METODE DE RECUPERARE MEDICAL B.F.

T N LORDOZ

PLANUL LUCRARII.
PARTEA I
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Generaliti;
Definiie i etiopatogenie;
Etiologia i anatomie patologic;
Simptomatologia (istoricul bolii, anamneza general, starea prezent i simptome);
Criterii pentru susinerea diagnosticului (examen clinic, radiologic i de laborator);
Evolutie i prognostic;
Tratament;

PARTEA II
8. Terapia prin masaj:
A. Definiie
B. Efectele fiziologice ale masajului
C. Descrierea anatomic a regiuni
D. Tehnica masajului.
9. Kinetoterapia i exercitii C.F.M.
10. Presopunctura
11. Statiunile balneo-climaterice

PARTEA I
1.GENERALITI
Coloana vertebral are direcie vertical, ns nu este dreapt. n ansamblul su
prezint urmtoarele curburi :
n plan sagital (antero posterior), concave posterior, numite lordoze (n regiunea
cervical i lombar) i concave anterior, numite cifoze (n regiunea toracal i a osului
sacrum) ;
n plan frontal (lateral), numite scolioze ;
Curburile transform coloana ntr-un resort spiralat i i confer o rezisten sporit la
diferite ncrcturi comparativ cu o coloan dreapt. Rezistena la presiune crete n raport cu
numrul curburilor la ptrat plus 1, conform formulei : R = n 2 +1 = 4 x 4 + 1 = 17.
CURBURILE ANTERO-POSTERIOARE.
Coloana vertebrala are patru curburi antero-posterioare:
- Curbura cervicala are convexitatea orientat anterior i este puin pronunat. Ea se
ntinde ntre atlas (C1) i a doua vertebr toracal (T2);
- Curbura toracal se numete curbur dorsal. Ea are convexitatea napoi i este cea
mai ntinsa dintre toate curburile coloanei vertebrale, fiind cuprins ntre T1 i T12;
- Curbura lombar are convexitatea ndreptata anterior i se ntinde de-a lungul celor
cinci vertebre lombare, fiind mai accentuat n dreptul ultimelor trei vertebre. Aceast
curbur este mai accentuat la femei;
- Curbura sacro-coccigiana are convexitatea ndreptat posterior i se ntinde pe toat
lungimea sacrului i coccisului.
Curburile antero-posterioare ale coloanei vertebrale reprezint un caracter specific omului
i apariia lor este n legtur cu mersul biped, adic cu pozitia ortostatica ; curburile au un rol
important n pstrarea poziiei normale a corpului, att n poziie static ct i n poziie de
mers. Ele au rolul de a amortiza anumite fore care se exercit asupra coloanei vertebrale.
Curburile coloanei vertebrale care au convexitatea ndreptata anterior se mai numesc i
lordoze; putem vorbi despre lordoza cervical i lordoza lombar. Din cauze variate aceste
curburi fiziologice isi pot schimba raza de curbura, devenind mai accentuate i dau stari
patologice care deformeaza coloana vertebrala si intreg corpul.
2. DEFINITIE SI ETIOPATOGENIE.
Lordoza reprezinta o deviaie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu concavitatea
indreptata posterior, prin accentuarea curburilor fiziologice.
Lordozele sunt fiziologice in regiunea cervicala si lombara pana la un anumit grad.
Exagerarea lor mai ales in regiunea lombara la bolnavii cu scolioza idiopatica, toracala, pune

probleme terapeutice deosebite. Limita dintre normal si patologic este destul de greu de
precizat in cazul lordozelor.
Lordoza din regiunea toracala este mai grava daca ajunge la T3 si patologica daca ajunge sa
intercepteze T12. O lordoza atat de inalta afecteaza organele mediastinale si in special cordul
si vasele mari.
Localizarea lordozelor este variata, dar cel mai des este intalnita in regiunea lombara sau
toraco-lombara si pot intalnii diverse forme clinice:
- Lordoza statica (de obicei profesionala) poate aparea in cazuri patologice si este
deosebit de suparatoare (displezie luxanta a ambelor solduri, coxalgie, etc.). De
asemenea se poate intalni la femeile obinuite sa poarte permanent incaltaminte cu
tocuri inalte, precum si la cifotici sau bolnavii cu pelvisul basculant posterior (sacroorizontalizat).
- Lordoza dinamica cu patologie neurologica diversa, distrofica sau ca rezultat al
dezechilibrului dintre flexorii si extensorii trunchiului (exemplu: atoniile abdominale,
rahitism, tumori, tulburari digestive).
- Lordoza fixa care apare in urmatoarele circumstante: la adolescenti (lordoza dureroasa
a adolescentilor, posttraumatic ca rezultat a unei retractii fibroase post-inflamatorie
sau dezechilibrelor sacrococcigiene prin alunecari ale vertebrelor).
Lordozele pot avea cauze multiple de producere: rahitism, osteoporoze, torticolis,
afectiuni posttraumatice, boli ale sistemului nervos central, paralizia spastica, spondilita
anchilozanta, tulburari de auz, atitudini vicioase si datorita spondilozelor la nivelul coloanei
lombare.
Lordoza este mai frecventa la femei, in special cele care poarta tocuri inalte si dupa
nastere datorita atoniei musculare abdominale.
Lordoza o intalnim des la gimnaste, inotatoare, gravide, persoane grase, la balerine (din
cauza mersului pe varfuri), la persoane care poarta incaltaminte cu tocuri inalte (se produce un
dezechilibru spre inainte ce se compenseaza prin inclinarea trunchiului inapoi in curbura
lombara).
CLASIFICARE DUPA CAUZE:
Lordozele pot imbraca diferite forme:
- inclinarea sau lordoza statica, ce apare la cifotici sau la bolnavi cu pelvisul basculat
posterior.
- lordoze fixe care apar dupa traumatisme sau ca rezultat al unei retractii fibroase
postinflamatorii.
- lordoze de sinergie dinamica rezultat al dezechilibrului dintre flexorii si extensorii
trunchiului (atoniile abdominale din rahitism, tumori).
LORDOZA FIXA:
Este dureroasa in general si apare in urmatoarele circumstante:
- la adolescenti;

