I Introducere

Dreptul international precum si tratatele international cunosc o dezvoltare ampla epocelor istorice pina sa ajunga la forma bine cunoscuta de astazi. de-a lungul

Incepind cu perioada interbelica si in special dupa cel de-al doilea razboi mondial , tratatul international reglementeaza majoritatea domenilor vietii international.Tratatul international reprezinta un izvor principal al dreptului international public si , asa cum apreciaza majoritatea autorilor si cum rezulta din unele documente internationale , este cel mai important in reglementarea relatilor dintre subiectele dreptului international. In societatea internationala , formata , in principal, din state suverane si organizatii internationale create de aceste state , tratatele indeplinesc un rol fundamental , in sensul ca entitatile care formeaza societatea international sunt tinute sa respecte in raporturile dintre ele , dispozitile tratatelor la care sunt parti. Sub impactul O.N.U. si, in special, prin activitatea Comisiei de Drept International, incepind cu perioada 1960-1970, s-au realizat importante progrese pe linia codificarii ansamblului dreptului tratatelor. Trei conventii au fost astfel adoptate: Conventia de la Viena 23 mai 1969 privind dreptul tratatelor(calificata drept un tratat al tratatelor) care se refera numai la tratetele intre state ;Conventia de la Viena din 1986 care se refera la tratatele incheiate intre state si organizatii internationale; Conventia de la Viena din 1978 care se refera la o problematica specifica , si anume succesiunea statelor la tratatele international. Cea mai importanta dintre aceste trei conventii este desigur cea de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor, care a intrat in vigoarea in 1980, atunci cind s-au intrunit numarul de ratificari necesare.

II Notiunea
Conventia de la Viena din 23 mai 1969 cu privire la dreptul tratatelor in art2 pct1 lit.a) prin expresia tratat se nelege un acord internaional ncheiat n scris ntre state i guvernat de dreptul internaional, fie c este consemnat ntr-un instrument unic, fie n dou sau mai multe instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa particulara . Aceasta definitie a fost elaborate pentru necesitatile Conventiei; ea apare ca descriptiva si cu caracter formal, procedural, fara a se raporta la continutul si trasaturile de fond ale acestui instrument fundamental in reglarea relatilor dintre state si formarea dreptului international. Prezenta conventie reglementeaza procedurile de incheiere, executare, incetare a tratatelor incheiate intre state. Tratatele incheiate intre state si organizatii internationale sau dintre organizatii international sunt gurvernate de prevederile Conventiei de la Viena din 1986.. Clasificarea tratatelor a)Dupa obiectul care il reglementeaza tratate politice , tratate economice ,tratate special b)Dupa numarul participantilor -tratate bilateral

-tratate colective sau multilaterale. Tratatele multilaterale, la rindul lor se impart in: tratate multilateral restrinse si tratate multilaterale generale. In Conventia din 1969 de la Viena tratatele multilaterale sunt definite ca tratate care se refera la codificarea si dezvoltarea progresiva a dreptului international si ale caror obiect si scop intereseaza comunitatea international a statelor in intreg ansamblul sau.Asemenea tratate trebuie sa fie deschise participarii tuturor statelor.Deasemenea ele pot fii inchise si semiiinchise. c)Din punctual devedere al continutului material lor material -tratate legi sau tratate normative -tratate contracte. d)Dupa calitatea partilor -tratate international incheiate intre state(conform conventiei 1969) Intre state si organizatii international -intre organizatii international -intre alte subiecte ale dreptului international e) Din punct de vedere al procedurii de incheieire: -tratate formale(sau propriu-zise) -tratate in forma simplificata.Originea acestor tratate se trage din practica Americana de incheiere asa-numitelor executive agreements. Potrivit legii privind tratatele international ale RM din 24 septembrie 1999, prin tratat in forma simplificata se intelege acel tratat international la care RM a devenit parte prin simplu fapt al semnarii. f) In dependent de nivelul incheierii -tratate interstatale -tratate interguvernamentale -tratate interdepartamentale In conformitatecu conventia denumirea generic de tratat se utilizeaza pentru a desemna totalitatea actelor juridice din aceasta categorie, indifferent de denumirile particulare pe care acestea le pot primi intr-un caz sau altul. Astfel putem intilnii:tratat, acrod, conventie, protocol, pact, carta, statutul.

