai intrat in lupti, ai

bucurie pe zdpada intdrirl de ger. Bunicul scoase din magazie o siniutd incapdtoare gi, dupd ce se aSezd.., lud fetila irr brale qi o inveli in sacul cel gros. in sfirgit, porniri. Siniu{a aluneca la vale cu asemenea repeziciune, incit Heidi era incredintatd ca zboard la iufeald ca pisdrile pi, de atita fericire, didea din picioare 9i nu-gi mai gisea astimplrul. Bunicul opri siniu[a chiar in dreptul casei lui Peter qi, dupi ce o ajutd pe Heicli

Bunicule, vino iute sd vezi! Brazii nostri s-au acoperit de argint, strigi Heidi, sirind de

trdgind sania dupd el. Heidi impinse o ugi gi se trezi intr-o incdpere scundi: gi intunec,:as5, in mi.jlocul cdreia se afla o vatrd $l o masd cu citeva cini pe ea. Era bucitdria. In IUnOUt bucdtdriei se vedea o alta utd. Heidi o deschise gi pe asta, $i astf cl iiii dddu seama ci nu intrase intr-o cusi cle pastori. cu o singurd odaie mare si cu un pod
18

sd coboare, ii spuse: LUm lncepe sa se intunece, te intorci acasd, dar vezi, ai grili. clrumul e prinrejdios. Apoi, rlsucindu-se in loc, porni la deal.,

de fin deasupra. a5a cum era cabana Uri;i.::rAuzi, auzt ce spune mititica.? lui din munti, ci intr-o casa de oamenr :ePovestirea copilei fu tulburatd de intrarea rtria5i. in a doua inc[pere, Heidi tr gasr pe lui peter, care, vdlnd-o pe Heidi, amufi de mama lui Peter, cirpind ceva in fala unei ma_ uimire. sufe, iar intr-un coltr al oddii zari o batrina Lum, Cum, te-al qi intors te-ai ;l i de la gcoald?! striga girbovd, care lucra de zor la roata de rcrrs. bunica miratd. De mult n-a mai mri rrcnrrr trecut rl,, du_ Heidi se apropie de ea gi-i spuse: pd-amiaza atit de repede. Ei, cum a fost la Bund ziua, bunico! Uite, am venit. m_ai gcoald? Mai ai mult pind ai s6 gtii s6 citeqti,/ agteptat mult? De cind trag eu nddejde c6 intr_o zi o sd in_ Apoi apuci mina intinsd de batrina care. vell carte gr o sd-mi citeqti imnurile acelea dupd ce stdtu un pic pe ginduri, incepu: frumoase, din cartea mea de cintece; s-a scurs Tu egti fetifa aceea care trdiegte acoltr atita amar de vreme de cind - la bunicul? gi te cheami nu le_am mai au_ sus, Heidi. nu_i zit, incit aproape le-am gi uitat... pdcat ciL in_ aqa'/... Dar cum se f-ace ci ai miinile atit de vefi a$a de greu alfabetul. calde? o intrebd ea, fericitd c-o avea De mr_ Sd aprrnct ra aprind lumlna, lumina, spuse deodatd man mama cula Heidi in preajma ei. lul reter, care tot mai gedea la masa ei Si cill Heidi ii povesti cum a coborit cu sania im- pea la hainele lui peter. Ca s6 vezi, s_a si in_ preund cu bunicul ei qi cu ce grij6 a infdqu_ tunecat... Dupd-amiaza asta a trecut gi pentru rat-o el in sacul cel mare gi gros, ca s6 nu_i mine foarte repede...

spun ceva; eu, ce e drept, de vdzut nu mai iqi lud rdmas peter, se inbun rdd' dar de auzit aud inci foarte bine, gi cu- dreptd spre ugd. de la Brigitte 9i Bunica Ii ,pur. lui peter: r.tntele frumoase rostite de tine mi-au induioDu-te cu ea de-o insofegte gr vezi s6 nu - qi, mai cu seamd, 9at inima. Hai, vino.gi te ageazd lingd mine gi cad6, sd nu-i fie poveste$te-mi ce faci tu acolo sus, la bunicul frig. Ai cu tine mdcar un"t'rru, ,uii i mar intrebd riu. bunica pe Heidi. Pe vremuri, l-am cunoscut foarte bine, dar N;, nu am, raspunse ea pregitindu_se de ani de zile nu mai gtiu nimic despre el, de- si- plece, dar nu-1i fie teami, bunico, n-o cir ce aud de la peter. s[_mi fie frig. $i spunind astea, ie$i pe uga in sfirgit, Heidi se linigti qi spuse: afarit. o si-l rog pe bunicul ;5-fi dea inapoi Bunica, ingrijoratd cd fetilei o si i se facd vederea 9i sd-1i repare cabana ca sd poti frig pind ,ur'lu cabana bunicului, igi trase iute dormi in tihni 9i si nu-1i mai fie fricd nicio- rutui a. pe ea gi o rug6 pe Brigitte s-o a,unga dat6. din urme 9i s_o infigoare bine. Dar nici nu Bunica ticea mullumitd, ascultind-o pe apucard copiii sd inainteze ciliva pagr pe poHeidi cum ii poveste$te despre viala ei acolo teca inghepta, cind apdru bunicul, care o lud sus' in munfi, despre zilele lungi petrecute im- iute pe-Heidi in brale gi, dupi ce o inveti cu preund cu Peter 9i despre toate minuniliile pe sacul, ii spuse: care avea prilejul sd le vadi. Heidi ii mai poBravo, e$ti o fetip cuminte, te-ai finut vesti apoi ce a fdcut bunicul in ceasurile inde- de cuvint! lungate, cind a stat ea tot timpul ling6 el; ba Heidi lisnise atit de repede din odaia bunio cegcufd, ba o lingurd, ba o iesle pentru fi_ cii, incit Peter abia izbuiise si o urmeze gi, nul caprelor, gi tot a$a mereu f6cea cite ceva. totu$i, pi el qi Brigitte avura prilejul sd vadd $i-i mai spuse bitrinei cite mai aveau de fd- cu citd griji o invelegte bunicul intr_un sac cut gi bdtrina o asculta cu atenfie gi numai gros gi cdlduros. clin cind in cind ii spunea Brigittei: Liniqtili, intrard amindoi in casd gi_i spu_
20

fie frig... Hai, copila mea bund, vino aici -

Heidi se ridicd de "..r-,;;;;"inte, sd-ti pe scaun, ii intinse mina bunicii gi, dup6 ce

La

auzul

tt: lili.

l.

l. ! ;i

'- 'rll 1r;:i

| !:?

serd bunicii de ce a fost intoarcerea lor atit de srabnicd. Bunica se ardtd foarte incintati ;i repeti de citeva ori aceste cuvinte: Cinste lui, cinste lui cd se poarti aqa

coborim! ...

Miine coborim! Miirre coborim!