post-traumatic ;
secundar dezechilibrelor sacro-coccigiene;
prin alunecari ale vertebrelor.

LORDOZA STATICA (PROFESIONALA):

Poate apare si in cazuri patologice si este deosebit de suparatoare. Deasemenea o putem
intalni la femeile obisnuite sa poarte permanent incaltaminte cu tocuri inalte.
LORDOZA DINAMICA:
Aceasta forma clinica are etiologie patologica, neurologica, si distrofica: rahitism, tulburari
digestive, tumorale (abdominala), fiziologica (sarcina).
ANATOMIE PATOLOGIC
Gatul si capul raman pe verticala sau se inclina inainte pentru a compensa curbura
lordotica cervicala.
In regiunea lombara, bazinul prezinta o anteversie accentuata tinzand sa se culce pe
orizontala. Abdomenul proemina inainte, iar membrele inferioare sunt intinse din genunchi
sau cu genunchii in hiperextensie (genum recurvatum).
Cu timpul hiperlordoza va avea repercursiuni asupra apofizelor spinoase la care se vor
produce leziuni de uzur.
Devine patologica cand curbura lordotica fiziologica este depasita ca amplitudine sau cand
este localizata in regiunea dorsala.
Dupa Vadervael, statul la verticala accentueaza curburile fiziologice ale coloanei, scurtand
spinalii, ei fiind muschii care lordozeaza si nu greutatea corpului si slabiciunea axtensorilor. O
cauza care determina compensarea lordotica ar fi mobilitatea redusa in miscarea de abductie a
membrelor, -450 pentru articulatia coxo-femurala si 90 0 pentru articulatia scapulo-humerala,
iar depasirea acestor limite secaracterizeaza prin lordoze.
Lordoza este la originea tuturor devierilor de coloana vertebrala deoarece omul prin
ridicarea sa la verticala, de la pozitia de patruped si prin miscarea membrelor, pornind de la o
amplitudine medie, nu face altceva decat sa accentueze lordozele fiziologice.
Prin ridicarea la verticala, corpul trebuie sa-si gaseasca un echilibru care nu se realizeaza
atat contractia muschilor posteriori care ar fi antagonisti ce trage corpul inainte:
- Abdomenul inainte (cifoza dorsala);
- Spatele inapoi (cifoza dorsala);
- Capul inainte (lordoza cervicala).
Pe de alta parte, miscarile de proiectuie anterioara a bratelor si de extensie a coapselor peste
o anumita limita, nu se poate face decat cu compensare lordotica.
Muschii spinali, extensori ai coloanei vertebrale, am vazut ca produc lordoza, in
compensare - cifoza. Ei mai au si o actiune de rotatori si flexori laterali (sistemul
tranzversospinos), ai coloanei si deci pot contribui si la formarea scoliozei de unde rezulta ca
la originea deviatiilor coloanei nu sunt decat lordoze.
S-a constatat ca spatiul popliteu al membrelor inferioare ar fi o a reia concavitate
posterioara impreuna cu celelalte doua: lombara si cervicala. Incercand sa intindem picioarele
din genunchi, din pozitia sezand, acest lucru nu este posibil decat prin stergerea curburii

