Universitatea din Oradea Facultatea de Construcii i Arhitectur

Satelii ai Pmntului

Coordonator: S.l.dr.ing. Doina PODOLEANU

Student: Negrean Horaiu-Dan

Oradea, 2011
1

Cuprins

1. Introducere................................................................................................3

2. Luna satelitul natural al Pmntului..................................................4 2.2 Modul de formare i importana Lunii............................................5 2.3 Harta topografic a Lunii.................................................................6

3. Sateliii artificiali ai Pmntului.............................................................7 3.1 Plasarea unui satelit pe orbit.........................................................8 3.2 Scopul de folosin al sateliilor.......................................................9 3.3 Numrul sateliilor artificiali ai Pmntului........................................11

4. Bibliografie...............................................................................................12

1. Introducere
Pmntul (numit i Terra sau Planeta albastr) este n sistemul solar a treia planet ca distan fa de Soare i a cincea ca mrime. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate n interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planet teluric din sistemul solar, i singura din Univers cunoscut ca adpostind. Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57109) de ani, iar singurul ei satelit natural Luna, numit i Selena dup zeia lunii Selene, a nceput s o orbiteze puin timp dup aceea, cu circa 4,533 miliarde (4,533109) de ani n urm. Pentru comparaie, vrsta calculat a Universului este de circa 13,7 miliarde de ani. Suprafaa Pmntului este acoperit n proporie de 70,8% de ap, restul de 29,2% fiind solid i "uscat". Zona acoperit de ap este mprit n oceane, iar uscatul se submparte n continente.

De la formarea sa Pmntul a trecut prin numeroase procese geologice i biologice majore, astfel nct toate urmele condiiilor sale iniiale au fost terse. Suprafaa exterioar a planetei Terra este mprit n mai multe plci tectonice, care de-a lungul timpului se deplaseaz unele fa de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte i lichid), fiind format din mantaua topit i miezul metalic, generator al cmpului magnetic. Condiiile atmosferice i de la suprafa, care au permis apariia vieii pe Terra, au fost la rndul lor influenate n mod decisiv de ctre diversele forme de via. Acestea se afl ntr-o balan ecologic fragil, n permanent schimbare. ntre Terra i restul Universului exist o permanent interaciune. Astfel, Luna este cauza mareelor. n afar de asta, ea a infuenat continuu viteza micrii de rotaie a Terrei. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre Terra, fora de atracie numindu-se gravitaie, iar acceleraia cu care aceste corpuri cad n cmpul gravitaional se numete
3

acceleraie gravitaional (notat cu "g" = 9,81 m/s2). Se crede c motivul apariiei oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a Pmntului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat i ele mediul nconjurtor ntr-o manier decisiv. Schimbrile de orbit ale planetei pot fi considerate rspunztoare pentru glaciaiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafaa terestr cu un strat de ghea. Terra nu are ali satelii naturali n afar de Lun. Corpul ceresc Cruithne a fost calificat n mod greit drept satelit al lui Terra, fiind n realitate un asteroid. Cruithne a fost descoperit n 1986; el urmeaz o orbit eliptic in jurul Soarelui, asemntoare cu orbita Terrei, i care nu se apropie prea mult de ea. De pe Pmnt orbita lui se vede n form de potcoav.

2. Luna satelitul natural al Pmntului

Satelitul natural al Pmntului, Luna, este cel mai apropriat vecin al nostru n spaiu: distana medie pn la Pmnt msoar doar 384.000 kilometri, adic de 400 de ori mai puin dect cea a Soarelui. i datorit diametrului ei, reprezentnd cam un sfert din cel al Pmntului, Luna constituie un obiect special: in sistemul nostru solar, nu se mai cunoate dect un singur alt exemplu de satelit Charon, in jurul lui Pluto ale carui diminsiuni sa fie att de importante in comparaie ce cele ale planetei sale. Prin apropierea ei de Pmnt i, ca atare, prin dimensiuniile ei de pe bolta cereasca, se explic de ce Luna ocup un loc exceptional pe cerul nostru.