Miinc-

frumos cu copilul! Ce bine ar fi s-o mat aduc6! Fetila asta are o inimd de aur. $i ce
frumos gtie ea sd povesteascIl Acum am $l eu de ce sd md bucur pe lumea asta Brigitte era de aceeagi pirere cu mama el, iar Peter dddea din cap, in semn de incuviin1are, gi murmura:

Bunicul se finu de cuvint. A doua zi scoas.iar sania din magazie $i, intocmai ca inaintc cu o zi, pornir[ la vale cu aceeagi vitezi amelitoare. Cind ajunserd in fala ugii, bunicul opri ;i-i spuse nepoatei, la fel ca in ajun: Cum se intunecd, te int..trci. Heidi nici nu apucd sd intre bine in casi.

Eu stiam mai de mult c6 e a;a. in timp ce urcau, Heidi ii vorbea buniculur

cind bunica strigd: A venit, a venitl... $i cind intinse miinile spre Heidi,

infofolitd cum d despre tot felul de lucruri, dar' era, vocea ei abia rbzbdtea pind la urechile
bdtrinului.

bunicul, la un moment dat; o sd-mi poveste;ti totul pe lndelete, de indati ce ajungem acas6' In timpul mesei, Heidi incepu: Miine trebuie si mergem iar la bunica, dar te rog sd iei cu tine ciocanul 9i nigte cuie, sd-i bali oblonul pi si-i mai dregi un pic cabana, cbci, zbu, toate scirliie gi
acolo. trosnesc

Stai pulin, fetilo, ai ribdare,

ii

mai-mar sd ristoarne roata de tors, de atita bucurre. Copila se aqezi cuminte Iingd ea 9i incepu din nou si povesteascd, ba de una, ba de alta. 9i

spuse

si-i puni tot felul de intrebiri. Deodat6, casa incepu si bubuie, zguduiti
bunica izbucni: Vai de noi! Ne cade casa in cap. N-am spus eu? Ce ne facem'? Dar Heidi o prinse de miini pi o lin i;t r .
spunindu-i:

de nipte lovituri nd.praznice, InspdimintatA.

Cine fi-a spus asta'? intrebi bunicul. - Cine si-mi spund'? Nimeni. Am v6zut eu, cu ochii mei, Nimic nu mai fine in casa aceea, iar furtuna face acolo atita zgomot, cA biata bunicb se ingrozegte la gindul cd o s[ le
cadd casa in cap. Sdrmana, e tare necijit6... \u mai vede deloc ai nu are pe nimeni sd-i repare cabana, in afari de tine. Ce zici, bunicule, nu-i aga ci ne ducem'l Rostise aceste cuvinte cu atita cdlduri li arita incredere, incit bdtrinul o privi cu dragoste $l spuse:

Nu te speria, bunicrr. nu te speria, e bu- meu care i[i repard ob lon ul. nicul Ai auzit, Brigitte? Ai auzit'l Sd fie oare cu putinF? Parci nu-mi vine a crede... Du-te. Brigitte, du-te gi vezi dacd intr-adevdr eel ;r roagi-l sd vini la mine s6-i mul;umesc bunitatea lui. Brigitte ieli afar[ 9i se aproprie de buntc. care tocmai bdtea ni$te cuie mari in birnele
casei.

Bine, bine, miine coborim impreuni 9i dregem totul, ca si nu se mai sperie bunica

Buni seara, Unchiule! Bunica 9i cu mine - vrea se-tri mullumim pentru fapta dumram tale bund, cdci, crede-md, nu ne-a fost delrrc ugor si gisim pe cineva sd ne dreagi 9i noud

Je

nimic.

Heidi siri in sus de bucurie gi incepu sd 1opaie voioasl., repetind intruna vorbele buni,'-ulur:

un pic cocioaba asta diripdnati. Bunica ar fi tare bucuroasd se-ti mullumeascd personal. Se [6sim astal rdspunse ursuz bdtrinul. - intunecindu-se la fa1d, adiugd: vdd eu Apoi,

qi singur ce-i de ficut...

bunicul, pe vremea cind acesta mai locuia in sat. Pastorul pdtrunse in singura odaie a cabanei gi, oprindu-se in fala bunicului ce sra aplecat asupra mesei de lucru, ii spuse:

- de lemn, ii rlspunse Heidi linigtitd. guri Domnul imbrdcat in negru era bdtrinul pastor din Ddrfli, care-l cunoscuse bine pe

Acesta, dindu-q;i scama de spaima copitului. ii spuse cu o voce blajina: Hai, nu{i fie team6, dd mina incoace si spune-ml te r0g, unde-i bunicul tiu? Bunicul? E induntru, cioplegte nigte lin-

Tulburat din munca lui, bunicul rdspunse, privindu-l cu mirare; buna ziua, Bund zlua, domnule domnule pasti)r. Ce Ce vint vd aduce pe la noi? Daci vd face plicere si stali pe un scaun de lemn, poftim, vi-l ofer pe al
Capitolul Pastorul lui loc, apoi incepu: E mult de cind nu ne-am mai vdzut, ve- qi am si te rilg sd nu mi-o iei in nume cine, de rdu dacd te deraniez, dar am venit si stim de vorbd despre o treabi frrarte imprrrtantS;
meu...

Bund ziua, vecine.

DOI

OASPE'I'I

rului Nu mai avea mult pini s6 implineasci opt ani gi invilase de la bunicul ei s6 fac6 o mullime de treburi mdrunte gi folositoare. printre altele, dddea singuri de mincare caprekrr, care, c:ri de cite ori ii auzeau glasul, behiiau
cc

larna trecu pe nesimtite. Trecu pi o primivar5, dulce, urmati de rl vard frumtlasS,, gi iat6, a doua iarni se aprupia gi ea de sfirsit. Hcidi era mereu la fel de fericitd ca pdsirile

s-ar putea sI $tii


mele!...

care

e rostul misiunii

rimii cu ele pin[ vin eu s6 te iau.


Fetifa pleci numaidecit.

Deodat6, pastorul tdcu qi se uitd indelung la Heidi care, din pragul upii, il privea plin6 de curiozitate. Heidi, du-te gi vezi dc capre, ii spuse bunicul pe un ton mai apdsat; di-le sare gi

de

trimis bunicului vr:rbi prin peter ci fetila trebuia inscrisi la tcoali. Supirat, Unchiul clin rnunti i-a rispuns invifitorului si vini singur daci vrea si-i spuni ceva qi sd-qi ia gindul c6 va da vreodati copilul la gcclal6. peter a dus rdspunsul intocmai... Fericiti de reinvierea naturii. Heidi zburda voioasd in jurul bitrinil,:rr copaci. lntr-o bund zi, nu lipsi mult si pice pe jos de frici, v6zind in tatra ei ul') om imbricat in negru.

ln timpul iernii, invifdtorul din Dirrfli i-a

bucurie...

vrut s[ dai urmare cererii lui. Ce ai de gind si faci cu fetita asta'l Am de gind sd n-o trimit la gcoal6, spuse bitrinul. Uluit de acest rdspuns, pasttrrul se uit6 indelung la bunic, care, la rindul Iui, il privea cu bralele incrucigate la piept, $i-atunci, ce vrei s6 faci cu ea? intrebd din nou pastorul, dupi un timp de ticere. Ce si fac'l Nimic. Cre$tc la un loc cu caprelc, ii mergc binc ;i e fericitd lingi acestc