lordotice, mai ales cea lombara si invers cautand sa redresam curbura lombara, aceasta nu se
poate face decat indoind usor picioarele din genunchi.
S-a constatat ca lordoza este insotita de rotarea interna a membrelor inferioare si
superioare.
Se poate spune ca muschiul diafragmei in afara actiunii sale in respiratie este un muschi
lordozat daca tinem seama de insertiile lui pe vertebrele 2, 3 i chiar 4 lombare.
Accentuarea curburii lordotice prin anteversia bazinului este posibil n cazurile
urmatoare:
- Atonia abdominalilor, in special al dreptului abdominal. Miscarile nesustinute anterior
trag coloana lombara, de care sunt fixate si abdomenul proemina.
- Astenia generala continua sau ocazionala, lipseste individul de tonusul posturii,
lasandu-se apasat de greutatea corpului sustinut, se poate spune ca sustinerea este
facuta numai de ligamente fare participarea continua a musculaturii erectoare.
- Atonia gvadricepsului care determina o flexie a genunchilor prin relaxarea ischiogambierilor;
- Rotatorii membrelor superioare si inferioare hipotonice, contribuie la accentuarea
lordozelor cervicale si lombare. Acesti muschi sunt corectori.
- Folosirea incorecta a inspiratiei diafragmatice care poate contribui la lordozare.
- Muschii spinali (cervicali si lombari) hipertonici sunt scurtati.
Afeciunile care pot nsoi lodoza sunt:
- Luxatile congenitale de sold bilaterale;
- Spondilita anchilozanta;
Miopatiile prin lezarea muschilor fesieri.
FIZIOPATOLOGIE:
Pentru instituirea unui trarament corect si eficient este necesar in primul rand sa cunoastem
particularitatile fizio-patogenice ale regiuni respective.
De o parte si de alta a santului median se afla masele musculare paravertebrale care se
continua lateral cu reliefurile costale. Pielea spatelui este groasa, mobila pe coaste fixata pe
linia mediana prin tracte fibroase care se prind pe apofizele spinoase ale vertebrelor.
Tesutul subcutanat este mai lax pe coaste, mai mult sau mai putin incarcat cu grasime spre
deosebire de cel de pe spate unde este mai strans lipit de tesutul adipos.
Planurile profunde musculare cuprind patru planuri de muschi:
- un prim plan format din muschiul trapez si muschiul marele dorsal,
- al doilea plan alcatuit din muschiul romboid si patratul lombar,
- al treilea plan este format din muschii dintati,
- al patrulea plan(cel mai profund) cuprinde mischii spinali in regiunea dorsala si fac
masa comuna cu regiunea lombo-sacrata.
In ansamblu, formatiunile musculare formeaza o masa care umple scutul costo-vertebral,
avand cea mai mare pondere catre linia mediana subtiindu-se traptat catre unghiul coastelor.
Cunoscand aceste particularatati, tratamentul va tine seama de:
- tipul de leziune, anumite deficiente, infirmitati, sau deformatii ce pot fi hotaratoare in
cea ce priveste orientarea profesionala si gradul de recuperare.
- Participarea sau nu a sistemului nervos central.

4. SIMPTOMATOLOGIA (ISTORICUL BOLII, ANAMNEZA, STAREA PREZENTA

SI SIMPTOME)
Simptomatologia subiectiva a lordozelor este foarte redusa. In perioada de evolutie a
suferintei bolnavii acuza simptome de astenie, durere. Astenia este relativ pacientul nu este
capabil la eforturi fizice si intelectuale. Musculatura ii oboseste repede in diverse posturi.
Durerea este un simptom frecvent, datorita instalarii contracturilor sau a atrofiilor
musculare, redorilor articulare, fie incresterea vitezei de conducere nervoasa a diminuari
miscarilor si slabiciunea sistemului nervos central.
5. CRITERII PENTRU SUSTINEREA DIAGNOSTICULUI (EXAMENUL CLINIC,
RADIOLOGIC SI DE LABORATOR)
Poziia zero a coloanei este realizat n ortostatism, n rectitudine, avnd ca repere :
verticala firului cu plumb, care cade de la protuberana occipital, de-a lungul
spinelor vertebrale, n anul interfesier i ntre cele dou maleole interne ;
linia dintre vrfurile scapulelor i linia bicret, care sunt orizontale i paralele ;
occiputul, zona dorsal medie, fesele i taloanele, care sunt tangente n plan
vertical (perete) ;
verticala care trece prin tragus, prin faa anterioar a umrului, marginea anterioar
a marelui trohanter, marginea extern a piciorului, la nivelul liniei Chopart.
Clinica lordozelor nu pune probleme prea grele examinatorului.
Bolnavul va fi examinat in flexie anterioara a trunchiului si in decubit ventral-dorsal.
Examenul va cuprinde :
proba firului de plumb,
masurarea sagetii, curburii, flexibilitatea, mobilitatea si reductibilitatea diformitatii.
De asemenea vom constata eventualele modificari de la nivelul pelvisului, toracelui,
abdomenului si articulatiilor coxo-femurale.
Examenul radiologic este obligatoriu.
La incidentele obinuite (fata-profil) vom adauga si incidente oblice pentru ca unele
lordoze pot fi determinate de spondiloze la nivelul vertebrei lombare 5.
6.EVOLUTIE SI PROGNOSTIC:
Indiferent de tratament aceste curburi vor inregistra etape de agravare pe care le putem
grupa in ordine cronologica.
1. Ridicarea la pozitia ortostatica si inceputul mersului (1-2 ani);
2. Perioada de crestere (6-7 ani, 11-13 ani);
3. Diverse modificari fiziologice mai ales la femeile care au suferit rahitismul curburii
primare sau la indivizii care se dezechilibreaza metabolic si endocrin, obezitate,
acromegalie;
4. Senilitatea, cand se pot instala osteoporoze severe la nivelil coloanei vertebrale.
Gravitatea este dictat i de gradul lordozei :
uoar (sub 25 grade)
medie (ntre 25-30 grade)

grave (peste 50 grade)

7. TRATAMENTUL.

Tratamentul lordozei este axat pe cteva principii, de care trebuie s se in seama :

cel mai eficient tratament este depistarea precoce
kinetoterapia singur nici nu amelioreaz lordoza, nici nu o controleaz ;
adevratul tratament const n corset + kinetoterapie

Tratamentul lordozelor se inscrie in contextul masurilor terapeutice ale scoliozei, fie ca

scolioza a generat lordoza, fie ca lordoza a determinat aparitia unei scolioze.
Avem tratament ortopedic, fizio-balneo-kinetoterapeutic si cand este cazul interventii
chirurgicale.
Tratamentul ortopedic (corsete) si fizio-balneo-kinetoterapia dau rezultate bune. In unele
cazuri sunt necesare interventiile chirurgicale.