2.1 Modul de formare i importana Lunii Din punctul de vedere al mecanicii cereti, Pmntul i Luna alctuiesc un cuplu n care cele doua componente interacioneaz puternic unul asupra celuilalt. Mareele oceanice constituie cea mai spectaculoas influen a Lunii asupra Pmntului. Explorarea Lunii i analiza eantioanelor de roci lunare aduse pe Pmnt de misiunile Apollo au furnizat o sumedenie de informaii referitoare la caracteristicile acestui astru att de apropiat. Lipsit de astmosfer, Luna este un astru mort, cu suprafaa ciuruit de cratere de toate mrimile, spate prin impactul meteoriilor, care, nc de cnd s-a format, n-au contentit s se abat asupra ei. Regiunile ntunecoase vazute de pe Pmnt dau Lunii o vag asemnare cu un chip omenesc, sunt niste vaste campii acoperite cu lava, ieite la suprafaa n urma impactului (foarte vechi) cu meteorii enormi. Primii astronomi care le-au observat cu luneta, in secolul al-17-lea, creznd ca era vorba de nite ntinderi de apa, le-au dat numele de mri, folosit i astzi pentru a le desemna. La fel ca i Pmntul i Lunii i s-a aproximat vrsta de 4 miliarde i jumtate de ani. Potrivit unei ipoteze in favoarea careia inclin astzi numeroi specialiti, Pmntul, de abia format, ar fi intrat in coliziune cu un alt corp, avand aproape dimensiunea lui Marte. Se consider ca planeta noastra n-ar fi fost lovit frontal ci tangenial, fiind, cum s-ar spune doar scalpat. Ramaitele smulse din Terra s-ar fi imprtiat in forma de inel in jurul Pmntului, nainte de a se reaglomera, dnd natere Lunii. Conform unor simulri efectuate pe calculator, ar fi fost suficent in acest scop o perioada de mai puin de zece ani dup impact. Etapa eseniala a procesului n-ar fi durat, se pare dect un an! Cteva date despre Lun Distana maxim pn la Pmnt: 406 720 kilometri Distana minim pn la Pmnt: 336 375 kilometri Distana medie pn la Pmnt: 384 400 kilometri Diametru mediu: 3476 kilometri (0,27 fata de diametrul ecuatorial al Pamantului) Diametru aparent pe cer: variabil 29 40 si 33 32 Masa:7,34.10 kilograme(0,012 fa de cea a Pmntului) Densitate medie: 3,34 Greutate: de 0,166 de ori mai mic dect cea de la suprafaa Pmntului (corpurile cantaresc asadar de 6 ori mai putin pe Luna decat pe Pamant) Temperatura la suprafa: variabil de la 117 grade c (in plina zi) pana la -173 grade c (in plina noapte). Atmosfera: inexistent Revoluie sideral (timpul necesar pentru ca Luna, dupa ce a ocolit Pamantul, s ajung in aceesi directie fata de stele): 27 zile 7 ore si 43 de minute. Revolutia sinodic (durata ciclului fazelor necesar pentru ca Luna, dupa ce a facut ocolul Pamantului, sa ajung in aceesi directie fata de Soare): 29 de zile 12 ore si 44 de minute. Perioada de rotaie (ziua lunara): 27 de zile 7 ore si 43 de minute (identic cu revoluia sideral, ceea ce explic de ce Luna prezint mereu aceei fa spre Pmnt). Vrsta:4,6 miliarde de ani.
5