III Etapele ncheierii unui tratat

Pe cale cutumiara s-a conturat un ansamblu de reguli procedurale, care aplicabile etapelor procesului de ncheiere a unui tratat international. Codificate prin Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor, acestea au o valoare supletiva, Conventia propunnd mai multe reguli alternative ntre care statele pot sa opteze. Multe din dispozitiile conventionale referitoare la o etapa sau alta a procesului de ncheiere a tratatelor cuprind mentiunea n afara cazurilor n care partile nu convin altfel. Prin urmare, procedura de ncheiere a tratatelor este guvernata de regula autonomiei depline de vointa a partilor. n general, la ncheierea unui tratat international se parcurg trei etape: - negocierea textului;

semnarea tratatului; exprimarea consimtamntului partilor de a se obliga prin tratat.

Aceste etape sunt urmate de intrarea n vigoare a tratatutului.

IV Negocierea
Este prima etapa, n cursul careia se elaboreaza textul tratatului. Negocierile se desfasoara ntre reprezentantii statelor cu atributii speciale n acest domeniu. mputernicirea unui reprezentatnt al statului trebuie sa rezulte din documente care emana de la autoritatile competente ale fiecarui stat, n conformitate cu dispozitiile constitutionale sau ale altor legi interne. Aceste documente poarta denumirea de depline puteri, definite n Conventia privind dreptul tratatelor, astfel: documentul emannd de la autoritatea competenta a unui stat si desemnnd una sau mai multe persoane mputernicite sa reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimtamntul statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a ndeplini oricare alt act cu privire la tratat (art.1, c). Persoana mputernicita cu deplinele puteri se numeste plenipotentiar. n ceea ce priveste mputernicirea care rezulta din deplinele puteri, Conventia manifesta o anumita suplete, permitnd confirmarea ulterioara a mputernicirii unei persoane care a participat la un act legat de ncheierea unui tratat fara a prezenta deplinele puteri. Pe lnga persoanele special mputernicite prin deplinele puteri exista si o categorie de persoane, care, n baza functiei pe care o ndeplinesc n stat nu au nevoie sa prezinte deplinele puteri n vederea negocierii si ncheierii tratatului. Aceste persoane sunt: - seful statului, seful guvernului si ministrul de externe; - sefii misiunilor diplomatice, dar numai pentru adoptarea tratatelor bilaterale, ntre statul acreditant (care l trimite) si statul acreditar (statul gazda); - reprezentantii statelor participanti la o conferinta sau la lucrarile unei organizatii internationale, n vederea elaborarii unui tratat.

V Semnarea
Urmatoarea etapa n ncheierea unui tratat international este semnarea acestuia, act care poate sa aiba o dubla semnificatie: fie de autentificare (provizorie sau definitiva) a textului tratatului, fie de exprimare a consimtamntului statului de se obliga prin tratat. (a doua varianta va fi examinata la pct.3.4(d)). n primul caz, semnarea echivaleaza cu atestarea solemna, de catre statele care au participat la negocieri a faptului ca negocierile s-au ncheiat iar textul semnat are o forma defintiva, fara sa mai poata fi modificat unilateral de catre vreunul dintre statele participante. Pentru a creea efecte juridice, semnarea va fi urmata de ratificarea tratatului Semnarea va avea efect daca sunt intilnite cumulative urmatoarele conditi:

1)Tratatul prevede expres acest lucru sau s-a stabilit, in alt fel , ca statele negociatoare au convenit ca semnatra va avea ecest efect. 2)Intentia statului de a da acest efect semnaturi rezulta din deplinele puteri ale reprezentantului sau ori a fost exprimata in timpul negocierilor( art.12 pct1 din Conventia de la Viena 1969). In trecut semnarea era insotita de aplicarea pe textul tratatului a sigiliului de stat, acum insa este suficienta doar semnatura. Schimbul instrumentelor care constitue un tratat-la fel prezinta o modalitate de exprimare a consimtamintului statelor de a se angaja printr-un tratat international, atunci cind: a)instrumentele prevad ca schimbul lor va avea acest efect; sau b)este stabilit e alta cale ca aceste state convenisera ca schimbul instrumenteleor sa aiba acest efect [art.13 Din Conventia de la Viena 1969]. Dupa cum reiese din continutul acestui articol,nici el, dar nici conventia in intregime, nu determina care sunt acele documente prin care statele fac schimb in scopul incheieri unui tratat international. Etapa negocierii unui tratat nu este urmata n toate cazurile, imediat, de semnarea definitiva a textului. Exista situatii n care, dupa ncheierea negocierilor, se procedeaza d oar la semnarea adreferendum sau la parafarea textului. Semnarea cu mentiunea ad-referendum semnifica autentificarea tratatului, dar numai cu carcater provizoriu. Parafarea, care consta n nscrierea initialelor numelui negociatorului mputernicit al fiecarui stat pe textul negociat, are de asemenea, efect provizoriu. Ambele proceduri prezentate trebuie sa fie urmate de semnarea definitiva a tratatului, conditie obligatorie pentru declansarea procedurilor etapei urmatoare.

