Analiza Numerica

Universitatea Transilvania din Brasov
Facultatea de Matematica si Informatica

ERNEST SCHEIBER
ANALIZ
A NUMERIC
A
Brasov
2
Cuprins
I INTERPOLARE SI APLICATII 9
1 Diferent e nite 11
1.1 Diferent e nite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2 Ecuat ia cu diferent e liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Sistem fundamental de solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.2 Determinarea unui sistem fundamental de solut ii . . . . . . 17
1.2.3 Solut ia ecuat iei cu diferent e neomogen a . . . . . . . . . . . 20
1.3 Metoda seriilor formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.4 Transformarea z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2 Elemente din teoria interpolarii 35
2.1 Sisteme Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.2 Interpolare Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.3 Interpolarea Lagrange-Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.4 Diferent e divizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Algoritm pentru calculul diferent ei divizate . . . . . . . . . . . . . 58
3 Convergent a procedeelor de interpolare prin polinoame 69
3.1 Spat ii liniar ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.2 Interpolare si aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Divergent a interpolarii Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.3.1 Stat iu topologic Baire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.3.2 Principiul condens arii singularitat ilor . . . . . . . . . . . . 76
3.3.3 Norma operatorilor integrali . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
3.3.4 Norma operatorului Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.3.5 Divergent a polinoamelor de interpolare Lagrange . . . . . 81
4 Formule de derivare numerica 89
4.1 Aproximarea derivatei prin diferent e . . . . . . . . . . . . . . . . 89
3
4 CUPRINS
4.1.1 Extrapolarea Richardson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.2 Aproximarea derivatei prin interpolare . . . . . . . . . . . . . . . 93
5 Formule de integrare numerica 95
5.1 Natura aproxim arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
5.2 Formule de tip Newton - C otes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
5.3 Evaluarea restului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
5.4 Formula trapezului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
5.5 Formula lui Simpson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5.6 Integrale de tip Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5.7 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
5.8 Polinoame Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
5.9 Polinoame Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
5.10 Polinoamele lui Laguerre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
5.11 Polinoame Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.12 Formule de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
5.13 Formula dreptunghiului (n = 1). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
5.14 Cazuri speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
5.14.1 Formula de integrare numerica Lobatto . . . . . . . . . . . 132
5.14.2 Formula de integrare numerica Radau . . . . . . . . . . . . 135
5.14.3 Formula de cvadratura Gauss-Kronrod . . . . . . . . . . . 135
5.15 Formula Euler-MacLaurin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5.15.1 Polinoamele si numerele lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . 137
5.15.2 Formula Euler-MacLaurin . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.15.3 Formule de integrare Euler-MacLaurin . . . . . . . . . . . 143
6 Metoda celor mai mici patrate 153
6.1 Determinarea unei funct ii de aproximare . . . . . . . . . . . . . . 153
6.2 Polinom trigonometric de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . 159
7 Transformarea Fourier discreta 163
7.1 Transformata Fourier discret a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
7.2 Algoritmul transform arii Fourier discret a rapid a . . . . . . . . . . 166
7.3 Aplicat ii ale transformatei Fourier discret a . . . . . . . . . . . . . 168
7.3.1 Calculul coecient ilor Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . 168
7.3.2 Calculul coecient ilor Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . 169
7.3.3 Determinarea funct iei analitice cunosc and partea real a . . 170
7.3.4 Calculul integralei Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
7.4 Transformarea cosinus discreta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
CUPRINS 5
8 Polinoame trigonometrice 179
8.1 Interpolare trigonometric a pe noduri oarecare . . . . . . . . . . . 180
8.2 Interpolare trigonometric a pe noduri echidistante . . . . . . . . . 186
8.3 Convergent a polinoamelor de interpolare trigonometric a . . . . . . 190
9 Funct ii spline polinomiale 199
9.1 Interpolare cu funct ii spline cubice . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
9.2 Funct ia spline polinomial a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
9.2.1 Funct ia spline polinomiala natural a . . . . . . . . . . . . . 209
9.2.2 Interpolare cu funct ii spline polinomiale . . . . . . . . . . 211
9.3 Funct ii B-spline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
9.3.1 Funct ii B-spline pe noduri echidistante . . . . . . . . . . . 216
10 Interpolare cu sinus cardinal 219
10.1 Interpolare pe noduri echidistante n [0, ] . . . . . . . . . . . . . 219
10.2 Interpolare pe noduri echidistante n R . . . . . . . . . . . . . . . 223
11 Rezolvarea problemelor Cauchy 227
11.1 Metode de discretizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
11.2 Scheme de calcul de tip Runge - Kutta . . . . . . . . . . . . . . . 234
11.3 Scheme de calcul de tip Adams . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238
11.4 Schema de calcul predictor - corector . . . . . . . . . . . . . . . . 242
11.5 A-stabilitatea schemelor de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
12 Rezolvarea problemelor bilocale 253
12.1 Metoda tirului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
13 Metode de homotopie 257
13.1 Rezolvarea unui sistem algebric de ecuat ii neliniare . . . . . . . . 257
II ALGEBRA LINIAR
A NUMERIC
A 259
14 Elemente de analiza matriceala 261
14.1 Denit ii, notat ii, proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
15 Rezolvarea sistem. algebrice liniare 273
15.1 Metoda Gauss - Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
15.2 Inversarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
15.3 Factorizarea LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
6 CUPRINS
15.4 Cazul matricelor simetrice - Factorizarea Cholesky . . . . . . . . . 287
15.5 Rezolvarea sistemelor tridiagonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
15.6 Metode iterative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
15.7 Metoda gradientului conjugat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
15.8 Solut ie n sensul celor mai mici patrate . . . . . . . . . . . . . . . 300
15.9 Numarul de condit ionare al unei matrice . . . . . . . . . . . . . . 301
16 Transformarea Householder 307
16.1 Transformata Householder . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307
16.2 Descompunerea QR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309
16.3 Cea mai bun a aproximat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
16.4 Metoda celor mai mici p atrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 318
16.5 Bidiagonalizarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 320
16.6 Reducerea la forma Hessenberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322
17 Valori si vectori proprii 325
17.1 Forma normal a Schur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 325
17.2 Diagonalizarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329
17.3 Descompunerea valorii singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332
17.4 Raza spectral a a unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 334
17.5 Metoda puterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339
17.6 Algoritmul QR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 340
18 Descompunerea valorii singulare 347
18.1 Descompunerea valorii singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347
18.2 Metoda celor mai mici p atrate prin DVS . . . . . . . . . . . . . . 351
19 Spat ii Krylov 353
19.1 Denit ia spat iului Krylov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 353
19.2 Descompunerea Arnoldi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 353
19.3 Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat ii liniare . . . . . . . . . . 356
19.3.1 Varianta Ritz-Galerkin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358
19.3.2 Varianta reziduului minimal . . . . . . . . . . . . . . . . . 358
19.4 Calculul valorilor si vectorilor propri . . . . . . . . . . . . . . . . 359
19.5 Calculul elementului de cea mai buna aproximat ie . . . . . . . . . 359
III REZOLVAREA ECUATIILOR NELINIARE 361
20 Rezolvarea ecuat iilor neliniare 363
CUPRINS 7
20.1 Preliminarii de analiz a funct ional a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363
20.2 Metoda liniariz arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 370
20.3 Metoda liniariz arii modicata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 374
20.4 Rezolvarea sistemelor algebrice neliniare . . . . . . . . . . . . . . 376
20.5 Rezolvarea ecuat iilor algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 380
20.6 Rezolvarea ecuat iilor polinomiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 386
IV REZOLVARE PRIN OPTIMIZARE 395
21 Elemente din teoria optimizarii 397
21.1 Funct ionale diferent iabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397
21.2 Funct ionale convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399
21.3 Propriet at i ale problemei de optimizare . . . . . . . . . . . . . . . 402
21.4 Metode de descrestere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 404
21.5 Metoda gradientului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 405
22 Rezolvarea ecuat iilor prin optimizare 409
22.1 Rezolvarea unui sistem liniar prin cele mai mici p atrate . . . . . . 409
22.2 Rezolvarea unui sistem neliniar prin cele mai mici p atrate . . . . . 410
22.3 Rezolvarea unei ecuat ii liniare prin metode de optimizare . . . . . 411
V ANEXE 413
A Not iuni de teoria erorilor 415
A.1 Eroare absolut a si eroare relativ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 415
A.2 Reprezentarea numerelor n virgul a mobil a . . . . . . . . . . . . . 416
A.3 Aritmetica numerelor n virgula mobil a . . . . . . . . . . . . . . . 417
A.4 Protocolul IEEE 754 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 419
A.5 Controlul erorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
B Implementarea metodelor iterative 425
C Identitat i trigonometrice 427
D Determinarea unor parametri numerici 429
E

Imbunatat irea convergent ei 433
E.1 Ordinul de convergent a al unui sir . . . . . . . . . . . . . . . . . . 433
E.2

Imbun atat irea convergent ei unui sir . . . . . . . . . . . . . . . . . 434
8 CUPRINS
E.3 Transformarea lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 434
F Determinarea ordinelor de convergent a 437
G Scheme Runge-Kutta deduse prin calcul simbolic 443
G.1 Schema de calcul explicit a de tip Runge Kutta n 4 trepte . . . 444
G.2 Schema de calcul implicit a de tip Runge Kutta n 2 trepte . . . 449
H Reprezentarea mult imii de A-stabilitate 453
Bibliograe 455
Partea I
INTERPOLARE SI APLICATII
9
Capitolul 1
Diferent e nite
1.1 Diferent e nite
Diferent ele nite stau la baza multor metode de calcul numeric privind in-
tegrarea si derivarea numeric a, integrarea ecuat iilor diferent iale ordinare si cu
derivate part iale. Funct iile care intervin n acest capitol sunt funct ii reale de o
variabila reala. Printr-o diferent a nit a de nt elege un operator de forma
h
f(x) = Af(x + ah) Bf(x + bh) (1.1)
unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observ a caracterul liniar al operatorului
h
(f + g) =
h
f +
h
g.
Diferent ele nite de ordin superior se introduc recursiv
0
h
f = f
n
h
f =
h
(
n1
h
f), n > 1.
Diferent ele nite uzuale sunt:
diferent a nit a progresiv a
h
f(x) = f(x + h) f(x);
diferent a nit a regresiv a
h
f(x) = f(x) f(x h);
11
12 CAPITOLUL 1. DIFERENT E FINITE
diferent a nit a centrata
h
f(x) = f(x +
h
2
) f(x
h
2
).
In cele ce urmeaz a vom studia doar diferent ele nite uzuale.

Formulele explicite de calcul ale unei diferent e nite de ordin superior sunt
Teorema 1.1.1 Au loc egalitat ile:
(i)
n
h
f(x) =
n
k=0
_
n
k
_
(1)
nk
f(x + kh);
(ii)
n
h
f(x) =
n
k=0
_
n
k
_
(1)
k
f(x kh);
(iii) f(x + nh) =
n
k=0
_
n
k
_
k
h
f(x);
(iv) f(x nh) =
n
k=0
_
n
k
_
(1)
k
k
h
f(x).
(1.2)
Demonstrat ie.
n
h
f(x) se exprima ca o combinat ie liniara a valorilor lui f n
x, x + h, . . . , x + nh, adic a are loc o formul a de forma
n
h
f(x) =
n
k=0
A
k
f(x + kh).
Pentru determinarea coecient ilor (A
k
)
0kn
, alegem f(x) = e
x
si atunci
e
x
(e
h
1)
n
=
n
k=0
A
k
e
x+kh
.
Dezvolt and binomul din membrul st ang gasim
n
k=0
_
n
k
_
(1)
nk
e
x+kh
=
n
k=0
A
k
e
x+kh
.
Identic and coecient ii lui e
x+kh
g asim A
k
=
_
n
k
_
(1)
nk
, adic a relat ia (i).
In mod asem anator se pot justica si celelelte relat ii.

Stabilim o serie de propriet at i ale diferent ei nit a progresiva. Rezultate ase-
m anatoare se pot deduce si pentru celelalte diferent e nite.
1.1. DIFERENT E FINITE 13
Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Daca funct ia f este derivabila de ordin
n atunci exista c (x, x + nh) astfel ncat
n
h
f(x) = h
n
f
(n)
(c). (1.3)
Demonstrat ie. Prin indut ie matematic a dup a n, pentru n = 1, utiliz and teo-
rema de medie a lui Lagrange avem succesiv
h
f(x) = f(x + h) f(x) = hf
t
(c) x < c < x + h.
Presupunem relat ia (1.3) adev arat a pentru diferent ele de ordin n1. Dac a g(x) =
.
n1
n
f(x)
h
n1
atunci
n
h
f(x)
h
n
=

h
(
n1
h
f(x))
h
n
=
.
n1
h
f(x+h)
h
n1

.
n1
h
f(x)
h
n1
h
=
=
g(x + h) g(x)
h
= g
t
( c) =
d
dx
[
n1
h
f(x)
h
n1
][
x= c
unde x < c < x + h. Deoarece operatorul de derivare comut a cu operatorul de
diferent a nita, rezult a c a
n
h
f(x)
h
n
=
d
dx
[
n1
h
f(x)
h
n1
][
x= c
=

n1
h
f
t
(x)
h
n1
[
x= c
.
Utiliz and ipoteza induct iei,
n
h
f(x)
h
n
=

n1
h
f
t
(x)
h
n1
[
x= c
= (f
t
)
(n1)
(c) = f
(n)
(c),
unde x < c < c < c + (n 1)h < x + nh.
Observat ie 1.1.1
Presupun and c a funct ia f are derivata de ordinul n continua, pentru h 0, din
(1.3) rezulta
lim
h0
n
h
f(x)
h
n
= f
(n)
(x). (1.4)
Diferent a nita progresiv a de ordin superior pentru produsul a doua funct ii
generalizeaz a formula lui Leibniz
Teorema 1.1.3 (Formula lui Leibniz) Are loc formula:
n
h
f(x)g(x) =
n
k=0
_
n
k
_
k
h
f(x)
nk
h
g(x + kh) (1.5)
Demonstrat ia teoremei se face prin induct ie matematic a dup a n.
Observat ie 1.1.2
S a presupunem c a funct iile f, g au derivata de ordinul n continua.

Imp art ind
(1.5) la h
n
si utiliz and Observat ia 1.1.1, pentru h 0, obt inem
(f(x)g(x))
(n)
=
n
k=0
_
n
k
_
f
(k)
(x)g
(nk)
(x). (1.6)
1.2 Ecuat ia cu diferent e liniara si cu coecient i
constant i
Consider am ecuat ia cu diferent e (h = 1)
p
u(n) +
p1
p1
u(n) + . . . +
1
u(n) +
0
u(n) = f
n+p
n N.
unde necunoscut a este funct ia u : N R, iar coecient ii
0
, . . . ,
p
sunt constante
reale. Explicitand diferent ele nite progresive n funct ie de valorile funct iei (1.2)
obt inem
a
p
u
n+p
+ a
p1
u
n+p1
+ . . . + a
1
u
n+1
+ a
0
u
n
= f
n+p
n N, (1.7)
unde u
n
= u(n).
Presupunem ca a
0
a
p
,= 0.
In cele ce urmeaz a, numim (1.7) ecuat ie cu diferent e liniar a si cu coecient i

constant i, de ordin p si se cere solut ia care verica n plus condit iile init iale
u
0
= v
0
u
1
= v
1
. . .
u
p1
= v
p1
(1.8)
Teorema 1.2.1 Exista cel mult o solut ie a ecuat iei cu diferent e (1.7) care verica
condit iile (1.8).
1.2. ECUAT IA CU DIFERENT E LINIAR
A 15
In prealabil studiem ecuat ia cu diferent e omogen a, liniara si cu coecient i

constant i
a
p
u
n+p
+ a
p1
u
n+p1
+ . . . + a
1
u
n+1
+ a
0
u
n
= 0 n N, (1.9)
Teorema 1.2.2 Mult imea solut iilor ecuat iei cu diferent e omogena, liniara si cu
coecient i constant i formeaza un spat iu liniar.
1.2.1 Sistem fundamental de solut ii
Teoria ecuat iei cu diferent e omogen a, liniar a si cu coecient i constant i este
asem anatoare cu cea a ecuat iei diferent iale liniar a, omogena si cu coecient i
constant i.
Denit ie 1.2.1 Sirurile (u
1
n
)
nN
, . . . , (u
p
n
)
nN
sunt liniar independente daca rela-
t iile
1
u
1
n
+ . . . +
p
u
p
n
= 0, n N
implica
1
= . . . =
p
= 0.
Teorema 1.2.3 Sirurile (u
1
n
)
nN
, . . . , (u
p
n
)
nN
, solut ii ale ecuat iei (1.9) sunt liniar
independene daca si numai daca au loc relat iile
n
=
u
1
n
. . . u
p
n
u
1
n+1
. . . u
p
n+1
. . . . . . . . .
u
1
n+p1
. . . u
p
n+p1
,= 0, n N. (1.10)
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd c a exist a n N astfel ncat
n
= 0.
Atunci sistemul algebric de ecuat ii liniare si omogene
1
u
1
n
+ . . . +
p
u
p
n
= 0
1
u
1
n+1
+ . . . +
p
u
p
n+1
= 0
. . . . . . . . . . . .
1
u
1
n+p1
+ . . . +
p
u
p
n+p1
= 0
(1.11)
n necunoscutele
1
, . . . ,
p
, admite o solut ie nebanal a notata la fel.
Inmult ind ecuat iile sistemului, respectiv cu

a
0
a
p
, . . . ,
a
p1
a
p
si sum and egalit at ile
astfel obt inute, rezult a
1
(
1
a
p
p1
i=0
a
i
u
1
n+i
) + . . .
p
(
1
a
p
p1
i=0
a
i
u
p
n+i
) = 0.
Deoarece potrivit ipotezei, sirurile (u
j
k
)
kN
, j = 1, . . . , p sunt solut ii ale ecuat iei
cu diferent e (1.9), ultima egalitate devine
1
u
1
n+p
+ . . . +
p
u
p
n+p
= 0.
Observ am ca aceast a egalitate completeaz a relat iile sistemului (1.11). Relu and
nmult irea ultimelor p egalit at i, respectiv prin
a
0
a
p
, . . . ,
a
p1
a
p
si adunarea lor
deducem
1
u
1
m
+ . . . +
p
u
p
m
= 0 m n.
Proced and asem an ator, nmult im ecuat iile sistemului (1.11), respectiv cu
a
1
a
0
, . . . ,
a
p
a
0
si sum and egalitat ile astfel obt inute, g asim
1
(
1
a
0
p
i=1
a
i
u
1
n+i1
) + . . .
p
(
1
a
0
p
i=1
a
i
u
p
n+i1
) = 0,
sau
1
u
1
n1
+ . . . +
p
u
p
n1
= 0.
Repet and, deducem
1
u
1
m
+ . . . +
p
u
p
m
= 0 m n.
In felul acesta contrazicem liniar independent a sirurilor.

Reciproc, presupunem prin absurd ca sirurile (u
j
k
)
kN
, j = 1, . . . , p nu sunt
liniar independente, existand constantele
1
, . . . ,
p
, nu toate nule astfel ncat
1
u
1
n
+ . . . +
p
u
p
n
= 0, n N.
Pentru orice n N, sistemul (1.11) are o solut ie nebanala, deci
n
= 0, ceea ce
nu se poate.
Denit ie 1.2.2 p siruri solut ii ale ecuat iei (1.9) si liniar independente formeaza
un sistem fundamental de solut ii.
Important a unui sistem fundamental este reliefat a n
Teorema 1.2.4 Daca (u
j
k
)
kN
, j = 1, . . . , p formeaza un sistem fundamental de
solut ii pentru ecuat ia cu diferent e (1.9) atunci pentru orice alta solut ie (u
k
)
kN
a
ei, exista constantele c
1
, . . . , c
p
astfel ncat
u
n
= c
1
u
1
n
+ . . . + c
p
u
p
n
, n N.
A 17
Demonstrat ie. Consider am sistemul algebric de ecuat ii liniare n necunoscutele
c
1
, . . . , c
p
c
1
u
1
0
+. . . + c
p
u
p
0
= u
0
c
1
u
1
1
+. . . + c
p
u
p
1
= u
1
. . . . . . . . . . . .
c
1
u
1
p1
+. . . + c
p
u
p
p1
= u
p1
(1.12)
Determinantul sistemului ind diferit de 0, sistemul (1.12) admite o solut ie unica
notat a tot c
1
, . . . , c
p
.
Inmult ind ecuat iile sistemului (1.12) respectiv cu

a
0
a
p
,
a
1
a
p
, . . . ,
a
p1
a
p
si sum and
egalit at ile astfel obt inute deducem
c
1
(
1
a
p
p1
k=0
a
k
u
1
k
) + . . . + c
p
(
1
a
p
p1
k=0
a
k
u
p
k
) =
1
a
p
p1
k=0
a
k
u
k
,
sau
c
1
u
1
p
+ . . . + c
p
u
p
p
= u
p
. (1.13)
Repet and rat ionamentul, din aproape n aproape obt inem
u
n
= c
1
u
1
n
+ . . . + c
p
u
p
n
, n N.
1.2.2 Determinarea unui sistem fundamental de solut ii
C autam solut ii ale ecuat iei cu diferent e omogene (1.9) sub forma unei progresii
geometrice u
k
= x
k
, k N. Rezult a ca x trebuie s a e r ad acina polinomului
caracteristic
f(x) = a
p
x
p
+ a
p1
x
p1
+ . . . + a
1
x + a
0
.
Not am prin x
1
, . . . , x
p
r adacinile acestui polinom.
Cazul radacinilor distincte doua cate doua.
Teorema 1.2.5 Daca x
1
, . . . , x
p
sunt radacini distincte doua cate doua ale poli-
nomului caracteristic atunci sirurile (x
n
1
)
nN
, . . . , (x
n
p
)
nN
formeaza un sistem fun-
damental de solut ii pentru ecuat ia cu diferent e omogema (1.9).
Demonstrat ie. Vericam condit ia de liniar independent a, data n Teorema
1.2.3, a celor p siruri.
n
=
x
n
1
. . . x
n
p
x
n+1
1
. . . x
n+1
p
. . . . . . . . .
x
n+p1
1
. . . x
n+p1
p
=
= (x
1
. . . x
p
)
n
V (x
1
, . . . , x
p
) = (x
1
. . . x
p
)
n
1j<ip
(x
i
x
j
) ,= 0.
Cazul radacinilor multiple. Stabilim un rezultat ajutator
Teorema 1.2.6 Daca f(x) este polinomul caracteristic si : N R este o
funct ie oarecare atunci
a
p
x
n+p
(n + p) + a
p1
x
n+p1
(n + p 1) + . . . + a
0
x
n
(n) =
= x
n
[f(x)(n) +
1
1!
xf
t
(x)(n) + . . .
1
p!
x
p
f
(p)
p
(n)].
Demonstrat ie. Utiliz and relat ia (iii) de la (1.2) au loc egalit at ile
(n) = (n)
(n + 1) =
_
1
0
_
(n) +
_
1
1
_
(n)
(n + 2) =
_
2
0
_
(n) +
_
2
1
_
(n) +
_
2
2
_
2
(n)
.
.
.
(n + p) =
_
p
0
_
(n) +
_
p
1
_
(n) +
_
p
2
_
2
(n) + . . .
. . . +
_
p
p
_
p
(n)
pe care le nmult im respectiv cu a
0
x
n
, a
1
x
n+1
, a
2
x
n+2
, . . . , a
p
x
n+p
si le nsumam,
obt in and
p
k=0
a
k
x
n+k
(n + k) = x
n
p
k=0
b
k
(x)
k
(n),
unde
b
k
(x) =
p
j=k
_
j
k
_
a
j
x
j
=
x
k
k!
p
j=k
j(j 1) . . . (j k + 1)x
jk
=
x
k
k!
f
(k)
(x).
In consecint a, daca x este o rad acin a a polinomului caracteristic, avand ordinul

de multiplicitate r atunci sirul (x
n
(n))
nN
, cu (n) polinom de grad cel mult
r 1, este solut ie a ecuat iei cu diferent e (1.9).
Mai mult,
A 19
1
, x
2
, . . . , x
k
sunt radacinile polinomului caracteristic, avand
respectiv ordinele de multiplicitate r
1
, r
2
, . . . , r
k
, (r
1
+ r
2
+ . . . + r
k
= p), atunci
sirurile
(x
n
1
)
nN
(nx
n
1
)
nN
. . . (n
r
1
1
x
n
1
)
nN
(x
n
2
)
nN
(nx
n
2
)
nN
. . . (n
r
2
1
x
n
2
)
nN
. . . . . . . . . . . .
(x
n
k
)
nN
(nx
n
k
)
nN
. . . (n
r
k
1
x
n
k
)
nN
formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia cu diferent e omogena
(1.9).
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd c a sirurile
(x
n
i
)
nN
, (nx
n
i
)
nN
, . . . , (n
r
i
1
x
n
i
)
nN
, 1 i k
sunt liniar dependente. Atunci exist a constantele C
i,0
, C
i,1
, . . . , C
i,r
i
1
, 1 i k
nu toate nule, astfel ncat
k
i=1
(C
i,0
x
n
i
+ C
i,1
nx
n
i
+ . . . + C
i,r
i
1
n
r
i
1
x
n
i
) = 0, n N,
sau
k
i=1
x
n
i
P
i
(n) = 0, n N, (1.14)
unde P
i
(n) = C
i,0
+ C
i,1
n + . . . + C
i,r
i
1
n
r
i
1
.
Potrivit presupunerii f acute, polinoamele P
i
(n), i = 1, . . . , k nu sunt toate
identic nule. Putem presupune ca toate polinoamele care apar n relat ia (1.14)
sunt neidentic nule.
Imp art ind (1.14) prin x

n
1
rezut a
P
1
(n) +
_
x
2
x
1
_
n
P
2
(n) + . . . +
_
x
k
x
1
_
n
P
k
(n) = 0, n N. (1.15)
Aplic and relat iei (1.15) diferent a
1
n
deducem
_
x
2
x
1
_
n
P
2,1
(n) + . . . +
_
x
k
x
1
_
n
P
k,1
(n) = 0, n N,
unde polinoamele P
i,1
i = 2, . . . , k au gradele respectiv egale cu ale polinoamelor
P
i
i = 2, . . . , k.
1
Pentru a ,= 1 si polinom are loc a
n
(n) = a
n
(a(n+1) (n)) unde a(n+1) (n)
este un polinom de acelasi grad cu .
Repet and rat ionamentul de mai sus de k 1 ori deducem egalitatea
_
x
k
x
k1
_
n
P
k,k1
(n) = 0 n N.
Pe de-o parte rezult a c a polinomul P
k,k1
este identic nul, iar pe de alta parte
este neidentic nul. Contradict ia ap aruta justic a armat ia teoremei.
Exemplul 1.2.1 Sirul lui Fibonacci este denit prin ecuat ia cu diferent e
u
n+2
u
n+1
u
n
= 0, n N. (1.16)
Polinomul caracteristic este f(x) = x
2
x 1 si are r ad acinile
1
5
2
. Formula
termenului general al sirului denit de (1.16) este
u
n
= C
1
(
1 +
5
2
)
n
+ C
2
(
1
5
2
)
n
.
Dac a impunem condit iile init iale u
0
= u
1
= 1 atunci coecient ii C
1
, C
2
rezult a
din sistemul
u
0
= C
1
+ C
2
= 1
u
1
= C
1
1 +
5
2
+ C
2
1
5
2
= 1.
Rezolv and sistemul de mai sus, se obt ine C
1
=
1+
5
2
5
, C
2
=
1
5
2
5
. Prin urmare
u
n
=
1
5
_
(
1 +
5
2
)
n+1
(
1
5
2
)
n+1
_
. (1.17)
1.2.3 Solut ia ecuat iei cu diferent e neomogena
Suntemn m asur a s a solut ionam problema determinat a de ecuat ia cu diferent e
neomogen a, liniara si cu coecoent i constant i (1.7) cu condit iile init iale (1.8).
Teorema 1.2.8 Daca (u
k
n
)
nN
, k = 0, 1, . . . , p1 formeaza un sistem fundamen-
tal de solut ii pentru ecuat ia cu diferent e omogena care satisfac condit iile init iale
u
k
n
=
k,n
, k, n 0, 1, . . . , p 1 atunci solut ia problemei (1.7)-(1.8) este
u
n
=
p1
i=0
v
i
u
i
n
+
1
a
p
np
k=0
f
k+p
u
p1
nk1
, n N. (1.18)
Se presupune ca
f
k
= 0 pentru k < p;
u
k
n
= 0 pentru n < 0, k = 0, 1, . . . , p 1.
(1.19)
1.3. METODA SERIILOR FORMALE 21
Demonstrat ie. Sirul (z
n
)
nN
denit prin z
n
=
p1
i=0
v
i
u
i
n
este o solut ie a ecuat iei
cu diferent e omogena care veric a condit iile init iale (1.8).
Vericam c a sirul (w
n
)
nN
denit prin w
n
=
1
a
p
np
k=0
f
k+p
u
p1
nk1
este o solut ie
a ecuat iei cu diferent e neomogena (1.7) care satisface condit iile init iale omogene
w
n
= 0, pentru n = 0, 1, . . . , p 1.
Dac a n 0, 1, . . . , p1 atunci pentru k = 1, 2, . . . , np au loc egalitatea
f
k+p
= 0 si n consecint a
w
n
=
1
a
p
f
p
u
p1
n1
= 0,
datorit a condit iilor init iale vericate de sirul (u
p1
n
)
nZ
.
Utiliz and (1.19), au loc egalit at ile
w
n
=
1
a
p
np
k=0
f
k+p
u
p1
nk1
=
1
a
p
k=
f
k+p
u
p1
nk1
.
Atunci
p
j=0
a
j
w
n+j
=
1
a
p
p
j=0
a
j
k=
f
k+p
u
p1
n+jk1
=
=
1
a
p
p
j=0
a
j
n
k=0
f
k+p
u
p1
n+jk1
=
1
a
p
n
k=0
f
k+p
p
j=0
a
j
u
p1
n+jk1
.
Pentru k = 0, 1, . . . , n 1, deoarece sirul (u
p1
n
)
nZ
este solut ie a ecuat iei cu
diferent e omogen a (1.9), au loc egalit at ile
p
j=0
a
j
u
p1
n+jk1
= 0
iar pentru k = n, din condit iile init iale vericate de acelasi sir, are loc
p
j=0
a
j
u
p1
j1
= a
p
.
In consecint a
p
j=0
a
j
w
n+j
=
1
a
p
f
n+p
a
p
= f
n+p
.
1.3 Metoda seriilor formale
Fie sirurile a = (a
n
)
nN
, b = (b
n
)
nN
si seriile formale
f
a
(x) =
n=0
a
n
x
n
, f
b
(x) =
n=0
b
n
x
n
.
Denit ie 1.3.1 Sirul c = (c
n
)
nN
denit prin c
n
=
n
k=0
a
k
b
nk
se numeste
produsul de convolut ie ale sirurilor a si b. Se utilizeaza notat ia c = a b.
Dac a c = a b si f
c
(x) =
n=0
c
n
x
n
atunci f
c
(x) = f
a
(x)f
b
(x).
Relu am din nou ecuat ia cu diferent e omogen a, liniara si cu coecient i constant i
de ordin p (1.9)
a
p
u
n+p
+ a
p1
u
n+p1
+ . . . + a
1
u
n+1
+ a
0
u
n
= 0 n N.
Atas am ecuat iei cu diferent e
polinomul caracteristic f(x) = a
p
x
p
+ a
p1
x
p1
+ . . . + a
0
,
seria formala corespunz atoare sirului u = (u
n
)
nN
, (x) =
n=0
u
n
x
n
.
Introducem polinomul g(x) = x
p
f(
1
x
) = a
p
+ a
p1
x + . . . + a
0
x
p
si sirul =
(a
p
, a
p1
, . . . , a
0
, 0, . . .). Astfel g(x) este seria formal a atasata sirului .
Datorit a relat iilor (1.9), produsul de convolut ie u are cel mult p termeni
nenuli
( u)
n
=
n
k=0
k
u
nk
= a
p
u
n
+ a
p1
u
n1
+ . . . + a
0
u
nk
= 0, n p.
In consecint a produsul (x) = g(x)(x) este polinom de grad cel mult p 1.

Astfel
(x) =
(x)
g(x)
. (1.20)
Dac a f(x) =
k
j=1
(x x
j
)
r
j
atunci g(x) =
k
j=1
(1 x
j
x)
r
j
.
Se descompune
(x)
g(x)
n fract ii simple care se dezvoltan serie taylorianan jurul
originii. Solut ia ecuat iei cu diferent e se obt ine identic and n (1.20) coecient ii
termenii lui x
n
, n N.
In exemplele urm atoare funct ia se va deduce pe baza ecuat iei cu diferent e.

Exemplul 1.3.1 Sirul lui Fibonacci, se poate scrie
u
n+2
u
n+1
u
n
= 0, n 2; (1.21)
cu condit iile init iale u
0
= u
1
= 1.
1.3. METODA SERIILOR FORMALE 23
Inmult im (1.21) cu x
n+2
si sum and se obt ine
n=0
a
n+2
x
n+2
x
n=0
a
n+1
x
n+1
x
2
n=0
a
n
x
n
= 0,
sau
(x) u
0
u
1
x x((x) u
0
) x
2
(x) = 0,
de unde
(x) =
1
1 x x
2
.
R adacinile polinomului caracteristic f(x) = x
2
x1 sunt x
1
=
1+
5
2
, x
2
=
1
5
2
si 1 x x
2
= (1 x
1
x)(1 x
2
x).
Descompunerea n fract ii simple a funct iei (x) este
(x) =
1
5
_
x
1
1 x
1
x

x
2
1 x
2
x
_
.
si n urma dezvoltarii n serie se obt ine
(x) =
1
5
_

n=0
(x
n+1
1
x
n+1
2
)x
n
_
.
Rezult a u
n
=
1
5
(x
n+1
1
x
n+1
2
).
Exemplul 1.3.2 Sa se rezolve
u
n+2
2u
n+1
+ u
n
= 0, n 2;
Proced and analog, se gaseste
(x) u
0
u
1
x 2x((x) u
0
) + (x) = 0,
de unde
(x) =
u
0
+ x(u
1
2u
0
)
1 2x + x
2
.
Descompunerea n fract ii simple este
(x) =
2u
0
u
1
1 x
+
u
1
u
0
(1 x)
2
.
Dezvolt and n serie, rezulta
(x) = (2u
0
u
1
)
n=0
x
n
+ (u
1
u
0
)
n=0
(n + 1)x
n
=
n=0
(u
0
+ n(u
1
u
0
)) x
n
.
Prin urmare u
n
= u
0
+ n(u
1
u
0
).
1.4 Transformarea z
Fie o mult imea sirurilor de numere complexe x = (x
n
)
nZ
. Dac a x
n
= 0, n <
0 atunci sirul x se numeste cu suport pozitiv. Mult imea acestor siruri se noteaza
cu o
+
.
Exemplul 1.4.1 u = (u
n
)
nZ
, cu u
n
=
_
0 n < 0
1 n 0
.
Exemplul 1.4.2
k
= (
k,n
)
nZ
, cu
k,n
=
_
0 n ,= k
1 n = k
.
Denit ie 1.4.1 Fie x, y o
+
astfel ncat, pentru orice n Z, seria
kZ
x
nk
y
k
este convergenta. Sirul z = (z
n
)
nZ
denit prin
z
n
=
kZ
x
nk
y
k
se numeste produsul de convolut ie al sirurilor x si y si se noteaza cu z = x y.
Evident x y = y x.
Exemplul 1.4.3 Daca x = (x
n
)
nZ
, atunci sirul z = x
k
, z = (z
n
)
nZ
este
z
n
=
sZ
x
ns
k,s
= x
nk
n Z.
Denit ie 1.4.2 Fie x = (x
n
)
nZ
si funct ia X(z) =
nZ
x
n
z
n
, denita n dome-
niul de convergent a al seriei Laurent. Operatorul ce ataseaza sirului x funct ia
X(z) se numeste transformata z a sirului x
/(x) = X.
Exemplul 1.4.4 Transformata z a sirului u este
/(u)(z) =
n=0
1
z
n
=
z
z 1
,
denita n coroana z C : [z[ > 1.
Exemplul 1.4.5 /(
k
)(z) =
1
z
k
.
1.4. TRANSFORMAREA Z 25
Exemplul 1.4.6 Daca x = (x
n
)
nZ
si y = (y
n
)
nZ
cu y
n
= x
nk
, n Z atunci
/(y)(z) =
nZ
y
n
z
n
=
nZ
x
nk
z
n
= z
k
/(x)(z).
Transformarea z se bucura de urmatoarele propriet at i:
Teorema 1.4.1 Operatorul / este liniar.
Teorema 1.4.2 Daca x o atunci /(x
k
)(z) =
1
z
k
/(x)(z).
Demonstrat ie. Sirul x
k
este (x
nk
)
nZ
.

In consecint a
/(x
k
)(z) =
nZ
x
nk
z
n
=
1
z
k
nZ
x
nk
z
nk
=
1
z
k
/(x)(z).
Teorema 1.4.3 Are loc egalitatea
/(x y) = /(x)/(y) x, y o.
Demonstrat ie. Dac a u = x y = (
kZ
x
nk
y
k
)
nZ
atunci
/(u)(z) =
nZ
kZ
x
nk
y
k
z
n
=
kZ
y
k
z
k
nZ
x
nk
z
nk
= /(y)(z)/(x)(z).
Teorema 1.4.4 Daca x = (x
n
)
nZ
si X(z) =
nZ
x
n
z
n
este convergenta n
coroana z C : r < [z[ < R atunci are loc egalitatea
x
n
=
1
2i
_
[z[=
z
n1
X(z)dz, (1.22)
unde discul delimitat de cercul [z[ = cont ine toate singularitat ile funct iei X(z).
Demonstrat ie. Calcul am integrala din (1.22)
_
[z[=
z
n1
X(z)dz =
kZ
x
k
_
[z[=
z
n1k
dz = 2ix
n
.
O aplicat ie a transform arii z este rezolvarea ecuat iilor cu diferent e liniare si cu
coecient i constant i. Consideram ecuat ia cu diferent e (1.7) si extindem mult imea
indicilor la Z, denind
u
n
= 0, n < 0
si
f
n+p
= a
p
u
n+p
+ a
p1
u
n+p1
+ . . . + a
1
u
n+1
+ a
0
u
n
, n < 0.
Atunci ecut ia cu diferent e (1.7) se poate scrie
a
p
u
n
+ a
p1
u
n1
+ . . . + a
1
u
np+1
+ a
0
u
np
= f
n
, n Z,
sau
a
p
(u
0
)
n
+ a
p1
(u
1
)
n
+ . . . + a
1
(u
p1
)
n
+ a
0
(u
p
)
n
= f
n
. (1.23)
Not am u = (u
n
)
nZ
, U(z) = /(u)(z), f = (f
n
)
nZ
si F(z) = /(f)(z).

In
urma aplicarii transformarii z asupra ecuat iei (1.23) si utiliz and Teorema 1.4.2
obt inem ecuat ia
U(z)(a
p
+
a
p1
z
+ . . . +
a
1
z
p1
+
a
0
z
p
) = F(z).
Explicit and funct ia necunoscuta, gasim
U(z) =
z
p
F(z)
a
p
z
p
+ a
p1
z
p1
+ . . . + a
1
z + a
0
.
Potrivit formulei (1.22), termenii sirului u se calculeaza cu
u
n
=
1
2i
_
[z[=
z
n+p1
F(z)
a
p
z
p
+ a
p1
z
p1
+ . . . + a
1
z + a
0
dz.
Exemplul 1.4.7 Sirul lui Fibonacci, se poate scrie
u
n
u
n1
u
n2
= 0, n 2.
Extinz and mult imea indicilor la Z, obt inem
u
n
u
n1
u
n2
=
_
_
_
0 n Z0, 1
u
1
u
0
n = 1
u
0
n = 0
Ecuat ia transformatei z a sirului u = (u
n
)
nZ
este
U(z)(1
1
z

1
z
2
) = u
0
+
u
1
u
0
z
,
de unde
U(z) =
u
0
z
2
+ (u
1
u
0
)z
z
2
z 1
.
Dac a >
1+
5
2
atunci
u
n
=
1
2i
_
[z[=
[u
0
z
2
+ (u
1
u
0
)z]z
n1
z
2
z 1
.
Calcul and integrala prin reziduuri obt inem
u
n
=
1
5
_
u
0
(
1 +
5
2
)
n+1
+ (u
1
u
0
)(
1 +
5
2
)
n
_
5
_
u
0
(
1
5
2
)
n+1
+ (u
1
u
0
)(
1
5
2
)
n
_
=
=
(
5 1)u
0
+ 2u
1
2
5
(
1 +
5
2
)
n
+
(
5 + 1)u
0
2u
1
2
5
(
1
5
2
)
n
.
Dac a u
0
= u
1
= 1 atunci se reg aseste (1.17).
Probleme si teme de seminar
P 1.1 Sa se calculeze
1.
n
h
1
x
2.
n
h
1
x
2
1
3.
n
h
sin(ax + b)
4.
n
h
cos(ax + b)
5.
n
h
xe
x
P 1.2 S a se arate ca daca F(x) = f(x) atunci
n
k=1
f(k) = F(n + 1) F(1).
n
k=1
1
k(k+1)...(k+p)
.
P 1.4 Sa se demonstreze formula de nsumare prin part i
n
k=1
u(k)v(k) = u(n + 1)v(n + 1) u(1)v(1)
n
k=1
v(k + 1)u(k).
n
k=1
k2
k
.
Indicat ii.
1. u(k) = k, v(k) = 2
k
u(k) = 1, v(k) = 2
k
si se aplic a rezultatul
problemei anterioare.
2. Se deriveaz a identitatea
n
k=1
2
kx
=
2
(n+1)x
2
x
2
x
1
si se particularizeaz a x = 1.
3. Not and cu S suma cautat a, au loc egaliat ile
S = 2 + 2 2
2
+ . . . + n 2
n
2
n+1
2 = 2 + 2
2
+ . . . + 2
n
Inmult ind prima egalitate cu 2 si adun and rezult a ecuat ia n S

2S + 2
n+1
2 = S + n2
n+1
.
4. Au loc egalitat ile
S =
2 + 2
2
+ 2
3
+ . . . + 2
n1
+ 2
n
+
+ 2
2
+ 2
3
+ . . . + 2
n1
+ 2
n
+
+ 2
3
+ . . . + 2
n1
+ 2
n
+
.
.
.
+ 2
n1
+ 2
n
+
+ 2
n
=
= 2(2
n
1) +2
2
(2
n1
1) +2
3
(2
n2
1) +. . . +2
n1
(2
2
1) +2
n
(2 1) =
= n2
n+1
(2 + 2
2
+ . . . + 2
n
) = . . . .
P 1.6 S a se arate ca
0
0
0 0 . . . 0
1
0

1
1
0 . . . 0
2
0

2
1

2
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
n
0

n
1

n
2
. . .
n
n
1
=
=
0
0
0 0 . . . 0
1
0

1
1
0 . . . 0
2
0
2
1

2
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
(1)
n
n
0
(1)
n1
n
1
(1)
n2
n
2
. . .
n
n
.
Indicat ie. Se scriu matriceal relat iile
x
s
= ((x 1) + 1)
s
=
s
i=0
_
s
i
_
(x 1)
i
, s = 0, 1, . . . , n,
si
(x 1)
s
=
s
i=0
(1)
si
_
s
i
_
x
i
, s = 0, 1, . . . , n.
P 1.7 Sa se rezolve si sa se discute n funct ie de parametrul p ecuat ia cu diferent e
u
n+2
2pu
n+1
+ u
n
= 0.
P 1.8 S a se rezolve ecuat ia cu diferent e u
n+2
u
n+1
6u
n
= 2
n+2
.
P 1.9 Sa se rezolve sistemul
_
_
_
2x
1
x
2
= 1
x
i1
+2x
i
x
i+1
= i 2 i n 1
x
n1
+2x
n
= n
Indicat ie. 1. Sistemul are solut ie unic a. Determinantul sistemului este
n
=
2 1 0 0 . . . 0 0 0
1 2 1 0 . . . 0 0 0
0 1 2 1 . . . 0 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 0 . . . 1 2 1
0 0 0 0 . . . 0 1 2

care dezvoltat dupa prima linie conduce la formula de recurent a
n
= 2
n1
n2
. Solut ia ecuat iei cu diferent e este
n
= C
1
+C
2
n. Deoarece
2
= 3,
3
= 4
se obt ine
n
= n + 1.
2. Se rezolv a ecuat ia cu diferent e x
k+1
2x
k
+ x
k1
= k, k N. Deter-
min am sistemul fundamental al ecuat iei cu diferent e omogene corespunz atoare:
(u
0
k
)
kN
, (u
1
k
)
kN
care satisface condit iile init iale
u
0
0
= 1 u
0
1
= 0
u
1
0
= 0 u
1
1
= 1
Se obt ine
u
0
k
= 1 k u
1
k
= k.
Utiliz and formula (1.18) rezult a u
k
= v
0
(1 k) + v
1
k
k
3
k
6
.
3. Impunand condit iile x
0
= 0 si x
n+1
= 0 gasim v
0
= 0, v
1
=
n
2
+2n
6
.