Copilul ar fi trebu^it s6 meargd la qcoali incd de iarna trecut[. invifitorul [i-a trimis vorbi in doui rinduri, dar dumneata n-ai

'r)

ilnimale care, cel putin, n-rl invaid nimic riu. Dar bine, c.rpilul nu c nici capr6, rriei - ci o fiinti omeneascal". Dacd e adepas6re, rarat cd nu invafd nimic rdu de la aceste arti:nale, e tot atit de adevirat cd nu invald nirnic altceva de la ele. Ar trebui totuqi sd se instruiascd pi a ajuns la virsta cittd orice copil e dator sd meargd la gcoald. Am linut s6-ti spun din vreme acest lucru, ca si ai un tdgazde gindire in timpul ve rii. Orice-ar fi, eu la pctrald n-o trimit, asta si- gtitri, spuse bunicul, f6rd induplecare ' inchipui oare ci nu existd nici un iti - de constrirtgere , dacd stirui in aceasta nii.j[ic h,.rtdrire'l De ce atita inddrdtnicie, tr-rcmai din i)artea dumitale, care ai c,:lindat iumea 9i ai .rvut atitea de invStrat'? Tc credeam mai in{cie ot. Unchiule.

',,':',.: i .J:
,t::.:':

L..

i"{;i*

-l

gcoalS.

Toate drepturile sint de partea mea gi_om ve_ dea noi dacd m6 poate sili cineva s_o dau la

uitat-o pe Adelheid, mama ei? A1i uitat cit era de nervoasi gi cum umbla noaptea ca o somnambuld? Nu credefi r)3r-e cd ,n ur..n._ n.ea efort ar putea s-o nenoroceascd? Sa vind gi sd stea de vorbd cu mine cine_o pof.ti.

Alr I'rea. poate, se rdsti bunicul tremu_ rind de minie., a1i vrea pr)ate s_o trimit tLratd iarna, prin zdpadd, prin frig sau viscol. oe aceaste copild atit de gingagd, sd batd zilnic drumul, pretr de doud ore, pind in vale?l Atri

Azr. nu... Iar a doua zi:


bine masa, cind un alt oaspete apdru in pragul ugii: m6tuga Dete, purtind o pdldne foarte frumoasd, cu pene colorate, gi o rochie lungd, care mdtura totul in urma ei. Bdtrinul o privea f6r6 s6 scoatd o vorbd, . dar iatd cd mdtuga Dete ii aduse o vesre bund. Mai intii, se bucurd nespus ci Heidi
vedem. Nu apucard sa stringd

Se

Ai dreptate intru totul, spuse pastorul, pe un ton prietenos.


mult acest copil. Dar tr-rc1psi in numele aces_ tei iubiri ar trebui s6 faci ceea ce trebuia, de lapt, sd faci mai de mult. Coboard in sar ;;r trdiegte din nou printre oameni. Ce viatr6 mai e gi asta, in pustietatea munfilor, departe de lume? Nu infeleg cum de nu te repune gerul ;i cum de indurd copilul iernile astea grele. bund si se inveleascd, rispunse Unchiul cu bunivoinJd, iar lemne, slavd Domnului, avem intotdeauna din belgug. putefi, dealtfel, sA vd convingeti, dacd dorili. Magazia e ve$nlc piind 9i in cabana mea focul aide toatd iarna,

V6d cd iubesti foarte

Copilul are singele

tinir qi o pitu16

fird intrerupere...

sat.

Ridicindu-se in picioare, pastorul ii intrnse mina Unchiului din munfi 9i mai ad6ugd: Md bizui pe infelepciunea dumitale pi sini sigur ci la iarnd te vei intoarce printre noi gi vom Il lar prletent, a$a cum am fost odinioari. Bunicul ii strinse mina cu putere gi_i ras_ punse cu tdrie in glas: Avefi o pirere prea bund despre mrne, domnule pastor, gi vd mulfumesc pentru asta, dar sd nu vd agteptali c6-mi voi schimba ho_ tirirea: nu, nu, copilul nu-l trimit la gcoatd gi nici eu n-am de gind sd md duc se trdiesc in

ingindurat. Dupd-masd., cind Heidi it intrebd: - Mergem la bunica? el rdspunse morocdos:

Apoi, bunicul rimase multd vreme tdcut si

nicul.

nu vreau s-o aud, o intrerupse morocdnos bu-

pentru o asemenea veste... Din partea mea, pofi sd duci vestea asta unde poftegti; nu te impiedic! Eu, ins6. nici Dete sari

spund cd s-a gindit mereu, in acegti ani de cind nu se mai vdzuseri, cd nu e drept sd lase vegnic in seama lui povara unui copil atit de mic, gi intr-o zi i-a venit ideea s_o duc6 in alt6 parte gi uite, chiar azi, s_a ivit o ocazie nemarpomenitd. In casa cea mai frumoasd din Frankfurt, trd.ia o familie de oameni foarte bogali. Aveau o fetite bolnavd, parali_ zatd., sd,rmana, care igi petrecea tot iimpul intr-un scaun cu rotile. Nimic nu_i lipsea feti_ 1ei, avea tot ce-gi dorea gi invita u.ure, .u rn preceptor; dar sdr6cu1a, se plictisea de moarte qi p6rintii ii cdutau o prieteni, care sd nu se_ mene cu nici un alt copil, Mdtuga Dete le_a descris-o pe nepoata ei, le-a ardtat ce fire are gi dumnealor o aiteapre pe Heidi s6 vind neintirziat, la Frankfurt. Nepoata ar avea in fala ei un viitor, cdci fetitra era foarte bolnavi ;l pannlu el n-ar putea trei fdri un cooil in preajma lor. Ai isprdvit? i-o t6ie scurt bunicul, care pini atunci o ascultase fdrd sd sufle o vorb6. Vai, izbucni Dete, te porfi cu mine de parcd aq fi o strdind care i1i indrugd nu $riu ce bazaconii. Zdu dacd te mai inleleg. Nu cred sd se gdseascd in toatd valea praitigan vreunul care s6 nu-i mullumeasci Domnului

atit de bine mai, mai si n_o recunoasci mdrturisind in felul acesta grija cu care o crescuse bunicul. Apoi
ardta

linu

si_i

in sus'' bosumflatd:

24

,4t

.{

.:

r$;
q,.

!
,

3
+.

ls, J.

$,:

i:

,1.

j]

.,
.i

(
/.