Un subiect deosebit de important si dezbatut il reprezinta prezena apei pe Luna. Dac pn nu demult toate ideile erau doar supozitii, misiunea spaiala din 2009 a clarificat aceast problema. Astfel in 2009, sonda spatiala LCROSS cu ajutorul rachetelor spatiale lansate spre Polul Sud al Lunii au demonstrat ca in aceasta zona exista apa in stare solida, mai precis sub forma de ghea. Nu intamplator s-a ales aceast zon. Avand in vedere axa de inclinatie a satelitului, la Polul Sud al Lunii, radiaia solar nu ajunge niciodata, astfel incat aceast zona , se presupune, ca a ramas neschimbata de miliarde de ani. Avand in vedere lipsa atmosferei si a tempearturilor scazute la suprafata Lunii ne-am putea intreba de ce nu exista gheata si pe restul suprafetei, cea luminata. Raspunsul este simplu: SUBLIMARE. Avand in vedere ca in partea luminata radiatia solara, in lipsa unui ecran de protectie gen atmosfera, ajunge direct pe suprafata selenara. Aceasta determina aparitia fenomenului de sublimare. Daca luam in considerare si atractia gravitationala deosebit de slaba, orice particula de gheata rezultata in urma sublimarii se pierde rapid in spatiu. Ipoteza cercetatorilor s-a dovedit a fi corecta. Un fenomen deosebit de spectaculos generat de Lun, satelitul natural a Pmntului, este eclipsa lunar. Eclipsele de lun se produc datorit intrarii astralui in conul de umbr i penumbr al planetei.

2.2 Harta topografic a Lunii Cea mai detaliat hart a Lunii existent pn n prezent a fost realizat de specialitii de la Arizona State University, SUA, prin combinarea imaginilor captate de camera de la bordul sondei Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), lansata de NASA. Harta prezint
6

suprafaa accidentat a Lunii la o scar impresionant - cea mai amnunit obinut pn n prezent: 1 pixel echivaleaz cu cca. 100 m. Pentru crearea hrii, s-a recurs la suprapunerea imaginilor - pentru a crea un efect tridimensional - i la utilizarea unui scanner cu laser. Modelul topografic, numit Global Lunar DTM 100 m (GLD100), va permite studierea reliefului lunar, cu craterele i munii si, cercetarea unor caracteristici geologice i o mai bun planificare a viitoarelor misiuni robotice sau cu echipaj uman.

3. Sateliii artificiali ai Pmntului

Sateliii au devenit o parte indispensabil a tehnologiei de azi. Ei sunt folosii pentru diverse scopuri, de la asigurarea legaturilor telefonice la mare distan, la difuzarea direct a emisiunilor de televiziune i radio, obinerea de informaii geologice i despre vreme sau pentru alte faciliti. Pentru a ajunge la technologia pe care o avem azi, a fost necesar un volum extraordinar de cercetare si de investiii, din momentul cand ideea comunicaiilor prin satelit a fost pentru prima data propusa de Arthur C. Clarke intr-un articol din 1945 al revistei Wireless World. De atunci au fost dezvoltate circuitele electronice care fac posibile toate funciile sateliilor, precum si vehiculele capabile sa puna pe orbite in spatiu aceti satelii, uneori avand o greutate de peste o tona. Aceste doua elemente au necesitat investiii enorme. La vremea articolului lui Clarke, cele mai avansate rachete erau V2, realizate de germani, care nu aveau nicidecum intenia de a lansa sateliti in spatiul extraterestru. Pentru sateliii inii au trebuit dezvoltate metode de alimentare proprii, impreuna cu sisteme de control care sa le permita
7

poziionarea foarte precisa. Sateliii trebuie sa fie foarte fiabili, deoarece nu mai pot fi reparai odata ce au fost lansai. In zilele noastre aceste probleme sunt deja sub control, iar sateliii sunt capabili sa ofere un serviciu indelungat si sigur. Primul satelit artificial al Pmntului a fost Sputnik, lansat n 1957 de ctre URSS. Astzi cea mai mare construcie aflat n spaiu este Staia Spaial Internaional, care este permanent locuit de 3 astronaui i orbiteaz Pmntul la o altitudine de circa 350 km. Alte nave spaiale au devenit satelii artificiali dup ce au ajuns la destinaie (sondele de tipul MRO, aflate n orbita marian, sonda Cassini (Saturn), Galileo (pn n 2003 a orbitat sistemul jovian) etc.