TRATAMENT PROFILACTIC:
Dormitul cu fata in jos, pe abdomen si evitarea incaltamintei cu tocuri inalte la sexul
feminin. Dintre sporturi sunt indicate alergaturile de viteza care dezvolta mersul psoas-iliac,
gimnastica la aparate boxul si inotul.
TRATAMENT ORTOPEDIC:
Se folosesc aparate de corectie a deformarilor de coloana vertebrala. Tratamentul ortopedic
este de lunga durata, dar daca este bine condus si efectuat, si cu aportul kinetoterapuiei
rezultatele sunt bune si definitive. Se folosesc corsete ortopedice.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
Se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona, aminofenazina , aspirina),
antalgice si decontracturante, acestea din urma avand rol de relaxare a musculaturii ale caror
contractii pot genera deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte
important dar trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai administreaza calciu si
clorocalcin.
Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.
RECUPERAREA MEDICALA:
Pentru ca un deficient fizic sa poata fi redat vietii, unei vieti potrivite posibilitatilor sale si
util societatii se cere utilizarea tuturor mijloacelor medicale posibile spre realizarea
recuperarii functionale. In aplicarea mijloacelor medicale de recuperare trebuie tinut cont
permanent de obiectivele ce se urmaresc.
In aplicarea posibilitatilor medicale de recuperare vor trebui luate in considerare:

a. tipurile de leziuni, anumite deficiente, infirmitati sau diformitati pot fi hotaratoare in

perspectivele individului in ceea ce priveste orientarea sa profesionala cat si insusi
gradul sau de recuperare.
b. Interesarea sau nu a sistemului nervos central. Aceasta priveste capacitattea de
participare activa la procesul de recuperare.
c. Constitutia individului (cuprinde atat dezvoltarea sa fizica cat sicalitatile sale psihice).
Pentru un larg proces, cum este procesul recuperarii, aceste date sunt absolut necesare
si adaptarea depinde mijlocit si direct proportional de calitati.
d. Precocitatea tratamentului. Este de la sine inteles ca recuperarea este cu atat mai
usoara si mai favorabila cu cat tratamentul este inceput mai devreme, dupa instalarea
deficientei. Pe de alta parte acest lucru va preveni instalarea atrofiilor musculare, a
redorilor articulare, a deficientelor metabolice si atulburarilor psihice interne
infirmitatii; pe de alta parte procesul de refacere, de corectare sau de recuperare
functionala, este mai usoara in primele faze.
Bolnavii care apeleaza la servicile medicale de recuperare pot fi impartiti in trei categorii:
1. Bolnavi, deficienti fizici in urma unui accident sau al unei boli care dupa un
tratament chirurgical, ortopedic sau medical, au nevoie de recuperarea
integritatii functionale cu mijloace fizico-terapice.
2. Bolnavii care au o infirmitate stabilizata,congenitala sau din timpul vietii
extrauterine. Acestia sunt beneficiarii recuperarii functionale motorii si a
serviciilor psihologice, de invatamant, profesionalizare.
3. Bolnavii cu afectiuni evolutive ce trebuie sa apeleze la recuperarea medicala
functionala in mod regulat si intermitent.
Recuperarea medicala a deficientilor fizici se face cu ajutorul mijloacelor fizice, ceea ce in
general se numeste fizioterapie.
Arsenalul medicamentos, mijloacele chimice sunt doar ajutante folosite pentru inlaturarea
durerii sau a spasmului, fie in cresterea vitezei de conducere nervosa, a diminuarii miscarilor
nedorite, a cresterii capacitatii de contractie a muschilor sau pentru a favoriza cresterea
somatica, dezvoltarea nervoasa superioara.
TRATAMENT BALNEOFIZIOTERAPIC
ELECTROTERAPIA:
Are unele aplicatii in deformarile coloanei. Rolul sau este de a reduce retractiile si
contractile prin incalzirea profunda a regiunii (ultrasunete, diadinamici), de a supliza masa,
latura si ligamentele retractate si sclerozate (Ionizarile cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete
cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazona), de a limita efectele dureroase sau calcefierile
anchiloze ale artrozelor secundare.
Contractarile musculare, mai ales cele dureroase la solicitarile pasive, de intindere, mai pot
beneficia de bai de lumina infrarosii, masaj iar hipotoniile musculare de termoterapie,
algitoniflax (curenti aperiodici de joasa frecventa, curenti faradici si galvanizari).
Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim: galvanizarile, ionoterapia
electrica, faradizarea, curentii diadinamici, razele ultraviolete, si ultrasunetele.