--'*r+.-.;,'.

sa mal

rle aceea n-rl trimiJi nici la gcoald, nici la bisericd. Tr)ate astca le-am aflat ios. in Ditrfli. Heidi e singurul copil al surr)rii mele qi nra simt respunzdtoare fa!5 de ea. Acum ii suridc rrr)rt)cul $l nu vreau sa ldsdm acest nr)r()c sa treaci pe lingi ea. De altfel, continui ea din ce in ce mai supdratd, mie prea pulin imi pasi de ce spui dumneata, toatd lumea e al6turi de mine. Dacd fii neapdrat ca povestca sd ajungd la tribunal, fr-rarte bine; afli ins6. Unchiule, ci mai sint nigte prJvegti mai vechi de care, sint sigurd, nu-[i va face nici o placere
auzl

Ei bine. daca-i aga. atunci sd-1i spLrir cu ce gindesc: copila asta impiinegte indarA lpt ani ;;i nu ;;tie nimic; nu vrei sd invelr-' ;i
_*r

\la a;reaprd. \u. nu. striga Dete spenara )i o apuca mai tare de mind, ca sA nu se poati smulgc
nrca.

din strinsoarea ei; nu de alta, dar se temea cil nu cumva, vazind-o pe bdtrinS, Heidi sd sc rAzgindeascd gi sd nu mai vrea sd plece cu clr

la Frankfurt.

in odaie si trinti menunchrul de nuielc cu atita putere, de se zgudr"r i


Peter d6du buzna

tr)atd casa. Bunica se sperie ingrozitrrr $l se nolca ln plcloare. Ce s-a intimplat'l intrebe mama lui Pe- cu calmul ei obignuit. De ce eqti a9a suter,
pdrat?

inteles numaidecit. Brigitte tocmai ii povestlse cd mai devremc r) vazuse pe Dete trccind spre cabana Unchiului din munii. In -erabd 9i trcntrrrind din tot corpul, deschise t'e reastra gi striga: Dctel N r-r rrc t'ura fetitra! Heidi necdjit6. Detc bdnuia dc unde veneau aceste chemdr.r Nu-i r-l nlmlc, nimic se lin Inrgtegte igteqte el; hai, hai., imbraqi, stringind ca intr-un clegte mina copilei, o c6-te gi s6 mergem, o gribi Detc; unde-fi sint trase dupd ea, alergind la vale din risputeri. ha ine le'l Md striga bunica, trebuie neapdrat s-i) Nu merg cu tine, rispunse Heidi. - Cum poli se fii atit de proasrd qi de in- vidl f ipa Heidi. Mdtuga insd. se impotrivi, spunindu-i cd trecapifinati?! Nu l-ai auzit pe bunicul rdu stribuie si-se grdbeascd dacd vor sd nu piardd gind ci nu mai vrea sd te vadi niciodat[ in tre nul. ln cele drn urma, Dete tr linigti, vorochii lui'/ N-ai intrcles ce vrea sd pleci cu bindu-i intruna despre lucrurilc frumgase pe mine'i Hai, nu te mai burzului agal Nici nu care avea sd le vad6 la Frankfurt gi dindu-i ptii ce frumos e la Frankfurt... $i apoi, dac6 toate asigurdrile c6 se pr)ate intoarce oricind, n-tr s6-fi plac6;i n-() se-tri placi, te intorci gi la bunica, daci n-tl sa-i placi; in felul 6sta, gata povestea. Pind atunci, numai bine ii cel pulin o sa aibd prilejul si-i aduci bunicii trcce ;i bunicului supararea. ceva frumos, care sd-i laca pldcere. Convinsd, Me pot intoarce deseard? intrebd Hcidi. Heidi inccpu sd trini pasul cu ea. - Cind vrci tu, ii rispur{se mdtuga, dar gi ce i-ag putea aduce bunicii, de 11 acum grdbe;te-te, cdci vreau sd ajungent in Frankfurt? intrebd ea. dupd up timp. scara asta la Mayenfeld pi miinc, dis-de-dimi$tiu pi eu, de pildi rrr;re piinige din u..neate, si ludm trcnul sprc Frankfurt. Ai s6 lca albc, cred cd i-ar prinde binc. si nu mar vezi ce iutc mcrgcm cu trenu[ gi cc repede mdnince, sir6cuJa., atita piinc neagrd... pofi veni inapoi... Da, da, ai drcptate. incuviinli Heidi. - vazut-o de multe ,.rri cum ii dddea bucata Unde te duci. Hcidi'? intrebd Percr cu am uimire,, zlrindu-le ire cele dtru[ drumc[c. ci de piine Iui Peter, fiindca era tarc pentrLr Trcbuic sd plec cu metu$a Detc lit ea. Hai sd fugim mai rcpede, ca sd-i por Frtrrtkf'urt, dar mai intii vreau s-o vdd Dc brrrrtlucc mirne citeva piinilc.
26

Bine, ia-.r cu tine si stric-rrl Dar si nu - mai vdd niciodati in ochii mei. oe nlcl r'6 unai Asta mi-ar mai lipsi, s-.r aud qi pe ea rorbind ca tine! strigd minirrs bdtrinul 9i rebr atard. trintind uga in urma lui. L-ai fdcut pc bunicul sd fie riu, spuse

Ne-au luat-o pe Heidi, bolborosi el, - sd plingd. gata Cum, cine'l intrebd bunica, ingrijtrratS.

HEIDI, FETITA I\iUNTILOR


a

in clipa in care micuta Clara o intreba pentru a doua oari daci e prea devreme, Dete'tinind-o de mini pe Heidi, se afla la poarti gi-l intreba pe vizitiul Johann daci poate s-tr

vadi pe domni$oara Rottenmeier'

Asta nu e treaba mea, ii rispunse vizi- sunati-l pe Sebastian $i-o si v[ spunl el. tiut; Dete suni qi peste putin timp veni Sebastian, imbricat intr-o livrea cu nasturi mari 9i rotunzi, 'aproape cit ochii lui. Ag vrea si intreb, repe6 Dete, dac[ o - vedea pe domnigoara Rottenmeier' pot

Sebastian ii didu acelapi rispuns: Asta nu-i treaba mea, apisati pe celilalt - qi sunali-o pe Tinette. buton

Capitolul

UN NOU CAPITOL $r ALrE iNrilvlprAnr


Aga cum

ii povestise mdtuga Dete Unchiu-

lui din munfi, micu]a Clara igi petrecea toatl ziua intr-un scaun cu rotile, plimbindu-se de colo pin6 colo. in frumoasa casi a domnului Sesemann, tatil ei. tn dimineala asta, se afla intr-o odaie spafioasi, lingi sufragerie. Odaia era mobilate cu tot felul db lucruri atrlgir toare, ce-i dideau o infitipre plicuti, 9i se
vedea limpede ci acesta era locul preferat al celor din casd. Datoriti unei biblioteci mari cu geamuri, i se mai spunea li sal6 de studii.

Dete suni pentru a doua oari. Tinette cobori cu o bonegicd albd in cap 9i, de la mijlocul scirii, intrebi ce doregte. Dete puse a treia oari aceeagi intrebare. Tinette se ficu nevdzuti, dar intr-o clipiti fu inapoi gi-i spuse cu un aer de ugoard batjocuri: Sinteti a$teptate... Apoi, Dete qi Heidi o urmari pinl in dreptul silii de studii, unde se opriri respectuoase in pragul uqii. Dete o mai tinea qi acum dc' mini pe Heidi, de teami ca nu cumva si facd vreo prostie, vhzind o casi atit de deosebiti de cabanele cu care era ea obisnuiti.

in

fiecare zi, micuta Clara primea aici vizita unui preceptor care o instruia, pe misura virstei gi a puterii ei de infelegere. Clara era trasi la fati ti ochii ei albagtri se uitau cu neribdare la ceasul din perete. E prea devreme? o intrebi ea pe domni- Rottenmeier, care stitea agezati la o goara masi de lucru qi tricota. imbricimintea domnigoarei pirea ciudate; purta o rochie cu un guler mare de tot 9i o pilirie in formi de clopot. Dupa moartea sotiei sale, domnul Sesemann, care obignuia s[ cilitoreasci foarte' rnult, ii incredinfase domnigoarei Rottenmeier conducerea casei, cu condilia si nu faci nirrric ce ar putea si nu fie pe placul fiicei sale Clara.