3.1 Plasarea unui satelit pe orbit Avnd in vedere energia enorma necesar plasrii unui satelit pe orbita, este necesar sa se asigure folosirea energiei in cel mai eficient mod. In acest fel, cantitatea de combustibil necesara este mentinuta la un minim factor important in sine, deoarece combustibilul trebuie i el transportat pana cand este consumat. Muli satelii sunt plasai pe obite geostaionare si o metoda de a realiza acest lucru se bazeaza pe principiul de transfer al lui Hohmann. Aceasta este metoda folosita atunci cand se lanseaza sateliti pe orbita cu ajutorul unei nave purtatoare. Folosind acest sistem, satelitul este plasat pe o orbita terestra joasa (LEO), la o altitudine in jurul a 290 km. Dupa pozitionarea corecta pe aceasta orbita se pornesc niste rachete pentru a pune satelitul pe o orbita eliptica, avand perigeul pe orbita terestra joasa si apogeul pe orbita geostationara. Cand satelitul atinge altitudinea finala, sunt din nou pornite rachetele pentru a stabiliza satelitul pe orbita geostationara cu viteza corespunzatoare. Alteori, cand se folosesc vehicule de lansare ca rachetele Ariane, satelitul este lansat direct pe orbita de transfer eliptica. Si in acest caz, cand satelitul atinge altitudinea maxima sunt pornite rachetele care sa-l transfere pe orbita geostationara dorita, cu viteza corespunzatoare.
8

Acestea sunt principalele doua metode folosite pentru plasarea satelitilor pe orbita. Desigur, ar fi posibila si plasarea satelitului direct pe orbita geostationara, dar acest lucru ar necesita mai multa energie si deci combustibil, fiind nerealizabil.

3.2 Scopul de folosin al sateliilor a) Satelii de comunicaie Satelitii indeplinesc mai multe roluri. Ei pot fi folositi pentru comunicatii, radiodifuziune directa, monitorizarea vremii, navigatie si multe altele. Cei mai multi se folosesc pentru comunicatii. In fiecare zi se fac mii de apeluri internationale. Acestea sunt realizate de obicei prin satelit. Pentru a fi folosit in comunicatii de acest fel, satelitul opereaza ca un repetor. Inaltimea lui fata de Pamant face ca transmiterea semnalelor sa se poata face pe distante mult mai mari decat linia de vizibilitate directa. O statie terestra transmite semnalul, constand din mai multe convorbiri telefonice catre satelit. Aceasta este numita legatura ascendenta (uplink) si este in general pe o frecventa de 6GHz. Satelitul receptioneaza senalul si il retransmite. Aceasta se face in general pe o frecventa de 4 GHz, pe ceea ce se numeste legatura descendenta(downlink). Ea trebuie sa fie pe o frecventa diferita, pentru a evita interferentele intre cele doua semnale. Daca transmisia are loc pe aceeasi frecventa cu a semnalului receptionat, atunci semnalul transmis va supraincarca receptorul de pe satelit, impiedicand legatura ascendenta.

Folosirea satelitilor este foarte raspandita si se foloseste o mare varietate de frecvente. Valorile prezentate aici sunt cele tipice, dar se folosesc si multe alte frecvente. Circuitele din satelit care actioneaza ca receptor, schimbator de frecventa si emitator formeaza ceea ce se numeste un transponder. Acesta consta in principal dintr-un amplificator cu zgomot mic, un schimbator de frecventa format dintr-un oscilator local si un mixer si apoi un amplificator de putere mare. Semnalul este receptionat si amplificat la un nivel potrivit. El este apoi aplicat mixerului. Acesta foloseste principiul superheterodinei, pentru a schimba frecventa
9