In nal
avem x
k
=
k
6
((n + 1)
2
k
2
).
P 1.10 Sa se rezolve sistemul
_
_
_
a
1
2a
0
+a
1
= 0
a
i1
+4a
i
+a
i+1
= 6y
i
a
n1
2a
n
+a
n+1
= 0
i 0, 1 . . . , n,
unde (y
i
)
0in
sunt numere date.
Indicat ie. 1. Din primele dou a ecuat ii
_
a
1
2a
0
+a
1
= 0
a
1
+4a
0
+a
1
= 6y
0
rezult a a
0
= y
0
. Aseman ator, din ultimele dou a ecuat ii rezulta a
n
= y
n
.
Astfel sistemul se rescrie sub forma
_
_
_
a
0
= y
0
a
i+2
+4a
i+1
+a
i
= 6y
i+1
0 i n 2
a
n
= y
n
2. Solut ia ecuat iei cu diferent e a
i+2
+ 4a
i+1
+ a
i
= f
i+2
= 6y
i+1
este
a
i
= a
0
u
0
i
+ a
1
u
1
i
+
i2
k=0
f
k+2
u
1
ik1
, i 2. (1.24)
(u
0
i
)
iN
, (u
1
i
)
iN
sunt solut ii ale ecuat ei cu diferent e omogene care veric a condit iile
init iale
u
0
0
= 1 u
1
0
= 0
u
0
1
= 0 u
1
1
= 1
Prin calcul direct rezult a
u
0
i
=
(1)
k1
2
3
_
(2 +
3)
k1
(2
3)
k1
_
u
1
i
= u
0
i+1
Valoarea pentru a
1
din (1.24) se obt ine din ecuat ia
a
n
= y
n
= a
0
u
0
i
+ a
1
u
1
i
+
n2
k=0
f
k+2
u
1
nk1
.
Se obt in
a
1
=
y
0
u
0
n
y
n
6
n2
k=0
y
k+1
u
0
nk
u
0
n+1
,
a
i
= y
0
u
0
i
a
1
u
0
n+1
6
i2
k=0
y
i+1
u
0
ik
, i = 2, . . . , n 1.
P 1.11 Puterea factoriala a lui x de ordin n cu pasul h este denita prin
x
[n,h]
= x(x h) . . . (x (n 1)h), x
[0,h]
= 1.
Pentru h = 1 se utilizeaza notat ia x
[n]
= x(x 1) . . . (x n + 1).
Sa se arate ca
1.
n
x
[n,h]
= n
h
x
[n1,h]
.
2.
k
n
x
[n,h]
= A
k
n
h
x
[nk,h]
, k 0, 1, . . . , n.
P 1.12 Daca P P
n
atunci are luc egalitatea
P(x) =
n
k=0
k
h
P(0)
h
k
k!
x
[k,h]
.
Indicat ie. 1 = x
[0,h]
, x
[1,h]
, . . . , x
[n,h]
sunt polinoame de grad respectiv
0, 1, . . . , n.

In consecint a are loc reprezentarea P(x) =
n
k=0
c
k
x
[k,h]
. Calcul am
j
h
P(x) =
n
k=j
c
k
j
h
x
[k,h]
=
n
k=j
c
k
A
j
k
j
h
x
[kj,h]
.
Pentru x = 0 se obt ine
j
h
P(0) = c
j
j!h
j
.
P 1.13 Numerele lui Stirling de spet a ntai

S
i
n
si de spet a a doua

S
i
n
sunt intro-
duse prin
x
[n]
=
n
i=1
S
i
n
x
i
, x
n
=
n
i=1
S
i
n
x
[i]
.
Sa se demonstreze formulele de recurent a
S
i
n+1
=

S
i1
n
n
S
i
n
,

S
0
n
=
n,0
,
S
i
n
= i
S
i
n1
+

S
i1
n1
,

S
0
n
=
n,0
.
Indicat ie. 1.

S
i
n
=
1
i!
_
x
[n]
_
(i)
[
x=0
. Deriv and de i ori egalitatea x
[n+1]
=
x
[n]
(x n) se obt ine
_
(x
[n+1]
_
(i)
=
_
x
[n]
_
(i)
(x n) + i
_
x
[n]
_
(i1)
.
Pentru x = 0 rezulta
_
(x
[n+1]
_
(i)
[
x=0
= i
_
x
[n]
_
(i1)
[
x=0
n
_
x
[n]
_
(i)
[
x=0
si se
mparte la i!.
2.

S
i
n
=
1
i!
i
x
n
[
x=0
. Calcul am
i
pentru produsul x
n
= x
n1
x
i
x
n
= i
i1
x
n1
+
i
x
n1
(x + i).
Pentru x = 0 rezult a
i
x
n
[
x=0
= i
i1
x
n1
[
x=0
+i
i
x
n1
[
x=0
si se mparte la i!.
P 1.14 Sa se arate ca
_
n
0
q(q1) . . . (qi+1)(qi1) . . . (qn)dq = (1)
ni
i
j=0
ni
k=0
S
j
i
S
k
ni
j!k!n
j+k+1
(j + k + 1)!
.
Indicat ie.
_
n
0
q(q 1) . . . (q i +1)(q i 1) . . . (q n)dq = (1)
ni
_
n
0
q
[i]
(nq)
[ni]
dq =
= (1)
ni
i
j=0
ni
k=0
S
j
i
S
k
ni
_
n
0
q
j
(n q)
k
dq.
_
_
_
_
_
S
0
0
S
0
1
S
1
1
.
.
.
.
.
.
S
0
n
S
1
n
. . .

S
n
n
_
_
_
_
_
1
=
_
_
_
_
_
_
S
0
0
S
0
1
S
1
1
.
.
.
.
.
.
S
0
n
S
1
n
. . .

S
n
n
_
_
_
_
_
_
.
Capitolul 2
Elemente din teoria interpolarii
Fie X o mult ime si funct ia f : X R cunoscut a numai prin valorile ei ntr-un
num ar nit de puncte x
1
, x
2
, . . . , x
n
din mult imea X: y
i
= f(x
i
), i 1, 2, . . . , n.
O mult ime T de funct ii reale denite n X este interpolatoare de ordin n
dac a pentru orice sistem de n puncte distincte x
1
, x
2
, . . . , x
n
din X si oricare ar
numerele reale y
1
, y
2
, . . . , y
n
exist a n T o singur a funct ie care n punctele x
i
ia
respectiv valorile y
i
, pentru orice i 1, 2, . . . , n.
In acest cadru problema de interpolare are urmatorul enunt : Dandu-se mult imea
interpolatoare T de ordinul n n X si perechile (x
i
, y
i
) XR, i 1, 2, . . . , n,
cu proprietatea ca i ,= j x
i
,= x
j
, s a se determine aceea funct ie T care n
punctele x
i
ia respectiv valorile y
i
: y
i
= (x
i
), i 1, 2, . . . , n.
Funct ia de interpolare si f au aceleasi valori n punctele x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Se consider a c a este o aproximare a funct iei f. Din punct de vedere teoretic se
ridic a urm atoarele probleme:
Precizarea unor mult imi interpolatoare (problema existent ei funct iei de in-
terpolare);
Determinarea funct iei de interpolare;
Evaluarea diferent ei dintre o funct ie si funct ia de interpolare corespunz atoare.
2.1 Sisteme Cebsev
Consider am funct iile reale
f
1
, f
2
, . . . , f
n
(2.1)
denite n intervalul compact [a, b].
35
36 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL
ARII
Sistemul de funct ii (2.1) este liniar independent daca egalitatea
n
i=1
i
f
i
(x) = 0, x [a, b]
are loc numai pentru
1
= . . . =
n
= 0.
Teorema 2.1.1 Sistemul de funct ii (2.1) este liniar independent daca exista un
sistem de puncte a x
1
< x
2
< . . . x
n
b astfel ncat determinantul
V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
=
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
f
1
(x
2
) f
2
(x
2
) . . . f
n
(x
2
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
,= 0.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd, c a sistemul de funct ii (2.1) este liniar
independent si c a pentru orice sistem de puncte a x
1
< x
2
< . . . x
n
b are loc
egalitatea V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
= 0.
Atunci maxrang(f
i
(x
j
))
1i,jn
: a x
1
< x
2
< . . . < x
n
b = m n 1.
Exist a punctele a x
0
1
< x
0
2
< . . . < x
0
n
b astfel nc at rang(f
i
(x
0
j
))
1i,jn
= m
si
1
,
2
, . . . ,
n
o solut ie nebanala a sistemului algebric de ecuat ii liniare
1
f
1
(x
0
1
) +
2
f
2
(x
0
1
) + . . . +
n
f
n
(x
0
1
) = 0
1
f
1
(x
0
2
) +
2
f
2
(x
0
2
) + . . . +
n
f
n
(x
0
2
) = 0
. . . . . . . . .
1
f
1
(x
0
n
) +
2
f
2
(x
0
n
) + . . . +
n
f
n
(x
0
n
) = 0
Deoarece rangul matricei (f
i
(x
0
j
))
1i,jn
este m, ntre vectorii
v
i
= (f
1
(x
0
i
), f
2
(x
0
i
), . . . , f
n
(x
0
i
)), i = 1, 2, . . . , n
exist a m vectori liniari independent i. Putem presupune ca acestia sunt printre
v
1
, . . . , v
n1
.
Atunci pentru orice x [a, b] are loc egalitatea
n
i=1
i
f
i
(x) = 0.

Intr-adev ar
matricea
_
_
_
_
f
1
(x
0
1
) f
2
(x
0
1
) . . . f
n
(x
0
1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
0
n1
) f
2
(x
0
n1
) . . . f
n
(x
0
n1
)
f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
_
_
_
_
2.1. SISTEME CEB
ISEV 37
are rangul cel mult egal cu m. Dac a v = (f
1
(x), f
2
(x), . . . , f
n
(x)) atunci exista
constantele
1
,
2
, . . . ,
n1
astfel nc at v =
n1
i=1

i
v
i
sau pe componente
f
j
(x) =
n1
i=1
i
f
j
(x
0
i
), j = 1, 2, . . . , n.
Inmult ind relat iile de mai sus, respectiv cu

1
, . . . ,
m
si sum and obt inem
n
j=1
j
f(x
j
) =
n
j=1
j
n1
i=1
i
f
j
(x
0
i
) =
n1
i=1
i
n
j=1
j
f(x
0
i
) = 0.
In acest fel se contrazice independent a familiei de funct ii (2.1).

Reciproc, s a presupunem ca exist a sistemul de puncte a x
1
< x
2
< . . . x
n

b astfel nc at V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
,= 0.
Dac a familia de funct ii (2.1) nu ar liniar independenta atunci ar exista
constantele
1
, . . . ,
n
, nu toate nule astfel ncat
n
i=1
i
f
i
(x) = 0, x [a, b].
In particular, sistemul omogen
1
f
1
(x
1
) +
2
f
2
(x
1
) + . . . +
n
f
n
(x
1
) = 0
1
f
1
(x
2
) +
2
f
2
(x
2
) + . . . +
n
f
n
(x
2
) = 0
. . . . . . . . .
1
f
1
(x
n
) +
2
f
2
(x
n
) + . . . +
n
f
n
(x
n
) = 0
n necunoscutele
1
, . . . ,
n
admite o solut ie nebanal a, cea ce contrazice ipoteza
f acuta asupra determinantului V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
.
Denit ie 2.1.1 Sistemul de funct ii (2.1) este un sistem Cebsev daca pentru
orice sistem de puncte a x
1
< x
2
< . . . < x
n
b determinantul
V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
este diferit de zero.
Observat ie 2.1.1 Orice sistem Cebsev este alcatuit din funct ii liniar indepen-
dente.
Observat ie 2.1.2

In orice interval [a, b] funct iile 1, x, x
2
, . . . , x
n
formeaza un
sistem Cebsev.
ARII
Fie T = spanf
1
, f
2
, . . . , f
n
spat iul liniar generat de funct iile (2.1).
Teorema 2.1.2 (Condit ia lui Haar) Sistemul (2.1) formeaza un sistem Cebsev
daca si numai daca orice funct ie din T 0 se anuleaza cel mult n n1 puncte
din [a, b].
Demonstrat ie. S a presupunem ca familia de funct ii (2.1) formeaz a un sistem
Cebsev si ca exista o funct ie f T 0 care se anuleaz a cel put in n n puncte
a x
1
< x
2
< . . . < x
n
b adic a
f(x
j
) =
n
i=1
c
i
f
i
(x
j
) = 0, j 1, 2, . . . , n. (2.2)
In acest caz relat iile (2.2) privite ca un sistem algebric de ecuat ii liniare si omogene
n necunoscutele c
1
, . . . , c
n
admit o solut ie nebanala, deci V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
=
0, ceea ce contrazice denit ia unui sistem Cebsev.
Reciproc, presupunem c a orice funct ie din T 0 se anuleaza cel mult n
n1 puncte din [a, b] si prin absurd, ca exista sistemul de puncte a x
1
< x
2
<
. . . < x
n
b astfel nc at V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
= 0. Atunci sistemul algebric
de ecuat ii liniare
1
f
1
(x
1
) +
2
f
2
(x
1
) + . . . +
n
f
n
(x
1
) = 0
1
f
1
(x
2
) +
2
f
2
(x
2
) + . . . +
n
f
n
(x
2
) = 0
. . . . . . . . .
1
f
1
(x
n
) +
2
f
2
(x
n
) + . . . +
n
f
n
(x
n
) = 0
n necunoscutele
1
, . . . ,
n
admite o solut ie nebanala. Cu aceast a solut ie nebanal a
denim f =
n
i=1
i
f
i
. f apart ine mult imii T 0 si se anuleaza n punctele
x
1
, . . . , x
n
. Acest fapt contrazice ipoteza facut a, deci familia de funct ii (2.1)
formeaz a un sistem Cebsev.
Teorema 2.1.3 Daca familia de funct ii (2.1) formeaza un sistem Cebsev n
[a, b] atunci T formeaza o familie interpolatoare de ordin n n [a, b].
Demonstrat ie. Fie a x
1
< x
2
< . . . < x
n
b si numerele reale y
1
, y
2
, . . . , y
n
.
Consider am sistemul algebric de ecuat ii liniare
c
1
f
1
(x
1
) + c
2
f
2
(x
1
) + . . . + c
n
f
n
(x
1
) = y
1
c
1
f
1
(x
2
) + c
2
f
2
(x
2
) + . . . + c
n
f
n
(x
2
) = y
2
. . . . . . . . .
c
1
f
1
(x
n
) + c
2
f
2
(x
n
) + . . . + c
n
f
n
(x
n
) = y
n
(2.3)
2.1. SISTEME CEB
ISEV 39
n necunoscutele c
1
, c
2
, . . . , c
n
. Determinantul sistemului V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
este diferit de 0, deci (2.3) admite o solut ie unic a c
1
, c
2
, . . . , c
n
. Funct ia f =
n
i=1
c
i
f
i
satisface condit iile de interpolare f(x
i
) = y
i
, i 1, 2, . . . , n.
Observat ie 2.1.3 Condit ia ca o familie de funct ii (2.1) sa formeze un sistem
Cebsev este echivalenta cu condit ia lui Haar sau cu proprietatea de a interpo-
latoare de ordin n pentru spat iul liniar T.
Pentru funct ia f T care satisface condit iile de interpolare
f(x
i
) = y
i
i 1, 2, . . . , n (2.4)
folosim notat ia L(T; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
). Dac a y
1
, . . . , y
n
sunt valorile unei funct ii
, respectiv n punctele x
1
, . . . , x
n
, atunci notat ia folose L(T; x
1
, . . . , x
n
; ).
Teorema 2.1.4 Daca familia de funct ii (2.1) formeaza un sistem Cebsev n
[a, b] atunci solut ia problemei de interpolare (2.4) este
L(T; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
)(x) =
1
V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_ (2.5)
i=1
y
i
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
i1
) f
2
(x
i1
) . . . f
n
(x
i1
)
f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
f
1
(x
i+1
) f
2
(x
i+1
) . . . f
n
(x
i+1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
sau
L(T; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
)(x) =
1
V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_ (2.6)
n
i=1
f
i
(x)
f
1
(x
1
) . . . f
i1
(x
1
) y
1
f
i+1
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
f
1
(x
n
) . . . f
i1
(x
n
) y
n
f
i+1
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
.
ARII
Demonstrat ie. Potrivit teoremei (2.1.3) problema de interpolare (2.4) are o
solut ie L(x) = L(T; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
)(x) care verica egalitatea
L(x) f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
y
1
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . . . . .
y
n
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
= 0 (2.7)
Intr-adev ar, determinantul dezvoltat dupa prima linie este o funct ie din T. Acest a
funct ie se anuleaz an x
1
, . . . , x
n
si atunci, potrivit teoremei (2.1.2), determinantul
este nul pentru orice x [a, b].
Descompunem (2.7) ntr-o sum a de doi determinant i
L(x) f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
0 f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . . . . .
0 f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
+ (2.8)
+
0 f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
y
1
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . . . . .
y
n
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
= 0.
Dezvolt and al doilea determinant din (2.8) dupa prima coloana obt inem
L(x)V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
+
+
n
i=1
(1)
i
y
i
f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
i1
) f
2
(x
i1
) . . . f
n
(x
i1
)
f
1
(x
i+1
) f
2
(x
i+1
) . . . f
n
(x
i+1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
= 0
de unde se obt ine imediat (2.5).
Relat ia (2.6) se obt ine analog, dezvolt and al doilea determinant din (2.8) dup a
prima linie.
Teorema 2.1.5 Daca V
_
f
1
, f
2
, . . . f
n
x
1
, x
2
, . . . x
n
_
,= 0 si y
1
, y
2
, . . . , y
n
R atunci
exista o singura funct ie L T astfel ncat L(x
i
) = y
i
, i 1, 2, . . . , n.
2.1. SISTEME CEB
ISEV 41
Demonstrat ie. Reprezentarea L =
n
i=1
c
i
f
i
si condit iile de interpolare conduc
la sistemul algebric de ecuat ii liniare
n
i=1
c
i
f
i
(x
j
) = y
j
, j 1, 2, . . . , n, (2.9)
a carui determinant V
_
f
1
, f
2
, . . . f
n
x
1
, x
2
, . . . x
n
_
este diferit de zero.
Teorema 2.1.6 Daca V
_
f
1
, f
2
, . . . f
n
x
1
, x
2
, . . . x
n
_
,= 0, y
1
, y
2
, . . . , y
n
R iar L T
este funct ia de interpolare pentru care L(x
i
) = y
i
, i 1, 2, . . . , n atunci
L(x) f
1
(x) . . . f
n
(x)
y
1
f
1
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
n
f
1
(x
n
) . . . f
n
(
n
)
= 0 (2.10)
Demonstrat ie. Din (2.9) se obt ine
c
i
=
f
1
(x
1
) . . . f
i1
(x
1
) y
1
f
i+1
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
1
(x
n
) . . . f
i1
(x
n
) y
n
f
i+1
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
V
_
f
1
, f
2
, . . . f
n
x
1
, x
2
, . . . x
n
_
care dezvoltat dupa coloana i conduce la
c
i
=
1
V
_
f
1
, f
2
, . . . f
n
x
1
, x
2
, . . . x
n
_
n
j=1
(1)
i+j
y
j
V
_
f
1
, . . . f
i1
, f
i+1
, . . . f
n
x
1
, . . . x
j1
, x
j+1
, . . . x
n
_
.
Prin urmare
L(x) =
1
V
_
f
1
, f
2
, . . . f
n
x
1
, x
2
, . . . x
n
_
i=1
f
i
(x)
n
j=1
(1)
i+j
y
j
V
_
f
1
, . . . f
i1
, f
i+1
, . . . f
n
x
1
, . . . x
j1
, x
j+1
, . . . x
n
_
=
ARII
=
1
V
_
f
1
, f
2
, . . . f
n
x
1
, x
2
, . . . x
n
_
n
j=1
y
j
f
1
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
.
.
.
.
.
.
f
1
(x
j1
) . . . f
n
(x
j1
)
f
1
(x) . . . f
n
(x)
f
1
(x
j+1
) . . . f
n
(x
j+1
)
.
.
.
.
.
.
f
1
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
egalitate echivalenta cu (2.10).

Cazul funct iilor continue si periodice
Fie T > 0 si C
T
(R) mult imea funct iilor continue si periodice cu perioada T.
Denit ie 2.1.2 O familie de funct ii f
1
, . . . , f
n
C
T
(R) genereaza un spat iu
Haar periodic daca pentru orice x R familia formeaza un sistem Cebsev n
intervalul [x, x + T].
Teorema 2.1.7 Daca f
1
, . . . , f
n
C
T
(R) genereaza un spat iu Haar periodic
atunci n este impar.
Demonstrat ie. Fie 0 < x
1
< . . . < x
n
< T. Potrivit teoremei 2.1.3 exist a
o funct ie f spanf
1
, . . . , f
n
astfel nc at f(x
i
) = (1)
i
, i 1, . . . , n.

In
consecint a funct ia f admite c ate un zeron ecare din intervalele (x
1
, x
2
), (x
2
, x
3
),
. . . , (x
n1
, x
n
).
Dac a y (0, x
1
) atunci f(y) < 0. Altfel, f ar mai avea un zero n intervalul
(y, x
1
), ceea ce ar contrazice condit ia lui Haar, 2.1.2.
Presupunem prin absurd c a n este num ar par.

In intervalul [x
1
, x
1
+T] familia
f
1
, . . . , f
n
formeaz a un sistem Cebsev. Dar f(x
n
)f(y + T) = f(y) < 0, adic a f
va avea nca un zero n intervalul (x
n
, y +T) (x
n
, x
1
+T), cea ce contrazice din
nou proprietatea lui Haar.
2.2 Interpolare Lagrange
Particulariz am rezultatele sect iunii anterioare pentru sistemul Cebsev alc atuit
din funct iile 1, x, x
2
, . . . , x
n
.

In acest caz T coincide cu mult imea polinoamelor
de grad cel mult n, P
n
. Mult imea P
n
este interpolatoare de ordinul n + 1 pe
orice mult ime de puncte care cont ine cel put in n +1 puncte distincte. Problema
2.2. INTERPOLARE LAGRANGE 43
de interpolare corespunzatoare se numeste problema de interpolare Lagrange, iar
solut ia ei polinomul de interpolare Lagrange.
Teorema 2.2.1 Expresia polinomului de interpolare Lagrange este
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
)(x) = (2.11)
=
n+1
i=1
y
i
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
Demonstrat ie. Determinantul V
_
1, x, . . . , x
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
revine la determinan-
tul lui Vandermonde
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) =
1 x
1
. . . x
n
1
1 x
2
. . . x
n
2
. . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n
n+1
1j<in+1
(x
i
x
j
).
Utiliz and (2.5) g asim
1 x
1
. . . x
n
1
. . . . . . . . . . . .
1 x
i1
. . . x
n
i1
1 x . . . x
n
1 x
i+1
. . . x
n
i+1
. . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n
n+1
V
_
1, x, . . . , x
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_ =
V (x
1
, . . . , x
i1
, x, x
i+1
, . . . , x
n+1
V (x
1
, . . . , x
i1
, x
i
, x
i+1
, . . . , x
n+1
=
=
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
i = 1, 2, . . . , n + 1.
Polinoamele l
i
(x) =
(xx
1
)...(xx
i1
)(xx
i+1
)...(xx
n+1
)
(x
i
x
1
)...(x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
)...(x
i
x
n+1
)
, i 1, 2, . . . , n + 1 se
numesc polinoamele fundamentale Lagrange si verica relat iile l
i
(x
j
) =
i,j
, i, j
1, 2, . . . , n + 1.
ARII
2.3 Interpolarea Lagrange-Hermite
Date ind nodurile de interpolare x
1
< x
2
< . . . < x
n+1
, numerele naturale
r
1
, r
2
, . . . , r
n+1
si numerele reale
f
(k)
(x
i
), k 0, 1, . . . , r
i
, i 1, 2, . . . , n + 1,
ne propunem s a determinam un polinom H(x) care s a satisfaca condit iile:
H
(k)
(x
i
) = f
(k)
(x
i
),
k 0, 1, . . . , r
i
,
i 1, 2, . . . , n + 1.
(2.12)
Vom ar ata ca n mult imea polinoamelor de grad cel mult m, P
m
, cu
m + 1 =
n+1
i=1
(r
i
+ 1) (2.13)
exist a un singur polinom ce satisface condit iile de interpolare (2.12), i vom de-
termina forma si vom evalua restul f(x) H(x), n ipoteza n care datele de
interpolare corespund funct iei f.
Teorema 2.3.1 Daca X si Y sunt spat ii mdimensionale iar A (X, Y )
#
este
un operator liniar si injectiv atunci A este bijectiv.
Demonstrat ia 1. Fie e
1
, e
2
, . . . , e
m
o baza n X. Atunci Ae
1
, Ae
2
, . . . , Ae
m
este o baz a n Y .

Intr-adev ar, daca
m
i=1
i
Ae
i
= 0, atunci datorita liniaritat ii
A(
m
i=1
i
e
i
) = 0 si a injectivitat ii
m
i=1
i
e
i
= 0, deci
1
=
2
= . . . =
m
= 0.
Dac a y Y, atunci exista constantele c
1
, c
2
, . . . , c
m
astfel nc at
y =
m
i=1
c
i
Ae
i
= A(
m
i=1
c
i
e
i
),
adic a surjectivitatea operatorului A.
Demonstrat ia 2. Putem identica A printr-o matrice din M
n
(R). Deoarece
operatorul A este injectiv Ker(A) = 0. Din 14.1.27 rezulta c a dim(Im(A)) = n
adic a operatorul A este surjectiv.
Teorema 2.3.2 Problema de interpolare Lagrange - Hermite are solut ie unica
n mult imea polinoamelor de grad cel mult m, P
m
, (2.13).
2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE 45
Demonstrat ie. Denim operatorul A : P
m
R
m+1
prin
A(p) = (p(x
1
), p
t
(x
1
), . . . , p
(r
1
)
(x
1
), . . . , p(x
n+1
), p
t
(x
n+1
), . . . , p
(r
n+1
)
(x
n+1
)).
(2.14)
A este liniar si injectiv.

Intr-adev ar, dac a A(p) = 0, cu p P
m
atunci polinomul
u(x) =
n+1
i=1
(x x
i
)
r
i
+1
divide polinomul p. Deoarece
grad(u) =
n+1
i=1
(r
i
+ 1) = m + 1 > grad(p),
rezult a c a p = 0.
Din (2.3.1), rezult a ca operatorul A este bijectiv, deci exist a un singur polinom
H P
m
astfel nc at
A(H) = (f
(0)
(x
1
), f
(1)
(x
1
), . . . , f
(r
1
)
(x
1
), . . .
. . . , f
(0)
(x
n+1
), f
(1)
(x
n+1
), . . . , f
(r
n+1
)
(x
n+1
))
sau
H
(k)
(x
i
) = f
(k)
(x
i
), k 0, 1, . . . , r
i
, i 1, 2, . . . , n + 1.
Introducem notat iile:
u(x) =
n+1
i=1
(x x
i
)
r
i
+1
(2.15)
u
i
(x) =
u(x)
(x x
i
)
r
i
+1
(2.16)
Teorema 2.3.3 Expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite, solut ia
problemei de interpolare Lagrange Hermite este
H(x) =
n+1
i=1
r
i
j=0
f
(j)
(x
i
)h
i,j
(x), (2.17)
unde
h
i,j
(x) = u
i
(x)
(x x
i
)
j
j!
r
i
j
k=0
_
1
u
i
(x)
_
(k)
x=x
i
(x x
i
)
k
k!
.
ARII
Demonstrat ie. Fie (e
i,j
)
1in+1, 0jr
i
baza canonic a n R
m+1
. Pentru ecare
i 1, 2, . . . , n + 1, j 0, 1, . . . , r
i
exist a polinomul h
i,j
P
m
astfel ncat
A(h
i,j
) = e
i,j
, unde A este operatorul denit n (2.14). Atunci
A(H) = (f
(0)
(x
1
), f
(1)
(x
1
), . . . , f
(r
1
)
(x
1
), . . .
. . . , f
(0)
(x
n+1
), f
(1)
(x
n+1
), . . . , f
(r
n+1
)
(x
n+1
)) =
n+1
i=1
r
i
j=0
f
(j)
(x
i
)e
i,j
=
n+1
i=1
r
i
j=0
f
(j)
(x
i
)A(h
i,j
) =
= A(
n+1
i=1
r
i
j=0
f
(j)
(x
i
)h
i,j
).
Injectivitatea operatorului A implic a (2.17).
Din denit ia polinomului h
i,j
, rezult a c a h
i,j
se divide prin u
i
(x)(xx
i
)
j
. Prin
urmare
h
i,j
(x) = u
i
(x)(x x
i
)
j
g
i,j
(x), (2.18)
unde g
i,j
este un polinom a carui grad este
gradg
i,j
= gradh
i,j
gradu
i
j = m((m + 1) (r
i
+ 1)) j = r
i
j.
Polinomul g
i,j
se poate scrie
g
i,j
(x) =
r
i
j
k=0
g
(k)
i,j
(x
i
)
(x x
i
)
k
k!
.
Din (2.18) g asim
(x x
i
)
j
g
i,j
(x) = h
i,j
(x)
1
u
i
(x)
si deriv and de j + k, potrivit formulei lui Leibniz, obt inem
j+k
s=0
_
j + k
s
_
((x x
i
)
j
)
(s)
g
(j+ks)
i,j
(x) =
j+k
s=0
_
j + k
s
_
h
(j+ks)
i,j
(x)
_
1
u
i
(x)
_
(s)
.
Pentru x = x
i
singurul termen diferit de 0 n membrul stang se obt ine pentru
s = j iar n membrul drept, datorit a denit iei lui h
i,j
, singurul termen diferit de
0 se obt ine pentru s = k. Rezult a
j!g
(k)
i,j
(x
i
) = h
(j)
i,j
_
1
u
i
(x)
_
(k)
x=x
i
2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE 47
de unde
g
(k)
i,j
(x
i
) =
1
j!
_
1
u
i
(x)
_
(k)
x=x
i
, k 0, 1, . . . , r
i
j.
Teorema 2.3.4 Daca f este o funct ie de m + 1 ori derivabila n intervalul I =
(minx, x
1
, . . . , x
n+1
, maxx, x
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista I astfel ncat
f(x) H(x) = u(x)
f
(m+1)
()
(m + 1)!
. (2.19)
Demonstrat ie. Funct ia F : R R denit a prin
F(z) =
u(z) f(z) H(z)

u(x) f(x) H(x)
admite zerourile x, x
1
, . . . , x
n+1
cu ordinele de multiplicitate, respectiv 1, r
1
+
1, . . . , r
n+1
+ 1. Spunem ca F se anuleaz a n 1 +
n+1
i=1
(r
i
+ 1) = m + 2 puncte.
Din teorema lui Rolle rezult a c a exist a I astfel nc at F
(m+1)
() = 0. Dar
F
(m+1)
() = (m + 1)!(f(x) H(x)) f
(m+1)
()u(x) = 0,
de unde se deduce (2.19).
Cazuri particulare importante.
1. Polinomul Taylor. Fie n = 0 si not am x
1
= a, r
1
= r.

In acest caz
polinomul de interpolare H(x) satisface condit iile
H
(j)
(a) = f
(j)
(a) j 0, 1, . . . , r
si are expresia
H(x) =
r
j=0
f
(j)
(a)
(x a)
j
j!
,
ceea ce corespunde polinomului lui Taylor atasat funct iei f n punctul a, de
grad r.
2. Polinomul lui Lagrange. Dac a r
i
= 0, i = 1, 2, . . . , n + 1 atunci reg asim
polinomul de interpolare Lagrange
H(x) =
n+1
i=1
f(x
i
)
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
ARII
=
n+1
i=1
f(x
i
)
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
= L(P
n
, x
1
, . . . , x
n+1
, f)(x).
3. Polinomul lui Fejer. Fie r
i
= 1, i = 1, 2, . . . , n +1. Introduc and notat iile
w(x) =
n+1
i=1
(x x
i
)
w
(
x) =
w(x)
xx
i
i 1, 2, . . . , n + 1
l
i
(x) =
w
i
(x)
w
i
(x
i
)
=
w(x)
(xx
i
)w
(x
i
)
i 1, 2, . . . , n + 1
g asim u(x) = w
2
(x) si u
i
(x) = w
2
i
(x), i 1, 2, . . . , n + 1. Atunci
h
i,0
(x) = w
2
i
(x)
_
1
w
2
i
(x
i
)
+ (x x
i
)(
1
w
2
i
(x)
)
t
x=x
i
_
=
= w
2
i
(x)
_
1
w
2
i
(x
i
)
(x x
i
)
2w
t
i
(x
i
)
w
3
i
(x
i
)
_
=
=
w
2
i
(x)
w
2
i
(x
i
)
_
1 (x x
i
)
w
tt
(x
i
)
w
t
(x
i
)
_
= l
2
i
(x)
_
1 (x x
i
)
w
tt
(x
i
)
w
t
(x
i
)
_
,
si
h
i,1
(x) = w
2
i
(x)(x x
i
)
1
w
2
i
(x
i
)
= l
2
i
(x)(x x
i
).
Expresia polinomului de interpolare devine
H(x) =
n+1
i=1
f(x
i
)h
i,0
(x) +
n+1
i=1
f
t
(x
i
)h
i,1
(x) = (2.20)
=
n+1
i=1
f(x
i
)l
2
i
(x)
_
1 (x x
i
)
w
tt
(x
i
)
w
t
(x
i
)
_
+
n+1
i=1
f
t
(x
i
)l
2
i
(x)(x x
i
).
Acest polinom este cunoscut sub numele de polinomul lui Fejer.
2.4 Polinomul de interpolarea Lagrange si
diferent a divizata
Scopul acestei sect iuni este reliefarea unor formule legate de polinomul de
interpolare Lagrange. Utiliz am notat iile
u(x) =
n+1
i=1
(x x
i
)
r
i
+1
2.4. DIFERENT E DIVIZATE 49
u
i
(x) =
u(x)
(x x
i
)
r
i
+1
l
i
(x) =
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
=
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
u(x)
(x x
i
)u
t
(x
i
)
.
Din (2.2.1) avem
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n
+ 1; f)(x) =
n+1
i=1
f(x
i
)
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
= (2.21)
= u(x)
n+1
i=1
f(x
i
)
1
(x x
i
)u
t
(x
i
)
=
n+1
i=1
f(x
i
)l
i
(x).
Din teorema (2.3.4) deducem
Teorema 2.4.1 Daca f este o funct ie de n + 1 ori derivabila n intervalul I =
(minx, x
1
, . . . , x
n+1
, maxx, x
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista I astfel ncat
f(x) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n
+ 1; f)(x) + u(x)
f
n+1
()
(n + 1)!
. (2.22)
In particular, pentru f = 1 rezult a

1 = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
)(x) = u(x)
n+1
i=1
1
(x x
i
)u
t
(x
i
)
. (2.23)
Imp art ind (2.21) la (2.23) deducem formula baricentrica a polinomului de inter-
polare Lagrange
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
n+1
i=1
f(x
1
)
(xx
i
)u
(x
i
)
n+1
i=1
1
(xx
i
)u
(x
i
)
. (2.24)
O metoda util a de calcul se bazeaz a pe formula de recurent a a polinoamelor
de interpolare Lagrange
Teorema 2.4.2 Are loc formula
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.25)
(x x
n+1
)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) (x x
1
)L(P
n1
; x
2
, . . . , x
n+1
; f)(x)
x
1
x
n+1
ARII
Demonstrat ie. Funct ia din membrul drept al egalitat ii (2.25) veric a condit iile
de interpolare ce denesc polinonul L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x).
Denit ie 2.4.1 Numim diferent a divizata de ordin n a funct iei f n nodurile
x
1
, . . . , x
n+1
coecientul lui x
n
a polinomului de interpolare Lagrange
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) si-l notam [x
1
, . . . , x
n+1
; f].
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.26)
= L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Demonstrat ie. Funct ia L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)
(x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] reprezinta un polinom de grad cel mult n1
care se anuleaz a n n puncte distincte x
1
, . . . , x
n
; deci este polinomul identic nul.
Un rezultat asem an ator celui din (2.4.1) este
f(x) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) + u(x)[x, x
1
, . . . , x
n+1
; f] (2.27)
Demonstrat ie. Polinomul de interpolare Lagrange al funct iei f n nodurile
x, x
1
, . . . , x
n+1
veric a egalitatea (2.26)
L(P
n+1
; x, x
1
, . . . , x
n+1
; f)(z) =
= L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(z) + (z x
1
) . . . (z x
n+1
)[x, x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Pentru z = x obt inem (2.27).
In funct ie de diferent e divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie

Teorema 2.4.5 (Forma lui Newton a polinomului de interpolare) Are loc for-
mula
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.28)
= f(x
1
) +
n
i=1
(x x
1
) . . . (x x
i
)[x
1
, . . . , x
i+1
; f]
Demonstrat ie. Potrivit (2.4.3) au loc succesiv egalitat ile
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)
+(x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = L(P
n2
; x
1
, . . . , x
n1
; f)(x)
+(x x
1
) . . . (x x
n1
)[x
1
, . . . , x
n
; f]
. . . . . .
L(P
1
; x
1
, x
;
f)(x) = L(P
0
; x
1
; f)(x) + (x x
1
)[x
1
, x
2
; f]
care nsumate dau (2.28).
Pun and n evident a coecientul lui x
n
n (2.21), gasim urm atoarele formule
de calcul pentru diferent a divizat a
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] = (2.29)
=
n+1
i=1
f
i
(x)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
n+1
i=1
f
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
n+1
i=1
f(x
i
)
u
t
(x
i
)
.
Stabilim propriet at i ale diferent ei divizate.
Teorema 2.4.6 Diferent ele divizate ale unei funct ii verica formula de recurent a
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
[x
1
, . . . , x
n
; f] [x
2
, . . . , x
n+1
; f]
x
1
x
n+1
, (2.30)
[x
1
; f] = f(x
1
). (2.31)
Demonstrat ie. Potrivit (2.4.3) au loc dezvolt arile
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
= L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= L(P
n2
; x
2
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n
; f]+
+(x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
si
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
= L(P
n1
; x
2
, . . . , x
n+1
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= L(P
n2
; x
2
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n
)[x
2
, . . . , x
n+1
; f]+
ARII
+(x x
2
) . . . (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Egal and cele dou a dezvoltari, dup a reducere si simplicare obt inem
[x
1
, . . . , x
n
; f] + (x x
1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= [x
2
, . . . , x
n+1
; f] + (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
de unde rezulta (2.30).
Teorema 2.4.7 (Formula de medie) Daca funct ia f admite derivate pana la
ordinul n n intervalul I = (minx
1
, . . . , x
n+1
, maxx
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista
I astfel ncat
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
f
(n)
n!
(2.32)
Demonstrat ie. Fie x I. T in and seama de (2.4.4) are loc egalitatea
f(x) L(P
n1
, x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = (x x
1
) . . . (x x
n
)[x, x
1
, . . . , x
n
; f] (2.33)
si potrivit lui (2.4.1) exist a I astfel nc at
f(x) L(P
n1
, x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = (x x
1
) . . . (x x
n
)
f
(n)
()
n!
. (2.34)
Egal and (2.33) si (2.34), pentru x = x
n+1
obt inem (2.32).
Observat ie 2.4.1 Daca f C
n
(I) si x I atunci
lim
x
1
x,...,x
n
x
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
f
(n)
(x)
n!
.
Aceast a observat ie justica denit ia
Denit ie 2.4.2
[x, . . . , x
. .
n+1 ori
; f] =
f
(n)
(x)
n!
(2.35)
Aceast a denit ie permite denirea diferent ei divizare pe noduri multiple.