HIDROTERAPIA:
Balneoterapia este rareori folosita singura in deformarile coloanei vertebrale.
Putem vorbii de cure balneokinetoterapeutice, adica de proceduri de kinetoterapie aplicate
in bazine cu apa dulce sau crbogazoasa. Avantajele acestei metode constau in actiunea fizica a
apei de a "descarca" miscarile in mare parte, de actiunea gravitatiei.
De asemenea apa opune o rezistenta la miscare, cea ce face sa partea izometrica a
contractiei sa reprezinte mai mult din miscare, crescand astfel tonusul muscular.
La aceste actiuni se mai adaoga efectele termalitatii apei asupra vasomotricitatii si efectele
tonifiante asupra sistemului nervos central si periferic. In cazul apelor carbogazoase este de
adaugat efectul binefacator al sarurilor si bulelor de gaz degajate.
De asemenea, masajul subacvatic sau talasoterapia, pot da rezultate bune. Noi insistam
asupra a dioua metode de valoare exceptionala in tratamentul profilactic preparator al
deformarilor:
- inotul
- gimnastica respiratorie.
Inotul trabuie sa fie simetric si facut multi ani la rand (bras, spate, fluture, delfin). Este un
excellent mijloc activ de autocontrol de rechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si de
dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie, in apa se face sub forma de inot sau programme specializate.
Exercitiile se executa timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pana la barbie,
membrele inferioare intinse si atingand fundul bazinului cu varful degetelor de la picioare.
Aceasta gimnastica asuplizeaza curburile, niveleaza centurile, stimuleaza autocontrolul si
favorizeaza dezvoltarea simetrica a toracelui si cresterea capacitatii vitale.

PARTEA II
8. TRATAMENTUL PRIN MASAJ
A. DEFINITIE:
Prelucrarea metodica si sistematica a tuturor partilor moi ale organismului prin diferite
mijloace mecanice, in scop terapeutic si profilactic, se numeste masaj.
B. EFECTELE FIZIOLOGICE ALE MASAJULUI:
a. Actiunea sedativa asupra durerilor de tip nevrelgic musculare sau
articulare;
b. Actiune hiperemianta locala de imbunatatire a circulatii locale, care se
manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra caruia se
executa masajul;
c. Inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu acelerarea proceselor
resorbtiei in regiunea masata.

Masajul are si actiuni generale asupra organismului:

a. stimuleaza functiile aparatului cardio-vascular si respirator;
b. imbunatatirea metabolismului bazal;
c. efecte benefice asupra starii generale a bolnavului cu imbunatatirea somnului si
indepartarea oboselii musculare.
Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exercitata de masaj asupra pielii care este
bogat vascularizata si inervata, in piele aflandu-se terminatii nervoase (exteroceptori) punct de
plecare a unei serii de reflexe. La aceasta trebuie adaugate si efectele excitante pe care le
excercita masajul asupra terminatiilor nervoase din muschi, ligamente, tendoane
(propioceptori).
Cel mai important mecanism de actiune al masajului este reprezentat deci de mecanismul
reflex.Acesta pleaca de la exteroceptorii din tegument si propioceptorii din muschi, ligamente,
tendoane la nivelul la care iau nastere stimuli de diferite intensitati care pornesc spre SNC.
Trebuie adaugat deasemenea ca organele interne in suferinta se manifesta prin senzatii
dureroase ale peretelui toracal si abdominal,fiecarui organ corespunzand-ui o anumita zona de
proiectie cutanata.Fotografia acestor zone metamerice cutanate a fost descperite de Heed.
Cunoasterea acestor zone este necesara maseurului care actioneaza asupra lor influientand pe
cale reflexa starea functionala a organelor in suferinta.
In acelasi timp actiunea nervoasa reflexa pe caile rahidiene, manevrate de masaj determina
o serie de reflexe neurovegetative, indesebi vasculare.
Cum vasele cutanate contin mai mult de un sfert din cantitatea totala de sange din
organism, pielea fiind un adevarat rezervor de sange, masajul exercita o influienta
cosiderabila asupra circulatiei superficiale si inditrect asupra organismului.
Un alt mecanism de actiune al masajului este reprezentat de aparitia in irma conpresitnilor,
ciupirilor, framantarilor sau baterii a unor reactii extinse in piele cu focare in cazul
metabolismului bazal, a unor produse metabolice care trec in circulatia generala.
Un alt mod de actiune al masajului este efectul lui mecanic asupra lichidelor interstitiale.
Cand acest lichid este in exces, in spatiile si interstitiile tesuturilor, masajul poate sa intervina
favorabil ajutand resorbtia lui in sange pentru a fi eliminat.
Rezulta imbunatatirea functiilor circulatorii si a reducerii muncii inimii care are de
mobilizat o masa de lichid mai mica. Toate aceste actiuni explica indicatiile largi ale
masajului intr-o serie de afectiuni precum si utilizarea lui in scop igienic precum si in viata
sportiva.
C. DESCRIEREA ANATOMICA A REGIUNII SPATELUI SI LOMBOSACRATE.
MUSCHI REGIUNII DORSO-LOMBARE.
a. Muschiul trapez, marele dorsal, cu originea in apofiza dorso-lombara si
pe ultimele patru coaste iar insertia pe santul intertubercular al
humesurului;
b. Muschii santurilor vertebrale, cu origini si insertii multiple asigura
miscarile coloanei vertebrale, de extensie, inclinare laterala si rotatie;
c. Muschiul oblicul mare al abdomenului are insertia pe ultimele 7-8
coaste si pe coxal;
d. Muschiul oblic mic al abdomenului, are fibrele orientate invers decat
oblicul mare si este situat profund, avand originea pe creasta iliaca si

