Você está na página 1de 1

Alesso di Trasaghis, cum intri in Italia pe dreapta

Sa va spun o intamplare din recenta mea plimbare in Italia: am "aterizat" in Italia pe la 11


noaptea, pe la punctul de trecere Tarvisio dinspre Austria. Nu eram decat eu pe
autostrada. Inainte de punctul de taxare, un echipaj de politie. Imi face semn sa trec pe
dreapta.
-Documenti, zice. Scot pasapoartele. Se uita. Unde mergi?
-La Firenze, zic.
-Bine. Mergi cu atentie. In clipa aia mi-am dat seama ca de fapt nu stiam unde merg.

Era 11 noaptea si nici tipenie pe drum, in creierii muntilor. Nici vorba sa merg la Firenze.
De fapt trebuia sa ma intalnesc cu cineva intr-un sat la vreo 30 de km, sat pe care uitasem
cum se numeste, uitasem in ce "comuna" se afla, la ce iesire sa ies. Si ce era cel mai
sinistru, uitasem sa-mi activez rooming-ul pe telefon, ca sa pot sa-l sun pe amicul
respectiv.

-Signiore, zic politistului, unde este localitatea Alesso?


-Nu exista nici un Alesso, poate Arezzo. Andate con attenzione prego. In fine, zic, lascia
stare, si am plecat mai departe. Mergand eu la un moment dat - peste vreo 20 de km
poate - dau de o iesire catre niste localitati care imi suna cunoscut: Osoppo, Gemona dei
Friuli. Aici e cu siguranta, daca nu e aici atunci nu stiu unde poate sa fie. Fac dreapta spre
iesire, dar nu ies, ci ma opresc pe partea dreapta a drumului. Langa mine opreste imediat
o masina cu doi italieni, un jeep. Ma dau repede jos si ma indrept catre masina lor.
Coboara geamul.

-Signiore, am grande bisogno de ajutor, non ho semnal pe telefono e devo parlare con un
rumeno ca sa ma astepte e non so cum sa ajung la el. Conosce Alesso?
-Si, Alesso e in apropiere, sono 15 kilometri tra Alesso. Alesso di Trasaghis. Ma lei conosce
il numereo di quello rumeno?
-Si, il cunosc, si le dau telefonul meu pe care era afisat numarul persoanei in chestiune.
Cetateanul suna pe telefonul lui la numarul respectiv, si incepe o lunga conversatie in
italieneste cu amicul meu.

Amicul se vede ca ii explica lui, ca el sa imi explice mie in italieneste cum sa procedez. Si
aflu, dupa ce mi se trece mie telefonul, si primesc traseul in romaneste de data asta, ca
trebuia: prima la dreapta, a doua la sanga, treci un pod, faci un giratoriu, o piata, a doua
la dreapta, un giratoriu, si in fine o parcare si stai acolo.

-Da, da, am inteles. Grazie grazie, zic italienilor si ma duc la mine in masina, si italienii
pleaca si eu raman blocat: am uitat complet totul, si nici telefon nu mai am cum sa dau.

Se facu 12 noaptea intuneric bezna si eu singur pe o raza de 15 km in creierii muntilor.


Trec bariera si o iau la intamplare: fac stanga, dreapta, cum se nimereste, trec vreo 2-3
giratorii, nu mai tin socoteala. Opresc la o parcare langa un market unde era un bar inca
deschis. Intru, si la bar doua chinezoaice. Un telefono, prego. Se uita la mine ca si cum as
fi inarmat si se ascund dupa tejghea. Ies afara. Un tip si o tipa intr-o masina se pregatesc
sa plece. Un telefono prego, zic. Se uita la mine ca si cum...

Si in clipa aceea, ca in orice cosmar veritabil, cineva ma striga: era amicul meu care
tocmai sosise in parcare.

Nimerisem, din intamplare pot sa zic, chiar parcarea unde trebuia sa-l intalnesc...

Florin Giurca

Você também pode gostar