In
prealabil stabilim
Teorema 2.4.8 Fie nodurile
x
1
1
, x
2
1
, . . . x
r
1
+1
1
x
1
2
, x
2
2
, . . . x
r
2
+1
2
. . . . . . . . . . . .
x
1
n+1
, x
2
n+1
, . . . x
r
n+1
+1
n+1
si notat iile
v
i
(x) =
r
i
+1
j=1
(x x
j
i
),
u(x) =
n+1
i=1
v
i
(x),
u
i
(x) =
u(x)
v
i
(x)
.
Are loc formula
[x
1
1
, . . . , x
r
1
+1
1
, x
1
2
, . . . , x
r
2
+1
2
, . . . , x
1
n+1
, . . . , x
r
n+1
+1
n+1
; f] = (2.36)
=
n+1
i=1
[x
1
i
, . . . , x
r
i
+1
i
;
f
u
i
]
Demonstrat ie. Deoarece u
t
(x
j
i
) = u
i
(x
j
i
)v
t
i
(x
j
i
), formula (2.29) ne d a
[x
1
1
, . . . , x
r
1
+1
1
, x
1
2
, . . . , x
r
2
+1
2
, . . . , x
1
n+1
, . . . , x
r
n+1
+1
n+1
; f] =
=
n+1
i=1
r
i
+1
j=1
f(x
j
i
)
u
t
(x
j
i
)
=
n+1
i=1
r
i
+1
j=1
f(x
j
i
)
u
i
(x
j
i
)
v
t
i
(x
j
i
)
=
n+1
i=1
[x
1
i
, . . . , x
r
i
+1
i
;
f
u
i
].
Combin and (2.35) cu (2.36) denim
Denit ie 2.4.3
[x
1
, . . . , x
1
. .
r
1
+1 ori
, . . . , x
n+1
, . . . , x
n+1
. .
r
n+1
+1 ori
; f] = (2.37)
n+1
i=1
1
r
i
!
_
f(t)
(t x
1
)
r
1
+1
. . . (t x
i1
)
r
i1
+1
(t x
i+1
)
r
i+1
+1
. . . (t x
n+1
)
r
n+1
+1
_
(r
i
)
t=x
i
.
ARII
Teorema 2.4.9 (Formula lui Leibniz) Are loc formula
[x
1
, . . . , x
n+1
, f g] =
n+1
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+1
; g] (2.38)
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa n, pentru n = 0
[x
1
, f g] = f(x
1
)g(x
1
) = [x
1
, f] [x
1
, g].
Presupunem egalitatea (2.43) adev arat a n cazul diferent elor nite de ordin n si
o demonstr amn cazul difernt elor nite de ordin n+1. Fie n+2 puncte distincte
x
1
, x
2
, . . . , x
n+2
. Trebuie s a arat am ca
[x
1
, . . . , x
n+2
, f g] =
n+2
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g].
Aplic and formula de recurent a (2.31) si ipoteza induct iei deducem
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
[x
1
, . . . , x
n+1
; f g] [x
2
, . . . , x
n+2
; f g]
x
1
x
n+2
=
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1
k=1
[x
1
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+1
; g]
n+2
k=2
[x
2
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g]).
In membrul drept adun am si scadem expresia

n+2
k=2
[x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g].
Atunci egalitatea anterioar a devine
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
(
n+1
k=1
[x
1
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+1
; g]
n+2
k=2
[x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2
k=2
([x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
2
, . . . , x
k
; f])[x
k
, . . . , x
n+2
; g]).
In prima sum a vom scrie i n loc de k, n a doua sum a efectuam schimbarea de

indice k 1 = i, iar n ultima sum a scriem de asemenea i n locul lui k, dup a ce
aplic am formula de recurent a (2.31). Astfel vom obt ine
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
(
n+1
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+1
; g]
n+1
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i+1
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2
i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]) =
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f]([x
i
, . . . , x
n+1
; g] [x
i+1
, . . . , x
n+2
; g])+
+
n+2
i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]) =
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1
i=1
(x
i
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2
i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]).
Grup and termenii corespunz atori,
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
((x
1
x
n+2
)[x
1
; f] [x
1
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+1
i=2
(x
1
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]+
+(x
1
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
n+2
; f] [x
n+2
; g]) =
=
n+2
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g].
Leg atura dintre diferent a nit a progresiva / regresiv a si diferent a divizat a a
unei funct ii este
ARII
Teorema 2.4.10 Au loc egalitat ile
[a, a + h, . . . , a + nh; f] =

n
h
f(a)
h
n
n!
(2.39)
[a, a h, . . . , a nh; f] =

n
h
f(a)
h
n
n!
(2.40)
Demonstrat ie. Pentru x
i
= a + (i 1)h, i = 1, . . . , n + 1, formula (2.29)
devine
[a, a + h, . . . , a + nh; f] =
n+1
i=1
f(a + (i 1)h)
(1)
ni+1
(n i + 1)!(i 1)!h
n
.
Prin schimbarea de indice j = i 1 obt inem
[a, a + h, . . . , a + nh; f] =
n
j=0
f(a + jh)
(1)
nj
(n j)!j!h
n
=
=
1
n!h
n
n
j=0
_
n
j
_
(1)
j
f(a + jh) =

n
h
f(a)
h
n
n!
.
Analog se demonstreaza si cealalta egalitate.
Observat ie 2.4.2
Dac a n (2.38) se aleg nodurile echidistante a, a + h, . . . , a + nh atunci cu (2.39)
se regaseste (1.5).
In cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expresia

Teorema 2.4.11 Au loc formulele
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f) = (2.41)
=
n
i=0
f(a+ih)
(1)
ni
h
n
i!(n i)!
(xa) . . . (xa(i1)h)(xa(i+1)h) . . . (aanh)
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f) = (2.42)
= f(a) +
n
i=1
i
h
f(a)
h
i
i!
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)
L(P
n
; a, a h, . . . , a nh; f) = (2.43)
= f(a) +
n
i=1
i
h
f(a)
h
i
i!
(x a)(x a + h) . . . (x a + (i 1)h)
Teorema 2.4.12 Are loc formula de derivare
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] = m![x
1
, . . . , x
n
, x, . . . , x
. .
m+1 ori
; f]. (2.44)
Demonstrat ie. Prin induct ie matematic a dupa m. Pentru m = 1 cu ajutorul
formulei de recurent a a diferent elor divizate gasim
d
dx
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] = lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
, x + h; f] [x
1
, . . . , x
n
, x; f]
h
=
= lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
, x + h, x; f] = [x
1
, . . . , x
n
, x, x; f].
In ipoteza n care formula (2.44) este adev arata pentru derivatele de ordin m1
vom avea
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] =
= (m1)! lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x + h, . . . , x + h; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x, . . . , x; f]
h
.
Adun am si scadem termeni convenabili la numaratorul fract iei, dupa care aplic am
formula de recurent a a diferent elor divizate
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] =
= (m1)! lim
h0
(
[x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x + h, . . . , x + h; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
..
x + h, . . . , x + h, x; f]
h
+
+
[x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
..
x + h, . . . , x + h, x; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m2 ori
..
x, . . . , x, x, x; f]
h
+ . . .
. . . +
[x
1
, . . . , x
n
, x + h,
m1 ori
..
x, . . . , x; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x, . . . , x; f]
h
) =
= (m1)! lim
h0
([x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x + h, . . . , x + h, x; f]+
ARII
+[x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
..
x + h, . . . , x + h, x, x; f] + . . . + [x
1
, . . . , x
n
, x + h,
m ori
..
x, . . . , x; f]) =
= m![x
1
, . . . , x
n
, x, . . . , x
. .
m+1 ori
; f].
2.5 Algoritm pentru calculul diferent ei divizate
a unui polinom
Fie polinomul P(x) =
n
i=0
a
i
x
i
si numerele distincte doua cate doua x
0
, x
1
, . . . , x
m
m < n.

In cele ce urmeaz a se va dezvolta un algoritm ce aminteste de schema lui
Horner, pentru calculul diferent ei divizate [x
0
, x
1
, . . . , x
m
; P].
Teorema 2.5.1 Daca P P
n
si m < n atunci funct ia (x) = [x
0
, x
1
, . . . , x
m1
, x; P]
este polinom de grad cel mult n m, P
nm
.
Demonstrat ie. Datorit a condit iilor de interpolare are loc egalitatea P(x) =
L(P
m
; x
0
, x
1
, . . . , x
m1
, x; P)(x). Aplic and 2.21, rezult a egalitat ile
P(x) = L(P
m
; x
0
, x
1
, . . . , x
m1
, x; P)(x) = L(P
m1
; x
0
, x
1
, . . . , x
m1
; P)(x)+
+(x x
0
) . . . (x x
m1
)[x
0
, x
1
, . . . , x
m1
, x; P],
de unde
(x) =
P(x) L(P
m1
; x
0
, x
1
, . . . , x
m1
; P)(x)
(x x
0
) . . . (x x
m1
)
.
Polinomul P(x)L(P
m1
; x
0
, x
1
, . . . , x
m1
; P)(x) P
n
se anuleazan x
0
, . . . , x
m1
deci P(x) L(P
m1
; x
0
, x
1
, . . . , x
m1
; P)(x) se divide prin (x x
0
) . . . (x x
m1
)
si astfel P
nm
.
Tin and seama de teorema anterioar a, se introduc notat iile
[x
0
, x
1
, . . . , x
k1
, x; P] =
nk
i=0
A
k1,i
x
i
, k 1, 2, . . . , m. (2.45)
Din formula de recurent a
[x
0
, x
1
, . . . , x
k
, x; P] =
[x
0
, x
1
, . . . , x
k1
, x; P] [x
0
, x
1
, . . . , x
k
; P]
x x
k
rezult a
[x
0
, x
1
, . . . , x
k1
, x; P] = [x
0
, x
1
, . . . , x
k
; P] + (x x
k
)[x
0
, x
1
, . . . , x
k
, x; P].
2.5. ALGORITM PENTRU CALCULUL DIFERENT EI DIVIZATE 59
Introduc and reprezentarile (2.45), egalitatea de mai sus se scrie
nk
i=0
A
k1,i
x
i
= [x
0
, x
1
, . . . , x
k
; P] + (x x
k
)
nk1
i=0
A
k,i
x
i
sau
nk
i=0
A
k1,i
x
i
= [x
0
, x
1
, . . . , x
k
; P] +
nk
i=1
A
k,i1
x
i
x
k
nk1
i=0
A
k,i
x
i
.
Identic and coecient ii, se obt in relat iile:
A
k1,nk
= A
k,nk1
A
k1,i
= A
k,i1
x
k
A
k,i
i = 1, . . . , n k 1
A
k1,0
= [x
0
, x
1
, . . . , x
k
; P] x
k
A
k,0
sau
A
k,nk1
= A
k1,nk
A
k,i1
= A
k1,i
+ x
k
A
k,i
i = 1, . . . , n k 1
[x
0
, x
1
, . . . , x
k
; P] = A
k1,0
+ x
k
A
k,0
(2.46)
In tabelul
A
k1,nk
A
k1,nk1
. . . A
k1,i
. . . A
k1,1
A
k1,0
x
k
A
k,nk1
A
k,nk2
. . . A
k,i1
. . . A
k,0
[x
0
, x
1
, . . . , x
k
; P]
linia a doua se calculeaza potrivit formulelor (2.46), n maniera schemei lui
Horner.
Pentru k = 0, din
[x; P] = [x
0
; P] + (x x
0
)[x
0
, x; P]
sau
n
i=0
a
i
x
i
=
n
i=0
a
i
x
i
0
+ (x x
0
)
n1
i=0
A
0,i
x
i
.
La fel ca mai sus, rezult a relat iile
A
0,n1
= a
n
A
0,i1
= a
i
+ x
0
A
0,i
i = 1, . . . , n 1
[x
0
; P] = a
0
+ x
0
A
0,0
care corespund schemei lui Horner.
ARII
Astfel, algoritmul const a n completarea succesiv a, conform regulei schemei
lui Horner, a liniilor n tabelul
a
n
a
n1
. . . a
2
a
1
a
0
x
0
A
0,n1
A
0,n2
. . . A
0,1
A
0,0
[x
0
; P]
x
1
A
1,n2
A
1,n3
. . . A
1,0
[x
0
, x
1
; P]
.
.
.
x
m
A
m,nm1
A
m,nm2
A
m,0
[x
0
, . . . , x
m
; P]
P 2.1 Fie L(x) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x). Sa se arate ca
L(x) 1 x . . . x
n
f(x
1
) 1 x
1
. . . x
n
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f(x
n+1
) 1 x
n+1
. . . x
n
n+1
= 0.
Dezvoltand determinantul dupa prima coloana sa se deduca reprezentarea (2.2.1)
si dezvoltand dupa prima linie sa se arate ca
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
1
V (x
1
, . . . , x
n+1
)

n+1
i=1
x
i
1 x
1
. . . x
i1
1
f(x
1
) x
i+1
1
. . . x
n
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 x
n+1
. . . x
i1
n+1
f(x
n+1
) x
i+1
n+1
. . . x
n
n+1
.
P 2.2 Sa se demonstreze formula
[x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
; f] =
1 x
1
. . . x
n1
1
f(x
1
)
1 x
2
. . . x
n1
2
f(x
2
)
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
f(x
n+1
)
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
)
.
1. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
; x
m
] =
_
0 daca m 0, 1, . . . , n 1
1 daca m = n.
2. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
1
x
] =
(1)
n
x
1
x
2
...x
n+1
3. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
1
x
2
] =
(1)
n
x
1
x
2
...x
n+1
n+1
i=1
1
x
i
P 2.4 Sa se calculeze determinant ii:
1.

1 x
1
. . . x
n1
1
1
x
2
1
1 x
2
. . . x
n1
2
1
x
2
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
1
x
2
n+1
2.

1 x
2
1
x
3
1
. . . x
n+1
1
1 x
2
2
x
3
2
. . . x
n+1
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
2
n+1
x
3
n+1
. . . x
n+1
n+1
3.

1 x
1
. . . x
n1
1
x
n+1
1
1 x
2
. . . x
n1
2
x
n+1
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
x
n+1
n+1
P 2.5 Sa se arate ca daca f P

n
si x ,= x
i
, i 1, . . . , n + 1 atunci
[x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
f(x)
z x
] =
f(z)
(z x
1
) . . . (z x
n+1
)
P 2.6 Fie I R, T = f[f : I R si x
0
< x
1
< . . . < x
n
elemente din I.
Daca T : T M
n+1
(R) este operatorul liniar denit prin
T(f) =
_
_
_
_
_
[x
0
; f] [x
0
, x
1
; f] [x
0
, x
1
, x
2
; f] . . . [x
0
, x
1
, . . . , x
n
; f]
0 [x
1
; f] [x
1
, x
2
; f] . . . [x
1
, . . . , x
n
; f]
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . [x
n
; f]
_
_
_
_
_
atunci identitatea lui Leibniz implica T(fg) = T(f)T(g).
P 2.7 Cu notat iile problemei anterioare, e I si funct ia
(x) =
_
1 daca x =
0 daca x ,=
.
Sa se arate ca
ARII
1. f(x)
(x) = f()
(x);
2. [x
0
, x
1
, . . . , x
n
;
x
n
] =
f(x
n
)
(x
n
x
0
)(x
n
x
1
)...(x
n
x
n1
)
;
3. T(f) U = diag(f(x
0
), f(x
1
), . . . , f(x
n
)) U cu
U =
_
_
_
_
_
[x
0
;
x
0
] [x
0
, x
1
;
x
1
] [x
0
, x
1
, x
2
;
x
2
] . . . [x
0
, x
1
, . . . , x
n
;
x
n
]
0 [x
1
;
x
1
] [x
1
, x
2
;
x
2
] . . . [x
1
, . . . , x
n
;
x
n
]
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . [x
n
;
x
n
]
_
_
_
_
_
.
Coloanele matricei U reprezinta vectorii propri matricei T(f) corespunzand
valorilor propri f(x
0
), f(x
1
), . . . , f(x
n
).
P 2.8 Fie x, x
1
, x
2
, . . . , x
n
puncte distincte doua cate doua de pe axa reala si
u(x) =
n
i=1
(x x
i
). Sa se deduca relat iile
1.
n
k=1
f(x
k
)
(xx
k
)u
(x
k
)
= [x, x
1
, . . . , x
n
; f] +
f(x)
u(x)
;
2.
n
k=1
x
n
x
n
k
(xx
k
)u
(x
k
)
= 1;
3. Daca (x) = 1 +
x
1!
+
x(x+1)
2!
+ . . . +
x(x+1)...(x+n1)
n!
atunci
n
k=1
1 (k)
n
(1 + k)
t
(k)
= n!.
P 2.9 Daca P P
n
(X), (n 2), are toate radacinile simple x
1
, x
2
, . . . , x
n
atunci
n
i=1
1
P
t
(x
i
)
= 0.
R. Dac a Q(x) =
n1
i=1
(x x
i
) si P(x) = Q(x)(x x
n
) atunci
1 = L(P
n1
, x
1
, . . . , x
n1
, 1)(x) = Q(x)
n1
i=1
1
(x x
i
)Q
t
(x
i
)
.
de unde, pentru x = x
n
rezult a
1
Q(x
n
)
=
n1
i=1
1
(x
n
x
i
)Q
t
(x
i
)
.
Apoi, P
t
(x
i
) = Q
t
(x
i
)(x
i
x
n
), i 1, . . . , n1 si P
t
(x
n
) = Q(x
n
). Prin urmare
n
i=1
1
P
t
(x
i
)
=
n1
i=1
1
(x
i
x
n
)Q
t
(x
i
)
+
1
Q(x
n
)
=
1
Q(x
n
)
+
1
Q(x
n
)
= 0.
P 2.10 Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
radacinile polinomului Cebseb T
n+1
. Sa se arate ca
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
2
n + 1
n
j=0
j
(
n+1
k=1
f(x
k
)T
j
(x
k
))T
j
(x),
unde
j
=
_
1
2
daca j = 0
1 daca j 1
.
R. Este sucient de ar atat ca
l
k
(x) =
2
n + 1
n
j=0
j
T
j
(x
k
)T
j
(x), k 1, 2, . . . , n + 1.
In acest sens dac a

k
(x) =
2
n+1
n
j=0
j
T
j
(x
k
)T
j
(x) trebuie aratat c a
k
(x
s
) =
k,s
, s 1, 2, . . . , n + 1, cu x
s
= cos
(2s1)
2(n+1)
.
Not and t
s
=
(2s1)
2(n+1)
, pentru k ,= s au loc egalit at ile
k
(x
s
) =
2
n + 1
_
1
2
+
n
j=1
cos jt
k
cos jt
s
_
=
=
1
n + 1
_
1 +
n
j=1
cos j(t
k
+ t
s
) +
n
j=1
cos j(t
k
t
s
)
_
=
=
1
2(n + 1)
_
sin (n +
1
2
)(t
k
+ t
s
)
sin
t
k
+t
s
2
+
sin (n +
1
2
)(t
k
t
s
)
sin
t
k
t
s
2
_
=
=
1
4(n + 1) sin
t
k
+t
s
2
sin
t
k
t
s
2
[cos(nt
k
+ (n + 1)t
s
) cos((n + 1)t
k
+ nt
s
)+
+cos(nt
k
(n + 1)t
s
) cos((n + 1)t
k
nt
s
)] .
Doarece cos((n + 1)t
p
a) = (1)
p
sin a rezult a
k
(x
s
) =
1
4(n + 1) sin
t
k
+t
s
2
sin
t
k
t
s
2
_
(1)
s
sin nt
k
+ (1)
k
sin nt
s
+
ARII
+ (1)
s
sin nt
k
(1)
k
sin nt
s
= 0.
Apoi
k
(x
k
) =
2
n + 1
_
1
2
+
n
j=1
T
2
j
(x
k
)
_
=
1
n + 1
_
n + 1 +
n
j=1
cos 2jt
k
_
=
= 1 +
sin nt
k
cos (n + 1)t
k
sin t
k
= 1.
P 2.11 Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange Hermite care sat-
isface condit iile de interpolare
H
(j)
(a) = f
(j)
(a) j 0, 1, . . . , m
H
(j)
(b) = f
(j)
(b) j 0, 1, . . . , n
R.
H(x) =
_
x b
a b
_
n+1 m
j=0
(x a)
j
j!
_
mj
k=0
_
x a
b a
_
k
_
m + k
k
_
_
f
(j)
(a)+
+
_
x a
b a
_
m+1 n
j=0
(x b)
j
j!
_
nj
k=0
_
x b
a b
_
k
_
n + k
k
_
_
f
(j)
(b).
P 2.12 Utilizand notat iile 2.3, daca r = maxr
1
, . . . , r
n+1
si f este o funct ie
de r ori derivabila, atunci expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite
se poate scrie
H(x) =
n+1
i=1
u
i
(x)
r
i
s=0
(x x
i
)
s
s!
_
f(t)
u
i
(t)
_
(s)
t=x
i
.
P 2.13 Fie I R un interval compact, punctele x
0
< x
1
< . . . < x
n
din I si
funct ionala T
I
[C
(
I)]
denita prin T
I
(f) = [x
0
, . . . , x
n
; f]. Sa se arate c a
1. |T
I
| =
n
i=0
1
[u
(x
i
)[
unde u(x) =
n
i=0
(x x
i
).
2. Daca x
j
= cos
(nj)
n
, j 0, 1, . . . , n, adica x
j
sunt punctele de extrem
ale polinomului Cebseb T
n
(x) din intervalul [1, 1], atunci |T
I
| = 2
n1
,
unde I = [1, 1].
3. Daca I = [1, 1] si 1 x
0
< x
1
< . . . < x
n
1 atunci |T
I
| 2
n1
.
R. 1. Inegalitatea [T(f)[ |f|
n
i=0
1
[u
(x
i
)[
este imediata. Pentru
f(x) =
_
_
(1)
n
dac a x (, x
0
)
1 daca x (x
n
, )
(1)
nj
dac a x = x
j
an a n rest
au loc relet iile
n
i=0
1
[u
t
(x
i
)[
= [
n
i=0
f(x
i
)
u
t
(x
i
)
[ = [T(f)[ |T||f|
|T|
n
i=0
1
[u
t
(x
i
)[
.
2.
2
n1
=
T
(n)
n
()
n!
= [x
0
, . . . , x
n
; T
n
] =
n
i=0
T
n
(x
i
)
u
t
(x
i
)
=
n
i=0
(1)
ni
u
t
(x
i
)
=
n
i=0
1
[u
t
(x
i
)[
= |T|.
3.

In cazul unor noduri oarecare din intervalul [1, 1] au loc inegalit at ile
2
n1
= [x
0
, . . . , x
n
; T
n
] =
n
i=0
T
n
(x
i
)
u
t
(x
i
)

n
i=0
1
[u
t
(x
i
)[
= |T|.
P 2.14 Sa se arate ca polinomul de interpolare care satisface condit iile
P(0) = n
1
P(1) = n
2
P
t
(0) = s
1
P
t
(1) = n
2
se poate reprezenta prin
P(t) = (t
3
t
2
t 1)
_
_
_
_
2 2 1 1
3 3 2 1
0 0 1 0
1 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
n
1
n
2
s
1
s
2
_
_
_
_
.
P 2.15 1. Sa se determine polinomul de interpolare Q care satisface condit iile
Q(1) = , Q(1) = , Q(0) = , Q
t
(0) = m.
ARII
2. Fie m R
. Sa se determine polinomul de grad minim S care satisface

condit iile
S(1) = 0, S(1) = 0, S
t
(0) = m
astfel ncat volumul corpului obt inut prin rotat ia gracului lui S n jurul
axei Ox, x [1, 1] sa e minim.
P 2.16 Fie X un spat iu prehilbertian si Y = spanx
1
, . . . , x
n
, unde x
i
X, i =
1, . . . , n, sunt elemente ortonormate. Sa se arate ca elmentul de cea mai buna
aproximat ie a lui x Y prin elementele mult imii Y, este y
0
=
n
i=1
< x, x
i
> x
i
.
R. Fie y =
n
i=1
c
i
x
i
un element din Y. Atunci
|y x|
2
2
=
n
i=1
c
2
i
2
n
i=1
c
i
< x
i
, x > +|x|
2
2
=
= |x|
2
2
i=1
< x
i
, x >
2
+
n
i=1
(c
i
< x
i
, x >)
2
.
Pentru c
i
=< x
i
, x > expresia de mai sus este minim a.
P 2.17 1. Fie X = C
n+1
[a, b] si a x
1
< x
2
< . . . < x
n+1
b. Sa se arate
ca
< f, g >
1
=
n+1
i=1
f(x
i
)g(x
i
) +
_
b
a
f
(n+1)
(x)g
(n+1)
(x)dx
este un produs scalar n X.
2. Daca l
i
(x) =
(xx
1
)...(xx
i1
)(xx
i+1
)...(xx
n+1
)
(x
i
x
1
)...(x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
)...(x
i
x
n+1
)
, i = 1, . . . , n + 1 si Y =
spanl
1
, . . . , l
n+1
= P
n
C
n+1
[a, b], sa se arate ca elementul de cea mai
buna aproximare a unei funct ii f C
n+1
[a, b] prin elementele mult imii Y,
n sensul normei generate de produsul scalar < , >
1
, este polinomul de
interpolare Lagrange L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f).
P 2.18 1. Fie X = C
n+1
[a, b] si x
0
[a, b] Sa se arate ca
< f, g >
2
=
n
i=0
f
(i)
(x
0
)g
(i)
(x
0
)
i!
2
+
_
b
a
f
(n+1)
(x)g
(n+1)
(x)dx
este un produs scalar n X.
2. Daca e
i
(x) = (x x
0
)
i
, i = 0, . . . , n si Y = spane
0
, . . . , e
n
= P
n

C
n+1
[a, b], sa se arate ca elementul de cea mai buna aproximare a unei
funct ii f C
n+1
[a, b] prin elementele mult imii Y, n sensul normei gener-
ate de produsul scalar < , >
2
, este polinomul lui Taylor T
n
(f, x
0
)(x) =
n
i=0
f
(i)
(x
0
)
i!
(x x
0
)
i
.
P 2.19 1. Daca f : [0, 1] R atunci
f(x) = f(0)(1 x) + f(1)x + R
1
(x)f
tt
(), [R
1
(x)[
1
8
.
2. Daca f : [1, 1] R atunci
f(x) =
1
2
f(1)(x
2
x) + f(0)(1 x
2
) +
1
2
f(1)(x
2
+ x) + R
2
(x)f
(3)
()
[R
2
(x)[
1
9
3
.
ARII
Capitolul 3
Convergent a procedeelor de
interpolare prin polinoame
Dat a ind sirurile de noduri de interpolare
x
(1)
1
x
(2)
1
x
(2)
2
x
(3)
1
x
(3)
2
x
(3)
3
. . . . . . . . . . . .
x
(n)
1
x
(n)
2
x
(n)
3
. . . x
(n)
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
(3.1)
o funct ie f si sirul funct iilor de interpolare L
n
(x) a lui f n nodurile x
(n)
1
, x
(n)
2
,
x
(n)
3
, . . . , x
(n)
n
, se ridica ntrebarea daca sirul L
k
converge sau nu catre f.
In cele ce urmeaza vom vedea ca r aspunsul poate at at armativ cat si

negativ, n funct ie de interpolarea folosita.
3.1 Spat ii liniar ordonate
Denit ie 3.1.1 Se numeste spat iu liniar ordonat real o mult ime X cu proprietat ile
1. X este spat iu liniar peste corpul numerelor reale;
2. X este un spat iu ordonat (relat ia de ordine ind notata );
3. pentru orice x, y, z X si orice a R, a > 0,
x y =
_
x + z y + z
ax ay
69
70 CAPITOLUL 3. CONVERGENT A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE PRIN POLINOAME
Fie E o mult ime oarecare si F(E) spat iul liniar al funct iilor denite n E cu
valori reale. Denind n F(E) relat ia de ordine
f g f(x) g(x) x E,
F(E) devine un spat iu liniar ordonat real.
Denit ie 3.1.2 Fie X, Y spat ii liniar ordonate reale. Un operator liniar U
(X, Y )
#
este pozitiv daca
x 0 = U(x) 0.
Teorema 3.1.1 Daca U : F(E) F(E) este un operator liniar si pozitiv atunci
(i) f g = U(f) U(g);
(ii) [U(f)[ U([f[), f F(E).
Mult imea funct iilor reale si continue denite n intervalul m arginit si nchis
[a, b], notat uzual prin C[a, b], este un spact iu liniar ordonat real (E = [a, b]). To-
todat a C[a, b] este un spat iu normat, cu norma |f| = max
x[a,b]
[f(x)[. Convergent a
unui sir de funct ii, n sensul acestei norme, nseamn a convergent a uniform a.
Teorema 3.1.2 (Korovkin) Fie (U
n
)
nN
, U
n
: C[a, b] C[a, b] un sir de op-
eratori liniari si pozitivi si e
i
(x) = x
i
. Daca
lim
n
U
n
(e
i
) = e
i
, i 0, 1, 2,
atunci, pentru orice f C[a, b] are loc
lim
n
U
n
(f) = f.
Demonstrat ie. Fie f C[a, b]. Funct ia f este uniform continu a, adic a
> 0 > 0 astfel nc at [t x[ < [f(t) f(x)[ <

2
.
Dac a [t x[ atunci [f(t) f(x)[ |f| 2
(tx)
2
2
|f|. Prin urmare, pentru
orice t, x [a, b] are loc inegalitatea
[f(t) f(x)[

2
+ 2
(t x)
2
2
|f|. (3.2)
3.1. SPAT II LINIAR ORDONATE 71
Not am prin u
n
(x), v
n
(x), w
n
(x) funct iile denite prin
u
n
(x) = U
n
(e
0
)(x) 1, v
n
(x) = U
n
(e
1
)(x) x, w
n
(x) = U
n
(e
2
)(x) x
2
.
Din ipoteza teoremei rezult a c a
lim
n
u
n
(x) = 0, lim
n
v
n
(x) = 0, lim
n
w
n
(x) = 0, (3.3)
uniform n [a, b].
Pentru operatorul U
n
, punemn evident a variabila funct iei original si variabila
funct iei imagine pentru un operator U
n
, respectiv prin t si x.
Datorit a liniaritat ii lui U
n
, au loc egalit at ile
U
n
(f)(x) f(x) = U
n
(f(t))(x) f(x) =
= U
n
(f(t))(x) f(x)(U
n
(e
0
(t))(x) u
n
(x)) = U
n
(f(t) f(x))(x) + f(x)u
n
(x).
Fie > 0 si > 0, ce rezult a din uniform continuitatea funct iei f. Din
egalitatea anterioar a, datorit a inegalitat ii (3.2) si pozitivit at ii operatorului U
n
,
rezult a c a
[U
n
(f)(x) f(x)[ (3.4)
[U
n
(f(t) f(x))(x)[ +|f| [u
n
(x)[ U
n
([f(t) f(x)[)(x) +|f[|u
n
(x)[
U
n
(
2
+ 2
(t x)
2
2
|f|)(x) +|f| [u
n
(x)[.
Dezvolt and membrul drept din (3.4), gasim c a acesta este egal cu
2
U
n
(e
0
(t))(x) +
2|f|
2
U
n
((t x)
2
)(x) +|f| [u
n
(x)[ =
=

2
(1 + u
n
(x)) +
2|f|
2
U
n
((t x)
2
)(x) +|f| [u
n
(x)[ =
=

2
(1 + u
n
(x)) +
2|f|
2
(w
n
(x) 2xv
n
(x) + x
2
u
n
(x)) +|f| [u
n
(x)[.
Asadar (3.4) devine
[U
n
(f)(x) f(x)[

2
+ (
2
+|f|)[u
n
(x)[ +
2|f|
2
(w
n
(x) 2xv
n
(x) + x
2
u
n
(x)).
Intervalul [a, b] ind compact si (3.3) implic a existent a unui n
0
N, astfel nc at
pentru orice n > n
0
s a e adev arata inegalitatea
(
2
+|f|)[u
n
(x)[ +
2|f|
2
[w
n
(x) 2xv
n
(x) + x
2
u
n
(x)[ <

2
.
Astfel [U
n
(f)(x) f(x)[ < , n > n
0
, x [a, b], adic a are loc convergent a
sirului (U
n
(f))
nN
c atre f.
Analiza demonstrat iei de mai sus, permite enunt area urm atoarei versiuni a
Teoremei 3.1.2
Teorema 3.1.3 Fie (U
n
)
nN
, U
n
: C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari si
pozitivi. Daca
lim
n
U
n
(1) = 1 si lim
n
U
n
((t x)
2
)(x) = 0
atunci, pentru orice f C[a, b] are loc
lim
n
U
n
(f) = f.
3.2 Interpolare si aproximare
Pentru o funct ie continua indic am un sir de polinoame de interpolare a funct iei
care n plus converge converge.
Teorema 3.2.1 (Fejer) Fie f C[1, 1] si x
(n)
k
= cos
(2k1)
2n
, k 1, 2, . . . , n
radacinile polinomului lui Cebsev T
n
(x) = cos narccos x. Daca F
2n1
este poli-
nomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface condit iile de interpolare
F
2n1
(x
(n)
k
) = f(x
(n)
k
F
t
2n1
(x
(n)
k
) = 0
k 1, 2, . . . , n,
atunci sirul (F
2n1
)
nN
converge catre f (uniform n [1, 1]).
Demonstrat ie. Utiliz and expresia polinomului lui Fejer (2.20), cu notat iile in-
troduse la deducerea lui, gasim
F
2n1
(x) =
n
k=1
f(x
(n)
k
_
1 (x x
(n)
k
)
w
tt
(x
(n)
k
)
w
t
(x
(n)
k
)
_
l
2
k
(x), (3.5)
unde w(x) =
n
k=1
(x x
(n)
k
) =
1
2
n1
T
n
(x).
T in and seama de expresia polinomului lui Cebsev, se deduc egalit at ile
w
(x
(n)
k
)
w
(x
(n)
k
)
=
x
(n)
k
)
1(x
(n)
k
))
2
l
2
k
(x) =
T
2
n
(x)
n
2

1(x
(n)
k
)
2
(xx
(n)
k
)
2
3.3. DIVERGENT A INTERPOL
ARII LAGRANGE 73
Exprimarea (3.5) devine
F
2n1
(x) =
T
2
n
(x)
n
2
n
k=1
f(x
(n)
k
)
1 xx
(n)
k
(x x
(n)
k
)
2
.
Denim sirul de operatori T
n
: C[1, 1] C[1, 1] prin T
n
(f)(x) = F
2n1
(x).
T
n
este un operator liniar si pozitiv.
In continuare veric am condit iile Teoremei 3.1.3.

1. Din formula restului polinomului de interpolare Lagrange Hermite (2.19)
rezult a c a
T
n
(1)(x) = 1.
2. Au loc egalitat ile
T
n
((t x)
2
)(x) =
T
2
n
(x)
n
2
n
k=1
(x
(n)
k
x)
2
1 xx
(n)
k
(x x
(n)
k
)
2
=
=
T
2
n
(x)
n
2
(n x
n
k=1
x
(n)
k
) =
T
2
n
(x)
n
0, n ,
si n consecint a lim
n
T
n
(f) = lim
n
F
2n1
= f.
3.3 Divergent a interpolarii Lagrange
Deducerea rezultatului de divergent a necesit a cunoasterea unei serii de prob-
leme din topologie (Spat ii topologice Baire) si analiz a funct ionala (Principiul con-
dens arii singularit at ilor) c at si o estimare a normei operatorului Fourier. Aceste
probleme sunt prezentate n sect iunile urm atoare.
3.3.1 Stat iu topologic Baire
Fie X un spat iu topologic.
Denit ie 3.3.1 O submult ime nevida Y X este rara daca int(Y ) = .
Denit ie 3.3.2 O submult ime nevida este de categoria I daca se poate reprezenta
ca o reuniune numarabila de mult imi rare.

In caz contrar submult imea este de
categoria II.
Denit ie 3.3.3 O submult ime nevida este reziduala daca este complementara
unei mult imi de categoria I.
Denit ie 3.3.4 O submult ime nevida este superdensa daca este densa n spat iul
topologic, reziduala si nenumarabila.
Denit ie 3.3.5 Un spat iu topologic se numeste spat iu topologic Baire daca orice
submult ime nevida si deschisa este de categoria II.
Au loc urm atoarele rezultate:
Teorema 3.3.1 Fie X un spat iu topologic, Y o submult ime nevida n X si Z =
XY. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) Y este deschisa si densa n X;
(ii) Z este nchisa si rara.
Demonstrat ie. Y deschis a Z nchis a.
Fie Y, o submult ime deschisa si densa n X, Y = X. Presupunem prin absurd
c a Z nu e rara, adica exist a x int(Z) = int(Z) Z. Atunci Z este o vecinatate
a lui x. Din Y Z = rezult a c a x / Y , ceea ce contrazice ipoteza Y = X.
Invers, e Z o submult ime nchis a si rar a. Dac a presupunem prin absurd c a
Y nu este densa atunci exist a x XY XY = Z. Submult imea XY este
deschis a, deci ,= int(Z) int(Z), ceea ce contrazice ipoteza int(Z) = .
Teorema 3.3.2 Orice submult ime a unei mult imei de categoria I este de catego-
ria I.
Demonstrat ie. Fie Y o mult ime de categoria I, reprezentat a prin
Y =
_
nN
Y
n
, Y
n
submult ime rar a, n N.
Dac a Z Y atunci Z = Z Y =
nN
(Z Y
n
), iar submult imile Z Y
n
sunt
rare, n N.
Un spat iu topologic Baire este caracterizat de urm atoarea proprietate
Teorema 3.3.3 Un spasiu topologic este spat iu topologic Baire daca si numai
daca o intersect ie numarabila de mult imi deschise si dense ramane densa.
ARII LAGRANGE 75
Demonstrat ie. Fie X un spat iu topologic Baire si familia (X
n
)
nN
de mult imi
deschise si dense n X. Presupunem prin absurd ca mult imea Z =
nN
X
n
nu e
dens a n X. Atunci mult imea Y = XZ este deschis a si nevid a. Din relat iile
Y = XZ XZ = X C(Z) =
_
nN
(X C(X
n
)) =
_
(XX
n
),
deducem utiliz and Teoremele 3.3.1 si 3.3.2 c a Y este de categoria I, contrazicand
proprietatea de spat iu topologic Baire a lui X.
Reciproc, presupunem prin absurd c a X nu e spat iu topologic Baire, adic a
exist a o mult ime nevid a si deschisa Y astfel nc at
Y =
_
nN
Y
n
Y
n
submult ime rar a, n N.
Submult imile X
n
= XY
n
= C(Y
n
) sunt deschise si dense n X,
X
n
= C(Y
n
) = C(int(Y
n
)) = X.
Potrivit ipotezei
nN
X
n
= X.
Pe de alta parte,
,= Y =
_
nN
Y
n

_
nN
Y
n
=
_
nN
C(X
n
) = C(
nN
X
n
),
ceea ce contrazice armat ia anterioara.
Recunoasterea unui spat iu topologic Baire este usurat a de
Teorema 3.3.4 Un spat iu metric complet este un spat iu topologic Baire.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd c a exist a o mult ime deschisa si nevida
Y de categoria I:
Y =
_
nN
Y
n
Y
n
submult ime rar a, n N
.
Fie B
0
= Y. Mult imea deschis a B
0
Y
1
este nevida altfel Y = B
0
Y
1
, cea ce
ar contrazice raritatea lui Y
1
.
Prin urmare exista x
1
B
0
Y
1
si r
t
1
> 0 astfel nc at B(x
1
, r
t
1
) B
0
Y
1
.
1
1
B(x, r) = y X : d(x, y) < r, unde d(x, y) este distant a dintre x si y.
Pentru r
1
= min1,
1
2
r
t
1
mult imea B
1
= B(x
1
, r
1
) satisface relat iile
B
1
Y
1
= ,
B
1
B
0
.
Inductiv, presupunem c a s-au construit mult imile B
i
= B(x
i
, r
i
), i = 1, 2, . . . , n
1 astfel nc at
B
i
Y
i
= ,
B
i
B
i1
.
Mult imea deschis a B
n1
Y
n
este nevid a altfel B
n1
Y
n
, cea ce ar contrazice
raritatea lui Y
n
.
Exist a x
n
B
n1
Y
n
si r
t
n
> 0 astfel nc at B(x
n
, r
t
n
) B
n1
Y
n
.
Pentru r
n
= min
1
n
,
1
2
r
t
n
mult imea B
n
= B(x
n
, r
n
) satisface relat iile
B
n
Y
n
= ,
B
n
B
n1
.
Sirul (x
n
)
nN
este fundamental, deci convergent. Fie x = lim
n
x
n
.
Deoarece x
n
B
n
B
1
, n N
, rezult a c a
x B
n
B
1
B
0
= Y. (3.6)
Pe de alta parte, pentru orice n m, x
n
B
m
, de unde
x B
m
x / Y
m
, m N
.
Urmeaz a x / Y, n contradict ie cu (3.6).
3.3.2 Principiul condensarii singularitat ilor
Fie X, Y spat ii normate si o submult ime de operatori liniari si continui /
(X, Y )
. Mult imea singularit at ilor atasat submult imii de operatori liniari si poz-
itivi / este
o
,
= x X : sup
A,
|A(x)| = .
Propriet at i ale acestei mult imi sunt precizate n
Teorema 3.3.5 (Principiul condensarii singularitat ilor) Daca X este un
spactiu Banach, Y un spat iu normat si / o submult ime de operatori liniari si
continui, astfel ncat sup
A,
|A| = , atunci mult imea singularitat ilor atasata
familiei / este superdensa n X.
ARII LAGRANGE 77
Demonstrat ie. Introducem mult imile
X
n
= x X : A / astfel nc at |A(x)| > n n N.
Atunci avem
(i)
o
,
=
nN
X
n
. (3.7)
(ii)
X
n
=
_
A,
x X : |A(x)| > n,
deci X
n
este o submult ime deschisa.
(iii)
X
n
= X.
Pentru justicarea acestei armat ii, presupunem prin absurd, c a exista n
N si x
0
XX
n
. Deoarece mult imea XX
n
este deschis a, exist a r > 0
astfel nc at B(x
0
, r) = x X : |x x
0
| r XX
n
. Din identitatea
A(x) =
|x|
r
[A(r
x
|x|
+ x
0
) A(x
0
)]
se deduce
|A(x)|
2n
r
|x|, x X, A /, (3.8)
deoarece r
x
|x|
+ x
0
, x
0
B(x
0
, r) XX
n
.
Inegalitatea (3.8) contrazice ipoteza sup
A,
|A| = .
Spat iul Banach X este un spat iu topologic Baire si din (3.7), potrivit Teo-
remei 3.3.3, mult imea o
,
este densa n X.
(iv) Din Teorema 3.3.1 mult imea XX
n
estenchis a si rar a. Relat ia (3.7) implica
o
,
=
nN
X
n
= X(X
nN
X
n
) = X
_
nN
(XX
n
),
adic a o
,
este o mult ime reziduala.
Dac a x o
,
si > 0 atunci x o
,
, deci o
,
este nenum arabila.
O consecint a important a a Teoremei 3.3.5 este
Teorema 3.3.6 (Principiul marginirii uniforme) Daca X este un spat iu
Banach, Y un spat iu normat, atunci orice submult ime de operatori liniari si
continui, / (X, Y )
marginita punctual, x X, sup

A,
|A(x)| < , este
uniform marginita, sup
A,
|A| < .
3.3.3 Norma operatorilor integrali
Evaluarea normei unui operator integral se bazeaz a pe
Teorema 3.3.7 Fie I = [a, b] si C(I) spat iul Banach al funct iilor continue def-
inite n I si cu valori complexe. Daca e C(I), atunci norma funct ionalei
x
[C(I)]
, denita prin
x
(x) =
_
I
e(t)x(t)dt
este |x
| =
_
I
[e(t)[dt.
Demonstrat ie. Norma unei funct ii x C(I) este |x| = max
tI
[x(t)[. Din
inegalitatea [x
(x)[ |x|
_
I
[e(t)[dt rezult a |x
|
_
I
[e(t)[dt.
Apoi, pentru n N, au loc relat iile
_
I
[e(t)[dt =
_
I
[e(t)[
1 + n[e(t)[
dt +
_
I
n[e(t)[
2
1 + n[e(t)[
dt
_
I
1
n
dt +
_
I
e(t)
ne(t)
1 + n[e(t)[
dt
b a
n
+|x
|.
Pentru n se obt ine inegalitatea
_
I
[e(t)[dt |x
|.
Fie k : I I C o funct ie continu a si operatorul liniar A : C(I) C(I)
denit prin
A(x)(t) =
_
I
k(t, s)x(s)ds.
Atunci
Teorema 3.3.8 Norma operatorului A este |A| = max
tI
_
I
[k(t, s)[ds.
Demonstrat ie. Din inegalitat ile
[A(x)(t)[ = [
_
I
k(t, s)x(s)ds[
_
I
[k(t, s)[ [x(s)[ds
ARII LAGRANGE 79
|x|
_
I
[k(t, s)[ds |x| max
tI
_
I
[k(t, s)[ds
rezult a
|A(x)| |x| max
tI
_
I
[k(t, s)[ds
si
|A| max
tI
_
I
[k(t, s)[ds.
Fie t
0
I astfel nc at
_
I
[k(t
0
, s)[dt = max
tI
_
I
[k(t, s)[ds, si funct ia e(t) =
k(t
0
, t).
Funct ionala e
[C(I)]
, denit a prin e
(x) =
_
I
e(s)x(s)ds =
_
I
k(t
0
, s)ds
are norma |e
| =
_
I
[k(t
0
, s)[ds.
Din relat iile
|A| = sup
|x|1
|A(x)| = sup
|x|1
max
tI
[A(x)(t)[
sup
|x|1
[A(x)(t
0
)[ = sup
|x|1
[e
(x)[ = |e
| =
_
I
[k(t
0
, s)[ds,
rezut a egalitatea enunt ata.
3.3.4 Norma operatorului Fourier
Fie C
2
spat iul funct iilor reale, continue si periodice cu perioada 2. Opera-
torul lui Fourier S
n
: C
2
C
2
este denit prin
S
n
(x)(t) =
a
0
2
+
n
k=1
(a
k
cos kt + b
k
sin kt)
unde
a
k
=
1
x(t) cos ktdt, b

k
=
1
x(t) sin ktdt, k 0, 1, . . . , n.

Prin calcul direct vom deduce
S
n
(x)(t) =
1
x(t)
sin (n +
1
2
)(s t)
2 sin
st
2
ds.
Demonstrat ie.