VI Exprimarea consimtamntului
A treia etapa consta n exprimarea consimtamntului statului de a deveni parte la tratat, acceptnd obligatiile care decurg din dispozitiile acestuia. Legislatia interna a statelor prevede mijloacele juridice prin care statul si exprima vointa de fi legat prin tratat: a) O modalitate de exprimare a consimtamntului statului de a fi legat prin tratat este ratificarea. De regula, prin simpla participare la negocierea si semnarea unui tratat, statele nu se considera obligate, din punct de vedere juridic, de dispozitiile acestuia. Angajarea defintiva presupune interventia unui act intern, prin intermediul caruia organele special abilitate ale statului de obicei parlamentele nationale analizeaza dispozitiile tratatatului si decid asupra angajarii statului. Acest act constituie ratificarea tratatului. Termenul de ratificare depinde n mare masura de natura tratatului si este prevazut n clauzele finale ale acestuia. Ratificarea nu poate fi partiala sau conditionata, ci numai acordata sau refuzata, iar daca un stat ncearca sa modifice un tratat n timpul ratificarii, acest act echivaleaza cu un refuz al ratificarii, nsotit de o noua oferta care poate sa fie, sau nu acceptata. La tratatele multilaterale statele pot sa formuleze, o data cu ratificarea si n anumite limite, rezerve. b) O alta modalitate de exprimare a consimtamntului statelor este aprobarea sau acceptarea. Aceasta modalitate a aparut ca o alternativa mai simpla la ratificarea tratatelor, determinata de cresterea numarului acestora. Pe aceasta cale se realizeaza o examinare rapida a dispozitiilor unor

tratate si se evita procedura mai lunga si complicata a ratificarii de catre parlamentele nationale. Procedura aprobarii sau a acceptarii este de competenta guvernelor. n conformitate cu legile interne ale fiecarui stat sunt supuse aprobarii sau acceptarii de catre guvern, tratatele care nu implica un angajament politic major sau care nu se refera la domenii esentiale ale suveranitatii statelor. c) Aderarea la tratate este o modalitate de exprimare a consimtamntului statelor, aplicabila numai tratatelor multilaterale, care poate sa intervina n cazul n care un stat nu a participat la negocierea si semnarea tratatului, dar decide ulterior sa devina parte la acesta. Un stat poate sa adere la un tratat doar daca aceasta modalitate este prevazuta n mod expres n textul acestuia. d) Consimtamntul poate fi exprimat prin semnare. De regula, semnarea tratatului are ca efect autentificarea textului stabilit prin negocieri (vezi pct 3.3). n anumite cazuri, semnarea echivaleaza cu exprimarea consimtamntului statului de a fi parte la tratat. Conventia de la Vienna prevede urmatoarele cazuri cind un stat isi exprima consimtamintul de a fi legat printru-un tratat prin ratificare: -cind tratatul prevede ca acest consimtamint se exprima prin ratificare; -cind este stabilit, pe alta cale, ca statele participante la negocieri convenisera asupra cerintei ratificari; -cind reprezentantul acestui stat a semnat tratatul sub rezerva ratificarii lui; -cind intentia statului de a semna tratatul sub rezerva ratificarii rezulta din deplinele puteri ale reprezentantului sau ori a fost exprimata in cursul negocieri(art.14 pct.1). Ordinea ratificari si autoritatea competenta pentru a efectua ratificarea este determinata de dreptul intern al fiecarui stat. Dreptul international nu stabileste care tratat international necesita sa fie ratificat.Acest lucru este determinat atit de dispozitile tratatului, cit si de dreptul intern la statelor. Potrivit art.11 alin.1 din Legea privind tratatele international alre republici Moldova, Parlamentul decide asupra ratificari, acceptarii, aprobarii sau aderarii Rpublici Moldova la: a)tratatele international incheiate in numele RM b)tratatele internationale care sint incheiate la nivel de guvern si se incadreaza in una din urmatoarele categorii:tratat de pace, tratate politice sau care implica un angajament politic; tratate cu caracter militar, care vizeaza capacitatea de aparare a RM;tratate cu privire la teritoriu; tratate care fac necesar adoptarea unor legi noi sau revizuirea legilor in vigoare, tratate care implica un angajament financiar: tratate care vizeaza statutul persoanelor,drepturile si libertatile fundamentale ale omului; orce tratate a caror ratificare este specificata in dispozitile acestora. Drept documente ce confirma efectuarea ratificari servesc instrumentele de ratificare. Dreptul tratatelor nu cunoaste un termen pina la care partile contractante ale unui tratat trebuie sa il ratifice, oricum statele trebuie sa-si acorde termene rezonabile. In cazul incheieri tratatelor international bilaterale are loc schimbul instrumentelor de ratificare, iar in cazul celor multilateral, acestea sunt depuse la depozitar, determinat de participantii la