Domnigoara Rottenmeier se ridici incet de pe scaun gi, apropiindu-se de ele, o cercetd pe viitoarea prietend a Clarei. Heidi isi pusese rochita rogie gi pilirioara de pai. La prima vedere, domnigoara Rottenmeier nu pirea a fi mullumit6. Cum te cheami? o intrebi pe Heidi, care, la rindul ei, se uita cu atenfie la pildria ciudatl a' domnigoarei Rottenmeier. Heidi, rispunse ea, cu o voce limpede 5i sonori. Cum ai spus? intrebi domnigoara Rottenmeier uluiti. Asta nu e nume. Cum ai fost botezati? Nu $tiu... spuse Heidi cu seninitate. - Ce rispuns! izbucni indignati domni;;oara, cl6tinind din cap. Ascult6, Dete, tte'poata dumitale e zdpdciti sau prost crescuti'.' Eu am numai opt ani, interveni Hcicli,

nou gi ea, sdrdcu[a, nu intelegea de ce. Cum adici, opt ani?!'/ izbucni minioasd domnigoara Rottenmeier. Cu patru ani mai puiin decit Clara?!? Ce-ai invdtrat pini acuml

in ciuda faptului cd mituga ei o zgillir drn

O, nu' dealtfel miine plec inapoi ca sd-i duc bunicii nigte piinile proaspete gi gustoase. mii cu mine 9i s6 invdtdm impreuni. La inceput, o sd [i se pard foarte caraghios, fiindcd nu gtii sd citegti gi totul va fi nou pentru tine. Uneori, lecliile sint atit de lungi, incit dimineata pare fir6 de sfirgit gi preceptorul care vine zilnic de la ora zece pind, la prinz igi apropie cartea de ochi ca qi cum ar fi miop, dar gtiu cd la adipostul ei cascd pe rupte, gi domnigoara, din timp in timp, igi duce o batistd mare la ochi, ca gi cum ar induioga-o ce citim, dar gi ea se ascunde ca si cagte. Dar dacd, din nenorocire, casc Ai eu, ia imediat o sticli cu unturd de pegte, zicind ci slSbesc. E apa de groaznic la gust, ci prefer si-mi inghit
ciscatul,

Hm, cum vdd, e$ti intr-adevdr o fetitrd ciudat6. Ai mei te-au chemat anume ca sd rd-

$i la ce qcoali? La nrcl uua, rdspunse Heidi cu senin6Iate.


Cum?! Vrei poate s6 spui c6 nu gtii sd citegti?
!

Nimic, spuse Heidi adevdrul adevirat. - Dete, incepu din nou domnigoara Rottenmeier, dupd un scurt timp de ticere, fetila asta nu e cum ne-am infeles! De ce mi-ai
adus-o?

9i nici Peter nu ;rie. - Nu, Vai de noi, ce ne facem?! Poftim, nu $tie se citeascd! gi ce gtii?

Dete insd nu se pierdu cu firea: Dimpotrivd, domnigoar6, spuse ea; eu cred cd este intocmai aga cum afi cerut-o. AJi steruit foarte mult sd nu semene cu nici o altd fetili. De aceea m-am gindit la ea, firndc6, gti1i, la noi, pe misurd ce cresc, copiii incep sd semene repede intre ei. Acum, ins6, vi rog sd mi iertafi, trebuie sl mi duc la st6pinii mei. Dacd dumnealor o sd-mi dea voie, mai dau eu pe aici, sd vdd cum merg lucrurile
.

Apoi, fdcind o plecdciune, Dete pdrdsi inciperea qi porni gribitd sd coboare scdrile.
Domnigoara Rottenmeier se ridicd iute de pe scaun, cici, dacd fetila urma sd rimind, trebuia sd pund la punct o mullime de lucruri
ei.

Cind auzi Heidi cd e vorba si invete si citeasc6, clStinl trist din cap, Clara ii spuse: Firi discufie Heidi, trebuie sd qtii s6 cite$ti, ca toati lumea, preceptorul e tare bun, ai sd vezi, explicd totul foarte bine. Dar nu-i nimic daci nu-l infelegi, cel mai bine e si ai rdbdare gi, mai ales, si nu-i pui intrebdri; sd taci 9i cu cit ifi va da mai pufine explicagii, cu atit mai multe vei infelege; li, dupi ce ai inv61at lecfia, incepi si te descurci foarte bine.

ifi dai seama ce a vrut s6-tri spund...

cu mituga

Heidi stdtu un timp singur6, in pragul uqii, apoi se indreptd spre fotoliul Clarei, care ii facuse semn sa se apropie. Cum fi-ar plicea sd-1i spun, Heidi sau Adelheid? o intrebl micuta infirmd. mine mi cheamd Heidi. - Pe Foarte bine, aga o sd-1i spun, degi n-am mai auzit niciodati numele dsta pind acum. $i nici o fetitrd ca tine n-am mai vdzut. Pdrul a fost intotdearma a$a scurt gi cirlion[at? Cred cd da. rdspunse Heidi. IJi pare bine cd ai venit la Frankfurt?
28

in stare, multd vreme, sd se dezmeticeasci. isi frecd pleoapele, se mai uitd o dati gi incd o datd in jurul ei, dar de vizut vedea mereu aceleagi lucruri in sfirgit, se dumiri: dormise intr-un pat mare, cu afternut alb, intr-o camerd inaltd 9i spalioasi. Lumina pdtrundea acolo prin nigte ferestre mari, cu perdele frumoase, tot albe. in fa;a ei. tin96 perete, se afla un divan de toatd splendoarea, iar ghivece cu flori, de o rari frumusete, inveseleau
incdoerea.

A doua zi, cind deschise ochii, Heidi nu t'u

9i explicaliile domniqoarei Rottenmeier. Siri iute din pat, se imbrdcd qi incepu

I;i aminti c[ se afla la Frankfurt qi ziua de ieri ii veni din nou in minte, pind la sfaturile
sa
a

alerge de la o fereastri la alta, in dorinta de

ilt:.lt]t. I.[.t I 1,,\ NtuN"f lt.{)R


vedea cerul gi pimintul. In spatele perdelelor albe., insi, se simfea ca o pasdre intr-o colivie. Incotro se uita, nu zbrea decit zidurile caselor vecine. De fapt, era incd foarte devreme. La munte se inv61ase, ce-i drept, sd se scoale cu noaptea in cap gi s6 iasi repede in pragul ugii, de unde privea culoara cerului gi se uita

Heidi incercd din rasuunteri sd deschidd tereastra, dar nu izbuti. Lasd, las6, nu te mai obosi, ii spuse - zimbindu-i prietenos; vid cd nu poti f Clara nici eu nu pot si te ajut, dar cum.il gisegti pe Sebastian, roag6-l pe el qi ai sd vezi cd 1i-.r
r

si

deschide

cu

pldcere.

vadd daci soarele poleia cu razele sale

crestele stincoase si dacd floricelele au deschis

Acum, Heidi avea simldmintul ci se afld inchisi intr-o colivie frumoasi de aur, ca o pasire dornici s6-qi ia zborul spre indllimile
albastre. Dupi ce se incredin16 cd toatd strddania ei de a vedea imprejurimile era zadarnicd, incepu sd chibzuiasce cum ar putea iegi afar6. ca si meargi sd vadd cimpia. Dar, daci igi aduce bine aminte, ieri, inainte de a intra in aceasti casd frumoasd, nu cilcase decit pe pietre... Deodat6, se deschise uga 9i Tinette igi

si ele ochii.