In baza identitat ii 3 din Anexa C rezulta
S
n
(x)(t) =
1
x(s)[
1
2
+
n
k=1
cos k(s t)]ds =
=
1
x(t)
sin (n +
1
2
)(s t)
2 sin
st
2
ds.
Teorema 3.3.10 Norma operatorului S
n
este
|S
n
| =
1
_

0
sin (n +
1
2
)
sin

2
d
Demonstrat ie. Potrivit Teoremei 3.3.8, norma operatorului S
n
este
|S
n
| = max
tI
1
sin (n +
1
2
)(s t)
2 sin
st
2
ds,
unde I = [, ]. Prin schimbarea de variabil a s t = , integrala din expresia
normei devine
_

sin (n +
1
2
)(s t)
2 sin
st
2
ds =
_
t
t
sin (n +
1
2
)
2 sin

2
d.
Datorit a periodicit at ii si paritat ii funct iei de sub integrala, rezult a
|S
n
| = max
tI
1
_

0
sin (n +
1
2
)
sin

2
d =
1
_

0
sin (n +
1
2
)
sin

2
d.
Teorema 3.3.11 Are loc inegalitatea
|S
n
|
4
2
ln (n + 1).
Demonstrat ie. Prin schimbarea de variabila =
2t
2n+1
, din expresia normei
operatorului S
n
, deducem
|S
n
| =
2
2n + 1
_
n+
1
2
0
sin t
sin
t
2n+1
dt = (3.9)
ARII LAGRANGE 81
=
2
2n + 1
_
n1
j=0
_
j+1
j
sin t
sin
t
2n+1
dt +
_
n+
1
2
n
sin t
sin
t
2n+1
dt
_
2
2n + 1
n1
j=0
_
j+1
j
sin t
sin
t
2n+1
dt.
Dac a t [j, j + 1] atunci
t
2n+1
[0,

2
] si n consecint a
sin
j
2n + 1
sin
t
2n + 1
sin
(j + 1)
2n + 1

(j + 1)
2n + 1
,
de unde
[ sin t[
sin
t
2n+1
[ sin t[
(j+1)
2n+1
.
Deoarece
_
j+1
j
[ sin t[dt =
2
, inegalitatea (3.9) ne d a
|S
n
|
4
2
n
j=1
1
j
.
Din teorema de medie Lagrange, rezulta inegaliteatea
1
j
> ln j + 1 ln j >
1
j + 1
,
care conduce la |S
n
|
4
2
ln (n + 1).
3.3.5 Divergent a polinoamelor de interpolare Lagrange
Not am u
k
(x) = cos kx, v
k
(x) = sin kx, k N, prin C
2
spat iul liniar al
funct iilor continue si periodice, cu perioada 2, E
p
mult imea funct iilor pare din
C
2
si W
n
= spanu
0
, u
1
, . . . , u
n
.
Teorema 3.3.12 Daca T (E
p
, W
n
)
astfel ncat
1. T
2
= T,
2. T(E
p
) = W
n
, (adica T este operator surjectiv),
atunci |I T|
2
2
ln(n + 1)
1
2
.
Demonstrat ie. Not am prin T
y
: C
2
C
2
operatorul denit prin
T
y
(f)(x) = f(x + y).
Urm atoarele proprietat i ale lui T
y
sunt imediate
1. T
y
T
y
= T
y
T
y
= I T
1
y
= T
y
, unde prin I s-a notat opera-
torul identic.
2. |T
y
| = 1.
Denim operatorul liniar
T(f)(t) =
1
2
_

T
s
(I T)(T
s
+ T
s
)(f)(t)ds.
Pentru orice t [, ] si orice f C
2
din inegalitatea
[
T(f)(t)[ 2|I T| |f|

deducem ca |
T(f)| 2|I T| |f| si deci

|
T| 2|I T|. (3.10)

Vom ar at am c a
T = I S
n
, (3.11)
unde S
n
este operatorul lui Fourier.
Intruc at orice funct ie din E

p
se poate scrie ca o serie de forma
i=0
a
i
u
i
este
sucient s a ar atam c a
T(u
i
) = (I S
n
)(u
i
), i N.
Deoarece
S
n
(u
i
) =
_
u
i
pentru 0 i n
0 pentru i > n
r amane de aratat c a
T(u
i
) =
_
0 pentru 0 i n
u
i
pentru i > n.
Din surjectivitatea operatorului T rezult a c a
p W
n
f E
p
astfel nc at T(f) = p.
ARII LAGRANGE 83
Atunci
p = T(f) = T
2
(f) = T(p), p W
n
. (3.12)
Au loc egalit at ile
(T
s
+ T
s
)(u
i
)(t) = u
i
(t s) + u
i
(t + s) = 2u
i
(t)u
i
(s),
de unde
T(T
s
+ T
s
)(u
i
)(t) = 2u
i
(s)T(u
i
)(t). (3.13)
Pentru 0 i n, u
i
W
n
, din (3.12) si (3.13) rezult a c a
(I T)(T
s
+ T
s
)(u
i
)(t) = 0,
deci

T(u
i
) = 0.
Dac a i > n atunci T(u
i
) se reprezinta sub forma T(u
i
) =
n
j=0
a
j
u
j
unde
a
j
R, 0 j n. T in and seama de (3.13) gasim
T
s
(I T)((T
s
+T
s
)(u
i
)(t) = T
s
(I T)(2u
i
(s)u
i
(t)) = 2u
i
(s)T
s
(u
i
j=0
a
j
u
j
)(t) =
= 2u
i
(s)[u
i
(s)u
i
(t) v
i
(s)v
i
(t)
n
j=0
a
j
(u
j
(s)u
j
(t) v
j
(s)v
j
(t))].
Prin urmare
T(u
i
)(t) =
1
2
_
u
i
(t)
_

u
2
i
(s)ds v
i
(t)
_

u
i
(s)v
i
(s)ds
j=0
a
j
_
u
j
(t)
_

u
i
(s)u
j
(s)ds v
j
(t)
_

u
i
(s)v
j
(s)ds
__
= u
i
(t).
In nal, din (3.10) si (3.11) rezult a

|I T|
1
2
|
T| =
1
2
|I S
n
|
1
2
[ |S
n
| 1 [
2
2
ln(n + 1)
1
2
.
Teorema 3.3.13 Daca Q (C[a, b], P
n
)
astfel ncat
1. Q
2
= Q,
2. Q(C[a, b]) = P
n
,
atunci |I Q|
2
2
ln(n + 1)
1
2
.
Demonstrat ie. Funct ia (t) =
a+b
2
+
ba
2
cos t transform a bijectiv intervalul
[0, ] n [a, b].
Denim operatorul liniar / : C[a, b] E
p
prin
/(f)(t) =
_
f((t)) dac a t [0, ],
f((t)) daca t [, 0).
Din egalitatea imediat a |/(f)| = |f| rezult a |/| = 1. Dac a /(f) = 0 atunci
|/(f)| = |f| = 0 si, n consecint a f = 0. Astfel operatorul / este injectiv si
deci inversabil.
Operatorul T = /Q/
1
apart ine spat iului (E
p
, W
n
)
. Observ am c a
T
2
= /Q/
1
/Q/
1
= /Q
2
/
1
= /Q/
1
= T.
Deoarece Q = /
1
T/, din relat iile
|I Q| = |/
1
(I T)/| |/
1
| |I T| |/| = |I T|.
si
|I T| = |/(I T)/
1
| |/| |I Q| |/
1
| = |I Q|.
rezult a |I Q| = |I T|. Potrivit teoremei anterioare
|I Q| = |I T|
2
2
ln(n + 1)
1
2
.
Teorema 3.3.14 Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
puncte distincte doua cate doua ale unui
interval [a, b]. Operatorul /(f) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
)(f) are urmatoarele pro-
prietat i:
(i) /
2
= /;
(ii) /(C[a, b]) = P
n
;
(iii) |/| = max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[, adica / (C[a, b], P
n
)
. Prin l
i
(x) s-au notat
polinoamele fundamentale ale lui Lagrange.
Demonstrat ie. Armat iile (i), (ii) rezult a din egalitatea
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f) = f f P
n
.
(iii) Din inegalitat ile
[/(f)(x)[ |f|
n+1
i=1
[l
i
(x)[ |f| max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[
ARII LAGRANGE 85
se deduce c a / (C[a, b], P
n
)
si |/| max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[.
Fie x
0
[a, b] astfel nc at
n+1
i=1
[l
i
(x
0
)[ = max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[ si funct ia
f
0
(x) =
_
_
_
1 daca x a, b
sgnl
i
(x
0
) dac a x = x
i
, i 1, 2, . . . , n + 1
an a n rest
.
Atunci f
0
C[a, b] si |f
0
| = 1. Deoarece
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f
0
)(x) =
n+1
i=1
[l
i
(x
0
)[
au loc relat iile
max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[ =
n+1
i=1
[l
i
(x
0
)[ = |/(f
0
)| |/| max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[,
de unde rezult a expresia normei operatorului /.
In nalul acestei sect iuni stabilim urmatorul rezultat de divergent a:

Teorema 3.3.15 Fie o mult ime de siruri de noduri de interpolare (3.1) dintr-
un interval [a, b]. Mult imea funct iilor continue f C[a, b] cu proprietatea ca
sirul polinoamelor de interpolare Lagrange L(P
n1
, x
(1)
1
, . . . , x
(n)
n
; f) nu converge
(uniform) catre f este superdensa n C[a, b].
Demonstrat ie. Fie sirul de operatori (/
n
)
nN
, /
n
(C[a, b], P
n
)
denit i prin
/(f)(x) = L(P
n1
; x
(n)
1
, . . . , x
(n)
n
; f)(x) n N
.
Potrivit Teoremei 3.3.14 operatorul /
n
satisface ipotezele Teoremei 3.3.13.

In
consecint a
|I /
n
|
2
2
ln (n + 1)
1
2
, n N
,
de unde sup
nN
|I /
n
| = .
Familia de operatori liniari si continui
/ = I /
n
: n N
satisface condit ia principiului condens arii singularitat ilor (Teorema 3.3.5). Prin
urmare mult imea singularit at ilor o
,
este superdens a n C[a, b]. Astfel mult imea
funct iilor f C[a, b] pentru care sup
nN
|(I /
n
)(f)| = , deci si a acelor
funct ii pentru care /
n
(f) nu converge uniform c atre f este superdens a n C[a, b].
P 3.1 Fie f : [0, 1] R si polinomul lui Bernstein de grad n atasat funct iei f,
B
n
(f)(x) =
n
k=0
_
n
k
_
f(
k
n
)x
k
(1 x)
nk
. Sa se arate ca
1. B
n
(1)(x) = 1;
2. B
n
(t)(x) = x;
3. B
n
(t
2
)(x) =
x+(n1)x
2
n
.
P 3.2 Fie (u
k
)
kN
un sir de numere si B
n
(u
i
, u
i+1
, . . . , u
i+n
) polinomul
B
n
(u
i
, u
i+1
, . . . , u
i+n
)(x) =
n
k=0
_
n
k
_
u
i+k
x
k
(1 x)
nk
.
Sa se arate ca
B
n
(u
0
, u
1
, . . . , u
n
)(x) = B
1
(B
n1
(u
0
, . . . , u
n1
)(x), B
n1
(u
1
, . . . , u
n
)(x)))(x).
Indicat ie. Deoarece B
1
(u
i
, u
i+1
)(x) = (1 x)u
i
+ xu
i+1
vom avea
B
1
(B
n1
(u
0
, . . . , u
n1
)(x), B
n1
(u
1
, . . . , u
n
)(x)))(x) =
= (1 x)B
n1
(u
0
, . . . , u
n1
)(x) + xB
n1
(u
1
, . . . , u
n
)(x)))(x) =
=
n1
k=0
_
n 1
k
_
u
k
x
k
(1 x)
nk
+
n1
k=0
_
n 1
k
_
u
k+1
x
k+1
(1 x)
n1+k
= . . .
P 3.3 Sa se demonstreze egalitatea
B
n
(f)(x) =
n
k=0
_
n
k
_
k
1
n
f(0)x
k
.
Indicat ie. Dezvolt and (1 x)
nk
se obt ine
B
n
(f)(x) =
n
k=0
_
n
k
_
f(
k
n
)
nk
j=0
_
n k
j
_
(1)
j
x
j+k
=
=
n
k=0
_
n
k
_
f(
k
n
)
n
i=k
_
n k
i k
_
(1)
ik
x
i
,
ARII LAGRANGE 87
cu i = k + j.
Schimband ordinea sumarilor rezult a
B
n
(f)(x) =
n
i=0
x
i
i
k=0
(1)
ik
_
n k
i k
__
n
k
_
f(
k
n
).
Deoarece
_
n k
i k
__
n
k
_
=
_
n
i
__
i
k
_
si folosind (1.2) vom avea
B
n
(f)(x) =
n
i=0
_
n
i
_
x
i
i
k=0
_
i
k
_
(1)
ik
f(
k
n
) =
n
i=0
_
n
i
_
x
i
i
1
n
f(0).
P 3.4 Sa se arate ca lim
n
B
n
(f)(x)
u
= f(x), f C[0, 1], adica spat iul liniar
al polinoamelor este dens n C[0, 1] (Weierstrass).
Capitolul 4
Formule de derivare numerica
Prezent am dou a moduri de aproximare a derivatei unei funct ii ntr-un punct:
Aproximarea derivatei prin diferent e, util a n cazul n care funct ia este
cunoscut a dar derivarea formal a este mult prea laborioasa;
Aproximarea derivatei prin derivata unei funct ii de interpolare, util a n
cazul n care funct ia este cunoscuta prin valorile ei ntr-o mult ime de puncte.
4.1 Aproximarea derivatei prin diferent e
Urm atoarele formule de aproximare a derivatelor unei funct ii sunt uzuale:
f
t
(x)

h
f(x)
h
=
f(x + h) f(x)
h
(4.1)
f
t
(x)

2h
f(x)
2h
=
f(x + h) f(x h)
2h
(4.2)
f
tt
(x)

2
h
f(x)
h
2
=
f(x + h) 2f(x) + f(x h)
h
2
(4.3)
In ipoteza c a f este derivabil a de un num ar sucient de ori, pentru ecare din

cazurile de mai sus, eroarea aproximarii este evaluat a n:
Teorema 4.1.1 Fie h > 0. Au loc relat iile:
(i)
.
h
f(x)
h
= f
t
(x) +
h
2
f
tt
(c
1
), x < c
1
< x + h;
(ii)

2h
f(x)
2h
= f
t
(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
2
), x h < c
2
< x + h;
(iii)

2
h
f(x)
h
2
= f
t
(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
3
), x h < c
3
< x + h.
89
90 CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERIC
A
Demonstrat ie. Cele trei relat ii sunt consecint e ale dezvolt arilor tayloriene
atasate unei funct ii.
Prima egalitate rezulta din
f(x + h) = f(x) + hf
t
(x) +
h
2
2
f
tt
(c
1
) x < c
1
< x + h.
Utiliz and dezvoltarile
f(x + h) = f(x) + hf
t
(x) +
h
2
2
f
tt
(x) +
h
3
6
f
(3)
(c
21
) x < c
21
< x + h
f(x h) = f(x) hf
t
(x) +
h
2
2
f
tt
(x)
h
3
6
f
(3)
(c
22
) x h < c
22
< x
obt inem
f(x + h) f(x h)
2h
= f
t
(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
21
) + f
(3)
(c
22
)
2
.
Funct ia f
(3)
av and proprietatea lui Darbouxn (xh, x+h), exist a c
2
(minx
h, x + h, minx h, x + h) (x h, c + h) astfel nc at f
(3)
=
f
(3)
(c
21
)+f
(3)
(c
22
)
2
.
Prin urmare
2h
f(x)
2h
= f
t
(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
2
).
In mod asem anator, din dezvolt arile

f(x + h) = f(x) + hf
t
(x) +
h
2
2
f
tt
(x) +
h
3
6
f
(3)
(x) +
h
4
24
(c
31
) x < c
31
< x + h
f(x h) = f(x) hf
t
(x) +
h
2
2
f
tt
(x)
h
3
6
f
(3)
(x) +
h
4
24
(c
32
) x h < c
32
< x
obt inem
f(x + h) 2f(x) + f(x h)
h
2
= f
tt
(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
31
) + f
(4)
(c
32
)
2
.
Repet and rat ionamentul de mai sus, exista c
3
(x h, x + h) astfel nc at
2
h
f(x)
h
2
= f
t
(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
3
).
4.1.1 Extrapolarea Richardson
Un num ar S se aproximeaz a prin (h), S (h), mai precis avand loc o
egalitate de forma
S = (h) + a
2
h
2
+ a
4
h
4
+ a
6
h
6
+ . . . (4.4)
4.1. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN DIFERENT E 91
Dac a a
2
,= 0 atunci a
2
h
2
reprezint a termenul dominant al erorii. Puterea lui
h din termenul dominant deneste ordinul aproxim arii, 2 n cazul de fat a.
In (4.4), dac a se pune

h
2
n loc de h, atunci rezulta
S = (
h
2
) +
1
4
a
2
h
2
+
1
16
a
4
h
4
+
1
64
a
6
h
6
+ . . . (4.5)
In vederea eliminarii termenului cu h

2
, nmult im (4.4) cu
1
3
si (4.5)
4
3
si
adun andu-le se obt ine
S =
4
3
(
h
2
)
1
3
(h)
1
4
a
4
h
4
5
16
a
6
h
6
+ . . .
adic a o relat ie de forma
S = (h) + b
4
h
4
+ b
6
h
6
+ . . . , (4.6)
av and ordinul de aproximare 4.
Repet and procedeul, adica elimin and termenul cu h
4
din (4.6) se ajunge la o
formul a de aproximat ie a lui S de ordin 6.
Urm atorul procedeu, denumit extrapolarea Richardson, realizeaza eliminarea
succesiv a a termenilor de ordin h
2
, h
4
, . . . , h
2M
.
Introducem
D(n, 0) = (
h
2
n
), n = 0, 1, . . . , M.
Extrapolarea Richardson consta n completarea tabelului
D(0, 0)
D(1, 0) D(1, 1)
D(2, 0) D(2, 1) D(2, 2)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
D(M, 0) D(M, 1) D(M, 2) . . . D(M, M)
utiliz and formula de recurent a
D(n, k) =
4
k
4
k
1
D(n, k 1)
1
4
k
1
D(n 1, k 1),
n=k,k+1,...,M
k = 1, 2, . . . , M .
Tabelul se construieste complet and succesiv coloanele acestuia.
Teorema 4.1.2 Au loc relat iile
D(n, k) = S +
j=k+1
A
j,k+1
(
h
2
n
)
2j
,
adica ordinul aproximarii lui S prin D(n, k) este 2k + 2.
A
Demonstrat ie. Induct ie dup a k. Din (4.4) rezulta
S = (
h
2
n
) +
j=1
a
2j
(
h
2
n
)
2j
sau
D(n, 0) = S
j=1
a
2j
(
h
2
n
)
2j
= S +
j=1
A
j,1
(
h
2
n
)
2j
,
unde, s-au notat A
j,1
= a
2j
, j N
.
Presupunem ca
D(n, k 1) = S +
j=k
A
j,k
(
h
2
n
)
2j
, n = k 1, k, . . . , M.
Potrivit formului de recurent a
D(n, k) =
4
k
4
k
1
D(n, k 1)
1
4
k
1
D(n 1, k 1) =
=
4
k
4
k
1
_
S +
j=k
A
j,k
(
h
2
n
)
2j
_
1
4
k
1
_
S +
j=k
A
j,k
(
h
2
n1
)
2j
_
=
= S +
j=k
A
j,k
4
k
4
j
4
k
1
(
h
2
n
)
2j
= S +
j=k+1
A
j,k
4
k
4
j
4
k
1
(
h
2
n
)
2j
.
Not and A
j,k+1
= A
j,k
4
k
4
j
4
k
1
se obt ine relat ia din enunt ul teoremei.
Aplicat ie la formule de derivare numerica.

In ipoteza relat iilor
f(x + h) =
j=0
f
(j)
(x)
j!
h
j
f(x h) =
j=0
(1)
j
f
(j)
(x)
j!
h
j
rezult a
f(x + h) f(x h)
2h
= f
t
(x) +
j=1
f
(2j+1)
(x)
(2j + 1)!
h
2j
4.2. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE 93
sau
f
t
(x) = (h)
j=1
f
(2j+1)
(x)
(2j + 1)!
h
2j
,
unde (h) =
f(x+h)f(xh)
2h
.
Extrapolarea Richardson conduce la formule de derivare numeric a cu ordine
de aproximare superioara. De exemplu, eliminand termenul cu h
2
se obt ine
4
3
(
h
2
)
1
3
(h) =
1
6h
_
f(x h) 8f(x
h
2
) + 8f(x +
h
2
) f(x + h)
_
.
4.2 Aproximarea derivatei prin derivata
unei funct ii de interpolare
Derivata unei funct ii f, cunoscut a prin valorile ei n punctele a, a+h, . . . , a+nh
se poate aproxima prin derivata polinomului de interpolare Lagrange
f
t
(x)
d
dx
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x). (4.7)
Prin substitut ia x = a + qh expresia polinomului de interpolare Lagrange
devine
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x) = L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(a + qh) =
=
n
i=0
f(a + ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n
j=0
j,=i
(q j) = Q(q).
In urma deriv arii, aproximarea (4.7) devine

f
t
(x)
d
dx
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x) = Q
t
(q)
dq
dx
=
=
1
h
n
i=0
f(a + ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n
k=0
k,=i
n
j=0
j,=i,k
(q j).
In mod asem anator, derivata de ordinul doi a funct iei f se poate aproxima
prin
f
tt
(x)
d
2
dx
2
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x) = Q
tt
(q)(
dq
dx
)
2
+ Q
t
(q)
d
2
q
dx
2
=
A
=
1
h
2
n
i=0
f(a + ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n
k=0
k,=i
n
l=0
l,=i,k
n
j=0
j,=i,k,l
(q j).
Dac a n locul polinomului de interpolare Lagrange se utilizeaz a alte funct ii de
interpolare atunci se deduc alte formule de derivare numerica.
P 4.1 Utilizand aproximarea unei funct ii cu polinomul de interpolare Lagrange
pe noduri echidistante sa se deduca aproximat iile:
f
t
(a)
1
h
_
h
f(x)

2
h
f(a)
2
+

3
h
f(a)
3
+ . . . + (1)
n1
n
h
f(a)
n
_
f
t
(a)
1
h
_
h
f(x) +

2
h
f(a)
2
+

3
h
f(a)
3
+ . . . +

n
h
f(a)
n
_
Indicat ie.
f
t
(a) = f
t
(x)[
x=a

d
dx
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x)[
x=a
=
=
d
dx
[
n
k=0
k
h
f(a)
k!h
k
(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)][
x=a
=
=
n
k=1
k
h
f(a)
k!h
k
d
dx
[(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)][
x=a
=
=
n
k=1
k
h
f(a)
k!h
k
(h)(2h) . . . ((k 1)h) =
1
h
n
k=1
(1)
k1
k
h
f(a)
k
.
Capitolul 5
Formule de integrare numerica
Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. Pentru a calcula integrala funct iei n
intervalul [a, b] se consider a formule de forma
_
b
a
f(x)dx =
n
i=0
A
i
f(x
i
) + R(f),
numite formule de integrare numeric a sau formule de cvadratur a. Punctele
x
0
, x
1
, . . . , x
n
se numesc nodurile formulei de integrare numeric a, iar
A
0
, A
1
, . . . , A
n
se numesc coecient ii formulei de integrare numeric a. Practic, evaluarea integralei
revine la calculul sumei din membrul drept I
n
=
n
i=0
A
i
f(x
i
). Expresia R(f)
este restul formulei de integrare numeric a. R(f) ofera informat ii privind clasa
funct iilor pentru care formula de integrare numeric a este ecienta, n sensul ca
pentru funct ia data si > 0, pentru n sucient de mare, are loc inegalitatea
[R(f)[ = [
_
b
a
f(x)dx
n
i=0
A
i
f(x
i
)[ < . (5.1)
In aplicat ii, acuratet ea aproxim arii se probeaz a prin satistacerea unei inegalitat i
de forma [I
n
I
n
[ < , n
t
> n.
O metoda de obt inere a unor formule de integrare numerica const a n aprox-
imarea funct iei f cu o funct ie de interpolare. Astfel exista o mare varietate de
formule de integrare numeric a.
95
96 CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC
A
5.1 Natura aproximarii funct ionalei I(f) =
_
b
a
f(x)dx
Not am prin C[a, b] spat iul Banach al funct iilor reale si continue denite n
intervalul compact [a, b], nzestrat cu norma |f| = max[f(x)[ : x [a, b].
Consider am funct ionalele liniare
I(f) =
_
b
a
f(x)dx,
x
(f) = f(x),
(f) =
n
i=0
A
i
x
i
(f).
Astfel se pune problema aproxim arii n spat iul dual C
[a, b] a funct ionalei I

cu funct ionala .
1. |I| = b a (5.2)
2. || =
n
i=0
[A
i
[ (5.3)
3. |I | = b a +
n
i=0
[A
i
[ (5.4)
Demonstrat ie.
1. Din inegalitat le
[I(f)[ = [
_
b
a
f(x)dx[
_
b
a
[f(x)[dx (b a)|f|
deducem c a |I| b a. Inegalitatea contrar a rezult a folosind funct ia f
1
(x) = 1,
b a = I(f
1
) [I(f
1
)[ |I||f
1
| = |I| b a.
2. Au loc inegalit at ile
[(f)[ = [
n
i=0
A
i
f(x
i
)[ |f|
n
i=0
[A
i
[,
5.1. NATURA APROXIM
ARII 97
adic a ||
n
i=0
[A
i
[. Dac a
f
2
(x) =
_
_
_
sign (A
i
) x x
0
, . . . , x
n
, A
i
,= 0,
1 x a, b
an a n rest
atunci |f
2
| = 1 si
n
i=0
[A
i
[ || = sup
|f|1
[(f)[ [(f
2
)[ =
n
i=0
[A
i
[.
3. |I | |I| + || b a +
n
i=0
[A
i
[. Fie m N
astfel ncat
2
m
< min
0in1
x
i+1
x
i
si funct ia
f
3
(x) =
_
_
_
sign (A
i
) x x
0
, . . . , x
n
1 x a, x
0
1
m
, . . . , x
n
1
m
an a n rest
Din nou |f
3
| = 1 si au loc inegalit at ile
ba+
n
i=0
[A
i
[ |I| = sup
|f|1
[(I)(f)[ [(I)(f
3
)[ =
_
b
a
f
3
(x)dx+
n
i=0
[A
i
[ =
=
_
x
0
1
m
a
f
3
(x)dx+
n
i=0
_
x
i
+
1
m
x
i
1
m
f
3
(x)dx+
n1
i=0
_
x
i+1
1
m
x
i
+
1
m
f
3
(x)dx+
_
b
x
n
+
1
m
f
3
(x)dx+
n
i=0
[A
i
[ =
= b a
2
m
(n+1) +
n
i=0
[A
i
[ +
n
i=0
_
x
i
+
1
m
x
i
1
m
f
3
(x)dx b a
2
m
(n+1) +
n
i=0
[A
i
[,
deoarece intergralele din ultima sum a sunt nenegative. Pentru m rezult a
expresia normei funct ionalei I .
Consider am sirul de funct ionale
k
=
n
k
i=0
A
k
i
x
k
i
(5.5)
care genereaza formulele de integrare numeric a
_
b
a
f(x)dx =
n
k
i=0
A
k
i
f(x
k
i
) + R
k
(f)
A
Teorema 5.1.2 Nu exista un sir de funct ionale (5.5) astfel ncat
lim
k
|I
k
| = 0.
Demonstrat ie. Din (5.4) rezult a |I
k
| ba, de unde concluzia teoremei.
Condit ii care asigura convergent a slaba sunt date n teorema
Teorema 5.1.3 Sirul de funct ionale (5.5) converge slab catre I daca si numai
daca
1.
M > 0,
n
k
i=0
[A
k
i
[ M, k N;
2.
lim
k
n
k
i=0
A
i
(x
k
i
)
p
=
_
b
a
x
p
dx, p N.
Demonstrat ie. Cele doua condit ii traduc condit iile de convergent a slab a,
adic a
1. Marginirea sirului de funct ionale:
|
k
| =
n
k
i=0
[A
k
i
[ M, k N;
2. Convergent a sirului de funct ionale pe un subspat iu dens n C[a, b].

In acest
caz, subspat iul este P, spat iul polinoamelor, convergent a ind probata pen-
tru x
p
, p N.
5.2 Formule de integrare numerica de tip
Newton - Cotes
Alegerea nodurilor echidistanta si integrarea polinomului de interpolare La-
grange n locul funct iei constituie specicul unei formule de integrare numeric a
de tip Newton - Cotes.
5.2. FORMULE DE TIP NEWTON - C
OTES 99
Fie n N
si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h =

ba
n
).
In acest caz, funct ia f se aproximeaz a prin polinomul de interpolare Lagrange

L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x).

In consecint a
_
b
a
f(x)dx
_
b
a
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x)dx =
=
n
i=0
(1)
ni
f(a + ih)
i!(n i)!h
n

_
b
a
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)(x a (i + 1)h) . . . (x a nh)dx.
Prin schimbarea de variabil a x = a + qh rezult a
_
b
a
L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x)dx =
=
n
i=0
(1)
ni
f(a + ih)
i!(n i)!
h
_
n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq =
= (b a)
n
i=0
C
n,i
f(a + ih)
unde coecient ii
C
n,i
=
(1)
ni
i!(n i)!n
_
n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq
se numesc numerele lui C otes.
Integralele care apar n expresia numerelor lui Cotes se calculeaz a f ara eroare
(Problema 1.14, orice pachet de calcul simbolic - Computer Algebra System -
calculeaz a aceste integrale). Astfel, se obt in:
C
1,0
=
_
1
0
(q 1)dq =
1
2
, C
1,1
=
_
1
0
qdq =
1
2
si
C
2,0
=
1
4
_
2
0
(q 1)(q 2)dq =
1
6
, C
2,1
=
1
2
_
2
0
q(q 2)dq =
2
3
,
C
2,2
=
1
4
_
2
0
q(q 1)dq =
1
6
.
A
Pentru n = 1 rezult a aproximarea
_
b
a
f(x)dx
1
2
(b a)[f(a) + f(b)],
iar pentru n = 2 rezult a
_
b
a
f(x)dx
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a + b
2
) + f(b)].
Restul sau eroarea formulei de integrare numeric a se deneste prin
R(f) =
_
b
a
f(x)dx (b a)
n
i=0
C
n,i
f(a + ih), (5.6)
formula de integrare numeric a de tip Newton-Cotes devine
_
b
a
f(x)dx = (b a)
n
i=0
C
n,i
f(a + ih) + R(f) (5.7)
5.3 Evaluarea restului
Stabilim n prealabil o serie de propriet at i simple.
O funct ie f : [c l, c + l] R este simetrica fat a de punctul (c, d) daca
f(c x) + f(c + x)
2
= d, x [0, l].
Teorema 5.3.1 Daca funct ia f : [c l, c +l] R este simetrica fat a de punctul
(c, d) atunci
_
c+l
cl
f(x)dx = 2ld. (5.8)
Demonstrat ie. Integrala (5.8) se descompune n suma
I =
_
c+l
cl
f(x)dx =
_
c
cl
f(x)dx +
_
c+l
c
f(x)dx.
In cele doua integrale, efectu am schimb arile de variabila x = c t, respectiv

x = c + t. Rezult a
I =
_
l
0
[f(c t) + f(c + t)]dt = 2ld .
5.3. EVALUAREA RESTULUI 101
Fie a, h R, h > 0, n N, a
i
= a + ih, i 0, 1, . . . , n. Not am
u(x) =
n
i=0
(x a
i
), F(x) =
_
x
a
u(t)dt,
I
i
= [a
i
, a
i+1
], F
i
=
_
a
i+1
a
i
u(t)dt.
Teorema 5.3.2 Daca n = 2m atunci au loc armat iile
1.
u(x) 0, x I
i
, i par,
u(x) 0, x I
i
, i impar;
2. u(x) este simetrica fat a de punctul (a
m
, 0);
3. F(a) = F(a + nh) = 0;
4. F(x) > 0, x (a, a + nh).
Demonstrat ie.
1. Fie x I
i
. Pentru j i, x a
j
0; n timp ce, pentru j > i, x a
j
< 0.
Num arul factorilor negativi este 2mi.
2. Deoarece
u(a
m
t) = t(t
2
h
2
)[t
2
(2h)
2
] . . . [t
2
(mh)
2
]
u(a
m
+ t) = t(t
2
h
2
)[t
2
(2h)
2
] . . . [t
2
(mh)
2
]
u(a
m
t) + u(a
m
+ t) = 0.
3. Deoarece u(x) este simetrica fat a de punctul (a
m
, 0), potrivit Teoremei 5.3.1
avem
F(a + nh) = F(a + 2mh) =
_
a+2mh
a
u(t)dt =
_
a
m
+mh
a
m
mh
u(t)dt = 0.
4. Numerele F
i
sunt nenule, si potrivit pct. 1 al teoremei sign F
i
= (1)
i
.
Stabilim formula de recurent a
F
i
=
a + h
a + 2mh
F
i1
, [a
i1
, a
i
] i = 1, . . . , m1.
Intr-adev ar, prin schimbarea de variabila t = s + h expresia lui F

i
devine
F
i
=
_
a
i+1
a
i
u(t)dt =
_
a
i
a
i1
(s a + h)(s a) . . . (s a (2m1)h)ds =
=
_
a
i
a
i1
s a + h
s a 2mh
u(s)ds.
Funct ia u(s) nu schimba semnul n intervalul I
i
, deci potrivit primei teoreme
de medie a calculului integral, exista [a
i1
, a
i
] astfel nc at
F
i
=
a + h
a 2mh
_
a
i
a
i1
u(s)ds =
a + h
a 2mh
F
i1
.
Fie q =
a
h
. Din I
i1
rezult a q [i 1, i] [0, m 1] [0, m
1
2
].
Prin urmare
a + h
a 2mh
q + 1
q 2m
=
q + 1
2mq
< 1.
In consecint a,
[F
i
[ =
a + h
a 2mh
[F
i1
[ < [F
i1
[.
Astfel
[F
0
[ > [F
1
[ > . . . > [F
m1
[,
sau
F
0
> F
1
> F
2
> F
3
> . . . > (1)
m1
F
m1
.
Ret inem inegalitatea F
2j
+ F
2j+1
> 0.
Dac a x I
i
, i 0, 1, . . . , m1 atunci
F(x) = F
0
+ F
1
+ . . . + F
i1
+
_
x
a
i
u(t)dt.
Pentru i = 2i
t
F(x) = (F
0
+ F
1
) + . . . + (F
2i
2
+ F
2i
1
) +
_
x
a
2i
u(t)dt > 0,
deoarece parantezele cat si ultimul termen sunt pozitive.
Pentru i = 2i
t
+ 1
F(x) = (F
0
+ F
1
) + . . . + (F
2i
2
+ F
2i
1
) + F
2i
+
_
x
a
2i
+1
u(t)dt,
dar
_
x
a
2i
+1
u(t)dt
_
a
2i
+2
a
2i
+1
u(t)dt = F
2i
+1
.
Prin urmare
F(x) (F
0
+ F
1
) + . . . + (F
2i
2
+ F
2i
1
) + (F
2i
+ F
2i
+1
) > 0.
Astfel, pentru x (a, a
m
], F(x) > 0. Fie acum x [a
m
, a
2m
), x = a
m
+
y, y [0, mh). Atunci
F(x) =
_
x
a
u(t)dt =
_
a
m
y
a
0
u(t)dt +
_
a
m
+y
a
m
y
u(t)dt =
_
a
m
y
a
0
u(t)dt > 0,
datorit a propriet at ii de simetrie a funct iei u(x) fat a de punctul (a
m
, 0), a
doua integral a este 0.
Evaluarea restului formulei de integrare numeric a de tip Newton-Cotes este
dat a de teorema
Teorema 5.3.3 1. Daca n = 2m si f C
n+2
[a, b] atunci
R(f) =
f
(n+2)
()
(n + 2)!
_
b
a
xu(x)dx. (5.9)
2. Daca n = 2m + 1 si f C
n+1
[a, b] atunci
R(f) =
f
(n+1)
()
(n + 1)!
_
b
a
u(x)dx. (5.10)
( [a, b]).
Demonstrat ie. Integr and n [a, b] identitatea
f(x) = L(P
n
; a, a + h, . . . , a + nh; f)(x) + u(x)[x, a, a + h, . . . , a + nh; f]
deducem
R(f) =
_
b
a
u(x)[x, a, a + h, . . . , a + nh; f]dx (5.11)
A
1. Cazul n = 2m. Dac a F(x) =
_
x
a
u(t)dt, integr and prin p art i (5.11) gasim
R(f) = F(x)[x, a, a+h, . . . , a+nh; f][
b
a
_
b
a
F(x)[x, x, a, a+h, . . . , a+nh; f]dx =
_
b
a
F(x)[x, x, a, a + h, . . . , a + nh; f]dx.
Deoarece F(x) 0, x [a, b], se poate aplica prima teorema de medie a
calculului integral, existand [a, b], astfel nc at
R(f) = [, , a, a + h, . . . , a + nh; f]
_
b
a
F(x)dx,
si aplic and teorema de medie a diferent elor divizate, exista [a, b] astfel
ncat
R(f) =
f
(n+2)
()
(n + 2)!
_
b
a
F(x)dx.
Efectu and nc a o integrare prin part i se obt ine (5.9).
2. Cazul n = 2m + 1. Descompunem integrala (5.11) n
R(f) =
_
b
a
u(x)[x, a, a+h, . . . , a+nh; f]dx =
_
a
2m+1
a
0
u(x)[x, a
0
, a
1
, . . . , a
2m+1
; f]dx =
=
_
a
2m
a
0
u(x)[x, a
0
, a
1
, . . . , a
2m+1
; f]dx+
_
a
2m+1
a
2m
u(x)[x, a
0
, a
1
, . . . , a
2m+1
; f]dx.
Not am prin I
1
si respectiv I
2
cele dou a integrale de mai sus. Fie v(x) =
2m
i=0
(xa
i
). Atunci u(x) = v(x)(xa
2m+1
). Utiliz and formula de recurent a
[x, a
0
, a
1
, . . . , a
2m+1
; f] =
[x, a
0
, . . . , a
2m
; f] [a
0
, . . . , a
2m+1
; f]
x a
2m+1
prima integral a devine
I
1
=
_
a
2m
a
0
v(x)[x, a
0
, . . . , a
2m
; f]dx [a
0
, . . . , a
2m+1
; f]
_
a
2m
a
0
v(x)dx.
Aplic and rezultatul stabilit n cazul anterior, exista
1
[a
0
, a
2m
] astfel
ncat
I
1
=
f
(2m+2)
(
1
)
(2m + 1)!
_
a
2m
a
0
xv(x)dx.
Folosind din nou faptul c a
_
a
2m
a
0
v(x)dx = 0, rezult a
I
1
=
f
(n+1)
(
1
)
(n + 1)!
_
a
2m
a
0
u(x)dx.
Relu and calculele, dac an integrala anterioara se efectueaza o integrare prin
p art i atunci se obt ine
_
a
2m
a
0
u(x)dx =
_
a
2m
a
0
xv(x)dx =
_
a
2m
a
0
F(x)dx < 0,
unde F(x) =
_
x
a
0
v(t)dt.
In intervalul [a
2m
, a
2m+1
] funct ia u(x) este nepozitiva. Aplic and succe-
siv prima teorem a de medie a calculului integral si teorema de medie a
diferent elor divizate exist a
2
[a
0
, a
2m+1
] astfel nc at
I
2
=
f
(n+1)
(
2
)
(n + 1)!
_
a
2m+1
a
2m
u(x)dx.
Prin urmare
R(f) =
f
(n+1)
(
1
)
(n + 1)!
_
a
2m
a
0
u(x)dx +
f
(n+1)
(
2
)
(n + 1)!
_
a
2m+1
a
2m
u(x)dx =
=
1
(n + 1)!
_
1
f
(n+1)
(
1
) +
2
f
(n+1)
(
2
)
_
,
unde prin
1
,
2
s-au notat cele dou a integrale, numere nepozitive. Se ob-
serv a c a
1
+
2
=
_
b
a
u(x)dx. Potrivit proprietat ii lui Darboux, exist a
[
1
,
2
] [a, b] astfel nc at
1
f
(n+1)
(
1
) +
2
f
(n+1)
(
2
)
1
+
2
= f
(n+1)
().
In consecint a
R(f) =
f
(n+1)
()
(n + 1)!
_
b
a
u(x)dx.
A
5.4 Formula trapezului (n = 1)
Evalaurea restului. Potrivit formulei (5.10)
R(f) =
f
tt
()
2!
_
b
a
u(x)dx
unde u(x) = (x a)(x b). Integrala este
(ba)
3
6
.

In consecint a, are loc formula
trapezului
_
b
a
f(x)dx =
1
2
(b a)[f(a) + f(b)]
f
tt
()(b a)
3
12
.
Denumirea formulei provine din faptul c a integrala
_
b
a
f(x)dx, adic a aria delimi-
tat a de gracul dunct iei f, axa Ox si dreptele x = a si x = b se aproximeaza prin
aria trapezului ABNM (Fig. 1).
Aplicarea practica a formulei trapezului. Fie m N
.

Imp art im
intervalul [a, b] n m p art i prin punctele a
i
= a +ih, i = 0, 1, . . . , m (h =
ba
m
) si
utiliz am formula trapezului pentru calculul integralei funct iei n ecare interval
[a
i
, a
i+1
], i = 0, 1, . . . , m1. Astfel
_
b
a
f(x)dx =
m1
i=0
_
a
i+1
a
i
f(x)dx =
=
m1
i=0
1
2
(a
i+1
a
i
))[f(a
i+1
) + f(a
i
)]
f
tt
(
i
)(a
i+1
a
i
)
3
12
.
5.4. FORMULA TRAPEZULUI 107
Separ and expresiile, rezult a
_
b
a
f(x)dx =
b a
2m
[f(a)+2
m1
i=1
f(a+ih)+f(b)]
(b a)
3
12m
2
f
tt
(
0
) + . . . + f(
m1
)
m
si repet and rat ionamentul din demonstrat ia Teoremei 4.1.1 obt inem formula trape-
zelor.
_
b
a
f(x)dx =
b a
2m
[f(a) + 2
m1
i=1
f(a + ih) + f(b)]
(b a)
3
f
tt
()
12m
2
.
Prin urmare integrala funct iei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
I
m
(f) =
b a
2m
[f(a) + 2
m1
i=1
f(a + ih) + f(b)].
Aplicat ie. S a se calculeze

4
cu o precizie = 0.01 utilizand formula trapezelor
pentru calculul integralei
_
1
0
dx
1 + x
2
=

4
.
Nu se t ine seama de erorile de rotunjire.
Dac a f(x) =
1
1+x
2
atunci trebuie determinat m N
astfel nc at
[
4
I
m
(
1
x
2
+ 1
)[ = [
4

1
2m
[f(0) + 2
m1
i=1
f(ih) + f(1)][ < .
T in and seama de expresia restului n formula trapezelor, condit ia de mai sus se
realizeaz a daca
[f
tt
()[
12m
2

sup[f
tt
(x)[ : x [0, 1]
12m
2
< .
f
tt
(x) = 2
3x
2
1
(1+x
2
)
3
reprezint a o funct ie cresc atoare n intervalul [0, 1] (deoarece
f
(3)
(x) =
24x(1x
2
)
(1+x
2
)
4
0, x [0, 1]) si n consecint a
sup[f
tt
(x)[ : x [0, 1] = max[f
tt
(0)[, [f
tt
(1)[ = 2.
Cel mai mic volum de calcul se obt ine pentru cel mai mic m care satisface ine-
galitatea
sup[f
tt
(x)[ : x [0, 1]
12m
2
=
1
6m
2
< .
Rezult a m = 5, n care caz
4
I
5
(
1
x
2
+ 1
) =
1
10
f(0) +2[f(0.2) +f(0.4) +f(0.6) +f(0.8)] +f(1) 0.787.
Pentru g asim aproximarea 3.148.
A
5.5 Formula lui Simpson (n = 2)
Evalaurea restului. Potrivit formului (5.9)
R(f) =
f
(4)
()
4!
_
b
a
xu(x)dx.
unde u(x) = (x a)(x
a+b
2
)(x b). Valoarea integralei este
(ba)
5
120
.
Rezult a formula de integrare numerica a lui Simpson:
_
b
a
f(x)dx =
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a + b
2
) + f(b)]
(b a)
5
2880
f
(4)
().
Aplicarea practica a formulei lui Simpson. Fie m N
.