ligamentul inghinal, de unde fibrele merg spre torace, unde se insera pe

fata interna a ultimelor coaste si pe linia aspra prin intermediul unei
aponevroze;
e. Muschiul transversal este situat cel mai profund fata de ceilalti muschi
abdominali;
f. Muschii supracostali, cu insetile pe apofizele transversale si pe coaste;
g. Muschiul ilio-costal, merge de la sacru pana la vertebra C3, fixandu-se
pe apofizel transversale;
h. Muschii coloanei vertebrale, se impart in urmatoarelegrupe:
- muschii romboizi cu origine pe ultimele vertebre cervicale si primele vertebre
toracale, iar insertia pe marginea vertebrala a omoplatuluil;
- muschii ridicatori ai scapulei, au originea pe ultimele vertebre cervicale si insertia pe
unghiul median al scapulei.
In al treilea plan se gaseste
1. Muschiul micul dintat posterior-superior, cu originea pe C7, iar
insertia de la C2, la C5;
2. Muschiul dintat posterior-inferior cu originea pe T11 si T12
pana la T2, iar insertia pe coaste de la 9-12.
Planurile profunde cuprind muschii numiti muschii jgheaburilor vertebrele, ei avand
caracter metameric. Sunt mici si formeaza patru sisteme:
1. Sistemul intertransversal, formeaza o masa comuna, care spre cutia toracica se
imparte in trei coloane musculare. Aceste coloane sunt:
- coloana mediala - cu un spinal;
- coloana mijlocie - cu un lung al santurilor vertebrele;
- coloana laterala - cu un ilio-costal.
2. Sistemul interspinal, cuprinde sase perechi cervicale, trei trei-patru perechi toracale si
patru perechi toracale.
3. Sistemul transverso-spinal, cuprinde:
- semispinali (multifizi);
- muschii rotatori.
4.Sistemul spino-transversal, cuprinde:
- muschiul aplenius al capului si al gatului;
- muschiul supracostal (transverso-costali) sunt 12 perechi, se gasesc in partea
posterioara a toracelui.
INERVATIA MUSCHILOR:
a. M. trapez este inervat de nervii cervicali si de nervul accesor (XI);
b. M marelui dorsal este inervat de fibrele provanite dinnervi cervicali,
care formeaza un nerv propriu, numit nervul marelui dorsal;
c. M micul dintat posterior-superior, de catre nervii intercostali (I-V);
d. M. micul dintat posterior-inferior care este inervat de ramurile
nervilor intercostali (IX,X, XI, XII);
e. M. jghiaburilor vertebrale sunt inervati de ramurile dorsale ale
nervilor dorsali.
Sistemul intertransvarsal este inervat de nervii intercostali.
Sistemul interspinos este inervat de nervii spinali.

Sistemul teansvarso-spinos este inervat de nervi spinali.

Sistemul spino-transversal, muschii acestui sistem sunt inervati de nervii spinali cervicali.
VASCULARIZATIA MUSCHILOR
ARTERE:
Muschii spatelui sunt vascularizati de artera subscapulara.
Muschii jghiaburilor vertebrale sunt vascularizati de ramurile dorso-spinale ale arterelor
lombare.
VENE:
Vena cava superioara colecteaza sangele muschilor regiunilor gatului.
Vena vertebrala colecteaz sangele din canalul vertebrel cervical din muschi paravertebrali
si din regiunea cefei.
Vena jugulara posterioara colecteaza sangele din regiunea cefei.
Venaele intercostale colecteaza sangele muschilor intercostali.
Vena cava inferioara, vena iliaca-comuna, vena ilio-lombara si vena sacrala colecteaza
sangele din regiunea lombara, si sacroiliaca.
TEHNICA MASAJULUI:
TEHNICA MASAJULUI DORSO-LOMBAR:
Desi sunt doua regiuni diferite din cauze obiective, masajul se va efectua incluzand atat
regiunea lombo-sacrala cat si regiunea dorsala.
Pentru masajul dorso-lombar bolnavul se aseaza in decubit ventral cu membrele superioare
in adductie.
Se incepe prin neteziri ce au rol de a incalzi tegumentul si de acomodare a asistentului cu
pacientul. Acestea se vor executa din ce in ce mai profund astfel punandu-se in miscare o
cantitate mai mare de lichid interstitial.
Netezirile se executa cu palmele intinse alunecand pe regiunea interesata dinspre plica
fesiera, mergand, paravertebral inconjurand umerii;se va ajunge pana la axila.
Se poate face netezirea si din afara catre linia mediana.
Se poate executa si netezirea pieptene pe muschii fesieri cat si pe musculatura regiuni
dorsale.
Dupa neteziri se vor executa manevre de framantare, tot in sensul circulatiei de intoarcere,
incepand cu muschi fesieri si continuand pe muschi regiunii dorsale. Aceste framantari se vor
executa, prin comprimarea muschiului si ridicarea lui de pe planul odos. Prinderea masei
musculare se poate face intre police si celelalte degete cu priza variind in functie de
musculatura bolnavului.
Framantarile se vor executa pe mai multe randuri cu o mana, cu doua maini, si in
contratimp.
Netezirile de intrerupere se vor executa incluzand si neteziri cu degetele de o parte si de
alta a coloanei si intercostal.