Heidi era fericitd sd afle c6 ferestrc' puteau fi deschise: in felul [sta, cel putin. area prilejul si priveasci gi ea, din cind in cind.
imprejurimile...

riutdcios gi batjocoritor al cameristei, iqi inchipui ci aceasta voise si-i spund se nu se apropie de ea. Trase deci un scaun de lingi masd qi se agez6, a$teptind cu ribdare si vadd ce avea sb se mai intimple. La scurt timp dupd aceea, intrd in odaie, ca o vijelie,
domnigoara Rottenmeier. Ce-i asta, Adelheid, se rdsti ea, nu gtii ce-i micul dejun? Hai, repede!... Heidi o urmd numaidecit in sufragerie, unde Clara a$tepta de citeva minute, dar o salutd bucuroasi. Era siguri c5 avea si asiste, ca gi ieri, la o mulfime de scene vesele. Dar Heidi i9i minci foarte cuminte tartina, biu cearul gi masa lui sfirgit in linigte. Apoi Sebastian o duse pe Clara in sala de studii 9i domniqoara Rottenmeier o rugd pe Heidi si stea cu btrlnava pind avea sd soseascd dr)mnul preceptor. De indati ce rimaserd singure, Heidi o intrebe pe colega ei cum ar putea tace si se uite un pic afard. Foarte simplu, rispunse ea, deschizi fe-

viri capul iniuntru, spunind scurt: Micul dejun e gata!... $i dispiru. Heidi nu intelese ci era invitatd la gustarea de dimineatl ci, dimpotrivi, zdrind chipul

lntf-O Zl L lafa ll Ceru lul Het ': sa l Dtlr\ i:teasci despre felul cum trdia .'i : r a ca sA Heidi ii povesti tot ce qtia desp i e mun!u inalti, despre bunicul ei, despre bunica. despre Peter qi despre pdquni gi capre... intre timp, sosi gi preceptorul, dar domn:soara Rottenmeier nu-l conduse, ca de obicer. rlirect in sala de'studii, ci il invitd mai intii iri suiragerie, ca s6-i poatd vorbi in linigte despre noua venitd. ii aritd, inainte de toate in ce incurcdturd se afla: nu de mult, i-a scris domnului Sesemann, care mai tot timpul gi-l petrecea la Paris, ci, de citeva luni micula Clara igi dorea o colegl de invafaturi :L totodat[ o camarad[ in timpul liber. Chra;
.

ea, domigoara Rottenmeier, linuse sd menlitrin amintita scrisoare, cd o asemenea

neze,

gi te ::astra

ui1i.

prietend i-ar prinde bine Clarei, din toare punctele de vedere. Domnul Sesemann i-a rdspuns ci nu are nimic impotrivd, cu condilia ca viitoarea prieteni si fie de virsta fiicer lui, cdci pentru nimic in lume nu ar ingadui ca un copil mic sd fie chinuit in casa lui. Domnigoara Rottenmeier considerd obser\afia de prisos (cui i-ar da prin minte sd chrnuiasci un copil in aceaste casd?). $i continuA indignatd, spunind cum a fost ingelat5, cu .r fetitd adusi de cineva qi, in incheiere, ii povesti preceptorului despre totala lipsd de educafie a noii venite, f[cindu-l sd inleleaga ca ra fi nevoie s-o invele nu numai alfabetul, ci ;i cele mai elementare reguli ale bunei cuviinle. Singura salvare din aceastd situatrie nefericiri ar fi, dupd pdrerea ei, ca domnul preceptor :A declare cu hotdrire cd doi cooii cu firr atit d:

rite nu pot invdfa impreuna. Asta ar fr dc .riuns pentru ca d()mnul Sesemann sd trirtritA ,-',,pilul inapoi, de unde venise. Acum ea ltu rrrai putea face nimic fdrd incuviinfarea dr)mrrtrlui Scsemann. care gtie de venirea fetitei. Domnul preceptr)r era un om t'oarte chibzuit gi niciodatd nu se grdbea s6 judece lucrurile, inainte de a gti exact despre spre ce este vorba. O liniqti PU domnigoara R,.rttenmeier, ardtindu-i cd daca una din fetile e mai avansata la invdJiturd, asta nu inseamnd ci r) fiettrdd buni de predare n-ar putea sd o aducd' f,):irte curind,9i pe ccalaltd la acelagi nivel. Vazind c6 preceptorul nu-i impdrtdqeqte pdrerea, ba' mai mult, era dornic sd predca din rrou alfabetul, domnigoara il pofti numaidecit in sala de studii. Ea, insi, nu rdmase, ci se retrase repede in camera ei, nu de alta, dar ii era sili sd mai asculte Dentru a nu stiu cila oard bolborr)sirea alfabetului. Umbla de crrlo pind coirr prin tldaie, frdmintatd de un singrrr sind: cum se se Doarte servitorii cu Adelhcid. Domnul Sesemann i-a scris foarte clar cd ferlta va trebui s6 fie socotiti de-a casei gi trrate lumea sd se oilarte frumos cu ea. Der)datd, un zgomot cumplit, provncat de cdderea unor obiecte in sala de studii, urmat de i) \ occ deznedijduitd care-l chema in ajutor pe Sebastian, o smulse din meditalia ei adinca. Se repezi imediat intr-acolo', qi ce si vadd'l
.lrle

A: Micula dtrmnigoarA vrea sa pf lveasc6 afara, spuse Sebastian, gi, luind-rr lcpcde' in bra1e. rr urcd pe un scaun.
Heidi se intoarse repede spre el, De
la

dezan'ta-

git6:
vede -Nuse ire $i niFre ca se.
a

nlmlc, decit o stradd pietru-

alti

fereastr[ vedem

ltceva'l

Nir, rispunse Sebastian., vederea e acceagi, peste tot.

dinlatl cd treci.tclrii, cc pdreau foarte grdbili, n-aveau timp s6-i rispundi, se aprilpie de,.rdatl de un bdielandru ce stitea intr-un c,-r11, tinind in brate un animal ciudat qi o flagnetd

urla urrei biserici inalte. uitagi-vd, cum e cca de colo, cu o bil6 de aur in virful sigelii; de acolo se deschide o priveliqte frumtrasd a irrtregului oraq qi puteli vedea qi imprejurimilc. Heidi cobori iute scara si. deschizinrl p()ilrta clddirii. se trczi direct in stradd. De lit f-ereastri, i se piruse cd turla e chiar in fala ei, gi n-avea decit si treacd strada ca sd ajungi la ea. Dar nu cra aqa. Rdtdci un timp pe strdzile Frankfurtului $i tr)t nu vizu nimic, incret

$i de unde s-ar putea vedea pind clcparte., in vale? - Pentru asta ar tre bui sd vi urcatri i
rr

Toate

tr cdlimari

cirlile

intrebi ea.

mlca ln sDlnarc. Unde e turla aceea inaltd

;i ascutritS'? il

prelingea pe unile nu-i

z\,cea risturnati qi ce rnea [a se podea gi pe covtrr. Heidi ia-o de

9i rechizitele gcolare erau pe jr)s,

Ce turl6'l Habar n-am. - Nu stii nici o biserici cu o sageata in virf?