Imp art im
intervalul [a, b] n 2m p art i prin punctele a
i
= a + ih, i = 0, 1, . . . , 2m (h =
ba
2m
) si aplicam formula lui Simpson pentru calculul integralei funct iei n ecare
interval [a
2i
, a
2i+2
], i = 0, 1, . . . , m1.
_
b
a
f(x)dx =
m1
i=0
_
a
2i+2
a
2i
f(x)dx =
=
m1
i=0
1
6
(a
2i+2
a
2i
))[f(a
2i
) + 4f(a
2i+1
) + f(a
2i+2
)]
f
(4)
(
i
)(a
2i+2
a
2i
)
5
2880
.
Regrup and termenii rezult a formula nala
_
b
a
f(x)dx =
b a
6m
[f(a) + 2
m1
i=1
f(a
2i
) + 4
m1
i=0
f(a
2i+1
) + f(b)]
(b a)
5
2880m
4
f
(4)
().
Rezult a c a integrala funct iei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
J
m
(f) =
b a
6m
[f(a) + 2
m1
i=1
f(a
2i
) + 4
m1
i=0
f(a
2i+1
) + f(b)].
Legatura ntre formula trapezelor si formula lui Simpson. Fie n N
si notam prin I
n
si J
n
aproximat iile obt inute aplicand respectiv formula trapezelor
si formula lui Simpson
I
n
=
ba
2n
[f(a) + 2
n1
i=1
f(a + i
ba
n
) + f(b)],
J
n
=
ba
6n
[f(a) + 2
n1
i=1
f(a + 2i
ba
2n
) + 4
n1
i=0
f(a + (2i + 1)
ba
2n
) + f(b)].
5.6. INTEGRALE DE TIP CAUCHY 109
J
n
=
4
3
I
2n
1
3
I
n
.
Demonstrat ie. Pentru simplicarea scrierii, notam h =
ba
2n
si f
i
= f(a+ih), i
0, 1, . . . , 2n. Atunci
4
3
I
2n
(f)
1
3
I
n
(f) =
=
4
3

b a
2 2n
[f
0
+ 2
2n1
i=1
f
i
+ f
2n
]
1
3

b a
2n
[f
0
+ 2
n1
i=1
f
2i
+ f
2n
] =
=
b a
6n
[f
0
+ 2
n1
i=1
f
2i
+ 4
n1
i=0
f
2i+1
+ f
2n
] = J
n
(f).
5.6 Integrale de tip Cauchy
Fie f C[1, 1] si a [1, 1]. Integrala
_
1
1
f(x)
x a
dx
se numeste integral a de tip Cauchy. Formula de integrare numeric a se va obt ine
nlocuind funct ia f printr-un polinom de interpolare n nodurile x
0
, x
1
, . . . , x
n
.
Cazul a / x
0
, x
1
, . . . , x
n
.

In acest caz funct ia f se nlocuieste cu
L(P
n
; a, x
0
, . . . , x
n
; f)(x) =
n
k=0
f(x
k
)
x a
x
k
a
l
k
(x) + f(a)
u(x)
u(a)
,
unde
l
k
(x) =
u
k
(x)
u
k
(x
k
)
, u
k
(x) =
u(x)
x x
k
, u(x) =
n
k=0
(x x
k
).
Astfel
f(x)
x a

n
k=0
f(x
k
)
x
k
a
l
k
(x) +
f(a)
u(a)
u(x)
x a
,
de unde
_
1
1
f(x)
x a
dx
n
k=0
f(x
k
)
x
k
a
_
1
1
l
k
(x)dx +
f(a)
u(a)
_
1
1
u(x)
x a
dx.
A
Dac a q(x) este c atul mp art irii polinomului u(x) prin x a atunci
u(x)
x a
= q(x) +
u(a)
x a

_
1
1
u(x)
x a
dx =
_
1
1
q(x)dx + u(a) ln
1 a
1 + a
.
Observat ie 5.6.1
Integrala singular a este
_
1
1
dx
x a
= lim
0
__
a
1
dx
x a
+
_
1
a+
dx
x a
_
= ln
1 a
1 + a
.
In nal rezult a
_
1
1
f(x)
x a
dx
n
k=0
f(x
k
)
x
k
a
_
1
1
l
k
(x)dx +
_
1
1
q(x)dx + u(a) ln
1 a
1 + a
.
unde integralele din membrul drept sunt aplicate unor polinoame.
Dac a nodurile sunt echidistante x
k
= 1 +
2
n
k, k 0, 1, . . . , n atunci
_
1
1
l
k
(x)dx = 2C
n,k
.
Cazul a x
0
, x
1
, . . . , x
n
. Presupunem ca a = x
i
. Funct ia f se nlocuieste
cu polinomul de interpolare Lagrange-Hermite corespunzatoare condit iilor de in-
terpolare
H(x
j
) = f(x
j
), j 0, 1, . . . , n,
H
t
(x
i
) = f
t
(x
i
).
Au loc relat iile
H(x) =
n
k=0
f(x
k
)h
k,0
(x) + f
t
(x
i
)h
i,1
(x),
iar
h
k,0
(x) =
x a
x
k
a
l
k
(x), k ,= i
h
i,0
(x) = l
i
(x)(1 (x a)l
t
i
(a))
h
i,1
(x) = (x a)l
i
(x)
unde
l
k
(x) =
w
k
(x)
w
k
(x
k
)
, w
k
(x) =
w(x)
x x
k
, w(x) =
n
k=0
(x x
k
).
5.7. POLINOAME ORTOGONALE 111
Astfel
H(x) =
n
k=0
k,=i
f(x
k
)
x a
x
k
a
l
k
(x) + f(a)l
i
(x)(1 (x a)l
t
i
(a)) + f
t
(a)(x a)l
i
(x).
Astfel
_
1
1
f(x)
x a
dx
n
k=0
k,=i
f(x
k
)
x
k
a
_
1
1
l
k
(x)dx+
+f(a)
_
1
1
_
1
x a
l
t
i
(a)
_
l
i
(x)dx + f
t
(a)
_
1
1
l
i
(x)dx.
Integralele din membrul drept se calculeaz a f ar a nici o eroare de metod a.
5.7 Polinoame ortogonale
Fie I R un interval si : I (0, ) o funct ie continua.

In mult imea
polinoamelor P R[X] introducel produsul scalar
< P, Q >=
_
I
(x)P(x)Q(x)dx.
Un polinom P P
n
este monic dac a coecientul lui x
n
este 1.
Polinomul Q
n
P
n
este al n-lea polinom ortogonal n intervalul I, cu ponderea
, dac a
< Q
n
, P >= 0, P P
n1
.
Este folosit a si terminologia: Q
n
(x) este ortogonal n intervalul I, cu ponderea ,
pe mult imea polinoamelor de grad cel mult n 1, P
n1
.
Teorema 5.7.1 Exista un unic polinom monic P
n
de grad n ortogonal n inter-
valul I, cu ponderea , pe mult imea polinoamelor P
n1
.
Demonstrat ie. Fie P
0
(x) = 1. Presupunem c a s-au construit cele n polinoame
monice ortogonale n I cu ponderea , P
1
(x), P
2
(x), . . . , P
n
(x). P
n+1
(x) se con-
struieste utiliz and algoritmul Gram-Schmidt, pornind de la funct ia p(x) = x
n+1
.
Atunci
P
n+1
(x) = p(x)
n
k=0
< p, P
k
>

P
k
(x)
A
este polinom monic de grad n + 1, ortogonal pe P
0
, P
1
, . . . , P
n
. Intr-adev ar,
=< p, P
j
>
n
k=0
< p, P
k
>

=< p, P
j
> < p, P
j
>= 0,
unde j 0, 1, . . . , n. Deci P
n+1
este ortogonal n intervalul I, cu ponderea ,
pe P
n
.
Pentru a justica unicitatea lui P
n+1
, presupunem ca mai exista un polinom
monic

P
n+1
de grad n + 1 ortogonal n intervalul I, cu ponderea pe mult imea
polinoamelor P
n
. Fie p = P
n+1

P
n+1
P
n
. Pentru k 0, 1, . . . , n au loc
egalit at ile
< p, P
k
>= = 0,
de unde P
n+1
=

P
n+1
.
Fie
2
n
= si polinoamele ortogonale
P
n
(x) = x
n
+
n
x
n1
+ . . .
Q
n
(x) = a
n
x
n
+ b
n
x
n1
+ . . . (5.12)
Atunci au loc egalit at ile
Q
n
(x) = a
n
P
n
(x),
n
=
b
n
a
n
, d
2
n
=< Q
n
, Q
n
>= a
2
n
2
n
. (5.13)
Teorema 5.7.2 Daca P
1
= 0 si P
0
, P
1
, . . . , P
n
, . . . sunt polinoame monice or-
togonale n intervalul I, cu ponderea , atunci are loc formula -celor trei termeni-
P
n+1
(x) = (x
n
)P
n
(x)
n
P
n1
(x), (5.14)
cu
n
=



n
=


=

2
n
2
n1
. (5.15)
Demonstrat ie. Polinomul P
n+1
(x) xP
n
(x) P
n
. Prin urmare
P
n+1
(x) xP
n
(x) =
n
j=0
c
j
P
j
(x).
Vom calcula produsul scalar al membrului st ang si drept al acestei egalitat i cu
P
k
(x), k 0, 1, . . . , n.
In prealabil calculam:
1. Pentru k < n
< xP
n
, P
k
>===
unde R(x) = xP
k
(x) P
k+1
(x) P
k
.
2. Pentru k n
<
n
j=0
c
j
P
j
, P
k
>=
n
j=0
c
j
= c
k
 .
Pentru k < n 1
= c
k
 .
Membrul st ang ind 0, rezulta c
k
= 0.
Pentru k = n 1
= c
n1
 .
Membrul st ang este de unde c
n1
=


=
n
.
Pentru k = n
= c
n
 .
Membrul st ang este < xP
n
, P
n
> de unde c
n
=
<xP
n
,P
n
>

=
n
.
In cazul unui sir oarecare de polinoame ortogonale (5.12), tin and seama de
(5.13), relat ia (5.14) a Teoremei 5.7.2 devine
xQ
n
=
a
n
a
n+1
Q
n+1
+
n
Q
n
+
a
n1
a
n
d
2
n
d
2
n1
Q
n1
, n N
.
Utiliz and reprezent arile (5.12) ale polinoamelor Q
n
, din identicarea coecient ilor
termenilor de grad n, n egalitatea anterioara, se obt ine
n
=
b
n
a
n
b
n+1
a
n+1
. Asftel
xQ
n
=
a
n
a
n+1
Q
n+1
+ (
b
n
a
n
b
n+1
a
n+1
)Q
n
+
a
n1
a
n
d
2
n
d
2
n1
Q
n1
, n N
. (5.16)
Referitor la r ad acinile unui polinom ortogonal pe P
n1
are loc rezultatul:
Teorema 5.7.3 Daca polinomul u P
n
este ortogonal, cu ponderea (x), n I,
pe P
n1
atunci radacinile lui u(x) sunt simple si apart in intervalului I.
A
Demonstrat ie. S a presupunem c a u(x) are m n r adacini reale si cu ordinul
de multiplicitate impar n I, notate x
1
, . . . , x
m
. Fie
q(x) =
_
1 dac a m = 0
m
i=1
(x x
i
) dac a m > 0
Atunci u(x)q(x) nu schimb a semnul n I, astfel
_
I
(x)u(x)q(x)dx ,= 0.
Dac a m < n atunci relat ia de mai sus este contradictorie; prin urmare m = n.
Determinarea radacinilor unui polinom ortogonal.
Fie matricea
T
n
=
_
_
_
_
_
_
_
1

1
2
.
.
.
n2
_
n1
_
n1

n1
_
_
_
_
_
_
_
Not am prin
n
(x) polinomul caracteristic al matricei T
n
, adic a
n
(x) = [xI
n
T
n
[.
Teorema 5.7.4 Utilizand notat iile teoremei 5.7.3, pentru orice n N
, P
n
(x) =
n
(x).
Demonstrat ie. Induct ie dupa n. Dac a P
1
(x) = x a
1
atunci condit ia de ortog-
onalitate = 0 implic a
=< x, P
0
> a
1
< 1, P
0
>=< xP
0
, P
0
> a
1
= 0,
de unde
a
1
=
< xP
0
, P
0
>

=
0
.
Presupun and c a P
k
(x) =
k
(x), k 1, 2, . . . , n 1 se dezvolta determinantul
n
(x) dupa ultima coloana si se obt ine
n
(x) = (x
n1
)
n1
(x)
n1
n2
(x) = (x
n1
)P
n1
(x)
n1
P
n2
(x).
T in and seama de teorema 5.7.3, rezulta ca
n
(x) = P
n
(x).
In concluzie, r adacinile polinomului P

n
(x) sunt valorile propri ale matricei T
n
.
Intr-o alt a abordare, avem nevoie de

Teorema 5.7.5 (Formula Darboux-Christoel) Are loc relat ia
n
k=0
Q
k
(x)Q
k
(y)
d
2
k
=
a
n
a
n+1
1
d
2
n
Q
n+1
(x)Q
n
(y) Q
n
(x)Q
n+1
(y)
x y
. (5.17)
Demonstrat ie. Potrivit formulei (5.16), pentru orice k 1, 2, . . . n au loc
egalit at ile
xQ
k
(x) =
a
k
a
k+1
Q
k+1
(x) + (
b
k
a
k
b
k+1
a
k+1
)Q
k
(x) +
a
k1
a
k
d
2
k
d
2
k1
Q
k1
(x),
xQ
k
(y) =
a
k
a
k+1
Q
k+1
(y) + (
b
k
a
k
b
k+1
a
k+1
)Q
k
(y) +
a
k1
a
k
d
2
k
d
2
k1
Q
k1
(y).
Sc azand relat iile de mai sus, nmult ite n prealabil cu Q
k
(y) si respectiv Q
k
(x),
se obt ine
(x y)Q
k
(x)Q
k
(y) =
a
k
a
k+1
[Q
k+1
(x)Q
k
(y) Q
k
(x)Q
k+1
(y)]+
+
a
k1
a
k
d
2
k
d
2
k1
[Q
k1
(x)Q
k
(y) Q
k
(x)Q
k1
(y)]
sau
(x y)
Q
k
(x)Q
k
(y)
d
2
k
=
a
k
a
k+1
1
d
2
k
[Q
k+1
(x)Q
k
(y) Q
k
(x)Q
k+1
(y)]
a
k1
a
k
1
d
2
k1
[Q
k
(x)Q
k1
(y) Q
k1
(x)Q
k
(y)].
Adun and, rezulta
(x y)
n
k=1
Q
k
(x)Q
k
(y)
d
2
k
=
a
n
a
n+1
1
d
2
n
[Q
n+1
(x)Q
n
(y) Q
n
(x)Q
n+1
(y)]
a
0
a
1
1
d
2
0
[Q
1
(x)Q
0
(y) Q
0
(x)Q
1
(y)].
Dar
a
0
a
1
1
d
2
0
[Q
1
(x)Q
0
(y) Q
0
(x)Q
1
(y)] =
a
0
a
1
1
d
2
0
[(a
1
x + b
1
)a
0
a
0
((a
1
y + b
1
)] =
=
a
2
0
d
2
0
(x y) = (x y)
Q
0
(x)Q
0
(y)
d
2
0
.
Trecand acest termen n membrul st ang, se obt ine relat ia din enunt ul teoremei.
Formula lui Darboux-Christoel are urmatoarea consecint a important a:
A
Teorema 5.7.6 Radacinile polinoamului Q
n
separa radacinile polinomului Q
n+1
.
Demonstrat ie. Din (5.17), pentru y x si utiliz and regula lui lHospital se
obt ine
n
k=0
Q
k
(x)
2
d
2
k
=
a
n
a
n+1
1
d
2
n
[Q
t
n+1
(x)Q
n
(x) Q
t
n
(x)Q
n+1
(x)]. (5.18)
Fie x
1
< x
2
< . . . < x
n+1
r adacinile polinomului Q
n+1
. Pentru x = x
i
din (5.18)
rezult a
n
k=0
Q
k
(x
i
)
2
d
2
k
=
a
n
a
n+1
1
d
2
n
Q
t
n+1
(x
i
)Q
n
(x
i
) > 0, i 1, . . . , n + 1,
adic a semnul expresiei Q
t
n+1
(x
i
)Q
n
(x
i
) nu depinde de i.
Deoarece rad acinile polinomului Q
n+1
sunt simple, Q
t
n+1
(x
i
) si Q
t
n+1
(x
i+1
)
au semne contrare. Prin urmare Q
n
(x
i
) si Q
n
(x
i+1
) au semne contrare. Astfel,
Q
n
are cel put in o rad acin a n intervalul (x
i
, x
i+1
). Cum num arul intervalelor
(x
i
, x
i+1
), i 1, . . . , n este n, ecare asemenea interval cont ine exact o rad acin a
a lui Q
n
.
Practic, cunosc and rad acinile polinomului ortogonal Q
n
, r adacinile lui Q
n+1
se pot calcula utiliz a metoda empiric a a njumat at irii.
5.8 Polinoame Legendre
Polinoamele lui Legendre sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = 1 n
intervalul I = [a, b], a, b R.
Teorema 5.8.1 Polinoamul
u(x) =
n!
(2n)!
[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
este ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n intervalul [a, b], pe P
n1
.
Demonstrat ie. Fie u(x) P
n
polinomul ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b], pe P
n1
si L(x) solut ia problemei Cauchy
L
(n)
(x) = u(x),
L(a) = 0,
L
t
(a) = 0,
. . . . . . . . . . . . . . .
L
(n1)
= 0.
5.8. POLINOAME LEGENDRE 117
Observ am c a L P
2n
. Dac a q P
n1
atunci n urma a n 1 integr ari prin p art i
g asim
0 =
_
b
a
q(x)u(x)dx =
_
b
a
q(x)L
(n)
(x)dx =
= qL
(n1)
[
b
a
q
t
L
(n2)
[
b
a
+ . . . + (1)
n1
q
(n1)
L[
b
a
+ (1)
n
_
b
a
q
(n)
(x)L(x)dx =
= q(b)L
(n1)
(b) q
t
(b)L
(n2)
(b) + . . . + (1)
n1
q
(n1)
(b)L(b).
In particular, pentru q = 1, x, x
2
, . . . , x
n1
, din egalitatea de mai sus, obt inem
succesiv
L
(n1)
(b) = L
(n2)
(b) = . . . = L(b) = 0.
Astfel a si b sunt r adacini multiple, de ordin n pentru L(x) si deoarece L este
polinom de grad cel mult 2n deducem L(x) = c(x a)
n
(x b)
n
si n consecint a
u(x) = c[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
.
Dac a c =
n!
(2n)!
atunci coecientul lui x
n
este 1.
Se noteaza
L
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
In cazul intervalului [1, 1] au loc propriet at ile:

Funct ia generatoare a polinoamelor Legendre este
(x, z) =
1
1 2xz + z
2
=
n=0
L
n
(x)z
n
. (5.19)
Formula de recurent a. Deriv and (5.19) dup a z se gaseste
x z
1 2xz + z
2
1
1 2xz + z
2
=
n=0
(n + 1)L
n+1
(x)z
n
,
de unde
(x z)
n=0
L
n
(x)z
n
= (1 2xz + z
2
)
n=0
(n + 1)L
n+1
(x)z
n
.
Din identicarea coecient ilor lui z
n
rezult a formula de recurent a
(n + 1)L
n+1
(x) x(2n + 1)L
n
(x) + nL
n1
(x) = 0, n N
. (5.20)
A
Deriv and (5.19) dup a x se obt ine
z
1 2xz + z
2
1
1 2xz + z
2
=
n=0
L
t
n
(x)z
n
sau
z
n=0
L
n
(x)z
n
= (1 2xz + z
2
)
n=0
L
t
n
(x)z
n
.
Identic and din nou coecient ii lui z
n
rezult a
L
n1
(x) = L
t
n
(x) 2xL
t
n1
(x) + L
t
n2
(x). (5.21)
Ecuat ia diferent iala a polinoamelor Legendre. Din (5.19) si (5.21) se deduc
relat iile
L
n1
(x) =
1
n
[(2n + 1)xL
n
(x) (n + 1)L
n+1
(x)] (5.22)
L
n
(x) = L
t
n+1
(x) 2xL
t
n
(x) + L
t
n1
(x). (5.23)
Substituind (5.22) n (5.23) rezulta
L
t
n+1
(x) = xL
t
n
(x) + (n + 1)L
n
(x), (5.24)
care introdus n (5.23) d a
L
t
n1
(x) = xL
t
n
(x) nL
n
(x). (5.25)
Pentru n := n + 1, relat ia (5.25) devine
L
t
n
(x) = xL
t
n+1
(x) (n + 1)L
n+1
(x).
Deriv and aceasta relat ie si substituind apoi L
t
n+1
, L
tt
n+1
dat de (5.24) rezult a
ecuat ia diferent ial a
d
dx
_
(1 x
2
)L
t
n
(x)
+ n(n + 1)L
n
(x) = 0, n N
. (5.26)
Teorema 5.8.2 Au loc relat iile de ortogonalitate
_
1
1
L
n
(x)L
k
(x)dx =
2
2n + 1
n,k
5.9. POLINOAME HERMITE 119
Demonstrat ie. Fie n ,= k. Sc azand egalit at ile
d
dx
[(1 x
2
)L
t
n
(x)] + n(n + 1)L
n
(x) = 0,
d
dx
[(1 x
2
)L
t
k
(x)] + k(k + 1)L
k
(x) = 0
nmult ite n prealabil cu L
k
(x) si respectiv L
n
(x), se obt ine
d
dx
_
(1 x
2
)(L
t
n
(x)L
k
(x) L
t
k
(x)L
n
(x))
+[n(n +1) k(k +1)]L

n
(x)L
k
(x) = 0.
Prin integrare rezulta
(1x
2
)[L
t
n
(x)L
k
(x)L
t
k
(x)L
n
(x)]
1
1
+[n(n+1)k(k+1)]
_
1
1
L
n
(x)L
k
(x)dx = 0,
de unde
_
1
1
L
n
(x)L
k
(x)dx = 0.
Integr and relat iile
(n + 1)L
n+1
(x) x(2n + 1)L
n
(x) + nL
n1
(x) = 0
nL
n
(x) x(2n 1)L
n
(x) + (n 1)L
n2
(x) = 0
nmult ite n prealabil cu L
n1
(x) si respectiv cu L
n
(x) se obt in egalit at ile
(2n + 1)
_
1
1
xL
n
(x)L
n1
(x)dx + n
_
1
1
L
2
n1
(x)dx = 0
n
_
1
1
L
2
n
(x)dx (2n 1)
_
1
1
L
n
(x)L
n1
(x)dx = 0,
de unde
_
1
1
L
2
n
(x)dx =
2n 1
2n + 1
_
1
1
L
2
n1
(x)dx.
Recursiv, rezulta
_
1
1
L
2
n
(x)dx =
2
2n + 1
.
5.9 Polinoame Hermite
Polinoamele lui Hermite sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = e
x
2
n I = R.
Funct ia generatoare a polinoamelor Hermite este
(x, z) = e
2xzz
2
=
n=0
H
n
(x)
z
n
n!
, (5.27)
A
adic a H
n
(x) =

n
z
n
(x, 0).
Scriind (x, z) = e
x
2
e
(xz)
2
si u = x z, din

n
z
n
(x, z) = e
x
2
d
n
e
u
2
du
n
(1)
n
rezult a
H
n
(x) =

n
z
n
(x, 0) = e
x
2
(1)
n
d
n
e
x
2
dx
n
.
In particuler, H
0
(x) = 1, H
1
(x) = 2x.
Formula de recurent a. Deriv and (5.27) dup a z se gaseste
2e
2xzz
2
(x z) =
n=1
H
n
(x)
z
n1
(n 1)!
,
de unde
2(x z)
n=0
H
n
(x)
z
n
n!
=
n=1
H
n
(x)
z
n1
(n 1)!
.
Ordon and dupa puterile lui z, avem
n=0
z
n
n!
_
H
n+1
(x) 2xH
n
(x) + 2nH
n1
(x)
_
= 0,
adic a au loc formulele de recurent a
H
n+1
(x) 2xH
n
(x) + 2nH
n1
(x) = 0, n N
. (5.28)
Ecuat ia diferent iala a polinoamelor Hermite. Deriv and (5.27) dupa x se obt ine
2ze
2xzz
2
=
n=0
H
t
n
(x)
z
n
n!
sau
2z
n=0
z
n
n!
=
n=0
H
t
n
(x)
z
n
n!
.
In mod analog, ordon and dup a puterile lui z, se obt ine
n=0
z
n
n!
_
H
t
n
(x) 2nH
n1
(x)
_
= 0.
Deci
H
t
n
(x) = 2nH
n1
(x), n N
. (5.29)
5.9. POLINOAME HERMITE 121
Utiliz and (5.29), rezult a c a coecientul lui x
n
n H
n
(x) este 2
n
.
Substituind (5.29) n (5.28), acesta devine
H
n+1
(x) 2xH
n
(x) + H
t
n
(x) = 0,
care derivat a da
H
t
n+1
(x) 2H
n
(x) 2xH
t
n
(x) + H
tt
n
(x) = 0,
sau
H
tt
n
(x) 2xH
t
n
(x) + 2nH
n
(x) = 0, n N
. (5.30)
_

e
x
2
H
n
(x)H
k
(x)dx = 2
n
n!
n,k
H
tt
n
(x) 2nH
t
n
(x) + 2nH
n
(x) = 0,
H
tt
k
(x) 2kH
t
k
(x) + 2kH
k
(x) = 0
nmult ite n prealabil cu H
k
(x) si respectiv H
n
(x), se obt ine
_
K
tt
n
(x)H
k
(x) H
tt
k
(x)H
n
(x)
_
2x
_
K
t
n
(x)H
k
(x) H
t
k
(x)H
n
(x)
_
+
+2(n k)H
n
(x)H
k
(x) = 0
sau
d
dx
_
(K
t
n
(x)H
k
(x) H
t
k
(x)H
n
(x))e
x
2
_
+ 2(n k)e
x
2
H
n
(x)H
k
(x) = 0
_

e
x
2
H
n
(x)H
k
(x)dx = 0.
H
n+1
(x) 2xH
n
(x) + 2nH
n1
(x) = 0
H
n
(x) 2xH
n1
(x) + 2(n 1)H
n2
(x) = 0
A
nmult iten prealabil cu e
x
2
H
n1
(x) si respectiv cu e
x
2
H
n
(x) se obt in egalit at ile
2
_
xe
x
2
H
n
(x)H
n1
(x)dx + 2n
_
e
x
2
H
2
n1
(x)dx = 0
_
e
x
2
H
2
n
(x)dx 2
_
xe
x
2
H
n
(x)H
n1
(x)dx = 0,
de unde
_

e
x
2
H
2
n
(x)dx = 2n
_

e
x
2
H
2
n1
(x)dx.
Recursiv, rezulta
_

e
x
2
H
2
n
(x)dx = 2
n
n!
_

e
x
2
dx = 2
n
n!
.
5.10 Polinoamele lui Laguerre
Polinoamele lui Laguerre L
<>
n
(x), ( > 1), sunt polinoame ortogonale cu
ponderea (x) = x
e
x
n intervalul I = (0, ).
Funct ia generatoare a polinoamelor Laguerre este
(x, z) =
1
(1 z)
+1
e
xz
1z
=
n=0
L
<>
n
(x)
z
n
n!
. (5.31)
Dezvolt and funct ia exponent iala
e
xz
1z
=
k=0
(1)
k
k!

x
k
z
k
(1 z)
k
si utiliz and dezvoltarea binomial a
(1 z)
k1
=
j=0
(k + + 1)(k + + 2) . . . (k + + j)
j!
z
j
, [z[ < 1,
din (5.31) rezulta dezvoltarea
(x, z) =
k=0
j=0
(1)
k
(k + + 1)(k + + 2) . . . (k + + j)
k!j!
x
k
z
k+j
.
Prin schimbarea de indice j + k = n, egalitatea anterioar a devine
(x, z) =
n=0
z
n
n
k=0
(1)
k
( + k + 1)( + k + 2) . . . ( + n)
k!(n k)!
x
k
.
5.10. POLINOAMELE LUI LAGUERRE 123
Prin urmare
L
<>
n
(x) = n!
n
k=0
(1)
k
( + k + 1)( + k + 2) . . . ( + n)
k!(n k)!
x
k
= (5.32)
= x
e
x
d
n
dx
n
(x
n+
e
x
).
Formula de recurent a. Deriv and (5.31) dup a z rezult a
1
(1 z)
+1
e
xz
1z
_
+ 1
1 z

x
(1 z)
2
_
=
n=1
L
<>
n
(x)
z
n1
(n 1)!
=
n=0
L
<>
n+1
(x)
z
n
n!
,
sau
n=0
L
<>
n
(x)
z
n
n!
[(1 + )(1 z) x] = (1 2z + z
2
)
n=0
L
<>
n+1
(x)
z
n
n!
.
Din identicarea coecient ilor puterilor lui z
n
se obt ine formula de recurent a
L
<>
n+1
(x) (2n + 1 + x)L
<>
n
(x) + n(n + )L
<>
n1
(x) = 0. (5.33)
Ecuat ia diferent iala a polinoamelor lui Laguerre. Deriv and (5.31) dupa x se
obt ine
z
1 z
1
(1 z)
+1
e
xz
1z
=
n=0
L
<>

n
(x)
z
n
n!
sau
1
1 z
n=0
L
<>
n
(x)
z
n
n!
=
n=0
L
<>

n
(x)
z
n
n!
Egal and coecient ii lui z
n
rezult a egalitatea
L
<>

n
(x) + n L
<>
n1
(x) n L
<>

n1
(x) = 0. (5.34)
Ecuat ia diferent iala a polinoamelor Laguerre se obt ine eliminand L
<>
n1
si L
<>
n+1
ntre (5.33) si (5.34).
In acest scop, explicit am L

<>
n1
din (5.33)
L
<>
n1
=
1
n(n + )
_
(2n + 1 + x)L
<>
n
L
<>
n+1
,
care substituit n (5.34) conduce la
L
<>

n+1
L
<>
n+1
+ (2n + 2 + x)L
<>
n
(n + 1 x)L
<>

n
= 0.
A
Prin derivare, rezult a
L
<>
n+1
L
<>

n+1
+(2n+3+x)L
<>

n
L
<>
n
(n+1x)L
<>
n
= 0. (5.35)
Pentru n := n + 1, din (5.34) se g aseste
L
<>

n+1
= (n + 1) L
<>

n
(n + 1) L
<>
n
,
care substituit n (5.35) d a
xL
<>
n
+ (1 + x)L
<>

n
+ nL
<>
n
= 0,
adic a L
<>
n
este o solut ie a ecuat iei diferent iale
xy + (1 + x)y
t
+ ny = 0. (5.36)
_

0
x
e
x
L
<>
n
(x)L
<>
k
dx = n!(n + + 1)
n,k
xL
<>
n
+ (1 + x)L
<>

n
+ nL
<>
n
= 0,
xL
<>
k
+ (1 + x)L
<>

k
+ kL
<>
k
= 0,
nmult ite n prealabil cu x
e
x
L
<>
k
si respectiv x
e
x
L
<>
n
, se obt ine
x
+1
e
x
(L
<>
n
L
<>
k
L
<>
k
L
<>
n
)+x
e
x
(1+x)(L
<>

n
L
<>
k
L
<>

k
L
<>
n
)+
+x
e
x
(n k)L
<>
n
L
<>
k
= 0
sau
d
dx
_
x
+1
e
x
(L
<>

n
L
<>
k
L
<>

k
L
<>
n
)
_
+ 2(n k)x
e
x
L
<>
n
L
<>
k
= 0.
_

0
x
e
x
L
<>
n
(x)L
<>
k
(x)dx = 0.
L
<>
n+1
(2n + 1 + x)L
<>
n
+ n(n + )L
<>
n1
= 0
L
<>
n
(2n 1 + x)L
<>
n1
+ (n 1)(n + 1)L
<>
n2
= 0
5.11. POLINOAME CEB
ISEV 125
nmult ite n prealabil cu x
e
x
L
<>
n1
si respectiv cu x
e
x
L
<>
n
se obt in egalit at ile
_
0
x
+1
e
x
L
<>
n
(x)L
<>
n1
(x)dx + n(n + )
_
0
x
e
x
[L
<>
n1
(x)]
2
dx = 0
_
0
x
e
x
[L
<>
n
(x)]
2
dx +
_
0
x
+1
e
x
L
<>
n
(x)L
<>
n1
(x)dx = 0,
de unde
_

0
x
e
x
[L
<>
n
(x)]
2
dx = n(n + )
_

0
x
e
x
[L
<>
n1
(x)]
2
dx.
Recursiv,rezult a
_

0
x
e
x
[L
<>
n
(x)]
2
dx = n!( + n)( + n 1) . . . ( + 1)
_

0
x
e
x
dx =
= n!( + n)( + n 1) . . . ( + 1)( + 1) = n!( + n + 1).
5.11 Polinoame Cebsev
Polinoamele lui Cebsev sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) =
1
1x
2
n intervalul I = [1, 1].
Polinomul lui Cebsev de gradul n, restrict ionat la intervalul [1, 1], este
denit prin
T
n
(x) = cos narccos x.
Teorema 5.11.1 Au loc armat iile
(i) Polinoamele lui Cebsev satisfac formulele de recurent a:
T
n+1
(x) = 2xT
n
(x) T
n1
(x);
T
0
(x) = 1;
T
1
(x) = x.
(ii) Coecientul lui x
n
a lui T
n
(x) este 2
n1
si coecientul lui x
n1
este 0.
_
1
1
T
n
(x)T
k
(x)
1 x
2
dx = 0, n ,= k, n, k N,
_
1
1
T
2
n
(x)
1 x
2
dx =
_

2
n 1
n = 0
A
5.12 Formule de integrare numerica de tip Gauss
Fie a < b .

In cele ce urmeaza vom considera formule de integrare
numeric a de forma
_
b
a
(x)f(x)dx =
n
i=1
A
i
f(x
i
) + R(f), (5.37)
unde : (a, b) R este o funct ie continua, pozitiv a numit a pondere.
Formula de integrare numerica (5.37) are gradul de exactitate m dac a
R(1) = R(x) = R(x
2
) = . . . = R(x
m
) = 0 R(x
m+1
) ,= 0.
In consecint a, pentru orice polinom f P

m
_
b
a
(x)f(x)dx =
n
i=1
A
i
f(x
i
).
Teorema 5.12.1 Gradul de exactitate al formulei de integrare numerica (5.37)
este cel mult 2n 1.
Demonstrat ie. Utiliz and formula de integrare numerica pentru funct ia polino-
mial a f
0
(x) =
n
i=1
(x x
i
)
2
P
2n
g asim
0 <
_
b
a
(x)f
0
(x)dx = R(f
0
).
Formulele de integrare numeric a de tip Gauss sunt formulele de forma (5.37)
pentru care se atinge gradul maxim de exactitate.
Teorema 5.12.2 Daca u P
n
este polinomul ortogonal, cu ponderea (x), n
[a, b], pe P
n1
cu radacinile x
1
, . . . , x
n
, atunci formula de integrare numerica
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx + R(f)
are gradul de exactitate 2n 1.
Demonstrat ie. Dac a f P
n1
atunci f = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f), de unde
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx.
5.12. FORMULE DE TIP GAUSS 127
Fie f P
2n1
. Dac a q, r sunt respectiv c atul si restul mpart irii lui f la u atunci
f = qu + r si q, r P
n1
. Au loc egalit at ile
L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; qu + r)(x) =
=
n
i=1
[q(x
i
)u(x
i
) + r(x
i
)]l
i
(x) =
n
i=1
r(x
i
)l
i
(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x)
si n consecint a
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x) =
_
b
a
(x)r(x).
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x), n [a, b], pe P
n1
, urmeaz a c a
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)[q(x)u(x) + r(x)]dx =
=
_
b
a
(x)q(x)u(x)dx +
_
b
a
(x)r(x)dx =
=
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x) =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x).
Dac a t inem seama de expresia polinomului de interpolare Lagrange atunci
formula de integrare numeric a de tip Gauss devine
_
b
a
(x)f(x)dx =
n
i=1
f(x
i
)
_
b
a
(x)l
i
(x)dx + R(f).
Astfel coecient ii formulei de integrare numeric a sunt
A
i
=
_
b
a
(x)l
i
(x)dx, i 1, 2, . . . , n. (5.38)
Aceast a expresie a coecient ilor este util an cazurilen care integrala se calculeaza
analitic. Deoarece l
i
=
u(x)
(xx
i
)u
(x
i
)
P
n1
l
2
i
P
2n2
, pentru coecientul A
i
g asim si exprimarea
0 <
_
b
a
(x)l
i
(x)
2
dx =
n
j=1
A
j
l
2
i
(x
j
) = A
i
. (5.39)
A
Teorema 5.12.3 Daca f C
2n
[a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat
R(f) =
_
b
a
(x)f(x)dx
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx =
=
f
(2n)
()
(2n)!
_
b
a
(x)u
2
(x)dx.
Demonstrat ie. Not am prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite
care satisface condit iile
H(x
i
) = f(x
i
) i 1, 2, . . . , n,
H
t
(x
i
) = f
t
(x
i
) i 1, 2, . . . , n.
Atunci, t in and seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel nc at
f(x) = H(x) +
f
(2n)
((x))
(2n)!
u
2
(x).
Inmult ind cu (x) si integrand g asim

R(f) =
_
b
a
(x)u
2
(x)
f
(2n)
((x))
(2n)!
dx. (5.40)
Intr-adev ar, deoarece H(x) P

2n1
, formula de integrare numerica a lui Gauss
implic a
_
b
a
(x)H(x)dx =
n
i=1
A
i
H(x
i
) =
n
i=1
A
i
f(x
i
) =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)dx.
Funct ia x f
(2n)
((x)) = (2n)!
f(x)H(x)
u
2
(x)
ind continua, putem aplica inte-
gralei din membrul drept din (5.40) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exist a [a, b], astfel nc at
R(f) =
f
(2n)
()
(2n)!
_
b
a
(x)u
2
(x)dx.
In general, nodurile formulelor de integrare numeric a de tip Gauss adica

r adacinile unor polinoame ortogonale se calculeaza numeric.
Coecient ii unei formule de integrare numeric a de tip Gauss se pot calcula
utiliz and rezultatul teoremei:
5.12. FORMULE DE TIP GAUSS 129
Teorema 5.12.4 Daca (Q
n
)
nN
este un sir de polinoame ortogonale cu ponderea
n intervalul I, atunci coecient ii formulei de integrare numerica de tip Gauss
sunt
A
i
=
a
n
d
2
n1
a
n1
Q
t
n
(x
i
)Q
n1
(x
i
)
i 1, 2, . . . , n,
unde Q
k
(x) = a
k
x
k
+ . . . si d
2
k
=
_
I
(x)Q
2
k
(x)dx.
Demonstrat ie.

In acest caz u(x) =
1
a
n
Q
n
(x). Din formula Darboux-Christoel
n1
k=0
Q
k
(x)Q
k
(y)
d
2
k
=
a
n1
a
n
1
d
2
n1
Q
n
(x)Q
n1
(y) Q
n1
(x)Q
n
(y)
x y
pentru y = x
i
i 1, 2, . . . , n se obt ine
n1
k=0
Q
k
(x)Q
k
(x
i
)
d
2
k
=
a
n1
a
n
1
d
2
n1
Q
n
(x)Q
n1
(x
i
)
x x
i
.
Inmult ind egalitatea de mai sus cu (x) si integrand, rezult a

n1
k=0
Q
k
(x
i
)
d
2
k
_
I
(x)Q
k
(x)dx =
a
n1
a
n
Q
n1
(x
i
)
d
2
n1
_
I
(x)
Q
n
(x)
x x
i
dx. (5.41)
Datorit a condit iilor de ortogonalitate
_
I
(x)Q
k
(x)dx =
k,0
d
2
0
a
0
, k 0, 1, . . . , n 1.
Deoarece
Q
n
(x)
x x
i
= a
n
n
j=1
j,=i
(x x
j
) P
n1
,
integrala din membrul drept al lui (5.41) se calculeaz a f ar a eroare prin aplicarea
formulei de integrare numeric a de tip Gauss:
_
I
(x)
Q
n
(x)
x x
i
dx =
n
j=1
A
j
Q
n
(x)
x x
i
[
x=x
j
= A
i
Q
t
n
(x
i
).
Formula (5.41) devine
Q
0
(x
i
)
d
2
0
d
2
0
a
0
= 1 =
a
n1
a
n
Q
n1
(x
i
)
d
2
n1
A
i
Q
t
n
(x
i
),
A
de unde
A
i
=
a
n
d
2
n1
a
n1
Q
t
n
(x
i
)Q
n1
(x
i
)
.
Cazul (x) = 1.
In acest caz, polinoamele ortogonale sunt polinoamele lui Legendre.

Teorema 5.12.5 Pentru (x) = 1 coecient ii formulei de integrare numerica
Gauss sunt
A
i
=
(n!)
4
((2n)!)
2
(b a)
2n+1
(x
i
a)(b x
i
)[u
t
(x
i
)]
2
i 1, 2, . . . , n.
Demonstrat ie. Integr am prin part i integrala din membrul st ang al formulei
(5.39)
A
i
=
_
b
a
l
2
i
(x)dx =
1
[u
t
(x
i
)]
2
_
b
a
[
u(x)
x x
i
]
2
dx = (5.42)
=
1
[u
t
(x
i
)]
2
[
u
2
(a)
a x
i
u
2
(b)
b x
i
+ 2
_
b
a
u(x)
x x
i
u
t
(x)dx].
Funct ia
u(x)
xx
i
u
t
(x) este polinom de grad cel mult 2n 2 si atunci formula de
integrare numeric a Gauss calculeaz a integrala ei f ar a eroare
_
b
a
u(x)
x x
i
u
t
(x)dx =
n
j=1
A
j
u(x)
x x
i
u
t
(x)[
x=x
j
= A
i
[u
t
(x
i
)]
2
.
Relat ia (5.42) devine
A
i
=
1
[u
t
(x
i
)]
2
u
2
(a)
a x
i
u
2
(b)
b x
i
+ 2A
i
[u
t
(x
i
)]
2
,
de unde
A
i
=
1
[u
t
(x
i
)]
2
[
u
2
(b)
b x
i
u
2
(a)
a x
i
].
Utiliz and expresia polinomului u se deduce formula din enunt ul teoremei.
5.13. FORMULA DREPTUNGHIULUI (N = 1). 131
5.13 Formula dreptunghiului (n = 1).
Pentru n = 1 din Teorema 5.8.1 obt inem
u(x) =
1
2
[(x a)(x b)]
t
= x
a + b
2
,
iar din (5.38)
A
1
= b a.
Formula de integrare numerica a lui Gauss devine
_
b
a
f(x)dx = (b a)f(
a + b
2
) + R(f),
si este numit a formula dreptunghiului.
Evaluarea restului. Integr and identitatea
f(x) = f(
a + b
2
) + f
t
(
a + b
2
)(x
a + b
2
) +
1
2
f
tt
((x))(x
a + b
2
)
2
g asim
_
b
a
f(x)dx = (b a)f(
a + b
2
) +
1
2
_
b
a
f
tt
((x))(x
a + b
2
)
2
dx.
Astfel expresia restului devine
R(f) =
_
b
a
f(x)dx (b a)f(
a + b
2
) =
1
2
_
b
a
f
tt
((x))(x
a + b
2
)
2
dx =
=
1
1
2
f
tt
()
_
b
a
(x
a + b
2
)
2
dx =
(b a)
3
f
tt
()
24
.
Formula dreptunghiului este
_
b
a
f(x)dx = (b a)f(
a + b
2
) +
(b a)
3
f
tt
()
24
.
Aplicarea practica a formulei dreptunghiului. Fie m N
.