Urmeaza apoi geluiri cu degetele executand miscari de tragere inapoi a musculaturii de-o
parte si de alta a coloanei cu degetele departate pe coloana si pe santurile superioare ale
muschilor fesieri.
Aceasta manevra are rol decontracturant stiindu-se faptul ca curbura lordotica este insotiita
de contracturi musculare.
Dupa neteziri de intrerupere se vor executa frictiuni ce au aceeasi directie cu geluirile,
insistindu-se in regiunea sacro-cocigiana.
Se pot executa feictiuni cu pumnul inchis pe muschi regiunii fesiere.
In continuare se executa miscari de batere pe musculatura dezvoltata. Aceasta manevra se
executa cu partea cubitala a mainii, cu palmele caus, cu pumnul intredeschis sau
inchis.Aceasta manevra fiind puternic tonifianta ni se va aplica pe musculatura dureroasa.
Vibratiile se vor executa de jos in sus cu mana asistentului vibrand in contact cu regiunea
interesata.
Se vor executa apoi neteziri de inchiere, manevra ce include si netezirea specifica zonei
lombare, netezirea romb.
Inainte de masaj se poate face o procedura de termoterapie pentru relaxarea musculaturii.
Daca pacientul prezinta dureri in zona lombara se poate administra un supozitor cu
indometecin pentru a suporta mai bine procedura de masaj, si pentru un efect mai eficient.
9. KINETOTERAPIA SI EXERCITII C.F.M.
Kinetoterapia regiunii lombo-sacrate consta in efectuarea unor miscari pasive si active.
Miscarile pasive constau in miscari de lateralitate ale trunchiului si miscari de flexie si
extensie ale coloanei lombo-sacrate sau miscari de rotatie daca coloana ne permite. Miscarile
active constau in executarea acestora fara ajutorul maseurului. Se executa si miscari active cu
rezistenta.
Obiectivele kinetoterapiei n lordoze sunt :
1. Ameliorarea posturii prin:
posturi fixe meninute, utilizndu-se perne, suluri, sptarul scaunului, peretele, pentru
corectarea hiperlordozei lombare.
exerciii de corectare postural axate pe contientizarea nclinrii pelvisului pentru
delordozare ;
2. Creterea flexibilitii coloanei (mobilitatea coloanei este limitat mai ales n zona
lordozat) prin :
metoda Klapp, cu poziii lordozante
tehnica Cotrel (cea mai folosit n prezent): decubit ventral, cu membrele inferioare ct
mai ntinse, membrele superioare ntinse pe lng urechi ; se ntinde ntregul corp, apoi
treptat se extind braele, corpulse lordozeaz, membrele inferioare se extind din olduri
(arcuite pe extensie ct mai mare). Apoi, un membru superior se duce napoi spre old,
care se extinde; cellalt membru superior rmne lng ureche (vezi figura 9-7 din anex)
elongaia Cotrel este o autotraciune cu posibilitatea de a redresa lordoza : decubit
dorsal, un cpstru de traciune cervical, de la care o coard trece pe dup un scripete
ndreptndu-se spre picioare, de care se fixeaz. Intinderea complet a membrelor
inferioare ve ntinde coloana (vezi figura 9-10 din anex).

3. Creterea forei musculare :

Tonifierea musculaturii abdominale este obligatorie ; se practic de obicei ridicrile de
trunchi cu genunchii flectai, pentru ntrirea drepilor i oblicilor.
Tonifierea fesierilor mari
Tonifierea i reechilibrarea musculaturii paravertebrale este obiectivul principal :
din decubit ventral se execut gradat ridicarea capului, umerilor, membrelor
superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),
ridicarea ambelor membre inferioare tonific musculatura lombar ;
ridicarea membrelor ipsilaterale tonific musculatura unilateral paravertebral
respectiv
Alte exerciii sunt :
A. EXERCITII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI DORSALE.
a. Din decubit dorsal, cu muschii flectati si bratele intinse lateral, se duc
genunchi la piept si se revine la pozitia de plecare.
b. Din pozitie sezand, inclinati laterale si rotiri ale trunchiului;
c. Din pozitie cvadripeda, ridicarea in extensie maxima a membrelor inferioare
(alternativ), concomitent cu flectarea membrului superior din coaste;
d. Din pozitie cvadripeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte si lateral.
B. EXERCITII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI LOMBARE.
a. Din decubit dorsal se efectueaza flexii ale gambei pe coapsa, ale coapsei pe
bazin, cu fiecare membru inferior, si apoi cu ambele;
b. Din decubit ventral se efectueaza repetate extensii ale membrelor inferioare cu
genunchii in extensie;
c. Din decubit cu coloana flectata , sau din pozitie ghiemuit cu mainile
sprijinitede bara executa flexii, extensii ale coloanei lombare in jurul
bazinului;
d. Din pozitie sezand, cu genunchii flectati se efectueaza flexii anterioare ale
trunchiului urmate de redresari, membrele superioare fiind extinse.
Sporturile indicate n lordoz sunt : notul, volei, baschet, scrim.
KINETOPROFILAXIE
Meninerea posturii i aliniamentului corect al corpului este deosebit de important :
Iat cteva exerciii globale destinate unui aliniaiment corect al corpului:
Exerciiul 1 n ortostatism, cu picioarele apropiate, stnd perfect drept, aplecm capul i ne
privim gleznele ; pentru aceasta este nevoie de o perfect aliniere a toracelui, abdomenului i