Cum sd nu, gtiu... Atunci, hai pi mi-o arat6... Dc ar6tat ti-() ardt eu. dar mai intii trcsa-ml spul ce-mr dai in schimb.
idi se scotrrci prin buzunare gi sclrase o p()za pe care crau plcrall nigte trandafiri roqii. -f inea mult la aceastd prtzd., cdci o capd.tase in clar de la Clara; totu$i, i-o oferi. Bdietandrul se uitd la pozd ti cldtind din cap', in semn de nemullumire. Dar ce vrei? il intrebd Heicli. luind in.,He

Ei, bravtr, nimic de zis., frumrrasd trcab[! strigd ea cu reutate. Covorul, cirtile.,
privitei, nu-i

g.igule[ul de lucru, toate inecate in cerneald. .Asemenea debandadd nu mi-a fost dat sd rdd. A cui e isprava'l Fdrd indoiald, a neis-

Preceptorul stdtea in picioare gi se uita nauc, spenat dc plllluhclc pnclnulte...

aSa'?

lui Heidi, deschisc eca mai mare fereastre; Heidi alergi intr-lc()l'.); dar era prea mici gi nu ajungea decit pind la pervaz.
Sebastian. la rugdnrirrtea
30

i)ol

poza.

Bani, rdspunse bdiatul. Bani n-am. $i cit ai vrea'f

HEIDI. FETITA MUNTILOR

Pei, douizeci de centimc. - Bine. hai! Porniri impreuni pe o stradi lungd cc parc6, nu se rnai sfirgea. La un moment dal. Heidi il intrebd pe biiat ce duce in spate. pi astfel afli ci povara lui era o fla$net6, carc, atunci cind invirteSti inanivela, cinti un citl tcc lrumos. In slirgit, ajunseri in fap unei'biserici cu turla inalti. Cum si intru, daci ugile sint inchise'l

broasc6, apoi uga se deschise gi in prag se ivi

inci douizeci de centitrtc. in clipa aceea, se auzi un scirtiit de cheie in

un bitrin. Mai intii'se uiti mirat in jurul lui. apoi se indrepti amenintitor spre cei doi conii.

De ce ati sunat? se risti el minios. Nu ititi se citili? Ce scrie aici, desupra soneriei'l .,Pentru cei ce doresc si viziteze turla".

- Heidi. intrebi
cordon.

Habar n-am. Deodat[, Heidi ziri o sonerie gi trase de


attepti alcl, plna ma intorc, ca -Tum6 si-mi ar6fi drumul rnapol. Altfel mi pierd. imi dai ca sa te duc $i acas6'l -$iCit cit mai vrei'l

rara

sa

in-tu116. Ce si faci acolo?! Si cine te-a trimis? in- bdtrinul. trebi


Cum ce si fac? Vreau sd vdd priveligtea, - tot. raspunse Heidi. atita Bdtrinul crezu cd glumegte gi se rdloi la ea: Bagd de seamd, daci te mai prind pe aicea, o pileqti ai infeles? gi, zicind aceste - 9i didu si intre inapoi in cuvinte, se intoarse brsericl; dar Heidi fugi dupd el, apucindu-l de hain6., ii spuse cu o voce rugdtoare: Ldsa{i-md, numai de data asta... Induioqat de privirea blajind a copilei, bitrinul o lui de mind gi-i spuse pe un ton vesel:

cu degetul spre Heidi. Aceasta se apropie de paznlc $l-l spuse foarte cuviincios: $titri, de fapt, eu asta voiam, si md urc

spuni o vorbd, baielandrul arati

nat. Minunindu-se de fetila rdmasd cu gura cdscatd in fala acestui tablou ciudat, neobiSnuit pentru ea, bitrinul paznic ii spuse: Hai, vino si-i vezi puii, dacd egti cu mine, mama lor n-o seJi face nici un rdu. La acest indemn, Heidi prinse curaj fi, apropiindu-se de coqul pisicilor, izbucni de
bucurie:

Ah, ce drigule sint! $i ce frumos se joacd!...


Nu mai putea de dragul miculelor animale, care sireau de zor gi cideau qrimadl unele
peste altele Vrei gi tu una? o intrebd paznicul zim. bind. Una numai pentru mine?! gi de tot? se mlra Heidi, nevenindu-i si cread6. Da, numai pentru tine. $i dac6 vrei, 1i le dau pe toate, numai sd ai unde sd le 1ii, spuse paznicul, fericit sd scape de ele f6rd a fi nevoit si le arunce ori si le inece. in casa noastri e loc destul, il asigurd Heidi. Vai, ce-o sd se mai bucure Clara cind o si vadi nigte pisicufe atit de drdgilaqe! Cum ag putea si te iau? gi fdri sd mai a$tepte rbspunsul, Heidi apuci vreo doui in mini, dar mama pisicilor se repezi la ea, furioasi. Dd-mi adresa qi 1i le aduc eu, miine dimineafi, spuse paznicul, in timp ce-gi mingiia cu gingdgie vechea prieteni, care, de ani de zlle, trd,ia aldturi de el, in bisericd, unde gdsea zilnic cel puiin o duzini de gobolani qi datoritS acestui osp61 era atit de mare gi de gras6. Locuiesc la domnul Sesemann, ii explicd Heidi, adiugind cd deasupra porfii se afld un cap mare de ciine cu un inel de aur in

Bine, dacd trii - mine. cu

atit de mult si urci, hai

Baiatul nu se ridicl de pe treapta scirii, unde se a$ezase intre timp, qi f6cu semn cu mina ci el nu se duce. Condusi de bdtrinul paznic, Heidi urci mai intii o mullime de trepte de lemn, la capdtul cdrora incepea o scard inalti. Ajuns in virful ei, b[trinul o ridicd pe Heidi in brale gi o sdltd in sus in dreptul unei ferestre man. De acolo, Heidi zdri in fala ei o invilm65eal6 mare de acoperiguri, turle gi coguri. Dezamd,git6,, intoarse capul gi spuse: Nu asta md agteptam eu si vdd. - Ce poate infelege un copil de virsta ta dintr-o priveligte atit de frumoasi? mormii bitrinul paznrc. Hai, coboar6, 9i altd datd sd nu te mai prind ci suni la u;a bisericii. La intoarcere, trecura prin dreptul clmdru;ei in care locuia paznicul. in mijlocul ei, Heidi ziri o pisicd toldnitd intr-un coqulel de nuiele. Cind se apropie de ea, pisica incepu sI se zbirleascd, de parci ar fi vrut si-i atragi atenfia sd nu se apropie prea mult. Heidi se opri gi se uitS la ea, cu ochii fermecafi: nu mai vizuse niciodati o pisicd atit de grasi. in
coquleI se lSfbiau, inghesuindu-se una in alta, opt pisicufe, care parcd, se intreceau in mieu32

guri. Bdtrinul paznic,, care trdia de atifia ani in turnul bisericii, cuno$tea mai toate casele din ora$, ca si nu mai vorbim de faptul cd era prieten bun cu Sebastian. O gtiu, rispunse el, dar de cine si intreb? Cdci nu egti tu domnigoara Sesema,nn. Nu, dar Clara o sd se bucure grozav cind o si vadi pisicutele astea atit de dr6gilage.