Imp art im
intervalul [a, b] n m p art i prin punctele a
i
= a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h =
ba
m
)
1
Analog rat ionamentului efectuat la evaluarea restului formului de integrare numerica a lui
Simpson.
A
si utiliz am formula dreptunghiului pentru calculul integralei funct iei n ecare
interval [a
i
, a
i+1
], i = 0, 1, . . . , m1. Astfel
_
b
a
f(x)dx =
m1
i=0
_
a
i+1
a
i
f(x)dx =
=
m1
i=0
[(a
i+1
a
i
))f(
a
i+1
+ a
i
2
) +
f
tt
(
i
)(a
i+1
a
i
)
3
24
].
Repet and rat ionamentul de la metoda trapezelor, deducem
_
b
a
f(x)dx =
b a
m
m1
i=0
f(a + (i +
1
2
)h) +
(b a)
3
f
tt
()
24m
2
.
Astfel integrala se aproximeaza prin expresia
K
m
(f) =
b a
m
m1
i=0
f(a + (i +
1
2
)h).
5.14 Cazuri speciale
5.14.1 Formula de integrare numerica Lobatto
In locul formulei de integrare numeric a (5.37) consider am formula

_
b
a
(x)f(x)dx = Af(a) +
n2
i=1
A
i
f(x
i
) + Bf(b) + R(f), (5.43)
diferent a const and n aceea c a doua noduri extremit at ile intervalului de inte-
grare sunt xate.
Formula pentru care se atinge gradul maxim de exactitate se numeste formula
de integrare numeric a Lobatto. Au loc urm atoarele rezultate.
Teorema 5.14.1 Gradul maxim de exactitate al formulei (5.43) este 2n 3.
Demonstrat ie.

In cazul funct iei f
0
(x) = (x a)(x b)
n2
i=1
(x x
i
)
2
P
2n2
restul este nenul.
5.14. CAZURI SPECIALE 133
n2
este polinomul ortogonal, cu ponderea (x
a)(b x)(x), n [a, b], pe P
n3
cu radacinile x
1
, . . . , x
n2
, atunci formula de
integrare numerica
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)dx + R(f)
are gradul de exactitate 2n 3.
Demonstrat ie. Dac a f P
n1
atunci f = L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f), de unde
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)dx.
Fie f P
2n3
. Dac a q, r sunt respectiv catul si restul mp art irii lui f la (x
a)(x b)u(x) atunci f = (x a)(x b)qu + r si q P
n3
, r P
n1
. Atunci
L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)(x) = L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; (xa)(xb)qu+r)(x) =
= L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; r)(x)
si n consecint a
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; r)(x)dx =
=
_
b
a
(x)r(x)dx.
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x a)(b x)(x), n [a, b], pe P
n3
, urmeaz a
c a
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)[(x a)(x b)q(x)u(x) + r(x)]dx =
=
_
b
a
(x a)(b x)(x)q(x)u(x)dx +
_
b
a
(x)r(x)dx =
=
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; r)(x)dx =
=
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)(x)dx.
Restul formulei de integrare numerica Lobatto se poate evalua prin:
A
2n2
R(f) =
_
b
a
(x)f(x)dx
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)dx =
=
f
(2n2)
()
(2n 2)!
_
b
a
(x a)(x b)(x)u
2
(x)dx,
unde u(x) =
n2
i=1
(x x
i
).
Demonstrat ie. Proced and asem anator cu demonstrat ia teoremei (5.12.3), notam
prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface condit iile
H(a) = f(a),
H(x
i
) = f(x
i
) i 1, 2, . . . , n 2,
H
t
(x
i
) = f
t
(x
i
) i 1, 2, . . . , n 2,
H(b) = f(b).
Atunci, t in and seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel nc at
f(x) = H(x) +
f
(2n2)
((x))
(2n 2)!
(x a)(x b)u
2
(x). (5.44)
Deoarece H(x) P
2n3
, formula de integrare numeric a a lui Lobatto implic a
_
b
a
(x)H(x)dx = AH(a) +
n2
i=1
A
i
H(x
i
) + BH(b) =
= Af(a) +
n1
i=1
A
i
f(x
i
) + Bf(b) =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)(x)dx.
Inmult ind (5.44) cu (x) si integrand g asim

R(f) =
_
b
a
(x a)(x b)(x)u
2
(x)
f
(2n2)
((x))
(2n 2)!
dx. (5.45)
Funct ia x f
(2n)
((x)) = (2n)!
f(x)H(x)
u
2
(x)
ind continu a, putem aplica integralei
din membrul drept din (5.45) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exist a [a, b], astfel nc at
R(f) =
f
(2n2)
()
(2n 2)!
_
b
a
(x a)(x b)(x)u
2
(x)dx.
5.14. CAZURI SPECIALE 135
5.14.2 Formula de integrare numerica Radau
Dac a n formula (5.37) se xeaz a doar un nod unul din extremit at ile inter-
valului de integrare atunci formula de integrare numeric a are forma
_
b
a
(x)f(x)dx = Af(a) +
n1
i=1
A
i
f(x
i
) + R(f), (5.46)
sau
_
b
a
(x)f(x)dx =
n1
i=1
A
i
f(x
i
) + Bf(b) + R(f). (5.47)
Gradul maxim de exactitate al formulei de integrare numerica (5.46) sau (5.47)
este 2n 2.
In cazul atingerii gradului maxim de exactitate, (5.46) si (5.47) se numesc

formulele de integrare numeric a Radau.
n1
este polinomul ortogonal, cu ponderea (x
a)(x), n [a, b], pe P
n2
cu radacinile x
1
, . . . , x
n1
, atunci formula de integrare
numerica
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n1
; f)dx + R(f)
are gradul de exactitate 2n2. Un rezultat analog are loc si pentru formula (5.47).
2n1
R(f) =
_
b
a
(x)f(x)dx
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n1
; f)dx =
=
f
(2n1)
()
(2n 1)!
_
b
a
(x)(x a)u
2
(x)dx,
unde u(x) =
n
i=1
(x x
i
).
5.14.3 Formula de cvadratura Gauss-Kronrod
O formul a de cvadratura de tip Gauss (5.37) cu n noduri are gradul de exac-
titate 2n 1
I(f) = G
n
(f) =
n
i=1
A
i
f(x
i
); f P
2n1
.
A
Pornind de la formula de cvadratura anterioar a, o formul a de cvadratur a Gauss-
Kronrod cu 2n + 1 noduri se construieste introducand n + 1 noduri noi
K
2n+1
(f) =
2n+1
i=1
B
i
f(y
i
),
astfel nc at
x
1
, . . . , x
n
y
1
, . . . , y
2n+1
I(f) = K(f) f P
3n+1
(5.48)
Cazul n = 1. Punctul de plecare l reprezinta formula dreptunghiului, deci
x
1
=
a+b
2
. Introduc and nodurile p, q, formula de cvadratura Gauss-Kronrod are
forma
K
3
(f) = B
1
f(p) + B
2
f(
a + b
2
) + B
3
f(q).
Parametrii formulei p, q, B
1
, B
2
, B
3
se determina din cerint a I(f) = K
3
(f), f
P
4
(5.48). Particularizand f = 1, x, x
2
, x
3
, x
4
se obt ine sistemul algebric de ecuat ii
neliniare
_
_
B
1
+ B
2
+ B
3
= b a
B
1
p + B
2
a+b
2
+ B
3
q =
b
2
a
2
2
B
1
p
2
+ B
2
(
a+b
2
)
2
+ B
3
q
2
=
b
3
a
3
3
B
1
p
3
+ B
2
(
a+b
2
)
3
+ B
3
q
3
=
b
4
a
4
4
B
1
p
4
+ B
2
(
a+b
2
)
4
+ B
3
q
4
=
b
5
a
5
5
cu solut ia
p =
a+b
2

15
10
(b a)
q =
a+b
2
+
15
10
(b a)
B
1
=
5
18
(b a)
B
2
=
4
9
(b a)
B
3
=
5
18
(b a)
Pentru a = 1, b = 1 vom avea
p =
15
5
, q =
15
5
, B
1
= B
3
=
5
9
, B
2
=
8
9
.
5.15. FORMULA EULER-MACLAURIN 137
5.15 Formule de integrare numerica bazate
pe formula Euler-MacLaurin
5.15.1 Polinoamele si numerele lui Bernoulli
Polinoamele Bernoulli B
k
(x) P
k
, k N, sunt denite prin
n
k=0
_
n + 1
k
_
B
k
(x) = (n + 1)x
n
, n N. (5.49)
B
n
= B
n
(0) se numesc numerele lui Bernoulli.
Din(5.49), pentru n = 0 si n = 1 se obt in
B
0
(x) = 1 B
1
(x) = x
1
2
Polinoamele Bernoulli se bucura de proprietat ile
Teorema 5.15.1 Au loc relat iile:
(i)
B
t
n
(x) = nB
n1
(x); (5.50)
(ii)
B
n
(x + 1) B
n
(x) = nx
n1
; (5.51)
(iii)
B
n
(x) =
n
k=0
_
n
k
_
B
k
x
nk
; (5.52)
(iv)
B
n
(1 x) = (1)
n
B
n
(x). (5.53)
Demonstrat ie. (i) Prin induct ie dup a n, se demonstreaza propozit ia
P
n
: B
t
k
(x) = kB
k1
(x), k 1, 2, . . . , n
n N
.

In ipoteza c a propozit ia P
n1
este adev arata, pentru a justica P
n
este
sucient de aratat B
t
n
(x) = nB
n1
(x).
A
Deriv and (5.49) rezult a
n
k=1
_
n + 1
k
_
B
t
k
(x) = (n + 1)nx
n1
.
T in and seama de ipoteza induct iei se obt ine
n1
k=1
_
n + 1
k
_
kB
k1
(x) +
_
n + 1
n
_
B
t
n
(x) = (n + 1)nx
n1
. (5.54)
Deoarece
_
n + 1
k
_
k = (n + 1)
_
n
k 1
_
, relat ia (5.54) devine
(n + 1)
n1
k=1
_
n
k 1
_
B
k1
(x) + (n + 1)B
t
n
(x) = (n + 1)nx
n1
sau
n2
k=0
_
n
k
_
B
k
(x) + B
t
n
(x) =
n1
k=0
_
n
k
_
B
k
(x),
de unde egalitatea dorit a.
(ii) Din (i) rezulta B
(k)
n
(x) =
n!
(nk)!
B
nk
(x). Utiliz and dezvoltarea taylorian a
rezult a egalit at ile succesive
B
n
(x + 1) =
n
k=0
B
(k)
n
(x)
k!
=
n
k=0
n!
k!(n k)!
B
nk
(x) =
=
n
k=0
_
n
k
_
B
nk
(x) =
n
k=0
_
n
k
_
B
k
(x) =
n1
k=0
_
n
k
_
B
k
(x) + B
n
(x).
Utiliz and (5.49), egalitatea anterioar a devine
B
n
(x + 1) = B
n
(x) + nx
n1
.
(iii) Din dezvoltarea tayloriana
B
n
(y + h) =
n
k=0
B
(k)
n
(y)
k!
h
k
=
n
k=0
_
n
k
_
B
nk
(y)h
k
,
pentru y = 0 si h = x rezult a
B
n
(x) =
n
k=0
_
n
k
_
B
nk
(0)x
k
=
n
k=0
_
n
k
_
B
k
(0)x
nk
.
(iv) Din (5.51), pentru x := x, rezult a
B
n
(1 x) = B
n
(x) + n(1)
n1
x
n1
.
Utiliz and din nou (5.51), egalitatea anterioara se poate scrie
B
n
(1 x) B
n
(x) = (1)
n1
[B
n
(1 + x) B
n
(x)]
sau
(1)
n
B
n
(1 + x) B
n
(x) = (1)
n
B
n
(x) B
n
(1 x). (5.55)
Denind polinomul (x) = (1)
n
B
n
(x) B
n
(1 x), egalitatea (5.55) se rescrie
(x + 1) = (x), adic a este o funct ie periodic a, cu perioada 1. Fiind polinom,
este o funct ie constanta
(1)
n
B
n
(x) B
n
(1 x) = c
n
.
Prin derivare se obt ine
(1)
n
B
t
n
(x) + B
t
n
(1 x) = 0
sau
(1)
n
B
n1
(x) + B
n1
(1 x) = 0.
Astfel B
n1
(1 x) = (1)
n1
B
n1
(x), relat ie echivalent a cu (5.53).
In consecint a
(i) B
n
= B
n
(0) = B
n
(1), n 2;
(ii) Daca n este un numar natural impar atunci B
n
= B
n
(0) = B
n
(1) = B
n
(
1
2
) =
0;
(iii)
_
1
0
B
n
(x)dx = 0, n N
.
Demonstrat ie. (i)

In (5.51), se face x = 0.
(ii) Pentru x = 0 si n > 1, din (5.53), rezult a B
n
(1) = B
n
(0) = B
n
(0), deci
B
n
(0) = 0.
(iii) Au loc egalit at ile
_
1
0
B
n
(x)d(x) =
1
n + 1
_
1
0
B
t
n+1
(x)d(x) =
1
n + 1
[B
n+1
(1) B
n+1
(0)] = 0.
A
(i) B
4n+2
(x), n N este descrescatoare n intervalul [0,
1
2
] si crescatoare n in-
tervalul [
1
2
, 1];
(ii) Exista (0,
1
2
) astfel ncat B
4n+3
este crescatoare n [0, ] [1 , 1] si
descrescatoare n [, 1 ];
(iii) B
4n
(x), n N
este crescatoare n intervalul [0,

1
2
] si descrescatoare n
intervalul [
1
2
, 1];
(iv) Exista (0,
1
2
) astfel ncat B
4n+1
este descrescatoare n [0, ] [1 , 1] si
crescatoare n [, 1 ].
Demonstrat ie. Inductiv, deoarece B
t
2
(x) = 2B
1
(x) = 2x 1 are loc tabelul de
variat ie
x [ 0
1
2
1
B
t
2
(x) [ 0 +
B
2
(x) [
Presupun and c a B
4n+2
(x) este descresc atoare n [0,
1
2
] si cresc atoare n [
1
2
, 1],
deoarece
_
1
0
B
4n+2
(x)dx = 0, n mod necesar
B
4n+2
(0) = B
4n+2
(1) > 0 si B
4n+2
(
1
2
) < 0.
Prin urmare exista (0,
1
2
) astfel nc at B
4n+2
() = 0 = B
4n+2
(1 ).
Deoarece B
t
4n+3
(x) = (4n + 3)B
4n+2
(x) are loc tabelul de variat ie
x [ 0
1
2
1 1
B
t
4n+3
(x) [ + 0 0 +
B
4n+3
(x) [ 0 0 0
Din B
t
4n+4
(x) = (4n + 4)B
4n+3
(x) rezulta tabelul de variat ie
x [ 0
1
2
1
B
t
4n+4
(x) [ + 0
B
4n+4
(x) [
Condit ia
_
1
0
B
4(n+1)
(x)dx = 0 implica B
4(n+1)
(0) = B
4(n+1)
(1) < 0 si B
4(n+1)
(
1
2
) >
0, adic a exist a, din nou (0,
1
2
) astfel nc at B
4(n+1)
() = 0 = B
4(n+1)
(1 ).
Din B
t
4(n+1)+1
(x) = (4n + 5)B
4(n+1)
(x) rezulta tabelul de variat ie
x [ 0
1
2
1 1
B
t
4(n+1)+1
(x) [ 0 + 0
B
4(n+1)+1
(x) [ 0 0 0
Egalitatea B
t
4(n+1)+2
(x) = (4n + 6)B
4(n+1)+1
(x) implica
x [ 0
1
2
1
B
t
4(n+1)+2
(x) [ 0 +
B
4(n+1)+2
(x) [
Tabelele de variat ie n cazul polinoamelor Bernoulli de indice par implica
Teorema 5.15.4 B
2n
(x) B
2n
(0) pastreaza semn constant n intervalul [0,1].
5.15.2 Formula Euler-MacLaurin
Fie f C
2n
[a, a + h].

In urma a 2n integr ari succesive prin p art i se obt ine
_
a+h
a
f(x)dx = h
_
1
0
f(a + th)dt =
= h
_
f(a + th)B
1
(t)[
1
0
h
_
1
0
f
t
(a + th)B
1
(t)dt
_
=
=
h
2
[f(a + h) + f(a)] h
2
_
f
t
(a + th)
B
2
(t)
2
1
0
h
_
1
0
f
tt
(a + th)
B
2
(t)
2
dt
_
=
=
h
2
[f(a + h) + f(a)]
h
2
B
2
(0)
2
[f
t
(a + h) f
t
(a)]
h
3
2
_
f
tt
(a + th)
B
3
(t)
3
1
0
h
_
1
0
f
(3)
(a + th)
B
3
(t)
3
dt
_
= . . .
=
h
2
[f(a + h) + f(a)]
n1
k=1
h
2k
B
2k
(2k)!
[f
(2k1)
(a + h) f
(2k1)
(a)]
h
2n
B
2n
(2n)!
[f
(2n1)
(a + h) f
(2n1)
(a)] +
h
2n+1
(2n)!
_
1
0
f
(2n)
(a + th)B
2n
(t)dt.
A
T in and seama de egalitatea
f
(2n1
(a + h) f
(2n1
(a) = h
_
1
0
f
(2n)
(a + th)dt
egalitatea anterioar a devine
_
a+h
a
f(x)dx =
h
2
[f(a + h) + f(a)] (5.56)
n1
k=1
h
2k
B
2k
(2k)!
[f
(2k1)
(a+h)f
(2k1)
(a)]+
h
2n+1
(2n)!
_
1
0
f
(2n)
(a+th)[B
2n
(t)B
2n
(0)]dt.
Deoarece B
2n
(t) B
2n
(0) p astreaz a semn constant n intervalul [0, 1] se poate
aplica teorema de medie a calculului integral, ultimul termen din (5.56) trans-
form andu-se n
_
1
0
f
(2n)
(a + th)[B
2n
(t) B
2n
(0)]dt =
= f
(2n)
()
_
1
0
[B
2n
(t) B
2n
(0)]dt = B
2n
f
(2n)
().
cu (a, a + h).
Formula (5.56) devine
_
a+h
a
f(x)dx =
h
2
[f(a + h) + f(a)] (5.57)
n1
k=1
h
2k
B
2k
(2k)!
[f
(2k1)
(a + h) f
(2k1)
(a)]
h
2n+1
B
2n
(2n)!
f
(2n)
().
Teorema 5.15.5 (Formula Euler-MacLaurin) Daca f C
2n
[a, a+mh], m
N
atunci
_
a+mh
a
f(x)dx = h
m
j=0
f(a + jh)
h
2
[f(a + h) + f(a)] (5.58)
n1
k=1
h
2k
B
2k
(2k)!
[f
(2k1)
(a + mh) f
(2k1)
(a)]
mh
2n+1
B
2n
(2n)!
f
(2n)
(),
unde (a, a + mh).
Demonstrat ie. Utiliz and (5.57) avem
_
a+mh
a
f(x)dx =
m1
j=0
_
a+(j+1)h
a+jh
f(x)dx =
=
m1
j=0
_
h
2
[f(a + jh) + f(a + (j + 1)h)]
n1
k=1
h
2k
B
2k
(2k)!
[f
(2k1)
(a + (j + 1)h) f
(2k1)
(a + jh)]
h
2n+1
B
2n
(2n)!
f
(2n)
(
j
)
_
=
= h
_
1
2
f(a) +
m1
j=1
f(a + jh) +
1
2
f(a + mh)
_
n1
k=1
h
2k
B
2k
(2k)!
[f
(2k1)
(a + mh) f
(2k1)
(a)] m
h
2n+1
B
2n
(2n)!
m1
j=0
f
(2n)
(
j
)
m
,
unde
j
(a + jh, a + (j + 1)h).
Datorit a proprietat ii Darboux a funct iei f
(2n)
(x), exist a (a, a+mh) astfel
ncat
1
m
m1
j=0
f
(2n)
(
j
) = f
(2n)
(), de unde (5.58)
5.15.3 Formule de integrare Euler-MacLaurin
1. Dac a f : [a, b] R este o funct ie care se anuleaza, mpreuna cu derivatele sale
n a si b atunci potrivit formulei Euler-MacLaurin
_
b
a
f(x)dx = h
m
j=0
f(a + jh)
h
2
[f(a + h) + f(a)]
n1
k=1
h
2k
B
2k
(2k)!
[f
(2k1)
(a + mh) f
(2k1)
(a)]
mh
2n+1
B
2n
(2n)!
f
(2n)
() =
= h
m1
j=1
f(a + jh) (b a)
h
2n
B
2n
(2n)!
f
(2n)
() h
m1
j=1
f(a + jh), (5.59)
unde h =
ba
m
, m N
.
2. Fie f : (1, 1) R o funct ie indenit derivabil a. Pentru calculul integralei
_
1
1
f(x)dx
A
acesta se transform a ntr-o integral a pe (, ), printr-o schimbare de variabila
x = g(t), unde g este o funct ie indenit derivabila cu proprietatea ca g
t
mpreun a
cu derivatele ei de ordin superior tind repede catre 0, pentru t .
Astfel
_
1
1
f(x)dx =
_

f(g(t))g
t
(t)dt = h
j=
w
j
f(x
j
) + R,
unde x
j
= g(jh) si w
j
= g
t
(jh).
Practic, potrivit (5.59), calculul integralei revine la evaluarea sumei
h
[j[<M
w
j
f(x
j
).
Variante uzuale pentru funct ia g sunt
g(t) =
2
_
t
0
e
s
2
ds = erf(t);
g(t) = tanh(
2
sinh t), g
t
(t) =

2
cosh t
cosh
2
(
2
sinh t)
.
3. Algoritmul lui Romberg. Rescriem formula Euler-MacLaurin (5.58) sub
forma
_
b
a
f(x)dx = h
_
1
2
f(a) +
m1
j=1
f(a + jh) +
1
2
f(b)
_
n1
k=1
h
2k
B
2k
(2k)!
[f
(2k1)
(b) f
(2k1)
(a)] (b a)
h
2n
B
2n
(2n)!
f
(2n)
(),
unde h =
ba
m
, (a, b).
Denind (h) = h[
1
2
f(a) +
m1
j=1
f(a + jh) +
1
2
f(b)] se obt ine o formul a de
tip (4.4). Aplic and extrapolarea Richardson se obt in aproxim ari de ordin supe-
rior a integralei. Acesta aplicare a extrapol arii Richardson la metoda trapezelor
deneste algorimul lui Romberg.
P 5.1 Sa se calculeze restul n formula trapezului fara particularizarea rezultat-
ului teoremei 5.3.3.
R. Pentru evaluarea restului
R(f) =
_
b
a
f(x)dx
1
2
(b a)[f(a) + f(b)]
introducem funct ia
(h) =
_
a+h
a
f(x)dx
h
2
[f(a) + f(a + h)]
si observ am ca (b a) = R(f). Derivatele de ordinul ntai si doi ale lui sunt
t
(h) =
1
2
[f(a + h) f(a)]
h
2
f
t
(a + h)
tt
(h) =
h
2
f
tt
(a + h)
si exprimand funct ia prin polinomul lui Taylor cu restul sub form a integrala
2
obt inem
(h) = (0) +

t
(0)
1!
h +
_
h
0
(h t)
tt
(t)dt =
1
2
_
h
0
(h t)f
tt
(a + t)dt.
Aplic and prima teorem a de medie a calculului integral, g asim
(h) =
f
tt
()
2
_
h
0
(h t)dt =
f
tt
()h
3
12
,
unde (a, a + h).
In particular, pentru h = b a, obt inem

(b a) = R(f) =
f
tt
()(b a)
3
12
.
P 5.2 Sa se calculeze restul n formula lui Simpson fara particularizarea rezul-
tatului teoremei 5.3.3.
2
Pentru o funct ie f formula de reprezentare prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma
integrala este:
f(x) = f(a) +
f
(a)
1!
(x a) + . . . +
f
(n)
(a)
n!
(x a)
n
+
_
x
a
(x t)
n
n!
f
(n+1)
(t)dt.
Formula rezulta n urma a n integrari prin part i a integralei din membrul drept.
A
R. Expresia restului este
R(f) =
_
b
a
f(x)dx
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a + b
2
) + f(b)].
Introducem funct ia
(h) =
_
c+h
ch
f(x)dx
h
3
[f(c h) + 4f(c) + f(c + h)],
unde c =
a+b
2
si observam ca (
ba
2
) = R(f). Evaluarea restului se obt ine
asem anator cu metoda utilizat a n cazul formulei trapezului. Calcul am derivatele
funct iei
t
(h) = f(c+h)+f(ch)
1
3
[f(ch)+4f(c)+f(c+h)]
h
3
[f
t
(c+h)f
t
(ch)] =
=
2
3
[f(c h) 2f(c) + f(c + h)]
h
3
[f
t
(c + h) f
t
(c h)];
tt
(h) =
1
3
[f
t
(c + h) f
t
(c h)]
h
3
[f
tt
(c + h) + f
tt
(c h)];
(3)
(h) =
h
3
[f
(3)
(c + h) f
(3)
(c h)] =
2h
2
3
f
(4)
((h)) c h < < c + h;
si prin urmare
(h) = (0)+
t
(0)
1!
h+
tt
(0)
2!
h
2
+
_
h
0
(h t)
2
2

(3)
(t)dt =
1
2
_
h
0
(ht)
2
(3)
(t)dt =
=
1
3
_
h
0
(h t)
2
t
2
f
(4)
((t))dt.
Din egalitatea f
(4)
((t)) =
f
(3)
(c+t)f
(3)
(ct)
2t
rezult a c a funct ia t f
(4)
((t)) este
continua n [0, h]. Aplic and teorema de medie a calculului integral g asim
(h) =
h
5
90
f
(4)
(),
unde (c h, c + h).
In particular, pentru h =
ba
2
, g asim
(h) =
(b a)
5
2880
f
(4)
().
P 5.3 Sa se demonstreze formulele
1.
_
1
0
f(x)dx =
1
2
[f(0) + f(1)]
1
2
_
1
0
f
tt
(x)x(1 x)dx;
2.
_
1
0
f(x)dx =
=
1
6
[f(0) + 4f(
1
2
) + f(1)]
1
6
_ 1
2
0
(
1
2
x)
2
x[f
(3)
(
1
2
+ x) f
(3)
(
1
2
x)]dx.
R. Se utilizeaza metoda din problemele anterioare, pentru
1. (x) =
_
x
0
f(t)dt
x
2
(f(0) + f(x)).
2. (x) =
_ 1
2
+x
1
2
x
f(t)dt
x
3
(f(
1
2
x) + 4f(
1
2
) + f(
1
2
+ x)).
P 5.4 Sa se deduca formula de integrare numerica de tip Gauss
_
1
1
f(x)
1 x
2
dx =

n + 1
n
k=0
f
_
cos
(2k + 1)
2(n + 1)
_
+ R(f).
R. Nodurile formulei de integrare numerica sunt r ad acinile polinomului lui Cebsev
T
n+1
(x).

In consecint a u(x) =
1
2
n
T
n+1
(x). Dac a t
k
=
(2k+1)
2(n+1)
, x
k
= cos t
k
atunci
u
t
(x
k
) =
(1)
k
(n+1)
2
n
sin t
k
si
A
k
=
_
1
1
u(x)
(x x
k
)u
t
(x
k
)
dx =
(1)
k
sin t
k
n + 1
_

0
cos (n + 1)t
cos t cos t
k
dt.
Integralele de tipul celui de mai sus se calculeaz a aplicand teorema semirezidu-
urilor
I
=
_

0
cos t
cos t cosa
dt =
1
2
_

cos t
cos t cosa
dt =
1
2
_

(cos t + i sin t)
cos t cosa
dt =
1
i
_
[z[=1
z
z
2
2z cos a + 1
dz =
sin a
sin a
.
P 5.5 Daca C
n,i
=
(1)
ni
n i! (ni)!
_
n
0
t(t 1) . . . (t i + 1)(i i 1) . . . (t n)dt este
un numar Cotes atunci lim
n
C
n,2
= .
R. Not and h
n,k
=
1
2n(n2)!
_
k+1
k
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt au loc evaluarile:
[h
n,1
[ =
1
2n(n 2)!
_
2
1
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt
=
=
1
2n(n 2)!
_
2
1
t(t 1)(3 t) . . . (n t)dt
2(n 1)!
2n(n 2)!
=
n 1
n
.
[h
n,n1
[ =
1
2n(n 2)!
_
n
n1
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt
=
=
1
2n(n 2)!
_
n
n1
t(t 1)(t 3) . . . (t n + 1)(n t)dt
1
2n(n 2)!
n!
n 2
=
n 1
2(n 2)
.
Pentru k 2, 3, . . . , n 2
[h
n,k
[ =
1
2n(n 2)!
_
k+1
k
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt
=
=
1
2n(n 2)!
_
n
n1
t(t 1)(t 3) . . . (t k)(k + 1 t) . . . (n t)dt
1
2n(n 2)!
(k + 1)!(n k)!
k 1
=
k 1
k + 1
k!(n k)!
2(n 2)!
1
n
.
Deoarece
k + 1
k 1
3,
k!(n k)!
2(n 2)!
=
_
n
2
_
_
n
k
_ 1
rezult a [h
n,k
[
3
n
.
[h
n,0
[ =
1
2n(n 2)!
_
1
0
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt
=
=
1
2n(n 2)!
_
1
0
t(1 t)(3 t) . . . (n t)dt
1
2n(n 2)!
_ 2
3
1
3
t(1 t)(3 t) . . . (n t)dt
=
1
2n(n 2)!
1
3
1
3
(3
2
3
) . . . (n
1
3
)
1
3
=
1
54n(n 2)!
(2+
1
3
)(3+
1
3
) . . . (n1+
1
3
).
Dar inegalitatea (x + 2)(x + 3) . . . (x + n 1) =
= x
n1
+ . . . + [2 3 . . . (n 2) + . . . + 3 4 . . . (n 1)]x + (n 1)!
(n 1)!
_
1
n 1
+
1
n 2
+ . . . +
1
2
_
x,
particularizat a pentru x =
1
3
d a
(2 +
1
3
)(3 +
1
3
) . . . (n 1 +
1
3
) (n 1)!
_
1
n 1
+
1
n 2
+ . . . +
1
2
_
1
3
.
In consecint a [h
n,0
[
n1
162n
_
1
n1
+
1
n2
+ . . . +
1
2
_
n1
162n
ln
n
2
.
Au loc inegalit at ile
[C
n,2
[ =
1
2n(n 2)!
_
n
0
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt
n1
k=0
h
n,k
[h
n,0
[
n1
k=1
[h
n,k
[
n 1
162n
ln
n
2

n 1
n
(n 3)
3
n

n 1
2(n 2)
, n .
P 5.6 Fie h =
ba
n
. Daca
n
= (ba)
n
i=0
C
n,i
a+ih
este funct ionala din C
[a, b]
corespunzatoare formulei de integrare numerica Newton-Cotes
_
b
a
f(x)dx = (b a)
n
i=0
C
n,i
f(a + ih) + R
n
(f),
atunci sirul de funct ionale (
n
)
nN
nu converge n topologia slaba din C
[a, b]
catre funct ionala I(f) =
_
b
a
f(x)dx.
P 5.7 Sa se arate ca sirul funct ionalelor (I
m
)
mN
, (J
m
)
mN
, (K
m
)
mN
de-
nite prin schema de aplicare practica a formulei trapezului, Simpson, respectiv
dreptunghiului converge punctual catre funct ionala I.
A
P 5.8 Daca (p
k
)
kN
este un sir de polinoame ortogonale monice n intervalul I cu
ponderea (x), p
n
(x) = x
n
+
n1
j=0
a
j
x
j
atunci coecient ii a
0
, a
1
, . . . , a
n1
satifac
sistemul algebric de ecuat ii liniare
_
_
_
_
_
0

1
. . .
n1
1

2
. . .
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
n1

n
. . .
2n2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
0
a
1
.
.
.
a
n1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
n+1
.
.
.
2n1
_
_
_
_
_
,
unde
k
=
_
I
(x)x
k
dx.
R. Pentru k 0, 1, . . . , n 1 au loc relat iile
0 =
_
I
p
n
(x)x
k
dx =
n+k
+
n1
j=0
a
j
j+k
.
P 5.9 Sa se deduca formula de integrare numerica Gauss-Hermite
_

e
x
2
f(x)dx =
n
j=1
A
j
f(x
j
) + R(f),
unde x
1
, . . . , x
n
sunt radacinile polinomului lui Hermite H
n
(x) iar A
i
=
2
n1
n!
n
2
H
2
n1
(x
i
)
.
R. Polinoamele lui Hermite sunt ortogonale n R cu ponderea e
x
2
, coecientul
termenului dominant a lui H
k
este a
k
= 2
k
iar d
2
k
= 2
k
k!
.
Potrivit Teoremei 5.12.4
A
i
=
a
n
d
2
n1
a
n1
Q
t
n
(x
i
)Q
n1
(x
i
)
=
2
n
2
n1
(n 1)!
2
n1
H
t
n
(x
i
)H
n1
(x
i
)
si se t ine seama de egalitatea H
t
n
(x) = 2nH
n1
(x).
P 5.10 Sa se deduca formula de integrare numerica Gauss-Laguerre
_

0
e
x
f(x)dx =
n
j=1
A
j
f(x
j
) + R(f),
unde x
1
, . . . , x
n
sunt radacinile polinomului lui Laguerre L
n
(x) = L
<0>
n
(x) iar
A
i
=
[(n1)!]
2
L
n1
(x
i
)L
n
(x
i
)
.
R. Polinoamele lui Laguerre L
n
(x) sunt ortogonale n (0, ) cu ponderea e
x
,
coecientul termenului dominant a lui L
k
este a
k
= (1)
k
iar d
2
k
= k!(k + 1) =
(k!)
2
.
A
i
=
a
n
d
2
n1
a
n1
Q
t
n
(x
i
)Q
n1
(x
i
)
=
[(n 1)!]
2
L
t
n
(x
i
)L
n1
(x
i
)
.
P 5.11 Sa se arate ca sirul polinoamelor (Q
n
)
nN
denit prin formulele de recurent a
Q
0
(x) = 1
Q
1
(x) = 2x
Q
n+1
(x) = 2xQ
n
(x) Q
n1
(x)
deneste un sir de polinoame ortogonale n [1, 1] cu ponderea (x) =
1 x
2
.
R. Fie x [1, 1] xat. Interpret and formula de recurent a ca o ecuat ie cu
diferent e, ecuat ia caracteristica r
2
2xr + 1 = 0 are solut iile r = x i
1 x
2
.
Pentru x = cos t, se deduce Q
n
(x) = C
1
cos nt + C
2
sin nt. Condit iile init iale
conduc la C
1
= 1 si C
2
=
cos t
sin t
, de unde Q
n
(x) =
sin (n+1)t
sin t
. Pentru k ,= n rezult a
_
1
1
1 x
2
Q
n
(x)Q
k
(x)dx =
_

0
sin (n + 1)t sin (k + 1)tdt = 0.
P 5.12 Fie

P
n
= P P
n
: P(x) = x
n
+ a
1
x
n1
+ . . . + a
na
x + a
n
; P R[X].
Sa se arate ca:
1.
inf
P
P
n
sup
x[1,1]
[P(x)[ = sup
x[1,1]
[
1
2
n1
T
n
(x)[ =
1
2
n1
.
2.
inf
P
P
n
_
1
1
P
2
(x)dx =
_
1
1
L
2
n
(x)dx =
2
2n + 1
,
unde L
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x
2
1)
n
]
(n)
.
R. 1. sup
x[1,1]
[
1
2
n1
T
n
(x)[ =
1
2
n1
. Presupun and prin absurd ca exista P

P
n
astfel nc at sup
x[1,1]
[P(x)[ <
1
2
n1
funct ia R(x) = P(x)
1
2
n1
T
n
(x) P
n1
va
avea n r adacini situate n intervalele [x
k
, x
k+1
], k 0, . . . , n 1, unde x
k
=
cos
kx
n
. R(x
k
) = P(x
k
)
(1)
k
2
n1
.
A
2. Orice polinomP

P
n
se poate reprezenta sub forma P(x) =
n1
k=0
a
k
L
k
(x)+
L
n
(x), a
0
, . . . , a
n1
R. T in and seama de ortogonalitatea polinoamelor lui Leg-
endre, are loc egalitatea
_
1
1
P
2
(x)dx =
_
1
1
L
2
n
(x)dx +
n1
k=0
a
2
k
_
1
1
L
2
k
(x)dx.
x
e
x
1
=
k=0
B
k
k!
x
k
,
unde B
k
, k N sunt numerele lui Bernoulli.
_
1
0
B
n
(x)B
m
(x)dx = (1)
n1
m!n!
(m + n)!
B
m+n
.
R. Se fac integrari prin p art i si se t ine seama de egalilasile B
n
(1) = B
n
(0), n 2
si B
1
(1) =
1
2
, B
1
(0) =
1
2
.
Capitolul 6
Metoda celor mai mici patrate
Problema aproxim arii unei funct ii printr-o alta funct ie dintr-o clas a conven-
abila prin metoda celor mai mici p atrate este prezentata n mai multe ipostaze.
6.1 Construirea unei funct ii de aproximare
prin metoda celor mai mici patrate
Cazul discret. Relu am problema aproxim arii unei funct ii cunoscut a prin
valorile y
1
, y
2
, . . . , y
n
date respectiv n punctele x
1
, x
2
, . . . , x
n
, distincte doua c ate
dou a.
Pentru n mare, aproximat ia data de o funct ie de interpolare este improprie
utiliz arii n cazul n care intereseaza expresia funct iei obt inute. Un alt mod de
aproximare este furnizat de metoda celor mai mici patrate.
Fie m N, m < n. O funct ie F(x, c
1
, . . . , c
m
), xat a de parametrii c
1
, . . . , c
m
reprezint a o aproximat ie construita prin metoda celor mai mici p atrate daca
n
k=1
[F(x
k
, c
1
, . . . , c
m
) y
k
]
2
=
= inf
n
k=1
[F(x
k
,
1
, . . . ,
m
) y
k
]
2
:
1
, . . . ,
m
R
Ansamblul format din parametrii (c
1
, . . . , c
m
) deneste un punct de minim al
funct iei
(
1
, . . . ,
m
) =
n
k=1
[F(x
k
,
1
, . . . ,
m
) y
k
]
2
, (6.1)
153
154 CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE
si este o solut ie a sistemului algebric (condit ia necesar a de optimalitate)
i
= 0, i = 1, 2, . . . , m. (6.2)
Studiem cazul liniar. Fie
1
(x), . . . ,
m
(x) funct ii liniar independente si
F(x,
1
, . . . ,
m
) =
1
1
(x) + . . . +
m
m
(x).
In acest caz, sistemul (6.2) devine un sistem algebric de m ecuat ii liniare cu m

necunoscute
i
(c
1
, . . . , c
m
) = 2
n
k=1
[c
1
1
(x
k
) + . . . + c
m
m
(x
k
) y
k
]
i
(x
k
) = 0, (6.3)
i = 1, 2, . . . , m.
Utiliz and notat iile
a
i,j
=
n
k=1
i
(x
k
)
j
(x
k
) b
i
=
n
k=1
y
k
i
(x
k
) (6.4)
sistemul (6.3) se scrie
m
j=1
a
i,j
c
j
= b
i
i = 1, 2, . . . , m. (6.5)
Matricea (a
i,j
)
1i,jm
a coecient ilor dat i de formula (6.4) se numeste matricea
Gram asociat a problemei de aproximare prin metoda celor mai mici p atrate con-
siderat a.
Astfel pentru obt inerea aproximat iei dorite trebuie parcursi urm atorii pasi:
1. Se alege m N
si funct iile liniar independente

1
(x), . . . ,
m
(x).
2. Se calculeaz a, conform formulelor (6.4) coecient ii (a
i,j
)
1i,jm
si (b
i
)
1im
.
3. Se rezolv a sistemul algebric de ecuat ii liniare (6.5), rezult and coecient ii
c
1
, c
2
, . . . , c
m
.
4. Se formeaz a funct ia de aproximare
F(x, c
1
, . . . , c
m
) = c
1
1
(x) + . . . + c
m
m
(x).
6.1. DETERMINAREA UNEI FUNCT II DE APROXIMARE 155
Expresia funct iei de aproximare poate pus sub o form a matriceal a. Fie matricele
U si Y denite prin
U =
_
_
_
_
1
(x
1
)
1
(x
2
) . . .
1
(x
n
)
2
(x
1
)
2
(x
2
) . . .
2
(x
n
)
. . . . . . . . . . . .
m
(x
1
)
m
(x
2
) . . .
m
(x
n
)
_
_
_
_
Y =
_
_
_
_
y
1
y
2
. . .
y
n
_
_
_
_
.
Prin calcul direct obt inem egalit at ile matriceale
U U
T
= (
n
k=1
i
(x
k
)
j
(x
k
))
1i,jm
= (a
i,j
)
1i,jm
si
U Y = (
n
k=1
i
(x
k
)y
k
)
1im
= (b
i
)
1im
.
Sistemul (6.5) se poate scrie
U U
T
_
_
c
1
. . .
c
m
_
_
= U Y ;
de unde
_
_
c
1
. . .
c
m
_
_
= (U U
T
)
1
U Y,
iar expresia funct iei de aproximare este
F(x) =< (U U
T
)
1
U Y,
_
_
1
(x)
. . .
m
(x)
_
_
>,
unde prin < , > s-a notat produsul scalar din R
n
.
Fie vectorii
u
i
=
_
_
_
_
_
i
(x
1
)
i
(x
2
)
.
.
.
i
(x
n
)
_
_
_
_
_
R
n
i 1, . . . , m.
ATRATE
Teorema 6.1.1 Daca vectorii u
1
, . . . , u
m
sunt liniar independent i atunci ma-
tricea sistemului algebric de ecuat ii liniare (6.5) este nesingulara.
Demonstrat ia 1. Aplic and vectorilor liniar independent i u
1
, . . . , u
m
procedeul
de ortogonalizare Gram - Schmidt obt inem vectorii
v
i
=
m
p=1
i,p
u
p
= [u
1
. . . u
m
]
_
_
_
i,1
.
.
.
i,m
_
_
_
, i 1, . . . , m,
astfel nc at v
T
i
v
j
=
i,j
, i, j 1, . . . , m, unde
i,j
reprezint a simbolul lui Kro-
necker. Ansamblul acestor relat ii se poate scrie matriceal
V = [v
1
. . . v
m
] = [u
1
. . . u
m
] = U
T
unde =
_
_
_
1,1
. . .
m,1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1,m
. . .
m,m
_
_
_
.
Datorit a condit iilor de ortogonalitate V
T
V = I
m
. Pe de alta parte V
T
V =
T
UU
T
.

In consecint a [
T
UU
T
[ = [[
2
[UU
T
[ = 1, deci [UU
T
[ ,= 0.
Demonstrat ia 2. Matricea UU
T
este simetrica si pozitiv a. Este sucient s a se
arate ca este strict pozitiv a, caz n care UU
T
c = 0 c = 0.
Liniar independent a liniilor lui U, adica a coloanelor lui U
T
se exprima prin
m
i=0
c
i
u
T
i
= 0 c = (c
1
. . . c
m
)
T
= 0
sau
_
U
T
c = 0 c = 0
_

_
c ,= 0 U
T
c ,= 0
_
.
Prin urmare < UU
T
c, c >= |U
T
c|
2
2
> 0, c R
m
, c ,= 0.
Are loc si proprietatea reciproca, daca matricea UU
T
este nesingulara, deci
strict pozitiv a, atunci liniile lui U sunt liniar independente.

Intr-adev ar, daca
U
T
c = 0 atunci UU
T
c = 0 si n consecint a c = 0.
Utiliz and notat iile introduse, problema init ial a se poate reformula prin
() = |y U
T
|
2
2
min (6.6)
Aceast a forma conduce la dezvoltarea rezolv arii sistemelor algebrice de ecuat ii
liniare n sensul celor mai mici patrate.
6.1. DETERMINAREA UNEI FUNCT II DE APROXIMARE 157
Cazul neliniar.
Introducem notat iile r
k
(
1
, . . . ,
m
) = F(x
k
,
1
, . . . ,
m
) y
k
, k = 1, 2, . . . , n.
Rescriem funct ionala de minimizat (6.1) sub forma
f() =
1
2
() =
1
2
n
i=1
r
2
i
() =
1
2
[[r()|
2
2
,
unde
=
_
_
_
1
.
.
.
m
_
_
_
r() =
_
_
_
r
1
()
.
.
.
r
n
()
_
_
_
.
Pentru nceput s a calculam gradientul si hessianul funct iei f()
f
t
() =
_
_
_
f()
1
.
.
.
f()
m
_
_
_
, H() =
_
_
_
_
2
f()
2
1
. . .

2
f()
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2
f()
m
. . .