semnalului la valoarea cea noua. Dupa aceea, el este amplificat la un nivel corespunzator pentru retransmisie. Semnalele transmise, de obicei, catre satelit, constau dintr-un numar mare de semnale multiplexate intr-o transmisie principala. In acest fel, o transmisie de la sol poate transporta multe legaturi telefonice sau chiar mai multe semnale de televiziune. Aceasta abordare este, din punct de vedere operational, mult mai eficienta dcat utilizarea unui numar mare de emitatoare individuale. Desigur ca un singur satelit nu va putea asigura intregul trafic peste Atlantic. Se poate obtine o capacitate mai mare folosind mai multi sateliti pe benzi diferite si prin separarea fizica a lor, unul de celalalt. In acest fel, latimea fasciculului de radiatie de la antena se poate folosi pentru a face distinctia intre diferiti sateliti. In mod normal, se folosesc antene cu castig foarte mare si, permitand satelitilor sa fie separati de aproximativ numai un grad. b) Satelii de navigaie Una dintre cele mai recente dezvoltari ale aplicatiilor satelitilor este Sistemul Global de Pozitionare GPS. Desi initial conceput ca un sistem militar, el a devenit din ce in ce mai mult folosit in aplicatii comerciale. Unul din avantajele sistemului este acela ca are acoperire completa asupra intregii planete cu o precizie de 100 m pentru sectiunea de acces civil si 40 m pentru sectiunea militara. Sistemul consta din 24 sateliti plasati pe o orbita terestra joasa. Acestia transmit pe frecvente joase de microunde si receptoarele capteaza transmisiile. Minimum patru sateliti sunt receptionati simultan pentru a da o pozitie corecta si, din informatiile primite, receptorul este capabil sa calculeze longitudinea, latitudinea si altitudinea. Fiecare satelit este mentinut pe o orbita foarte precisa. La bord, satelitul are un ceas atomic pentru a avea o precizie foarte buna a timpului. Aceasta informatie de timp este transmisa in semnalul de la fiecare satelit. Astfel, este posibl ca fiecare receptor sa calculeze diferitele lungimi de drum de la sateliti la receptor. Tipul necesar semnalului pentru a ajunge de la satelit la receptor este proportional cu lungimea drumului, care se poate calcula intrucat viteza de propagare este cunoscuta. Aceasta informatie este folosita in calcule de catre procesorul din receptor pentru a da pozitia de pe Pamant. c) Alte utilizri Satelitii sunt folositi pentru o multime de alte scopuri. Ei pot avea o serie de sarcini de observare. Una dintre aplicatiile cele mai familiare este prognoza meteorologica, pentru ca satelitii pot arunca o Privire de vultur asupra formatiunilor meteo de la inaltimi mari deasupra Pamantului. Aceasta asigura meteorologilor o imagine de ansamblu mult mai buna despre dezvoltarea si miscarea formatiunilor meteo. Satelitii pot fi, deasemenea, folositi pentru explorarea geologica. Ei pot analiza cele mai multe dintre suprafetele terestre, oferind informatii despre starea recoltelor, a padurii etc. Adesea, ei pot detecta aparitia sau raspandirea unor boli ale plantelor, intr-un mod care nu ar fi posibil prin alte mijloace. In cazul explorarii geologice ei pot sa detecteze rezerve minerale din formatiile vazute din spatiul extraterestru.

10

3.3 Numrul sateliilor artificiali ai Pmntului La momentul actual pe orbita Pmntului sunt plasai 975 satelii artificiali funcionali sau nefuncionali. Acetia sunt deinui de o singur naiune, n asociere de catre mai multe naiuni sau de ctre instituii internaionale. La momentul actual sunt 48 de proprietari dintre care cei mai cunoscui (n ordinea descresctoare a numrului de satelii lansai) sunt: SUA 429; Rusia 101; China 73; Japonia 40; India 26; Luxemburg 16 satelii (Astra); Nigeria 3 satelii

Pe list se mai regsesc Algeria, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, Republica Ceh, Danemarca, Egiptul, Frana, Germania, Indonezia, Iran, Israel, Italia, Corea de Sud, Kazahstan, Malaezia, Mexic, Maroc, Olanda, Norvegia, Pakistan, Arabia Saudit, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Elveia, Tailanda, Turcia, Ucraina, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie, Venezuela, Vietnam. Destinaia sateliilor: comunicaii 562; studierea Pmntului 86; avertizare timpurie 8; radio amatori 3; astrofizic 15; meteorologie 10; navigaie/ GPS 79; cercetare (spionaj), supraveghere i detecie de la distan 89; cercetare stiinific 96; alte scopuri 27; Tipul organizaiilor care dein sateliii (comerciale, guvernamentale, civile, militare): civile 45; comerciale 380; guvernamentale 294; militare 255;

11

Bibliografie
1. 2. 3. 4. 5. www.ro.wikipedia.org www.astronomy.ro www.despretot.info www.sprestele.ro www.efido.ro

12