Bdtrinul ar

fi vrut sd coboare. dar Heidi nu

t 'frr,., i

ifr 6j lf ': 'i 4q , .:d

* .fi t ' fg:,*i-" I --f

.,- * ;ia

; li

: -t*
F
J.o

'-,' ' &," -*' q.*".t" ., ; k , s '!


*-'
:i . ::*

..*'a
H."#

- fei!
.!,

.c
it
!i

,J .{

;;

ri -l
.",:
'

's,,

.;

'1
,"a.:.:+

r;":t

.'

;;:

*{ {

f
t

pisicilor. Ag vr'ea sd iau doud acuma. una Denrru Clara gi una pentru mine. Se prlate? intrebd
ea.

se mal sltura prrvind jocul neastimpdrat al

voie gi ai colindat strdzile ca un copil ai nimdnui. Aga ceva nu s-a mai pomenit... ,,Miau!" se auzi deodatd qi dtrmni5oara Rottenmeier amuti. Apoi, sdrind in sus de f.ririe, izbucni:
Cum?!

Haba r n-am unde vine aceaste cas6, ii rispunse b diatul, ridicind din u meri. apucd atunci s6-i spuni tot ce $tia despre casa in care locuia, dar micuJul flagnetar rdsucea intruna din cap, dindu-i a inJelege
se

rrul

Momind-o cu o strachind cu lapte, bdtrinul o scoase pe mamd din odii$, ldsind-o pe Heidi s6 aleagd doi puigori. in culmea fericirii, lud unul galben pi unul alb pi-i bdgd in buzunarele de la gorf. Cind iegi in stradd, il rugd pe micuJul flagnetar s-o duc6 acasi, la domSesemann.

Heidi

De ce nu incetezi cu miorlditul, daci vezi c6, asta o supird pe domnigilara ntrastrd?


intrebd Clara, uitindu-se la Heidi cu blindele. Nu eu miorldi, pisicu1ele... izbuti in cele din urmi si ingaime biata Heidi. Cum?! Pisici in casa asta?!

Ajunge! tripd domnigoara Rotrenmeier. Ridicd-te gi p6rdsegte imediat sufraseria.

Lui Sebastian mai-mai sd-i scape platoul din min5, atit de tare il pufnise risul.

gi glume proaste'? Bagd de seam6.., Nu fac... incepu Heidi, dar n-apucd se-$i rosteasci gindul pind la cap6t, cind fu intreruptd de alte doud miorldituri.
Iacl

Dupi ce cd egti vinovatd, mai

ca nu

gtie

mare. cu acoperigul aga. $i desen6, cu ardtitorul, () curbd mare in aer. Muzicantul rr infeIese, Heidi il urm6, gi nu mult dup6 aceea a.iunserd in fala casei. Heidi apisd pe butonul srrneriei si Scbastian veni numaidecit si deschidd. O lds6 si intre gi, in aceeagi clipd, trinti iute uga, strieind;
repede! Flagnetarul rdmase trdsnit.

Stai putin, incepu si-i explicc Heidi cind te uili pe fereasrri afard, vezi o clddirc

si

lngrrrzrtA, d()mni$r)ara strigi sd vini Tinette


Sebastian.

Pleaci, pleacd

Nu pricepea ni-

mlc.

Pleacdl reped Sebatian,, in timp ce urca scdrile. Toatl lumea e la masd gi domnigoara iroastrd e ca un butoi de pulbere , gata si cxplodeze. Apoi. cu o vocc' ntai bla jind, addLrgri: Ce idee gi pe dumneavoastrl, miculd domnis;ard, sd batetri strizile aga, tira nici un
f

rlSt..

Heidi intrd in sufragerie. Dr)mni$oara R()ttenmeier nici nu se uitd la ea, in timp ce Clara nu scotea un cuvint. Tlcerea lor o sperie un pic. Abia dupi ce se agezi la masd, domnigoara se intoarse spre ea gi-i spuse cu asprime in glas: O sd stau de vorbi cu tine, mai ti rziu, Adelheid; deocamdati vreau sd-tri spun ci te porfi foarte urit. Ai iesit din casd flrd s6 ceri
34

Luafi animalele astea oribile qi gonili-le, - ea, apoi se retrase in sala de studii strigd si incuie uga cu cheia, cdci, pentru ea, pisicile erau vieluitoarele cele mai fir.)roase din lume. Sebastian intrd in sufragerie cu zimbetul pe buze. ln tlmp ce o servea pe Heidi, bigase de seami cam despre ce-i vorba gi, prevdzdtor cum era, iegise, cdutindu-si de lucru la bucdtirie. Nu de alta, dar, gtiind ce avea sd se intimple, se temea cd nu va fi in stare sd-qi st6pineasci risul. Acum, in sufragerie, domnea o linipte desdvirqitd. Heidi si Ctara se iucau fiecare cu pisicula ei. Spune-mi, te rog, dr)ntnule Sebastian, rru $tii un loc unde am putea ascunde pisiculcle, aga fel incit domniqoara s6 nu le vad6? il intrebe Clara. O sI ne iucdm cu ele numai cind sintem singure.

Se n-aveti nici o grua, OOmnl$()ara Clara; le duc eu intr-un loc ferit unde doamnele fricoase nu se duc niciodaf. Vd rog sd avetri incredere in mine, o asigurd Sebastian. rizind pe sub mustafe. Era bucuros in sinea lui de supd.rarea domnigoarei Rottenmeier si t'e ric it c6 asemenea momente hazlii vor mai fi

HEIDI. FETITA MUNTILOR

si in viitor, cu duiumul.

care, domnigoara Rottenmeier cripi u$a sufrageriei Si intrebi daci fioroasele animale au dispirut din casl. Sebastian o ihcredinti cd porunca a fost indepliniti intocmai 9i, luind in grabi pisicufele, dispiru cu ele intr-o cli-

Tirziu de tot, cind se apropie ora de cul-

pit6. Heidi scipi deocamdatl de mustrarea promisi, cici istoviti de emotiile 9i necazurile pricinuite de purtarea micu;ei domnigoare, guvernanta amini discutia pentru a doua zi' Se retrase, tlcut6, in camera ei, iar fetilele se duseri gi ele si se culce, bucuroase cd pisicu;ele aveau un culcug bun 9i sigur'