2
f()
2
m
_
_
_
_
.
In acest scop not am

J() =
_
_
_
r
1
()
1
. . .
r
1
()
m
.
.
.
.
.
.
.
.
.
r
n
()
1
. . .
r
n
()
m
_
_
_
, r
tt
k
() =
_
_
_
_
2
r
k
()
2
1
. . .

2
r
k
()
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2
r
k
()
m
. . .

2
r
k
()
2
m
_
_
_
_
,
k = 1, 2, . . . , n.
Din
f()
k
=
n
i=1
r
i
()
r
i
()
k
rezult a
f
t
() = J
T
()r(),
iar din
f
2
()
k
=
n
i=1
(
r
i
()
j
r
i
()
k
+ r
i
()
2
r
i
()
k
rezult a
H() = J
T
()J() +
n
i=1
r
i
()r
tt
i
().
Rezolvarea sistemului algebric de ecuat ii neliniare f
t
() = 0, (6.2), prin
metoda Newton-Kantorovici conduce la sirul de aproximat ii
(k+1)
=
(k)
[H(
(k)
)]
1
f
t
(
(k)
), k N, (6.7)
ATRATE
si este cunoscut a sub numele de metoda Gauss-Newton.
Utilizarea metodei gradientului pentru minimizarea funct iei f() conduce la
Sirul de aproximat ii
(k+1)
=
(k)
k
f
t
(
(k)
), k N. (6.8)
Metoda Levenberg-Marquardt este o combinat ie empiric a a formulelor (6.7)
si (6.8)
(k+1)
=
(k)
[H(
(k)
) +
k
diagH(
(k)
)]
1
f
t
(
(k)
), k N. (6.9)
Cazul continuu. Fie I R un interval, C(I) o funct ie pondere, (x) >
0, x I.

In C(I) se deneste produsul scalar
< f, g >=
_
I
(x)f(x)g(x)dx.
D andu-se (p
k
)
kN
un sir de funct ii (polinoame) ortogonale n intervalul I cu pon-
derea , num arul n N si f C(I), se pune problema determinarii funct iei
(x) =
n
k=0
c
k
p
k
(x) care minimizeaza funct ionala
|f |
2
2
=< f , f > .
Calcul am
(c
0
, c
1
, . . . , c
n
) = |f |
2
2
=< f
n
k=0
c
k
p
k
, f
n
k=0
c
k
p
k
>=
=< f, f > 2
n
k=0
c
k
< f, p
k
> +
n
k=0
c
2
k
 .
Condit iile de optimalitate sunt
1
2
c
i
= < f, p
i
> +c
i
= 0, i = 0, 1, . . . , n.
Astfel c
i
=
<f,p
i
>

si (x) =
n
k=0
<f,p
k
>

p
k
. Utiliz and acest rezultat, avem
|f |
2
2
=< f, f >
n
k=0
< f, p
k
>
2

=< f, f > < , >= (6.10)
= |f|
2
2
||
2
2
,
relat ie ce aminteste de teorema lui Pitagora.
6.2. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE 159
Teorema 6.1.2 Daca I = [a, b] este un interval compact si (p
k
)
kN
este un sir
de polinoame ortogonale atunci are loc egalitatea lui Parceval
k=0
< f, p
k
>
2

= |f|
2
2
.
Demonstrat ie. Din (6.10) rezult a convergent a seriei
k=0
<f,p
k
>
2

.
Potrivit Teoremei Weierstass, pentru orice f C[a, b] si orice > 0 exist a un
polinom P astfel nc at [f(x) P(x)[ < , x [a, b]. Atunci
|f P|
2
2
=
_
b
a
(x)(f(x) P(x))
2
dx < C
2
,
unde C =
_
b
a
(x)dx.
Dac a n este gradul polinomului P, atunci din denit ia elementului de aproxi-
mare de gradul n, construit prin metoda celor mai mici p atrate, rezulta
|f |
2
2
|f P|
2
2
< C
2
si t inand cont de (6.10),
0 |f|
2
2
k=0
< f, p
k
>
2

< C
2
,
adic a lim
n
n
k=0
<f,p
k
>
2

= |f|
2
2
.
Teorema anterioara sugereaz a ideea determin arii lui n. Pentru > 0 dat, n se
determin a astfel ncat s a e satisf acuta inegalitatea |f|
2
2
n
k=0
<f,p
k
>
2

< .
6.2 Polinom trigonometric de aproximare
construit prin metoda celor mai mici patrate
Fie C
2
spat iul liniar al funct iilor continue, periodice, cu periada 2 si
T
m
= T(x) =

0
2
+
m
j=1
(
j
cos jx +
j
sin jx) :
0
,
1
, . . . ,
n
,
1
. . . ,
m
R
mult imea polinoamelor trigonometrice de grad m.
ATRATE
Pentru o funct ie f C
2
determin am un polinom trigonometric de grad m,
T
0
(x) =
a
0
2
+
m
j=1
(a
j
cos jx + b
j
sin jx)
astfel nc at
_
2
0
[T
0
(x) f(x)]
2
dx = inf
_
2
0
[T
(
x) f(x)]
2
dx : T T
m
.
Funct iile
p
0
(x) = 1, p
2j
(x) = cos jx, p
2j1
(x) = sin jx, j N
formeaz a un sir de funct ii ortogonale n C

2
.
Utiliz and rezultatele sect iunii anterioare, se obt ine
a
0
2
= c
0
=
<f,p
0
>

=
1
2
_
2
0
f(x)dx,
a
j
= c
2j
=
<f,p
2j
>

=
1
_
2
0
f(x) cos jxdx,
b
j
= c
2j1
=
<f,p
2j1
>

=
1
_
2
0
f(x) sin jxdx,
j N
.
Astfel polinomul trigonometric de aproximare construit prin metoda celor mai
mici p atrate coincide cu polinomul trigonometric ce rezult a n urma trunchierii
seriei Fourier atasat funct iei f.
P 6.1 Dandu-se punctele P
i
(x
i
, y
i
), i 1, 2, . . . , n, sa se determine dreapta
care minimizeaza suma patratelor distant elor de la punctul P
i
la .
R. Aleg and parametrii:
d distant a de la origine la dreapta ;
unghiul format de perpendiculara din origine pe dreapta cu semiaxa
pozitiv a a axei Ox
6.2. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE 161
ecuat ia dreptei este
x cos + y sin d = 0.
Problema de optimizare devine
min
,d
n
i=1
(x
i
cos + y
i
sin d)
2
.
Condit iile de optimalitate conduc la sistemul algebric neliniar
_
_
_
(
n
i=0
x
i
y
i
) cos 2 +
1
2
(
n
i=0
(y
2
i
x
2
i
)) sin 2+
+d (
n
i=0
x
i
) sin d (
n
i=0
y
i
) cos = 0
(
n
i=0
x
i
) cos + (
n
i=0
y
i
) sin nd = 0.
P 6.2 Fie f C[0, 1]. Sa se puna n evident a matricea Gram corespunzatoare
sistemului algebric de ecuat ii liniare ce rezulta n cazul n care elementul de aprox-
imare construit prin metoda celor mai mici patrate are forma (x) =
n
k=0
c
k
x
k
.
P 6.3 Fie f(x) = 2x 1 si > 0. Utilizand metoda celor mai mici patrate sa
se determine funct ia de aproximare q(x) =
n
k=0
a
k
cos kx astfel ncat sa e
satisfacuta condit ia
_
1
0
[f(x) q(x)]
2
dx < .
R. Fie q
k
(x) = cos kx, k 0, 1, . . . , n. Au loc egalit at ile
_
1
0
q
0
(x)
2
dx = 1,
_
1
0
q
1
(x)
2
dx =
1
2
, k 1, 2, . . . , n,
_
1
0
q
k
(x)q
j
(x)dx = 0.
Metoda celor mai mici patrate d a
a
0
=
_
1
0
f(x)q
0
(x)dx, a
k
= 2
_
1
0
f(x)q
k
(x)dx, k 1, 2, . . . , n.
Inegalitatea
_
1
0
[f(x) q(x)]
2
dx =
1
3
a
2
0
1
2
n
k=1
a
2
k
<
serveste la determinarea lui n.
ATRATE
Capitolul 7
Transformarea Fourier discreta
Not am prin C
n
mult imea sirurilor de numere complexe, periodice cu perioada
n :
C
n
= x = (x
k
)
kZ
: x
k
C, x
k
= x
k+n
, k Z.
Un sir x C
n
este determinat de elementele x
0
, x
1
, . . . , x
n1
, restul elementelor
se obt in prin periodicitate. Se va folosi notat ia x = (x
k
)
0kn1
C
n
.
7.1 Transformata Fourier discreta
Transformarea Fourier discreta (TFD) este un operator liniar F : C
n
C
n
denit prin
y = F(x), x = (x
k
)
0kn1
y = (y
k
)
0kn1
y
k
=
n1
j=0
x
j
w
kj
0 k n 1, (7.1)
unde w = e
i
2
n
. Sirul y se numeste transformata Fourier discret a a sirului x.
Transforma Fourier discreta inversa. Presupunem ca n relat iile (7.2)
este cunoscuta transformata Fourier discret a (sirul imagine) y =
(y
k
)
0kn1
si vom determina sirul original x = (x
k
)
0kn1
.
Inmult ind relat iile (7.2), respectiv cu w

kp
, k = 0, 1, . . . , n 1 si adunand
obt inem
n1
k=0
y
k
w
kp
=
n1
j=0
x
j
n1
k=0
w
k(pj)
163
164 CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRET
A
si folosind (8.8) rezulta
x
p
=
1
n
n1
k=0
y
k
w
kp
.
Teorema 7.1.1 Daca n = 2
m
si x = (x
j
)
jZ
este un sir periodic, cu perioada n,
de numere reale, atunci y
nk
= y
k
, k 0, . . . , n 1, unde y = F
n
(x) = (y
k
)
jZ
si y
k
este conjugatul lui y
k
.
Demonstrat ie. Fie k 0, 1, . . . ,
n
2
. Atunci
y
nk
=
n1
j=0
x
j
w
(nk)j
=
n1
j=0
x
j
w
kj
= y
k
.
Astfel TFD a unui sir de numere reale x = (x
j
)
jZ
cu periada n = 2
m
este
denit de
n
2
+ 1 = 2
m1
+ 1 numere complexe y
0
, y
1
, . . . , y
n
2
.
Teorema 7.1.2 Daca x = (x
k
)
kZ
si y = (y
k
)
kZ
sunt doua siruri din C
n
avand
transformatele Fourier discrete sirurile X = (X
k
)
kZ
= F
n
(x) si respectiv Y =
(Y
k
)
kZ
atunci au loc egalitat ile
n1
k=0
x
k
y
k
= n
n1
k=0
X
k
Y
k
,
n1
k=0
[x
k
[
2
= n
n1
k=0
[X
k
[
2
.
Demonstrat ie. Prima relat ie rezulta din
n1
k=0
X
k
Y
k
=
n1
k=0
X
k
n1
j=0
y
j
w
jk
= n
n1
j=0
y
j
1
n
n1
k=0
X
k
w
jk
= n
n1
j=0
x
j
y
j
.
A doua relat ie rezult a din prima pentru y = x.
Produsul de convolut ie.
1
Dac a x, y C
n
atunci produsul lor de convolut ie
z = x y este sirul z = (z
k
)
kZ
denit prin
z
k
=
n1
j=0
x
j
y
kj
k Z.
Legat de produsul de convolut ie au loc urm atoarele proprietat i ale trans-
form arii Fourier discreta
1
A nu se confunda cu not iunea omonima denita la transformarea z din Cap. 1.
7.1. TRANSFORMATA FOURIER DISCRET
A 165
Teorema 7.1.3 Au loc egalitat ile:
1. F(x y) = F(x) F(y);
2. F
1
(x y) = nF
1
(x) F
1
(y);
3. F(x) F(y) = nF(x y).
Demonstrat ie. Fie x = (x
k
)
kZ
, y = (y
k
)
kZ
C
n
.
1. Dac a
F(x) = X = (X
k
)
kZ
F(y) = Y = (Y
k
)
kZ
,
u = x y = (u
k
)
kZ
F(u) = U = (U
k
)
kZ
.
atunci au loc egalit at ile
U
k
=
n1
j=0
u
j
w
kj
=
n1
j=0
(
n1
s=0
x
s
y
js
)w
kj
=
n1
s=0
x
s
w
sk
n1
j=0
y
js
w
k(js)
.
Prin schimbarea de indice l = j s suma interioar a devine
n1
j=0
y
js
w
k(js)
=
n1s
l=s
y
l
w
kl
=
1
l=s
y
l
w
kl
+
n1s
l=0
y
l
w
kl
.
T in and seama de periodicitatea sirului y si de denit ia lui w
1
l=s
y
l
w
kl
=
1
l=s
y
l+n
w
k(l+n)
=
n1
l=ns
y
l
w
kl
.
Asadar
n1
j=0
y
js
w
k(js)
=
n1
l=0
y
l
w
kl
si n consecint a
U
k
=
n1
s=0
x
s
w
sk
n1
l=0
y
l
w
kl
= X
k
Y
k
.
2. Proced and asem anator, daca
F
1
(x) = X = (X
k
)
kZ
F
1
(y) = Y = (Y
k
)
kZ
,
u = x y = (u
k
)
kZ
F
1
(u) = U = (U
k
)
kZ
.
U
k
=
1
n
n1
j=0
u
j
w
kj
=
1
n
n1
j=0
(
n1
s=0
x
s
y
js
)w
kj
=
1
n
n1
s=0
x
s
w
sk
n1
j=0
y
js
w
k(js)
=
A
= n(
1
n
n1
s=0
x
s
w
sk
)(
1
n
n1
l=0
y
l
w
kl
) = nX
k
Y
k
.
3. Dac a
F(x) = X = (X
k
)
kZ
F(y) = Y = (Y
k
)
kZ
,
u = xy = (x
k
y
k
)
kZ
F(u) = U = (U
k
)
kZ
.
(X Y )
k
=
n1
j=0
X
j
Y
kj
=
n1
j=0
(
n1
s=0
x
s
w
js
)Y
kj
=
n1
s=0
x
s
w
sk
n1
j=0
Y
kj
w
s(kj)
.
Prin schimbarea de indice l = k j suma interioar a devine
n1
j=0
Y
kj
w
s(kj)
=
k
l=k+1n
Y
l
w
sl
=
1
l=k+1n
Y
l
w
sl
+
k
l=0
Y
l
w
sl
.
T in and seama de periodicitatea sirului Y si de denit ia lui w
1
l=k+1n
Y
l
w
sl
=
1
l=k+1n
Y
l+n
w
s(l+n)
=
n1
l=k+1
Y
l
w
sl
.
Asadar
n1
j=0
Y
kj
w
s(kj)
=
n1
l=0
Y
l
w
sl
= ny
s
si n consecint a
(X Y )
k
= n
n1
s=0
x
s
y
y
w
sk
= n
n1
s=0
u
s
w
sk
= nU
k
.
7.2 Algoritmul transformarii Fourier discreta rapida
Fie n = 2
m
si pentru simplicarea expunerii alegem m = 3. Dac a k, j
0, 1, . . . , 2
m
1 = 7 atunci au loc reprezentarile k = k
2
2
2
+ k
1
2 + k
0
, j =
j
2
2
2
+ j
1
2 + j
0
unde k
0
, k
1
, k
2
, j
0
, j
1
, j
2
sunt cifre binare. Folosim notat iile y
k
=
y(k
2
, k
1
, k
0
) si x
j
= x(j
2
, j
1
, j
0
).
Transformarea Fourier discret a a sirului x devine
y
k
= y(k
2
, k
1
, k
0
) =
7
j=0
x
j
w
kj
=
1
j
0
=0
1
j
1
=0
1
j
2
=0
w
k(j
2
2
2
+j
1
2+j
0
)
x(j
2
, j
1
, j
0
) =
=
1
j
0
=0
w
kj
0
1
j
1
=0
w
2kj
1
1
j
2
=0
x
j
w
2
2
kj
2
x(j
2
, j
1
, j
0
).
7.2. ALGORITMUL TRANSFORM
ARII FOURIER DISCRET
A RAPID
A 167
Observ and c a w
2
2
kj
2
= w
4k
0
j
2
, w
2kj
1
= w
2(2k
1
+k
0
)j
1
, w
kj
0
= w
(4k
2
+2k
1
+k
0
)j
0
suma interioar a este
1
j
2
=0
x(j
2
, j
1
, j
0
)w
2
2
kj
2
=
1
j
2
=0
x(j
2
, j
1
, j
0
)w
4k
0
j
2
= x
1
(k
0
, j
1
, j
0
).
Rezult a
y
k
= y(k
2
, k
1
, k
0
) =
1
j
0
=0
w
kj
0
1
j
1
=0
w
2(2k
1
+k
0
)j
1
x
1
(k
0
, j
1
, j
0
).
Dac a notam x
2
(k
0
, k
1
, j
0
) =
1
j
1
=0
w
2(2k
1
+k
0
)j
1
x
1
(k
0
, j
1
, j
0
) atunci, n nal, avem
y
k
= y(k
2
, k
1
, k
0
) =
1
j
0
=0
w
kj
0
x
2
(k
0
, k
1
, j
0
) =
=
1
j
0
=0
w
(4k
2
+2k
1
+k
0
)j
0
x
2
(k
0
, k
1
, j
0
) = x
3
(k
0
, k
1
, k
2
).
In consecint a, pentru calculul transform arii Fourier discreta, n loc s a calcul am

succesiv elementele sirului y = (y
k
)
k
, calcul am coloanele tabelului
x
0
= x(0, 0, 0) x
1
(0, 0, 0) x
2
(0, 0, 0) x
3
(0, 0, 0) = y(0, 0, 0) = y
0
x
1
= x(0, 0, 1) x
1
(0, 0, 1) x
2
(0, 0, 1) x
3
(0, 0, 1) = y(1, 0, 0) = y
4
x
2
= x(0, 1, 0) x
1
(0, 1, 0) x
2
(0, 1, 0) x
3
(0, 1, 0) = y(0, 1, 0) = y
2
x
3
= x(0, 1, 1) x
1
(0, 1, 1) x
2
(0, 1, 1) x
3
(0, 1, 1) = y(1, 1, 0) = y
6
x
4
= x(1, 0, 0) x
1
(1, 0, 0) x
2
(1, 0, 0) x
3
(1, 0, 0) = y(0, 0, 1) = y
1
x
5
= x(1, 0, 1) x
1
(1, 0, 1) x
2
(1, 0, 1) x
3
(1, 0, 1) = y(1, 0, 1) = y
5
x
6
= x(1, 1, 0) x
1
(1, 1, 0) x
2
(1, 1, 0) x
3
(1, 1, 0) = y(0, 1, 1) = y
3
x
7
= x(1, 1, 1) x
1
(1, 1, 1) x
2
(1, 1, 1) x
3
(1, 1, 1) = y(1, 1, 1) = y
7
Astfel numarul adunarilor efectuate este 8 3 sau nm = nlog
2
n, n cazul general,
fat a de 88, respectiv n
2
, adun ari necesare calcularii succesive a elementelor sirului
y.
A
7.3 Aplicat ii ale transformatei Fourier discreta
7.3.1 Calculul coecient ilor Fourier
Fie f C
2
, o funct ie continu a si periodic a de perioad a 2.. Dac a are loc
dezvoltarea n serie Fourier
f(x) =
a
0
2
+
k=1
(a
k
cos kx + b
k
sin kx) =
kZ
c
k
e
ikx
(7.2)
cu coecient ii
a
0
=
1
_
2
0
f(x)dx a
k
=
1
_
2
0
f(x) cos kxdx b
k
=
1
_
2
0
f(x) sin kxdx
pentru k N
, atunci
c
k
=
a
k
ib
k
2
=
1
2
_
2
0
f(x)e
ikx
dx, c
k
= c
k
, k N. (7.3)
Aproxim am integrala din (7.3) prin formula trapezelor. Daca n N
este
parametrul de discretizare atunci se obt ine
c
k

1
2
2
2n
[f(0) + 2
n1
j=1
f(
2
n
j)e
ik(
2
n
j)
+ f(2)e
ik2
].
Datorit a periodicit at ii funct iilor f si e
z
, din relat ia de mai sus deducem
c
k

1
n
n1
j=0
f(
2
n
j)e
ik(
2
n
j)
=
1
n
n1
j=0
f(
2
n
j)w
jk
. (7.4)
Astfel, sirul c = (c
k
)
0kn1
este aproximat de
1
n
F
n
(y), unde y = (y
j
)
0jn1
, y
j
=
f(
2
n
j).
Se observa c a membrul drept din (7.4) coincide cu formula coecient ilor poli-
nomului trigonometric de interpolare a funct iei f, (8.5) sau (8.9) dupa cum n este
impar sau par.
Prin urmare, calculand primii n termeni a dezvolt arii Fourier (7.2) cu aju-
torul formulei trapezelor cu parametrul de discretizare n obt inem totodat a si
coecient ii polinomul trigonometric de interpolare a funct iei, n nodurile
2
n
j, 0
j n 1.
Exist a o alta legatura ntre coecient ii Fourier ale unei funct ii si transformata
Fourier discret a a sirului valorilor ei pe o mult ime echidistant a de noduri.
7.3. APLICAT II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRET
A 169
Teorema 7.3.1 Fie n N
. Daca
f(t) =
a
0
2
+
j=1
(a
j
cos jt + b
j
sin jt) =
jZ
c
j
e
ijt
,
cu c
j
=
a
j
b
j
2
, c
j
= c
j
, j N si
y = F
n
(x), unde x C
n
, x = (x
j
)
0jn1
, x
j
= f(j
2
n
),
atunci
y
k
= n
_
c
k
+
s=1
(c
k+sn
+ c
ksn
)
_
, k 0, 1, . . . , n 1.
Demonstrat ie. Din nou, notam t
j
= j
2
n
, j 0, 1 . . . , n 1 si w = e
i
2
n
.
Atunci
x
j
= f(t
j
) =
Z
c
e
it
j
=
Z
c
w
j
de unde se obt ine
y
k
=
n1
j=0
x
j
w
kj
=
n1
j=0
_

=0
c
w
j
_
w
kj
=
=0
c
n1
j=0
w
(k)j
.
Dac a k este multiplu de n atunci suma interioar a este n, iar n caz contrar 0.
Pentru k = sn se gaseste
y
k
= n
sZ
c
k+sn
= n
_
c
k
+
s=1
(c
k+sn
+ c
ksn
)
_
.
7.3.2 Calculul coecient ilor Laurent
Dac a f este o funct ie olomorf a n discul unitate av and pe 0 ca punct singular
izolat, atunci are loc dezvoltarea Laurent
f(z) =
kZ
a
k
z
k
unde
a
k
=
1
2i
_
[[=1
f()
k+1
d =
1
2
_
2
0
f(e
ix
)e
ikx
dx.
A
Calcul and integrala de mai sus cu formula trapezelor deducem
a
k

1
2
2
2n
[f(1) + 2
n1
j=1
f(e
i
2
n
j
)e
ik(
2
n
j)
+ f(e
i2
)e
ik2
].
Periodicitatea funct iei e
z
implic a
a
k

1
n
n1
j=0
f(e
i
2
n
j
)e
ik(
2
n
j)
=
1
n
n1
j=0
f(e
i
2
n
j
)w
jk
. (7.5)
Prin urmare, sirul a = (a
k
)
0kn1
este aproximat de
1
n
F
n
(y), unde y = (y
j
)
0jn1
, y
j
=
f(e
i
2
n
j
).
Partea principala a dezvoltarii Laurent a funct iei f(z) calculat a este a
1
=
a
n1
, a
2
= a
n2
, . . . , a
(n1)
= a
1
.
7.3.3 Determinarea funct iei analitice cunoscand partea reala
Fie D C un domeniu care cont ine discul unitate si u(x, y) partea reala
a unei funct ii analitice f(z), z = x + iy. Se cere determinarea p art ii imaginare
v(x, y) a lui f(z), cu v(0, 0) = 0.
Denim (t) = u(cos t, sin t) = u(e
it
) si dac a dezvoltarea Fourier a funct iei
(t) este
(t) =
a
0
2
+
k=1
(a
k
cos kx + b
k
sin kx) =
=
a
0
2
+
k=1
(a
k
e
ikt
+ e
ikt
2
+ b
k
e
ikt
e
ikt
2i
) =
a
0
2
+
k=1
(
a
k
ib
k
2
e
ikt
+
a
k
+ ib
k
2
e
ikt
) =
kZ
c
k
e
ikt
,
cu c
0
=
a
0
2
R, c
k
=
a
k
ib
k
2
, c
k
= c
k
, k N
.
Atunci f(z) = c
0
+ 2
k=1
c
k
z
k
.

Intr-adev ar, din f(e
it
) = c
0
+ 2
k=1
c
k
e
ikt
g asim
1f(e
it
) =
f(e
it
) + f(e
it
)
2
= c
0
+
k=1
c
k
e
ikt
+
k=1
c
k
e
ikt
=
= c
0
+
k=1
c
k
e
ikt
+
k=1
c
k
e
ikt
= c
0
+
k=1
c
k
e
ikt
+
k=1
c
k
e
ikt
= (t).
7.3. APLICAT II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRET
A 171
Restrict ia p art ii imaginare la cercul unitate este
(t) = v(e
it
) = f(e
it
) =
f(e
it
) f(e
it
)
2i
=
1
i
(
k=1
c
k
e
ikt
k=1
c
k
e
ikt
) =
= i
_

k=1
c
k
e
ikt
k=1
c
k
e
ikt
_
=
k=1
(a
k
sin kt b
k
cos kt).
Astfel coecient ii Fourier a funct iei (t) sunt
d
k
=
_
_
_
ic
k
dac a k > 0
0 daca k = 0
ic
k
= ic
k
dac a k < 0
(7.6)
Operatorul (t) (t) se numeste operatorul de conjugare. Expresia inte-
gral a a acestui operator este
(t) = K()(t) =
1
2
_
2
0
(s) cot
t s
2
ds
Metoda numeric a pentru calculul funct iei const a din
1. Se xeaz a un num ar natural par n = 2m, m N
.
2. Se calculeaz a coecient ii Fourier c = (c
k
)
0kn1
a funct iei (t). Utiliz and
metoda dezvoltat a anterior,
c =
1
n
F
n
()
unde = ((
2k
n
))
0kn1
.
3. Utilizand relat iile (7.6) se construieste vectorul coecient ilor Fourier a funct iei
(t)
d = (0, ic
1
, . . . , ic
m1
, ic
m1
, . . . , ic
1
)
4. Se calculeaz a valorile funct iei (t) n punctele
2k
n
, k 0, 1, . . . , n 1,
= ((
2k
n
))
0kn1
= nF
1
n
(d).
A
7.3.4 Calculul integralei Cauchy
Fie = z C : [z[ = 1 si funct ia h : C. Not am prin f : C C funct ia
denit a prin
f(z) =
1
2i
_
h()
z
d, (7.7)
numit a integrala Cauchy. Prin schimbarea de variabil a = e
it
, integrala din (7.7)
devine
f(z) =
1
2
_
2
0
h(e
it
)
1 ze
it
dt. (7.8)
Dac a [z[ < 1 atunci are loc dezvoltarea
1
1 ze
it
=
j=0
z
j
e
ijt
si (7.8) devine
f(z) =
1
2
j=0
z
j
_
2
0
h(e
it
)e
ijt
dt =
j=0
c
j
z
j
,
unde c
j
=
1
2
_
2
0
h(e
it
)e
ijt
dt.
Folosim formula trapezelor pentru calculul lui c
j
. Dac a n N
este parametrul
metodei trapezelor, atunci g asim
c
j

1
2
2
2n
_
h(1) + 2
n1
k=1
h(e
i
2
n
k
)e
ij
2
n
k
+ h(1)e
ij2
_
=
=
1
n
n1
k=0
h(e
i
2
n
k
)w
jk
,
adic a secvent a (c
0
, c
1
, . . . , c
n1
) este aproximat a de d =
1
n
F
n
(), cu = (
j
)
0jn1
,
j
=
h(e
i
2
n
j
).
In nal f(z)
n1
j=0
d
j
z
j
.
7.4 Transformarea cosinus discreta
Denit ie 7.4.1 Fie x = (x
j
)
0jn1
C
n
. Sirul y C
n
, transformata cosinus
discreta TCD a lui x, este denit prin
7.4. TRANSFORMAREA COSINUS DISCRET
A 173
y = F
c
n
(x), y = (y
k
)
0kn1
y
k
=
n1
j=0
x
j
cos (j +
1
2
)
k
n
, k 0, 1, . . . , n1.
(7.9)
Astfel TCD se poate reprezenta prin produsul matriceal
_
_
_
y
0
.
.
.
y
n1
_
_
_
=
_
_
_
a
0,0
. . . a
0,n1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1,0
. . . a
n1,n1
_
_
_
_
_
_
x
0
.
.
.
x
n1
_
_
_
,
unde a
k,j
= cos (j +
1
2
)
k
n
.
AA
T
=
_
_
_
_
_
n
n
2
.
.
.
n
2
_
_
_
_
_
(7.10)
sau
n1
j=0
a
p,j
a
q,j
=
p,q
c
p
, unde c
p
=
_
n daca p = 0
n
2
daca p > 0
Demonstrat ie. Egalit at ile
cos a + cos 2a + . . . + cos na =
sin
na
2
sin
a
2
cos
(n + 1)a
2
sin a + sin 2a + . . . + sin na =
sin
na
2
sin
a
2
sin
(n + 1)a
2
implic a
n1
j=0
cos (j +
1
2
)a =
sin na
2 sin
a
2
.
Atunci
S
p,q
=
n1
j=0
a
p,j
a
q,j
=
n1
j=0
cos (j +
1
2
)
p
n
cos (j +
1
2
)
q
n
=
=
1
2
n1
j=0
_
cos (j +
1
2
)
(p + q)
n
+ cos (j +
1
2
)
(p q)
n
_
.
A
Dac a p ,= q atunci suma de mai sus devine
S
p,q
=
1
2
_
sin (p + q)
2 sin
(p+q)
n
+
sin (p q)
2 sin
(pq)
n
_
= 0.
Dac a p = q > 0 atunci
S
p,p
=
1
2
n1
j=0
cos (j +
1
2
)
2p
n
+
n
2
=
sin 2p
4 sin
2p
n
+
n
2
=
n
2
.
Dac a p = q = 0 atunci S
0,0
= n.
Din teorema anterioara rezult a c a
A
1
= A
T
_
_
_
_
_
1
n
2
n
.
.
.
2
n
_
_
_
_
_
.
Astfel transformarea cosinus discret a invers a (TCDI) este data de
x
k
= d
k
n1
j=0
y
j
cos (k +
1
2
)
j
n
, k 0, 1, . . . , n 1,
cu d
k
=
_
1
n
dac a k = 0
2
n
dac a k > 0
.
O legatura ntre TFD si TCD
Fie x = (x
j
)
0jn1
C
n
si sirul z C
4n
denit prin
z
k
=
_
_
_
0 daca k = 0, 2, . . . , 2n, . . . , 4n 2
x
s
dac a k = 2s + 1, s = 0, 1, . . . , n 1
x
s
dac a k = 4n 1 2s, s = 0, 1, . . . , n 1
De exemplu, pentru n = 3, dac a x =
0 1 2
x
0
x
1
x
2
atunci
z =
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
0 x
0
0 x
1
0 x
2
0 x
2
0 x
1
0 x
0
A 175
Teorema 7.4.2 Cu notat iile de mai sus, primele n componente ale transformarii
Fourier discrete a sirului z coincid cu dublul transformarii cosinus discrete a
sirului x.
Demonstrat ie. Fie Z = (Z
k
)
0k4n1
TFD a sirului z. Dac a w = e
i
2
4n
= e
i

2n
atunci
Z
k
=
4n1
j=0
z
j
w
jk
=
2n1
j=0
z
2j+1
w
(2j+1)k
=
=
n1
j=0
z
2j+1
w
(2j+1)k
+
2n1
j=n
z
2j+1
w
(2j+1)k
.
Schimband, n a doua suma, indicele de sumare j = 2n 1 s si tin and seama
de denit ia sirului z, expresia de mai sus devine
Z
k
=
n1
s=0
x
s
w
(2s+1)k
+
n1
s=0
x
s
w
(4n12s)k
=
n1
s=0
x
s
(w
(2s+1)k
+ w
(2s+1)k
) =
= 2
n1
s=0
x
s
cos (s +
1
2
)
k
n
= 2y
k
, k 0, 1, . . . , n 1.
P 7.1 Corelat ia a doua siruri x, y C
n
se deneste prin
x y = z C
n
cu z
k
=
1
n
n1
j=0
x
j
y
k+j
, z = (z
k
)
0kn1
.
Sa se demonstreze egalitat ile
1. F
n
(x y) =
1
n
F
n
(x)F
n
(y);
2. F
1
n
(x y) =
1
n
F
1
n
(x)F
n
(y);
3. F
n
(x) F
n
(y) = F
n
(xy);
P 7.2 Rezolvarea unei ecuat ii integrale Fredholm de spet a a doua cu nucleu con-
volutiv.
A
Indicat ie. Fie ecuat ia integral a Fredholm de spet a a doua
x(t) +
_
b
a
N(t s)x(s)ds = f(t), t [a, b], (7.11)
unde N(t), f(t) sunt funct ii continue, date iar x(t) este funct ia necunoscuta.
Forma nucleului N(t s) atribuie ecuat iei atributul de convolutiv.
Fie n N
. Introducem notat iile: h =

ba
n
, t
k
= a+kh, t
k+1/2
= a+(k+
1
2
)h.
Ecuat ia (7.11) se mai scrie
x(t) +
n1
k=0
_
t
k+1
t
k
N(t s)x(s)ds = f(t), t [a, b],
si utilizand formula de integrare numeric a a dreptunghiului cu neglijarea restului,
g asim
u(t) + h
n1
k=0
N(t t
k+1/2
)u(t
k+1/2
) = f(t).
Neglijarea restului a impus renotarea funct iei necunoscute prin u(t). Dac a u
k+1/2
=
u(t
k+1/2
) atunci atribuind lui t, succesiv valorile t
j+1/2
obt inem sistemul algebric
de ecuat ii liniare
u
j+1/2
+ h
n1
k=0
N((j k)h)u
k+1/2
= f(t
j+1/2
), j 0, 1, . . . , n 1. (7.12)
Rezolvarea sistemului algebric (7.12) se poate face cu ajutorul transformarii
Fourier discrete.

In acest scop, denim sirurile
z = (z
k
)
0kn1
z
k
= u
k+1/2
,
= (
k
)
0kn1

k
= f
k+1/2
,
= (
k
)
0kn1

k
= N(kh).
Sistemul (7.12) se rescrie prin
z
j
+ h
n1
k=0
z
k
jk
=
j
, j 0, 1, . . . , n 1,
sau
z + h z = .
Aplic and transformarea Fourier discreta F
n
deducem
F
n
(z) + hF
n
(z)F
n
() = F
n
().
A 177
Rezult a c a
z = F
1
n
(w) unde w = (w
k
)
0kn1
, w
k
=
F
n
()
k
1 + hF
n
()
k
.
A
Capitolul 8
Interpolare prin polinoame
trigonometrice
Se numeste polinom trigonometric de grad m o funct ie de forma
t(x) = a
0
+
m
j=1
(a
j
cos jx + b
j
sin jx).
Not am prin
T
m
= T(x) =
0
+
m
j=1
(
j
cos jx +
j
sin jx) :
0
,
1
, . . . ,
n
,
1
. . . ,
m
R
mult imea polinoamelor trigonometrice de grad m.
Fie C
2
spat iul liniar al funct iilor continue, periodice, cu periada 2.

In
capitolul Metoda celor mai mici patrate s-au determinat coecient ii polinomului
trigonometric de grad m care aproximeaza cel mai bine, n sensul celor mai mici
p atrate, o funct ie f C
2
. Coecient ii obt inut i coincid cu coecient ii dezvoltarii
Fourier atasata funct iei f.
Fie f C
2
. Dup a numarul nodurilor de interpolare n deosebim cazurile:
n = 2m + 1 numar impar de noduri 0 x
0
< x
1
< . . . < x
2m
< 2.
Polinomul de interpolare va de forma
t(x) =
a
0
2
+
m
j=1
(a
j
cos jx + b
j
sin jx).
179
180 CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE
n = 2m num ar par de noduri 0 x
0
< x
1
< . . . < x
2m1
< 2.
Polinomul de interpolare va de forma
t(x) =
a
0
2
+
m1
j=1
(a
j
cos jx + b
j
sin jx) +
a
m
2
cos mx.
In ecare caz coecient ii se determina din condit iile de interpolare

t(x
j
) = y
j
j 0, 1, . . . , n 1.
8.1 Interpolare trigonometrica pe noduri oare-
care
Cazul cu numar impar de noduri
Teorema 8.1.1 Funct iile
1, cos x, cos 2x, . . . , cos mx, sin x, sin 2x, . . . , sin mx
formeaza un sistem Cebsev n intervalul (, ].
Demonstrat ie. Fie un sistem de 2m + 1 puncte 0 x
0
< x
1
< . . . < x
2m
< 2
si determinantul
D = D(x
0
, x
1
, . . . , x
2m
) =
cos mx
0
. . . cos x
0
sin mx
0
. . . sin x
0
1
cos mx
1
. . . cos x
1
sin mx
1
. . . sin x
1
1
. . . . . .
cos mx
2m
. . . cos x
2m
sin mx
2m
. . . sin x
2m
1
.
Vom ar ata ca acest determinant este diferit de 0.
Pentru simplicarea notat iei vom utiliza reprezentarea simbolica
D =
cos mx
j
. . . cos x
j
sin mx
j
. . . sin x
j
1
,
pun and n evident a coloanele determinantului D.

Inmult ind cu i coloanele cu sin
si adun andu-le la coloanele corespunz atoare cu cos se obt ine
D =
e
imx
j
. . . e
ix
j
sin mx
j
. . . sin x
j
1
.
8.1. INTERPOLARE TRIGONOMETRIC
A PE NODURI OARECARE 181

Utiliz and formula sin x =
1
2i
(e
ix
e
ix
) deducem succesiv
D =
e
imx
j
. . . e
ix
j
1
2i
(e
imx
j
e
imx
j
) . . .
1
2i
(e
ix
j
e
ix
j
) 1
=
=
1
(2i)
n
e
imx
j
. . . e
ix
j
e
imx
j
. . . e
ix
j
1
.
Rearanj and ultimele m + 1 coloane se obt ine
D =
(1)
m(m+1)
2
(2i)
m
e
imx
j
. . . e
ix
j
1 e
ix
j
. . . e
imx
j
.
Dac a din ecare linie a lui D se scoate factor comun pe e
imx
j
rezult a
D =
(1)
m(m+1)
2
(2i)
m
e
im(x
0
+...+x
2m
)
e
2imx
j
. . . e
i(m+1)x
j
e
imx
j
. . . 1
=
=
(1)
m(m+1)
2
(2i)
m
e
im
2m
k=0
x
k
V (e
ix
0
, e
ix
1
, . . . , e
ix
2m
).
Calcul am determinantul lui Vandermonde
V (e
ix
0
, e
ix
1
, . . . , e
ix
2m
) =
0q<p2m
(e
ix
p
e
ix
q
) =
=
0q<p2m
(cos x
p
cosx
q
+ i(sin x
p
sin x
q
)) =
0q<p2m
2i sin
x
p
x
q
2
e
i
x
p
+x
q
2
=
= (2i)
m(2m+1)
e
im
2m
k=0
x
k
0q<p2m
sin
x
p
x
q
2
.
Determinantul devine
D = (1)
m(m+1)
2
2
2m
2

0q<p2m
sin
x
p
x
q
2
,= 0.
Din Teorema 2.1.4 rezult a
Teorema 8.1.2 (Polinomul de interpolare trigonometric Lagrange-Gauss) Daca
f C
2
si < x
0
< x
1
< . . . < x
2m
atunci exista un singur poli-
nom trigonometric t(x) de grad m care satisface condit iile de interpolare t(x
j
) =
f(x
j
), j 0, 1, . . . , 2m, avand expresia
t(x) =
2m
j=0
f(x
j
)
sin
xx
0
2
. . . sin
xx
j1
2
sin
xx
j+1
2
. . . sin
xx
2m
2
sin
x
j
x
0
2
. . . sin
x
j
x
j1
2
sin
x
j
x
j+1
2
. . . sin
x
j
x
2m
2
=
=
1
2
2m
j=0
f(x
j
)
u
t
(x
j
)
u(x)
sin
xx
j
2
. (8.1)
unde u(x) =
2m
j=0
sin
xx
j
2
.
Demonstrat ie. Folosind notat ia si rezultatul teoremei anterioare, din (2.6) se
obt ine
t(x) = L(T
m
; x
0
, . . . , x
2m
; f)(x) =
2m
j=0
f(x
j
)
D(x
0
, . . . , x
j1
, x, x
j+1
, . . . , x
2m
)
D(x
0
, . . . , x
2m
)
=
=
2m
j=0
f(x
j
)
sin
xx
0
2
. . . sin
xx
j1
2
sin
xx
j+1
2
. . . sin
xx
2m
2
sin
x
j
x
0
2
. . . sin
x
j
x
j1
2
sin
x
j
x
j+1
2
. . . sin
x
j
x
2m
2
.
In cazul unei funct ii pare sau impare problema de interpolare se modic a.