pelvisului ; se menine aceast poziie 1015 secunde, dup care se rupe" poziia, fiind
reluat apoi din nou se repet.
Exerciiul 2 Mers prin camer cu o carte pe cap, fcnd opriri i re-porniri ; se accelereaz
pasul.
Exerciiul 3 Spatele la perete, corpul n contact cu peretele n trei puncte : clcie, fese,
occiput (b'bia s fie pe orizontal) ; se menine poziia cteva secunde, urmnd apoi relaxarea
se reia de cteva ori.
Exerciiul 4 Aceeai poziie, din care se ridic braele prin lateral, menindu-se la
orizontal cteva secunde, dup care se ridic deasupra capului ; din aceast ultim poziiie se
execut genuflexiunea (genunchii snt orientai nainte).
Exerciiul 5 eznd pe sol, cu spatele i oociputul lipite de perete :
braele se duc n cruce" ; genunchii se flecteaz i se deflecteaz de cteva ori.
Exerciiul 6 n eznd, cu genunchii ntinsi : un baston inuit pe omo-plai se ridic cu
braele spre zenit, apoi se revine tot timpul se con-troleaz inuta spatelui.
Exerciul 7 Mers pe toat talpa, apoi pe vrfuri, cu minile la ceaf, coatele trase napoi : se
ridic altemativ cte un genunchi spre piept, fr a modifica poziia corect, dreapt, a
trunchiului.
Exerciiul 8 n decubit dorsal, cu genunchii flectai la 90 : se pre-seaz lomba pe sol,
sacrul basculnd uor n sus. (Treptat, se va ajunge ca acest exercilu s se realizeze i cu
genunchii ntini).
Exerciiul 9 n decubit ventral, perfect ntins :
a) braele ntinse pe lng cap, cu palmele pe sol : se face extensia braelor capul
cu fruntea la sol;
b) coatele flectate, cu braele pe lng corp, palmele pe sol la nivelul umerilor : se
ridic antebraele i palmele de pe sol.
Execiiul 10 Poziie patruped", cu braele i coapsele perfect la 90 :
se cifozeaz la maximum posibil ntreaga coloan (fig. 10-3), se menine poziia, apoi se
lordozeaz se repet.
10. PRESOPUNCTURA
Este un micromasaj folosit prin presare. Acast masaj nu se face la intamplare ci pe anumite
puncte fiecare punct pentru o anumita afectiune.
Manevrele folosite in presopuctura sunt:
- dispersia care se foloseste in cazul suferintelor provocate de energie;
- tonifierea se foloseste pentru bolile datorate lipsei de energie
Durata unei sedinte de presopunctura va fi de 5-13 minute, in functie de caz se poate
executa pana la trei sedinte pe zi.

Presopunctura este cel mai simplu mijloc de a trata o boala cu cea mai simpla manevra presiunea.
11.STATIUNILE BALNEO-CLIMATERICE.
In starile dupa operatii pe muschi, tendoane si oase; stari dupa fracturi, sunt indicate
urmatoarele statiuni balneo-climaterice: Ocna Mures, Slanic Moldova, Baile Felix, Baile 1
Mai, Lacil Sarat, Sarata Monteoru, Baile Herculane, Baita, Eforie Nord, Mangalia, Pucioasa,
Techirgol, Sovata, Sangiorgiu de Mures, Bazna, Ocna Sibiului, Vatra Dornei, Baile Govora,
Calimanesti-Caciulata, Ocnele Mari.
.

BIBLIOGRAFIE:
CLINICA SI TRATAMENTUL BOLILOR REUMATICE - Stefan Suteanu- Editura Medicala - Bucuresti 1977
RECUPERAREA MEDICALA A SECHELELOR POSTTRAUMATICE
MEMBRELOR
-Tudor Sbenghe- Editura Medicala- Bucuresti 1981
ELECTROTERAPIE
-Radulescu Andrei - Editura Medcala - Bucuresti 1991
ANATOMIA SI FIZOLOGIA OMULUI
-Dr.Roxana Maria Albu - Editura Corint - Bucuresti 1996
RECUPERAREA MEDICALA LA DOMICILIUL BOLNAVULUI
-Tudor Sbenghea - Editura Medicala - Bucuresti 1996
REUMATOLOGIE
-Prof. Dr. - Eugen Popescu-Editura National- Bucuresti 1997
COMPENDIU DE MEDICINA FIZICA SI RECUPERARE
-Dr. Adriana Nica-Editura Universitara Carol Davila
Bucurest 1998
KINETOTERAPIEA PROFILACTICA TERAPEUTICA SI DE RECUPERARE
-Tudor Sbenghe - Editura Medicala - Bucuresti 1998
FIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE MEDICALA

ALE

-Iaroslav Kiss- Editura Medicala- Bucuresti 1999

COMPENDIU DE REUMATOLOGIE
-Eugen D. Popescu, Ruxandra Ionescu - Editura Tehnica Bucuresti 1999.