tratat.Depozitarul tratatului e acel stat sau grup de state sau functionarul administrative caruia ii revine sarcina pastrarii originalului textului tratatului. Printre functile depozitarului consemnate la art.77 pct.1 din Conventie, am putea numi urmatoarele: a)asigura pastrarea textului original al tratatului; b) intocmeste copii certificate conforme cu textul original si orice alte texte in alte limbi care pot fi cerute prin tratat si le comunica partilor la tratat; c) primeste toate semnaturile tratatului, primeste si pastreaza toate instrumentele, notificarile si comunicarile relative la tratat; d)examineaza daca semnatura, un instrument, o notificare sau o comunicare referitoare la tratat este in buna si in cuvenita forma; e) informeaza partile la tratat si statele avind calitate de a deveni parti asupra actelor,notificarilor si comunicarilor referitoare la tratat; f) informeaza statele avind calitate de a deveni parti la tratat despre data la care a fost primit sau depus numarul de semnaturi sau de instrumente. Aprobare- reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamintului statului de a fi parte la acelele tratate care nu necesita sa fie ratificate, dar care prevad ratificarea lor. Aderarea- este actul unilateral de drept intern al unui stat in care el isi exprima consimtamintul de a deveno parte la un tratat pe care nu la semnat. Momentul in care tratatul international devine obligatoriu pentru partile contractante poarta denumirea de intrare in vigoare a tratatelor-.Anumte din acest moment tratatul international incepe sa-si produca efectele, el obtinind astfel valoarea unui act juridic. In conformitate cu art. 80 pct.1 Din Conventia de la Viena 1969 dupa intrarea lor in vigoare, tratatele sunt trimise Secretarului Organizatiei Natiunilor Unite spre inregistrare sau clasare sau inscrierea in repertoriu, dupa caz , precum si spre publicare(aceasta regula a fost stabilita pt prima data in Pactul Ligii Natiunilor in scopul de a crea anumite garantii impotriva tratatelor secrete). Art.18 din pact a prevazut atit inregistrarea tratatelor intr-un registru special, cit si publicare lor prin grija Secretarului general al organizatiei. Din punct de vedere practice , publicarea tratatelor internationale are o imortanta deosebita , deoarece incepind cu acest moment tratatele sunt integrate in ordinea juridica interna.In conformitate cu art.30 alin.1 din Legea privind tratatele internationale ale Republici Moldova: Ministerul Afacerilor Externe al RM , in termen ce nu depaseste 15 zile, va prezenta spre publicare in Monitorul Oficial al RM textele tratatelor internationale care au intrat in vigoare, textele integrale ale anexelor sau altor documente aferente, rezervele sau declaratile RM facute la momentul semnarii, ratificarii , acceptarii, aprobarii sau aderarii, precum si actele referitoare la suspendare, denuntare sau stingerea tratatelor la care RM a participat. Acelasi articol in alin.2 precizeaza In cazurile in care tratatul international nu contine un text autentic in limba de stat, se prezinta spre publicarea textului autentic al acestuia intr-o limba straina si traducerea oficiala in limba de stat autentificata de Ministerul Afacerilor Externe. In RM se tine un sistem unic de stat al inregistrarii tratatelor international, sub forma de registru de stat si care se afla in administrarea Ministerului Afacerilor Externe.

