Alexandru Lapusneanul

Romantismul este un curent cultural, literar-artistic, care s-a manifestat in Europa la sf.sec. al XVIIIlea, iar in tarile romane inca de la inceputul sec al XIX-lea in 3 etape:preromantismul, romantismul pasoptist si romantismul eminescian. Reprezentantii romantismului pasoptist doreau realizarea unei literaturi originale, inspirata din istoria nationala, natura patriei, datini, obiceiuri, traditii, folclor, iar eforturile acestora au fost ilustrate in revista ,,Dacia literara publicata de Mihail Kogalniceanu in anul 1840, in spiritul ei afirmandu-se scriitori precum V.Alecsandri, Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu,Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac si multi altii. In primul numar al revistei Mihal Kogalniceanu publica articolul-program ,,Introductie, iar pe prima pagina alaturi de acesta apare si o parte din nuvela ,,Alexandru Lapusneanul de C.Negruzzi. Nuvela este specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict concentrat,accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune. Opera ,,Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este o nuvela pasoptista, imbinand elemente clasice, romantice, realiste si moderne. Nuvela are o constructie echilibrata, de tip clasic, fiind structurata ca o piesa de teatru in 4 acte, fapt demonstrat prin prezenta celor 4 mottouri, fiecare reprezentand esenta episodului respectiv. Opera este simetrica, deoarece primul si ultimul motto apartin personajului eponim, eroul in prim-plan pe parcursul nuvelei. Creatia este o nuvela romantica, respectand trasaturile specifice curentului, enuntate in ,,Dacia literara. Astfel, C.Negruzzi se inspira din istorie, dar si din cronicile lui G.Ureche si M.Costin, imbogatind prezentarea evenimentelor prezentate in scrierile acestor cronicari, creionand lupta pentru putere si relatia dintre mase-boierime-domnitor si biserica. Eroul este intr-o permanenta antiteza cu celelalte personaje, punandu-se in evidenta drama existentei sale in istoria noastra medievala, reprezentand un simbol al istoriei ce nu trebuie sa se repete. Autorul creeaza un personaj exceptional ce actioneaza in situatii exceptionale, fiind dezumanizat prin razbunarea si ura de care da dovada. Acesta are o inteligenta agera, magistrala fiind scena din biserica, unde simuleaza cu o tehnica teatrala regretul, umilinta, iertarea si dorinta de impacare cu boierii, cu scopul de a ii atrage in capcana, pregatind asasinatul in masa. Nici pe patul de moarte nu se lasa pacalit, dandu-si seama de actul de tradare. In aceasta scena, autorul se inspira dintr-o veche traditie potrivit careia in urma unui alt botez, omul lasa in urma o data cu numele intreaga sa viata plina de greseli. Tablourile din primul episod sunt de factura romantica, incepand cu descrierea naturii din jurul Tecuciului unde se afla tabara lui Lapusneanul si culminand cu descrierea voievodului in detaliu la biserica, unde eroul prin disimulare reprezinta motivul shakespearian al teatrului in teatru. Fiind caracterizat indirect, asistam la o observare minutioasa a gesturilor,ticurilor si prefacatoriei totale, de la imaginea fizica la cea psihologica a eroului, prin care Lapusneanul ii deruteaza pe boieri, exceptandu-i pe Spancioc si Stroici.

Pastrandu-se culoarea locala, recunoastem si interventia bisericii in lupta pentru putere, mitropolitul dand dovada de aceeasi abilitate precum Lapusneanul. Astfel, prin caraterizare directa, reduce personalitatea eroului intr-o singura fraza prin adjectivele antepuse,,crud si cumplit asociindu-l cu un om oarecare, de rand, sugerandu-i indirect Ruxandei faptul ca sotul ei nu mai este un domn, influentand-o prin afirmarea faptului ca se pregateste pentru ungerea noului domn. Se remarca astfel tehnica scriitorului, tipic pasoptista, prin adjectivele antepuse, procedeu reluat si in ultimul capitol, prin singura interventie subiectiva a acestuia, caracterizandu-l direct pe Lapusneanul ,,nenorocitul domn, exprimandu-si mila fata de acesta, ,,nenorocitul avand sens de ,,nefericitul. In capitolul ,,Capul lui Motoc vrem se remarca inspiratia din judecata lui Iisus si Barabas, cand Pilat, ca si Lapusneanul, lasa multimea sa decida, pentru a nu se murdari pe maini de sangele acestora. Intelepciunea lui Pilat este dublata la Lapusneanul de viclenie si de sentimentul dreptatii prin pedepsirea cumplita a lui Motoc, indeplinindu-si promisiunea pe care i-o facuse acestuia, potrivit careia nu isi va murdari sabia cu sangele lui. De asemenea, in acest capitol apare personajul colectiv, multimea, element nou specific romantismului. Aceasta multime in revolta care nu avea un scop si un conducator, reprezinta un avertisment pentru cei care pregateau revolutia, dar si pentru conducatorii care nu respectau nevoile poporului. Se remarca utilizarea antitezei, atat in evidentierea temei fundamentale-lupta pentru putere, cat si in construirea personajelor,fiind un mijloc de caracterizare tipic romantica. Aceasta are rolul de prezenta atat ipostaza initiala cat si cea finala a personajelor,evidentiindu-se destinul tragic al omului, dar si de a grupa personajele in perechi antitetice. Astfel, la prima domnie Lapusneanul fusese un conducator bun, insa actul de tradare il schimba, iar setea de razbunare il determina sa faca acte necugetate. Pe patul de moarte acesta este dezumanizat complet, dorind sa-si omoare sotia si copiii si, pastrandu-se culoarea locala prin forma arhaica a cuvantului ,,pre, acesta afirma ,,De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu, redand si titlul ultimului episod al nuvelei, incheindu-se la fel cum a inceput, in nota de egoism pe care il prezinta domnul, redat prin folosirea pron.pers. la pers I sg, ,,eu. La pol opus se afla sotia sa, doamna Ruxanda, o femeie blanda, pe care dorinta de razbunare a sotului ei nu o schimba, o determina sa fie puternica, incercand sa-i arate lui Lapusneanul ca nu este bine ceea ce face. La sfarsitul operei, sfarseste ca fiind o asasina, pentru a-si apara poporul si copiii, astfel pentru prima data este afirmat rolul femeii in societate,indeplinind rolul de mama, sotie si doamna, redandu-se puterea femeii, care vine in contradictie vechilor ziceri romanesti potrivit carora ,,femeia este supusa barbatului. Nuvela are si elemente realiste, inspirandu-se din realitatea istorica si prin tipologiile personajelor: tipul tiranului, tradatorului, femeii supuse, justitiarului. De asemenea, se poate remarca existenta elementelor moderne, prin prezenta conflictului psihologic. Eroul traieste o drama, fiind marcat de actul tradarii care il dezumanizeaza complet, iar in paralel conflictul care se da si in sufletul doamnei Ruxanda din momentul in care realizeaza ca ea impreuna cu sotul ei scriu istoria si ca raspund in fata lui Dumnezeu. Opera ,,Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este o nuvela pasoptista, imbinand magistral elemente de clasicism, romantism, realism si modernism. In opinia mea, aceasta lucrare este intr-adevar o capodopera a nuvelisticii romanesti, fiind uimitor modul in care Costache Negruzzi a reusit sa redea realitatile vremii, indemnand oamenii la meditatie, avand la baza morale de care acestia se pot folosi pentru a nu repeta greselile istoriei.