VII Froma si structura tratatelor

Dreptul international nu prescrie ce forma exacta trebuie sa imbrace unul sau altul dintre tratatele internationale. Alegerea ramine la dorinta partilor.Exista 2 forme principale scrisa si orala .Datorita prioritatilor sale forma scrisa adevenit dominant in practica international.(denumirea acordurilor orale e gentlemens agreements.) Tinind cont de diferentele inregistrate in procedura de incheiere a tratatelor orale si scrise , Conventia de la Viena 1969 ,1986 se refera doar la cele din urma. Aceeasi cale este urmata si de Legea rivind tratatele international ale RM.Cu toate acestea Conventia nu neaga in materie de tratete a acordurilor orale.Art.3 al Conventiei stabileste prezenta conventie nu se aplica.acordurilor international care nu au fost incheiate in forma scrisa, si nu aduce vrio atingere a)valorii juridice a unor asemenea acorduri, b) aplicarii in privinta acesor acorduri a tuturor regulilor enuntate in prezenta Conventie, carora ar fi supuse in temeiul dreptului international. Tratatul reprezinta un tot intreg si deobicei are urmatoarea structura. 1)Preambulul-introducerea-in care se indica partile contractante, motivele ,scopul si obiectul.Din preambul face parte si titlul tratatului.Legea privind dreptul tratatelor internationalein RM distinge titlul tratatului international intr-un element aparte al textului tratatului, care contine denumirea documentului si , de regula partile si obiectul reglementari intr-o formula concise; 2)Partea principala- in care sunt cuprinse articolele , si care constitue continutul de baza al prevederilor sale. 3) Partea finala sau clauzele finale precizeaza data si locul semnarii, limba sau limbile in care a fost redactat textul , modalitatile de intrare in vigoare a tratatului, durata de valabilitate etc. Rezervele la tratate Conventia de la Viena 1969 in art.2.d defineste rezerva la un tratat astfel: o declarative unilateral, indifferent de cum este redactata sau denumita, facuta decatre un stat atunci cind semneaza, ratifica, aproba sau adera la un tratat, prin care urmareste sa excluda sau sa modifice efectul juridic al anumitor prevederu ale tratatului in aplicarea lor acelui stat. Institutia rezervei este specifica doar tratatelor multilateral, deoarece o rezerva facuta in cazul tratatelor bilateral echivaleaza cu o revenire asupra textului tratatului convenit deja intre cele 2 parti. In adoua jumatate a acestui secol ,e masura cresterii tratatelor multilaterale, sa modificat pozitia si fata derezervele acestor tratate, in sensul unei mai largi acceptari a acestora. Aceeiasi atitudine in privinta unei mai largi acceptari a rezervelor se reflecta si in articolele Conventiei de la Viena 1969 ( sectiunea a 2-a art.19-23), prin care se stabilesc o serie de conditii de formasi limitari in timp, precum si conditile de fond, pentru formularea si admiterea rezervelor. Conditi de forma-din prevederile art.23 rezulta urmatoarele. -Rezervele sa fie exprimate in scris sau sa fie communicate statelor contractante si altor state care au dreptul sa devina parti la tratat.In cazul in care rezerva a fost formulate la semnarea tratatului, supus ulterior ratificari, acceptari sau aprobarii, aceasta rezerva trebuie sa fie reconfirmata in mod formal de statul rezervatar.retragerea unei reserve , deasemenea trebuie formulate in scris - In ce priveste momentul formularii rezervelor , Conventia (art.19)lasa statelor largi posibilitati.Rezervele pot fi formulate cu prilejul semnarii tratatului, cu ocazia ratificari, aprobarii sau acceptarii sale, sau in momentul aderari

-Celelalte parti la tratat sunt libere sa formulize obiectiuni la rezervele communicate ori sa le accepte,acceptarea se face in mod express au tacit. Conditi de fond-cu rivire la continutul tratatului ori rezervelor care se pot formula la acesta, se cer indeplinite urmatoarele conditii. -Formularea oricaror reserve sa nu fie in mod expres interzisa de tratat. -Rezervele sa nu se refere la anumite dispozitii ale tratatului la care este in mod expres exclusa posibilitatea de a se formula reserve. -Rezervele sa nu fie incompatibile cu obiectul si scopul tratatului Efectele rezervelor-intre statul rezervatar si statele care au formulat obiectiuni la reserve, se creaza doua posiibile grpuri de raporturi. -Statele care au formulat obiectiuni la reserve au la atitudine sa accepte ca restul dispozitilor tratatului neafectate de rezerva, sa se aplice intre ele si statul rezervatar -Aceleasi state au dreptul sa refuze aplicarea ansambului tratatului intre ele si statul rezervatar.

VIII Conditle de validitate si de nulitate a tratetelor

Un tratat pentru a fi valabil, trebuie sa fie licit atit din unctul de vedere al regulilor sale dei ncheiere, cit si din punctual de vedere al continutului, obiectului si scopului sau.Acestea presupun ca tratul -sa fie incheiat in modul cuvenit de catre subiectele de drept international -sa reprezinte rezultatul unei intelegeri autenctice intre parti -sa nu contravina in intregime sau in parte principilor de drept international Este in drept sa invoce nulitate relative a unui tratat international numai acel stat al carui consimtamint a fost viciat.Sunt sanctionate cu nulitate relative vicile de consimtamint, rezultate din. a) viloarea vadita aunei norme de inportanta fundamentala a dreptului intern privitoare la competent de a incheia tratate. b)eroare ; c) dolul art.49; d) coruparea reprezentantului unui stat participantla negocierea incheierii tratatului art.50

Prin nulitate absoluta se sanctioneaza vicile de consimtamint rezultind din: a)contringerea executata asupra reprezentantului unui stat prin acte de amenintare, art. 51 al conventieiExprimarea consimtamintului unui stat de a fi legat printr-un tratat, obtinuta prin constringerea exercitata asupra reprezentantului sau prin acte de amenintare impotriva lui este lipsita de orce efect juridic. b)contringerea exercitata asupra unui stat participant la incheierea unui tratat international prin menintarea cu forta sau folosirea fortei., cu violarea principilor de drept international.art52al Conventiei.

Nulitatea absoluta poate fi invocata de orce stat parte la tratat, nu neaparat de statul victima, precum si din oficiu de catre o instant internationala. Daca tratatul este lovit denulitate in virtutea contradictiei sale cu o norma imperativa de drept international, partile sint obligate sa elimimne , in masura posibilului, consecintele oricarui act indeplinit pe baza unui asemena tratat.

IX Aplicarae in spatiu si timp a tratatelor

Aplicarea teritoriala a tratatelor-Regula generala, intemeiata pe practica statelor, jurisprudenta si doctrina , este ca tratatele se aplica asupra ansamblului teritoriulului statelor parti.Deci, in sfera de aplicare in spatiu a unui tratat si intinderea teritoriului supus suveranitatii statelor parti exista, de regula, o coincidenta perfecta. In acest sens art.29 al Conventiei stabileste ca:Daca in cuprinsul tratatului nu reiese o intentie diferita sau daca aceasta nu este stabilita pe alta cale, un tratat leaga fiecare parte cu privire la ansamblul teritoriului sau. O serie de tratate stabilesc regimuri juuridice aplicabile unor anumite zone geografice precis identificate, situate dincolo de limitele suveranitatii statelor parti la tratat.ex tratatul privind Antartica 1959,acordul privind activitatea statelor pe luna 1979. Aplicarea tratatelor in timp-Regula generala stabilita si in Conventia de la Viena este cea a neretroactivitatii tratatelor. Art.28 prevede: daca din cuprinsul tratatului nui reiese o intentie diferita ,sau aceasta nu este stabilita pe alta cale, dispozitile unui tratat nu leaga o parte in ceea ce priveste un act sau un fapt anterior datei intrarii in vigoare a acestui tratat. Rezulta ca nimic nu impedica statele parti la un tratat sa deroge de la regula neretroactivitatii, cu conditia ca aceasta derogare sa rezulte din clauzele contractului. Numarul tot mai mare al tratatelor bilateral si multilateral a impus examinarea situatilor de conflict intre dispozitile unor tratate, cu acelasi obiect,intervenite succesiv intre aceleasi parti. In material tratatelor international , potrivit art.59 al Conventiei un tratat este socotit ca a luat sfirsit daca toate partile la acest tratat incheie ulterior un tratat asupra aceleiasi materii. Noul tratat se va aplica cu conditia ca din dispozitile sale sarezulte intentia partilor de a inlocui vechiul tratat sau daca dispozitile sale si cele ale vechiului tratat in asa masura incit este imposibil sa se aplice ambele tratate in acelasi timp.Deci noul prevaleaza.

X Interpretarea tratatelor
Interpretarea unui tratat reprezinta operatiunea intelectuala prin care se determina sensul unui cuvint sau al unei expresii, se lamuresc exprimarile ambigue sau obscure ale unei dispoziti. Conventia de la Viena consacra interpretarii tratatelor 3 articole 31,32,33.

In legatura cu operatiunea de interpretare, au relevant aspectele referitoare la A)Modurile de interpretare. B)regulile de interpretare. C)Mijloacele complementare de interpretare. A)Din punctual de vedere al modurilor de interpretare,distingem:a)interpretare international;b)interpretare interna. a)Interpretarea international in depenta deautoritatea competenta pentru interpretarea unui tratat international poate fii: -interpretare facuta de partile contractante ale tratatului -interpretare jurisdictional, care este efectuata de tribunalele arbitrare sau instantele de judecata international -interpretare facuta de catre organizatile international. B) Regulile de interpretare. Conventia de la Viena a codificat principalele reguli de interpretare a tratatelor international.Astfel in conformitate cu art.31 p.1 un tratat trebuie sa fie interpretat cu buna-credinta potrivit sensului obisnuit ce urmeaza a fi atribuit termenilor tratatului in contextual lor si in lumina obiectului si copului sau. Din dispozitile articolului desprindem urmatoarele principii. -principiul bunei credinte -principiul sensului obisnuit al termenilor tratatului -interpretarea termenilor tratatului trebuie sa sefaca in contextual lor. C)In cazurile de interpretare data conform regulilor generale de interpretare,prevazute la art.31 a Conventiei,lasa sensul ambiguu sau obscure,ori conduce la un rezultat vadit absurd sau national care paote face apel la mijloacele complementare de interpretare, prescrise la art. 32 din Conventie cum ari fi a) lucrarile pregatitoare b) imprejurarile in care a fost incheiat tratatul Pentru interpretarea tratatului international redactat in doua sau maimulte limbi are importanta textul sau autentic.Este authentic acel text al tratatului, in care acesta a fost autentificat.Textele autentice ale unui tratat international redactat in doua sau mai multe limbii sunt egale ca valoare juridical, cu excceptia in cazul in care insusi tratatul dispune, ca in caz de divergente unul din texte are precadere art.33 pct.1 a Conventiei. In practica compararea textelor poate duce la aparitia unor sensuri diferite ale termenilor echivalenti in diverse limbi fapt ce ridica problema de interpretare.In acest caz se va adopta: sensul care ,tinindu-se seama, de obiectul si scopul tratatului impaca cel mai bine aceste texte art. 4 n afara de cazul n care un text determinat are precdere n conformitate cu paragraful 1, atunci cnd comparaia textelor autentice n vedereaz o deosebire de sens, pe care aplicarea articolelor 31 i 32 nu ngduie ea o elimina, se va adopta sensul care, inndu-se seama de obiectul i de scopul tratatului, mpac cel mai bine aceste texte.

XI Concluzie
Conventia cu privire la dreptul tratatelor din 1969 din Viena nu reglementeaza toate problemele pe care le ridica practica conventional international, dar prin cele 85 de articole si anexe ale sale, ea reprezinta un ansamblu normativ de larga autoritate.Pentru tarile care au ratificat conventia, dispozitile sale sunt evident, obligatorii.Pentru tarile care inca nu sunt parti la aceasta conventie, ea reprezinta totusi un ghid de urmat, fiind o sinteza a unor practice indelungate, un drept comun al tratatelor.