Teorema 8.1.3 Fie f C
2
o funct ie para si 0 x
0
< x
1
< . . . < x
m
< .
Polinomul trigonometric de grad m care satisface condit iile de interpolare t(x
j
) =
f(x
j
), j 0, 1, . . . , m este
t(x) =
m
j=0
f(x
j
)
(cos x cos x
0
) . . . (cos x cos x
j1
)(cos x cos x
j+1
m
)
(cos x
j
cos x
0
) . . . (cos x
j
cos x
j1
)(cos x
j
cos x
j+1
) . . . (cos x
j
cos x
m
)
.
Demonstrat ie. Pentru nodurile < x
m
< . . . < x
1
< x
0
< x
1
< . . . <
x
m
< , potrivit teoremei 8.1.2 exist a un polinim trigonometric de interpolare
t(x) astfel nc at
t(x
j
) = f(x
j
) j 0, 1, . . . , m,
t(x
j
) = f(x
j
) j 1, 2, . . . , .
Not am
v(x) =
m
j=1
sin
x+x
j
2
, v
j
(x)
v(x)
sin
x+x
j
2
,
w(x) =
m
j=1
sin
xx
j
2
, w
j
(x)
w(x)
sin
xx
j
2
, j = 1, . . . , m

Atunci u(x) = sin
xx
0
2
v(x)w(x), u
0
(x) = v(x)w(x) iar expresia polinomului
trigonometric de interpolare Lagrange-Gauss este
t(x) = f(x
0
)
u
0
(x)
u
0
(x
0
)
+
m
j=1
f(x
j
)
sin
xx
0
2
v
j
(x)w(x)
sin
x
j
x
0
2
v
j
(x
j
)w(x
j
)
+
+
m
j=1
f(x
j
)
sin
xx
0
2
v(x)w
j
(x)
sin
x
j
x
0
2
v(x
j
)w
j
(x
j
)
.
Deoarece
v(x
j
) = v
j
(x
j
) sin x
j
v
j
(x
j
) = (1)
m1
w
j
(x
j
)
w(x
j
) = (1)
m
v(x
j
) = (1)
m
v
j
(x
j
) sin x
j
)
expresia polinomului trigonometric de interpolare va
t(x) = f(x
0
)
u
0
(x)
u
0
(x
0
)
+
m
j=1
f(x
j
)
v
j
(x)w
j
(x) sin
xx
0
2
v
j
(x
j
)w
j
(x
j
) sin x
j
_
sin
xx
0
2
sin
x
j
+x
0
2
+
sin
x+x
0
2
sin
x
j
x
0
2
_
.
(8.2)
Au loc egalit at ile:
u
0
(x)
u
0
(x
0
)
=
v(x)w(x)
v(x
0
)w(x
0
)
=
m
j=1
sin
x+x
j
2
sin
xx
j
2
sin
x
0
+x
j
2
sin
x
0
x
j
2
=
m
j=1
cos x cos x
j
cos x
0
cos x
j
;
sin
xx
0
2
sin x
j
_
sin
xx
0
2
sin
x
j
+x
0
2
+
sin
x+x
0
2
sin
x
j
x
0
2
_
=
=
sin
xx
0
2
sin x
j
cos (
x+x
0
2
x
j
) cos (
x+x
0
2
+ x
j
)
cos x
j
cos x
0
=
cos x cos x
0
cos x
j
cos x
0
.
(8.2) devine
t(x) = f(x
0
)
m
j=1
cos x cos x
j
cos x
0
cos x
j
+
m
j=1
f(x
j
)
v
j
(x)w
j
(x)(cos x cos x
0
)
v
j
(x
j
)w
j
(x
j
)(cos x
j
cos x
0
)
=
m
j=0
f(x
j
)
(cos x cos x
0
j1
)(cos x cos x
j+1
m
)
(cos x
j
cos x
0
) . . . (cos x
j
cos x
j1
)(cos x
j
cos x
j+1
) . . . (cos x
j
cos x
m
)
.
2
o funct ie impara si 0 < x
0
< x
1
< . . . < x
m
< .
Polinomul trigonometric de grad m care satisface condit iile de interpolare t(x
j
) =
f(x
j
), j 1, . . . , m este
t(x) =
n
j=1
f(x
j
)
(cos x cos x
0
j1
)(cos x cos x
j+1
m
) sin x
(cos x
j
cos x
0
) . . . (cos x
j
cos x
j1
)(cos x
j
cos x
j+1
) . . . (cos x
j
cos x
m
) sin x
j
.
Demonstrat ie. Proced and asem an ator, pentru nodurile < x
m
< . . . <
x
1
< 0 < x
1
< . . . < x
m
< exist a un polinom trigonometric de interpolare
astfel nc at
t(x
j
) = f(x
j
) j 1, . . . , m,
t(x
j
) = f(x
j
) j 1, 2, . . . ,
t(0) = f(0) = 0.
Utiliz and notat iile introduse n demonstrat ia teoremei anterioare avem
t(x) =
m
j=1
f(x
j
)
sin
x
2
v
j
(x)w(x)
sin
x
j
2
v
j
(x
j
)w(x
j
)
+
m
j=1
f(x
j
)
sin
x
2
v(x)w
j
(x)
sin
x
j
2
v(x
j
)w
j
(x
j
)
=
m
j=1
f(x
j
)
v
j
(x)w
j
(x)
v
j
(x
j
)w
j
(x
j
)

sin
x
2
sin
x
j
2
sin x
j
_
sin
x + x
j
2
sin
x x
j
2
_
.
Deoarece
sin
x
2
sin
x
j
2
sin x
j
_
sin
x + x
j
2
sin
x x
j
2
_
=
sin x
sin x
j
expresia polinomului trigonometric de interpolare t(x) devine
t(x) =
n
j=1
f(x
j
)
(cos x cos x
0
j1
)(cos x cos x
j+1
m
) sin x
(cos x
j
cos x
0
) . . . (cos x
j
cos x
j1
)(cos x
j
cos x
j+1
) . . . (cos x
j
cos x
m
) sin x
j
.

Cazul cu numar par de noduri
Urm and aceasi cale, pentru 0 x
0
< x
1
< . . . < x
2m1
< 2 calcul am
determinantul
D = D(x
0
, . . . , x
2m1
) =
= V
_
cos mx cos (m1)x . . . cos x sin (m1)x . . . sin x 1
x
0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . x
2m1
_
=
=
cos mx
j
cos (m1)x
j
. . . cos x
j
sin (m1)x
j
. . . sin x
j
1
.
Adun and la coloanele cos coloanele corespunz atoare cu sin multiplicate n preal-
abil cu i rezult a
D =
cos mx
j
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
sin (m1)x
j
. . . sin x
j
1
.
Folosind denit iile complexe pentru sin si cos avem
D =
e
imx
j
+e
imx
j
2
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
e
i(m1)x
j
e
i(m1)x
j
2i
. . .
e
ix
j
e
ix
j
2i
1
=
=
(1)
m1
2(2i)
m1
e
imx
j
+ e
imx
j
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
1
=
=
(1)
m1
2(2i)
m1
(D
1
+ D
2
),
unde
D
1
=
e
imx
j
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
1
;
D
2
=
e
imx
j
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
1
.
Ordon and coloanele dup a puterile descesc atoare ale lui e
ix
obt inem
D
1
= (1)
m(m1)
2
e
imx
j
e
i(m1)x
j
. . . e
ix
j
1 e
ix
j
. . . e
i(m1)x
j
=
= (1)
m(m1)
2
e
i(m1)
2m1
j=0
x
j
V (e
ix
0
, . . . , e
ix
2m1
).
Analog gasim
D
2
= (1)
m(m1)
2
e
im
2m1
j=0
x
j
V (e
ix
0
, . . . , e
ix
2m1
).
Determinantul lui Vandermonde este
V (e
ix
0
, . . . , e
ix
2m1
) = (2i)
m(2m1)
e
i
2
(2m1)
2m1
j=0
x
j
0q<p2m1
sin
x
p
x
q
2
.
Not am
X =
2m1
j=0
x
j
, =
0q<p2m1
sin
x
p
x
q
2
si atunci
D = (1)
3m
2
m
2
2
2m
2
2m+1
sin
X
2
=
= (1)
3m
2
m
2
2
2m
2
2m+1
sin
2m1
j=0
x
j
2
0q<p2m1
sin
x
p
x
q
2
. (8.3)
Dac a
2m1
j=0
x
j
= 2, N atunci D = 0.
Dac a X ,= 2 atunci polinomul trigonometric de interpolare t(x) se cal-
culeaz a din egalitatea
t(x) cos mx cos (m1)x . . . cos x sin (m1)x . . . sin x 1

y
0
cos mx
0
cos (m1)x
0
. . . cos x
0
sin (m1)x
0
. . . sin x
0
1
.
.
.
.
.
.
y
2m1
cos mx
2m1
cos (m1)x
2m1
. . . cos x
2m1
sin (m1)x
2m1
. . . sin x
2m1
1
= 0.
Rezult a
t(x) =
2m1
j=0
y
j
D(x
0
, . . . , x
j1
, x, x
j+1
, . . . , x
2m1
)
D(x
0
, . . . , x
j1
, x
j
, x
j+1
, . . . , x
2m1
)
.
Utiliz and (8.3) g asim
t(x) =
2m1
j=0
y
j
sin
2m1
k=0
k=j
x
k
+x
2
sin
2m1
k=0
x
k
2
2m1
k=0
k,=j
sin
xx
k
2
sin
x
j
x
k
2
Din nou, dac a X =
2m1
j=0
x
j
, atunci expresia corespunz atoare de la num arator
este X + (x x
j
). Polinomul trigonometric de interpolare devine
t(x) =
2m1
j=0
y
j
_
cos
x x
j
2
+ sin
x x
j
2
cot
2m1
k=0
x
k
2
_
2m1
k=0
k,=j
sin
xx
k
2
sin
x
j
x
k
2
(8.4)
8.2 Interpolare trigonometrica pe noduri echidis-
tante
Vom da o rezolvare directa problemei de interpolare.
A PE NODURI ECHIDISTANTE 187

Cazul cu numar impar de noduri
j
= j
2
2m+1
, j 0, 1, . . . , 2m atunci expresia polinomu-
lui trigonometric de interpolare Lagrange-Gauss este
t(x) =
1
2m + 1
2m
j=0
y
j
sin (2m + 1)
xx
j
2
sin
xx
j
2
=
sin
(2m+1)x
2
2m + 1
2m
j=0
(1)
j
y
j
sin
xx
j
2
.
Demonstrat ie. Datorit a formulelor
cos x =
e
ix
+ e
ix
2
sin x =
e
ix
e
ix
2i
polinomul trigonometric t(x) devine
t(x) =
a
0
2
+
m
k=1
(
e
ikx
+ e
ikx
2
a
k
+
e
ikx
e
ikx
2i
b
k
) =
=
a
0
2
+
m
k=1
(
a
k
ib
k
2
e
ikx
+
a
k
+ ib
k
2
e
ikx
) =
m
k=m
c
k
e
ikx
,
unde c
k
=
a
k
ib
k
2
, c
k
=
a
k
+ib
k
2
, pentru k 0, 1, . . . , m.
Condit iile de interpolare se scriu
t(x
j
) =
m
k=m
c
k
e
ikx
j
= y
j
, j 0, 1, . . . , 2m.
Inmult ind egalitatea j cu e

ipx
j
si adun and, pentru j 0, 1, . . . , 2m obt inem
2m
j=0
y
j
e
ipx
j
=
m
k=m
c
k
2n
j=0
e
i
2
2m+1
j(kp)
= (2m + 1)c
p
,
de unde g asim
c
p
=
1
2m + 1
2m
j=0
y
j
e
ipx
j
=
1
n
n1
j=0
y
j
e
ipx
j
. (8.5)
Expresia polinomului trigonometri de interpolare devine
t(x) =
1
2m + 1
m
k=m
(
2m
j=0
y
j
e
ikx
j
)e
ikx
=
1
2m + 1
2m
j=0
y
j
m
k=m
e
ik(xx
j
)
.
T in and seama de egalit at ile
m
k=m
e
ika
= 1 + 2
m
k=1
cos ka =
sin (m +
1
2
)a
sin
a
2
se obt ine rezultatul dorit.
Cazul cu numar par de noduri
j
= j

m
, j 0, 1, . . . , 2m 1 atunci expresia polino-
mului trigonometric de interpolare este
t(x) =
sin mx
2m
2m1
j=0
(1)
j
y
j
cot
x x
j
2
.
Demonstrat ie. Procedand analog cu demonstrat ia teoremei anterioare
t(x) =
a
0
2
+
m1
j=1
(a
j
e
ijx
+ e
ijx
2
+ b
j
e
ijx
e
ijx
2i
) +
1
2
a
m
2
e
imx
+ e
imx
2
=
=
a
m
4
e
imx
+
m1
j=1
a
j
+ ib
j
2
e
ijx
+
a
0
2
+
m1
j=1
a
j
ib
j
2
e
ijx
+
a
m
4
e
imx
.
Not and c
m
= c
m
=
a
m
2
, c
j
=
a
j
ib
j
2
, c
j
=
a
j
+ib
j
2
, j 1, 2, . . . , m1, c
0
=
a
0
2
si
e
ix
= z expresia polinomului trigonometric se transform a n
t(x) = (z) =
c
m
2
z
m
+
m1
j=m+1
c
j
z
j
+
c
m
2
z
m
,
iar condit iile de interpolare devin
t(k
2
n
) = (e
ik

m
) = y
k
, k 0, 1, . . . , 2m1. (8.6)
Dac a w = e
i

m
atunci e
ik

m
= w
k
. Deoarece w
mk
= w
mk
= (1)
k
si c
m
= c
m
condit iile de interpolare (8.6) devin
m
j=m+1
c
j
w
jk
= y
k
k 0, 1, . . . , 2m1.
A PE NODURI ECHIDISTANTE 189
Inmult im ecare ecuat ie, respectiv cu w

kp
, k = 0, 1, . . . , 2m 1; p m +
1, . . . , m si adun and egalitat ile astfel obt inute, g asim
2m1
k=0
y
k
w
kp
=
m
j=m+1
c
j
2m1
k=0
w
k(jp)
. (8.7)
Intruc at
2m1
k=0
w
k(jp)
=
_
2m dac a j = p
0 daca j ,= p
(8.8)
din (8.7 rezulta
c
p
=
1
2m
2m1
k=0
y
k
w
kp
=
1
n
n1
k=0
y
k
w
kp
, (8.9)
de unde, n nal obt inem a
p
= 21c
p
, b
p
= 2c
p
, p = 0, 1, . . . , m.
Expresia funct iei (z) devine
(z) =
1
2
(
1
2m
2m1
j=0
y
j
w
jm
)z
m
+
m1
k=m+1
(
1
2m
2m1
j=0
y
j
w
jk
)z
k
+
1
2
(
1
2m
2m1
j=0
y
j
w
jm
)z
m
=
=
1
2m
2m1
j=0
y
j
_
1
2
(
w
j
z
)
m
+
m1
k=1
(
w
j
z
)
k
+ 1 +
m1
k=1
(
z
w
j
)
k
+
1
2
(
z
w
j
)
m
_
.
T in and seama de identitatea
1
2a
m
+
1
a
m1
+ . . . +
1
a
+ 1 + a + . . . + a
m1
+
1
2
a
m
=
(a
2m
1)(a + 1)
2a
m
(a 1)
,
pentru a =
z
w
j
= e
i(xx
j
)
, expresia parantezei p atrate devine
e
i(xx
j
)
+ 1
e
i(xx
j
)
1
e
i2m(xx
j
)
1
2e
im(xx
j
)
= cot
x x
j
2
sin m(x x
j
) = (1)
j
sin mx cot
x x
j
2
.
Astfel, polinomul trigonometric de interpolare este
t(x) =
sin mx
2m
2m1
j=0
(1)
j
y
j
cot
x x
j
2
.
Incheiem aceast a sect iune cu o proprietate de optimalitate legata de polinomul

trigonometric de interpolare pe noduri echidistnte.
Condit iile de interpolare s-au scris
jI
c
j
e
ijx
k
= y
k
, k 0, 1, . . . , n 1,
cu
I = m, m + 1, . . . , m dac a n = 2m + 1
I = m + 1, . . . , m dac a n = 2m
din care au rezultat
c
k
=
1
n
n1
j=0
y
j
e
ikx
j
, k I.
In C
n
denim
y =
_
_
_
y
0
.
.
.
y
n1
_
_
_
, w
j
=
_
_
_
e
ijx
0
.
.
.
e
ijx
n1
_
_
_
, j I
si W = spanw
j
: j I. Atunci
< w
p
, w
q
>=
n1
j=0
e
ipx
j
e
iqx
j
=< w
p
, w
q
>=
n1
j=0
e
i(pq)x
j
=
_
n dac a p = q
0 daca p ,= q
.
Din (??), elementul de aproximare construit prin metoda celor mai mici patrate
a lui y din W este
jI
c
j
w
j
.
8.3 Convergent a polinoamelor de interpolare trigono-
metrica
Prin induct ie matematica se stabileste
Teorema 8.3.1 Daca f(x) =
a
0
2
+
k=1
(a
k
cos kx+b
k
sin kx), x [0, 2] si este
de r ori continu derivabila atunci
a
k
=
1
k
r
_
2
0
f
(r)
(x) cos (kx + r
2
)dx, b
k
=
1
k
r
_
2
0
f
(r)
(x) sin (kx + r
2
)dx,
de unde
[a
k
[, [b
k
[
2M
r
k
r
,
unde M
r
= max[f
(r)
(x)[ : x [0, 2].
8.3. CONVERGENT A POLINOAMELOR DE INTERPOLARE TRIGONOMETRIC
A 191
Are loc teorema de convergent a
Teorema 8.3.2 Sirul polinoamelor de interpolare trigonometrica construite pe
noduri echidistante ale unei funct ii f de r 2 ori continu derivabila converge
uniform catre f.
Demonstrat ie. Cazul num arului impar de noduri n = 2m + 1.
Fie
f(x) =
a
0
2
+
j=1
(a
j
cos jx + b
j
sin jx) =
jZ
c
j
e
ijx
,
unde
c
j
=
a
j
ib
j
2
, c
j
= c
j
, j N.
Not am
s
n
(x) =
a
0
2
+
m
j=1
(a
j
cos jx + b
j
sin jx) =
m
j=m
c
j
e
ijx
.
Polinomul trigonometric de interpolare n nodurile x
j
= j
2
n
, j 0, 1, . . . , n1
este
t
n
(x) =
a
0
2
+
m
j=1
( a
j
cos jx +
b
j
sin jx) =
m
j=m
c
j
e
ijx
,
unde
c
j
=
a
j
i
b
j
2
, c
j
= c
j
, j 0, 1, . . . , m.
Pe baza rezultatelor sect iunii anterioare, sirul c = ( c
j
)
jZ
C
n
se calculeaza prin
transformarea Fourier discret a
c =
1
n
F
n
(y), unde y = (y
j
)
0jn1
, y
j
= f(x
j
).
Din Teorema 7.3.1, componentele transform arii Fourier discrete se exprima n
funct ie de coecient ii Fourier a funct iei
[F
n
(y)]
k
= n
_
c
k
+
s=1
(c
k+sn
+ c
ksn
)
_
.
Astfel
c
k
= c
k
+
s=1
(c
k+sn
+ c
ksn
), k 0, 1, . . . , n 1.
Observ and c a pentru s N
, k + sn > 0 si k sn < 0 deducem

a
k
= a
k
+
s=1
(a
k+sn
+ a
snk
), k 0, 1, . . . , m, (8.10)
b
k
= b
k
+
s=1
(b
k+sn
b
snk
), k 1, . . . , m. (8.11)
Evaluam diferent a
[t
n
(x) f(x)[ [t
n
(x) s
n
(x)[ +[s
n
(x) f(x)[. (8.12)
Pentru primul termen din (8.12) avem
[t
n
(x) s
n
(x)[ = [
1
2
( a
0
a
0
) +
m
j=1
_
( a
j
a
j
) cos jx + (
b
j
b
j
) sin jx
_
.
Utiliz and inegalitatea lui Cauchy-Buniakovsky se deduce
[t
n
(x) s
n
(x)[
1
2
[ a
0
a
0
[ +
2
m
j=1
max[ a
j
a
j
[, [
b
j
b
j
[. (8.13)
Utiliz and succesiv (8.10) si rezultatul Teoremei 8.3.1 gasim
[ a
j
a
j
[
s=1
([a
j+ns
[ +[a
snj
[) 2M
r
s=1
_
1
(j + ns)
r
+
1
(ns j)
r
_
=
=
2M
r
n
r
s=1
1
s
r
_
1
(1 +
j
sn
)
r
+
1
(1
j
sn
)
r
_
.
Pentru j 0, 1, . . . , m se veric a inegalit at ile
1
(1 +
j
sn
)
r
1 si
1
(1
j
sn
)
r
2
r
.
Inegalitatea anterioar a devine
[ a
j
a
j
[
2(2
r
+ 1)M
r
n
r
s=1
1
s
r
=
2(2
r
+ 1)M
r
n
r
_
1 +
s=2
1
s
r
_
.
A 193
Apoi
s=2
1
s
r

_
1
dx
x
r
=
1
r1
. Prin urmare
[ a
j
a
j
[
2(2
r
+ 1)M
r
r
(r 1)n
r

2(2
r
+ 1)M
r
r
(r 1)2
r
m
r
.
Au loc inegalit at ile
r
r 1
2,
2
r
+ 1
2
r

5
4
.
Rezult a c a
[ a
j
a
j
[
5M
r
m
r
.
Analog rezulta si [ a
j
a
j
[
5M
r
m
r
.
Revenind n (8.13) deducem
[t
n
(x) s
n
(x)[
5M
r
m
r1
(
1
2m
+
2)
10M
r
m
r1
,
pentru ultima majorare s-a t inut cont de m 1.
Pentru al doilea termen din (8.12) avem
[s
n
(x) f(x)[
j=m+1
[a
j
cos jx + b
j
sin jx[.
Aplic and succesiv inegalitatea Cauchy-Buniakovsky si rezultatul Teoremei 8.3.1,
se deduce n continuare
[s
n
(x) f(x)[
j=m+1
max[a
k
[, [b
j
[ 2
2M
r
j=m+1
1
j
r

2
2M
r
_

m
dx
x
r
=
2
2M
r
(r 1)m
r1
.
Astfel
[t
n
(x) f(x)[
10M
r
m
r1
+
2
2M
r
(r 1)m
r1
= const
1
m
r1
0, m .
Cazul num arului par de noduri n = 2m se trateaza asem anator.
P 8.1 Regasit i expresia polinomului trigonometric de interpolare pe noduri echidis-
tante din Teorema 8.2.1 utilizand (8.1).
Indicat ie.
u(x) =
2m
j=0
sin
x x
j
2
=
2m
j=0
sin
_
x
2

j
2m + 1
_
=
2m
k=0
sin
_
x
2

2m
2m + 1
+
k
2m + 1
_
.
cu j = 2mk. Utiliz and identitatea 6 din Anexa C rezult a
u(x) =
1
2
2m
sin (2m + 1)(
x
2

2m
2m + 1
) =
1
2
2m
sin
(2m + 1)x
2
=
=
(1)
j
2
2m
sin (2m + 1)
x x
j
2
.
Prin urmare
u
t
(x) =
(1)
j
2
2m
2m + 1
2
cos (2m + 1)
x x
j
2
u
t
(x
j
) =
(1)
j
2
2m
2m + 1
2
.
8.1 implica
t(x) =
1
2
2m
j=0
y
j
u
t
(x
j
)
u(x)
sin
xx
j
2
=
1
2m + 1
2m
j=0
y
j
sin (2m + 1)
xx
j
2
sin
xx
j
2
.
P 8.2 Regasit i expresia polinomului trigonometric de interpolare pe noduri echidis-
tante din Teorema 8.2.2 utilizand (8.4).
Indicat ie. Dac a x
j
= j

m
j 0, 1, . . . , 2m1 atunci X = (2m1), sin
X
2
=
(1)
m+1
si astfel D ,= 0. Atunci
t
2
(x) =
2m1
j=0
y
j
cos
x x
j
2
k=0
k,=j
sin
xx
k
2
sin
x
j
x
k
2
= u(x)
2m1
j=0
y
j
cot
xx
j
2
u
j
(x
j
)
, (8.14)
cu u(x) =
2m1
j=0
sin
xx
j
2
si u
j
(x) =
u(x)
sin
xx
j
2
. Se obt ine u
j
(x
j
) = 2u
t
(x
j
) =
(1)
j
m
2
2m2
.
A 195
Din identitatea 6 Anexa C, prin schimbarea de indice k = 2m1 j rezult a
u(x) =
2m1
j=0
sin
x x
j
2
=
2m1
k=0
sin
_
mx (2m1)
2
+ k

2m
_
=
sin mx
2
2m1
,
Substituind egalit at ile obt inute n (8.14) se obt ine expresia dorit a.
P 8.3 Daca f C
2
atunci coecient ii polinomului de interpolare trigonometric
a funct iei f n nodurile echidistante converg catre coecient ii Fourier ale funct iei
f.
Indicat ie. Cazul cu numar impar de noduri x
j
=
2
2n+1
j, j 0, 1, . . . , 2n.
Pe baza identit at ii 3 din Anexa C
t(x) =
2
2n + 1
2n
j=0
_
1
2
+
n
k=1
cos k(x x
j
)
_
f(x
j
).
Dezvolt and cos k(x x
j
) si rearanjand sumele se obt ine
t(x) =
1
2n + 1
2n
j=0
f(x
j
)+
+
n
k=1
_
2
2n + 1
(
2n
j=0
f(x
j
) cos kx
j
) cos kx +
2
2n + 1
(
2n
j=0
f(x
j
) sin kx
j
) sin kx
_
.
Sumele
2
2n+1
2n
j=0
f(x
j
),
2
2n+1
2n
j=0
f(x
j
) cos kx
j
,
2
2n+1
2n
j=0
f(x
j
) sin kx
j
reprezint a
sume Riemann, respectiv pentru integralele
_
2
0
f(x)dx,
_
2
0
f(x) cos kxdx,
_
2
0
f(x) sin kxdx.
In consecint a
lim
n
1
2n + 1
2n
j=0
f(x
j
) =
1
2
_
2
0
f(x)dx,
lim
n
2
2n + 1
2n
j=0
f(x
j
) cos kx
j
=
1
_
2
0
f(x) cos kxdx,
lim
n
2
2n + 1
2n
j=0
f(x
j
) sin kx
j
=
1
_
2
0
f(x) sin kxdx.
Cazul cu num ar par de noduri x
j
=

n
j, j 0, 1, . . . , 2n 1. Utiliz and
identitatea 4 din Anexa C
t(x) =
1
2n
2n1
j=0
f(x
j
) cot
x x
j
2
sin n(x x
j
) =
=
1
2n
2n1
j=0
f(x
j
)
_
1 + 2
n1
k=1
cos k(x x
j
) + cos n(x x
j
)
_
si se continu a analog ca n cazul num arului impar de noduri.
P 8.4 Daca x
j
= cos
2
2n+1
j, j 0, 1, . . . , n, sa se arate ca
L(P
n
; x
0
, . . . , x
n
; f)(x) = A
0
+ 2
n
k=1
A
k
T
k
(x),
unde A
k
=
1
2n+1
[f(1) + 2
n
j=0
f(x
j
)T
k
(x
j
)] iar T
j
(x) = cos (j arccos x) este poli-
nomul lui Cebsev.
Indicat ie. Not and
j
=
2
2n+1
j, j 0, 1, . . . , , polinomul trigonometric de inter-
polare care satisface condit iile t(
j
) = f(cos
j
) = f(x
j
) = f
j
, j 0, 1, . . . , 2n
este
t(x) =
n
k=n
c
k
e
ikx
= a
0
+
n
k=1
(a
k
cos kx + b
k
sin kx) (8.15)
cu c
k
=
1
2n+1
2n
j=0
y
j
e
ik
j
, k n, n + 1, . . . , n. Atunci c
0
= a
0
si
c
k
=
a
k
ib
k
2
=
1
2n + 1
2n
j=0
f
j
(cos k
j
i sin k
j
), k 1, . . . , n,
de unde
a
k
=
2
2n + 1
2n
j=0
f
j
cos k
j
b
k
=
2
2n + 1
2n
j=0
f
j
sin k
j
.
A 197
Not and
(k)
j
= f(cos
j
) cos k
j
,
(k)
j
= f(cos
j
) sin k
j
, n baza egalitat ilor
(k)
2n
1
j
=
(k)
j
,
(k)
2n
1
j
=
(k)
j
obt inem
a
k
=
2
2n + 1
(f(1) + 2
n
j=1
f(x
j
) cos k
j
) =
=
2
2n + 1
(f(1) + 2
n
j=1
f(x
j
)T
k
(x
j
)) = 2A
k
b
k
= 0
si
a
0
= c
0
=
1
2n + 1
2n
j=0
f
j
=
1
2n + 1
(f(1) + 2
n
j=0
f
j
) = A
0
.
Prin schimbarea de variabil a cos = x, membrul drept din (8.15) devine
a
0
+
n
k=1
a
k
cos (k arccos x) = A
0
+ 2
n
k=1
A
k
T
k
(x)
care este un polinom de grad n. Unicitatea polinomului de interpolaren mult imea
polinoamelor de grad cel mult n implic a egalitatea cerut a.
1.
V
_
cos
x
2
cos
3x
2
. . . cos
(2n1)x
2
sin
x
2
sin
3x
2
. . . sin
(2n1)x
2
x
1
x
2
. . . . . . x
2n
_
=
= (1)
n(n1)
2
2
2n
2
2n
1j<k2n
sin
x
k
x
j
2
,
adica funct iile sin
(2j1)x
2
, cos
(2j1)x
2
, j 1, . . . , n formeaza un sistem
Cebsev n intervalul [0, 2).
2. Funct ia de interpolare corespunzatoare are expresia
L(x
1
, . . . , x
2n
; y
1
, . . . , y
2n
) =
n
j=1
n
k=1
k,=j
sin
xx
k
2
sin
x
j
x
k
2
.
Capitolul 9
Funct ii spline polinomiale
O funct ie spline se poate deni ca o funct ie care este polinomial a pe ecare
interval [x
i
, x
i+1
] al unei diviziuni
: x
0
< x
1
< . . . < x
n
(9.1)
si care, n plus, are un anumit ordin de netezime (adic a este continua sau
derivabila de un anumit ordin, cu derivata corespunzatoare continua.
9.1 Interpolare cu funct ii spline cubice
Pentru diviziunea (9.1), mult imea o
3
() a funct iilor spline cubice este
denit a prin
o
3
() = s C
2
: s [
[x
i1
,x
i
]
P
3
, 1 i n.
Fiind data diviziunea (9.1) si numerele reale y
0
, y
1
, . . . , y
n
ne propunem s a
determin am funct iile s o
3
() care ndeplinesc condit iile de interpolare s(x
i
) =
y
i
, i 0, 1, . . . , n.
Funct ia spline cubica de interpolare se va determina n funct ie de parametrii
m
i
= s
t
(x
i
), i 0, 1, . . . , n, ale caror valori se vor calcula ulterior.
Not am prin s
i
restrict ia funct iei s la intervalul [x
i
, x
i+1
] si h
i
= x
i+1
x
i
, i
i 0, 1, . . . , n 1. Deoarece s
i
este polinom de gradul 3, pentru x [x
i
, x
i+1
]
rezult a
s
i
(x) = y
i
+ m
i
(x x
i
) + a
i
(x x
i
)
2
+ b
i
(x x
i
)
3
Coecient ii a
i
, b
i
se determina din condit iile
s
i
(x
i+1
) = y
i
+ m
i
h
i
+ a
i
h
2
i
+ b
i
h
3
i
= y
i+1
,
199
200 CAPITOLUL 9. FUNCT II SPLINE POLINOMIALE
s
t
i
(x
i+1
) = m
i
+ 2a
i
h
i
+ 3b
i
h
3
i
= m
i+1
,
pentru i = 0, 1, . . . , n 1.

In felul acesta se asigur a continuitatea funct iilor s si
s
t
. Rezolv and sistemul de mai sus, obt inem
a
i
= 3
y
i+1
y
i
h
2
i
2m
i
+ m
i+1
h
i
b
i
=
m
i
+ m
i+1
h
2
i
2
y
i+1
y
i
h
3
i
si astfel
s
i
(x) = y
i
+ m
i
(x x
i
) + (3
y
i+1
y
i
h
2
i
2m
i
+ m
i+1
h
i
)(x x
i
)
2
+
+ (
m
i
+ m
i+1
h
2
i
2
y
i+1
y
i
h
3
i
)(x x
i
)
3
. (9.2)
Numerele m
0
, m
1
, . . . , m
n
se determina astfel ncat s
tt
s a e continu an nodurile
interioare x
1
, . . . , x
n1
. Se impun astfel condit iile s
tt
i1
(x
i
) = s
tt
i
(x
i
), i = 1, 2, . . . , n
1. Utiliz and (9.2), n urma reducerilor rezult a ecuat iile
h
i
h
i1
+ h
i
m
i1
+ 2m
i
+
h
i1
h
i1
+ h
i
m
i+1
=
=
3
h
i1
+ h
i
_
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
) +
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)
_
, i = 1, . . . , n 1. (9.3)
Aceste relat ii reprezint a un sistem algebric de n 1 ecuat ii n necunoscutele
m
0
, m
1
, . . . , m
n
.
Pentru ca num arul ecuat iilor s a coincida cu num arul necunoscutelor se intro-
duc condit iile la limit a
_
m
0
=
m
n
=
(9.4)
sau
_
s
tt
(x
0
) = s
tt
0
(x
0
) = 0
s
tt
(x
n
) = s
tt
n1
(x
n
) = 0
(9.5)
unde , sunt constate date. T in and seama de expresiile funct iilor s
0
si s
n1
,
ecuat iile (9.5) devin
_
2m
0
+ m
1
= 3
y
1
y
0
h
0
m
n1
+ 2m
n
= 3
y
n
y
n1
h
n1
(9.6)
Astfel determinarea unei funct ii spline cubice de interpolare revine la:
9.1. INTERPOLARE CU FUNCT II SPLINE CUBICE 201
1. Rezolvarea sistemului algebric (9.3)+(9.4) sau (9.3)+(9.6), sistem algebric
de n + 1 ecuat ii liniare n necunoscutele m
0
, m
1
, . . . , m
n
.
2.

In ecare interval [x
i
, x
i+1
], funct ia spline cubic a de interpolare are expresia
dat a de formula (9.2).
Sistemul algebric de ecuat ii liniare a carei solut ia este m
0
, m
1
, . . . , m
n
, parametrii
fat a de care se exprim a funct ia spline cubic a de interpolare, este un sistem tridi-
agonal, rezolvabil utiliz and metoda dublului parcurs.
Se observa c a matricea sistemului este cu diagonala dominanta
[a
i,i
[
n
j=1
j,=i
[a
i,j
[ = 1 i.
In consecint a sistemul este compatibil si

max
0in
[m
i
[ max[[, max
1in1
3
h
i1
+ h
i
[
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
) +
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)[, [[
(9.7)
sau
max
0in
[m
i
[ (9.8)
max3
[y
1
y
0
[
h
0
, max
1in1
3
h
i1
+h
i
[
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
) +
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)[, 3
[y
n
y
n1
[
h
n1
dup a cum se utilizeaza (9.3)+(9.4) sau (9.3)+(9.6).

Fie h = min
0in1
h
i
, h = max
0in1
h
i
si = max
0in1
[y
i+1
y
i
[. Din
(9.7) si (9.8) deducem respectiv
max
0in
[m
i
[ max[[,
3h
h
2
, [[; (9.9)
max
0in
[m
i
[ max
3
h
,
3h
h
2
. (9.10)
Aceste relat ii vor utilizate la stabilirea convergent ei unui sir de funct ii spline
cubice de interpolare.
Presupunem c a numerele y
0
, y
1
, . . . , y
n
reprezint a valorile unei funct ii f
C
2
[a, b] n punctele a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b si c a condit iile la limit a (9.4) si
(9.5) se rescriu sub forma
_
s
tt
(a) = 0
s
tt
(b) = 0
(9.11)
si respectiv,
_
s
t
(a) = f
t
(a)
s
t
(b) = f
t
(b).
(9.12)
Exemplul 9.1.1 Sa se determine funct ia spline cubica de interpolare corespunzatoare
funct iei f(x) = [x[, avand nodurile 2, 1, 0, 1, 2.
Alegem condit iile la limit a
s
t
(2) = 1 s
t
(2) = 1.
Sistemul algebric al parametrilor m este
_
_
m
0
= 1
1
2
m
0
+ 2m
1
+
1
2
m
2
= 3
1
2
m
1
+ 2m
2
+
1
2
m
3
= 0
1
2
m
2
+ 2m
3
+
1
2
m
4
= 3
m
4
= 1
a carei solut ie este
m
0
= 1 m
1
=
5
4
m
2
= 0 m
3
=
5
4
m
4
= 1.
Componentele funct iei spline de interpolare devin
s
0
(x) =
x
3
+5x
3
+12x+4
4
x < 1
s
1
(x) =
x
2
(3x+7)
4
1 x < 0
s
2
(x) =
7x
2
3x
3
4
0 x < 1
s
3
(x) =
x
3
5x
2
+12x4
4
x 1
Gracele funct iei [x[ si ale funct iei spline cubice de interpolare sunt redate in
9.1.
Cazul periodic: y
0
= y
n
.

In locul condit iilor la limita se impun
m
n
= m
0
(9.13)
si
s
tt
n1
(x
n
) = s
tt
0
(x
0
), (9.14)
condit ii care asigur a continuitatea primelor dou a derivate. Condit ia (9.14) devine
m
1
h
0
+
2m
0
h
0
+
2m
n
h
n1
+
m
n1
h
n1
= 3
y
1
y
0
h
2
0
+ 3
y
n
y
n1
h
2
n1
Figure 9.1: Gracul funct iei [x[ si funct iei spline de interpolare
si combinat cu (9.13) conduce la
h
n1
h
0
+ h
n1
m
n1
+2m
0
+
h
0
h
0
+ h
n1
m
1
=
3
h
0
+ h
n1
_
h
n1
h
0
(y
1
y
0
) +
h
0
h
n1
(y
n
y
n1
)
_
.
(9.15)
Ansamblul format din (9.15) si (9.3) formeaza un sistem algebric de forma
_
_
_
_
_
_
_
a
0
c
0
b
0
b
1
a
1
c
1
.
.
.
b
n2
a
n2
c
n2
c
n1
b
n1
a
n1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
m
0
m
1
.
.
.
m
n2
m
n1
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
d
0
d
1
.
.
.
d
n2
d
n1
_
_
_
_
_
_
_
.
In vederea deducerii unor rezultate privind unicitatea funct iei spline cubice
de interpolare si a evalu arii erorii [s(x) f(x)[ avem nevoie de teorema:
Teorema 9.1.1 Daca funct ia spline cubica de interpolare satisface una din condit iile
la limita (9.11) sau (9.12) atunci are loc egalitatea
_
b
a
[f
tt
(x)]
2
dx =
_
b
a
[s
tt
(x)]
2
dx +
_
b
a
[f
tt
(x) s
tt
(x)]
2
dx. (9.16)
Demonstrat ie. Are loc egalitatea f
tt
(x) = s
tt
(x) + (f
tt
(x) s
tt
(x)), x [a, b].
Ridic and la p atrat si integr and obt inem
_
b
a
[f
tt
(x)]
2
dx =
_
b
a
[s
tt
(x)]
2
dx +
_
b
a
[f
tt
(x) s
tt
(x)]
2
dx+
+2
_
b
a
s
tt
(x)[f
tt
(x) s
tt
(x)]dx.
R amane de aratat c a ultima integral a este egal a cu 0. Avem
_
b
a
s
tt
(x)[f
tt
(x) s
tt
(x)]dx =
n
i=1
_
x
i
x
i1
s
tt
(x)[f
tt
(x) s
tt
(x)]dx
si integrand prin part i rezult a
_
b
a
s
tt
(x)[f
tt
(x) s
tt
(x)]dx =
=
n
i=1
s
tt
(x)[f
t
(x) s
t
(x)][
x
i
x
i1
_
x
i
x
i1
s
(3)
(x)[f
t
(x) s
t
(x)]dx.
Dac a x (x
i1
, x
i
) atunci s
(3)
(x) =
M
i
M
i1
h
i
si n consecint a
_
b
a
s
tt
(x)[f
tt
(x) s
tt
(x)]dx =
n
i=1
M
i
[f
t
(x
i
) s
t
(x
i
)] M
i1
[f
t
(x
i1
) s
t
(x
i1
)]
M
i
M
i1
h
i
_
x
i
x
i1
[f
t
(x) s
t
(x)]dx =
= M
n
[f
t
(x
n
) s
t
(x
n
)] M
0
[f
t
(x
0
) s
t
(x
0
)]
n
i=1
M
i
M
i1
h
i
[f(x) s(x)][
x
i
x
i1
=
= s
tt
(b)[f
t
(b) s
t
(b)] s
tt
(a)[f
t
(a) s
t
(a)] = 0.
Au loc urmatoarele rezultate referitoare la funct ia spline cubic a de interpolare
Teorema 9.1.2 (Unicitatea funct iei spline cubice de interpolare) Exista
o singura funct ie spline cubica de interpolare care satisface una din condit iile la
limita (9.11) sau (9.12).
Demonstrat ie. Dac a presupunem c a funct iile s
1
, s
2
sunt funct ii spline cubice
care interpoleaza funct ia f n punctele x
0
, x
1
, . . . , x
n
si care ndeplinesc condit iile
la limit a (9.11) sau (9.12), atunci funct ia s = s
1
s
2
satisface relat iile s(x
i
) =
0, i = 0, 1, . . . , n si s
tt
(a) = s
tt
(b) = 0 sau s
t
(a) = s
t
(b) = 0, dup a cum se
utilizeaz a condit iile la limit a (9.11) sau (9.12). Astfel s reprezint a funct ia spline
cubic a de interpolare a funct iei nule. Aplicand (9.16 obt inem
2
_
b
a
[s
tt
(x)]
2
dx = 0,
de unde s
tt
(x) = 0, x [a, b]. Prin urmare s este un polinom de grad cel mult 1.
Deoarece s(a) = s(b) = 0, n mod necesar s = 0.
Teorema 9.1.1 se poate reformula sub forma
Teorema 9.1.3 (Proprietatea de optimalitate a funct iei spline cubice
de interpolare) Funct ia spline cubica de interpolare minimizeaza funct ionala
I() =
_
b
a
[
tt
(x)]
2
dx
n
T
1
= C
2
[a, b] : (x
i
) = y
i
, i = 0, 1, . . . , n;
tt
(a) =
tt
(b) = 0
sau
T
2
= C
2
[a, b] : (x
i
) = y
i
, i = 0, 1, . . . , n;
t
(a) = ;
t
(b) = ,
dupa cum se utilizeaza condit iile la limita (9.4) sau (9.5).
Teorema 9.1.4 (Evaluarea erorii funct iei spline cubice de interpo-
lare) Daca f C
2
[a, b], atunci au loc relat iile
[f
t
(x) s
t
(x)[
h|f
tt
|
2
[f(x) s(x)[ h
3
2
|f
tt
|
2
,
unde h = maxh
1
, . . . , h
n
si |f
tt
|
2
= (
_
b
a
[f
tt
(x)]
2
dx)
1
2
.
Demonstrat ie. Funct ia f s satisface n ecare interval [x
i1
, x
i
] condit iile
teoremei lui Rolle, deci exista c
i
(x
i1
, x
i
) astfel ncat (f
t
s
t
)(c
i
) = 0. Fie
x [a, b]. Exist a k 1, 2, . . . , n astfel nc at x [x
k1
, x
k
]. Atunci, utilizand
inegalitatea Cauchy - Buniakovski - Schwarz au loc relat iile
[f
t
(x) s
t
(x)[ = [
_
x
c
k
[f
tt
(t) s
tt
(t)]dt[
(
_
x
c
k
[f
tt
(t) s
tt
(t)]
2
dt)
1
2
_
[x c
k
[
h(
_
b
a
[f
tt
(t) s
tt
(t)]
2
dt)
1
2
.
Din (9.16), deducem
_
b
a
[f
tt
(t) s
tt
(t)]
2
dt
_
b
a
[f
tt
(t)]
2
dt = |f
tt
|
2
2
si prin urmare
[f
t
(x) s
t
(x)[
h|f
tt
|
2
.
Totodata, din egalitatea
f(x) s(x) =
_
x
k
x
k1
[f
t
(t) s
t
(t)]dt
g asim
[f(x) s(x)[
_
x
k
x
k1
[f
t
(t) s
t
(t)[dt
h|f
tt
|
2
_
x
k
x
k1
dt h
3
2
|f
tt
|
2
.
Teorema 9.1.5 (Convergent a unui sir de funct ii spline cubice de in-
terpolare) Fie f C[a, b] si sirul de diviziuni
k
: a = x
k
0
< x
k
1
< . . . < x
k
n
k
= b
astfel ncat, daca
h
k
= min
0in
k
1
(x
k
i+1
x
k
i
) h
k
= max
0in
k
1
(x
k
i+1
x
k
i
),
atunci
1. > 0 cu proprietatea
h
k
h
k
, k N;
2. lim
k
h
k
= 0.
Daca s
k
este funct ia spline cubica de interpolare a funct iei f in pe diviziunea
k
si care satisface una din condit iile la limita
_
s
k
(a) =
s
k
(b) =
(9.17)
sau
_
s
tt
k
(a) = 0
s
tt
k
(b) = 0
(9.18)
atunci lim
k
|f s
k
|
= 0.
Demonstrat ie. Not am prin
f
(h) modulul de continuitate al funct iei f,
f
(h) = sup
[yx[<h
[f(y) f(x)[.
Condit ia de continuitate a funct iei f este echivalenta cu lim
h0
f
(h) = 0.
Fie x [a, b]. Exist a i 0, 1, . . . , n
k
1 astfel nc at x [x
k
i
, x
k
i+1
]. T in and
seama de reprezentarea (9.2) si folosind notat iile y
k
i
= f(x
k
i
), i = 0, 1, . . . , n
k
, k
N avem
s
k
(x) f(x) = y
k
i
f(x) + m
k
i
(x x
k
i
) + (3
y
k
i+1
y
k
i
(h
k
i
)
2

2m
k
i
+ m
k
i+1
h
k
i
)(x x
k
i
)
2
+
+(
m
k
i
+ m
k
i+1
(h
k
i
)
2
2
y
k
i+1
y
k
i
(h
k
i
)
3
)(x x
k
i
)
3
.
unde (m
k
i
)
0in
k
sunt parametrii funct iei spline, solut iile unui sistem de forma
(9.3)+(9.4) sau (9.3)+(9.6), n funct ie de condit ia la limit a folosit a.
In continuare
[s
k
(x) f(x)[ [y
k
i
f(x)[ +[m
k
i
[(x x
k
i
)+
+3[y
k
i+1
y
k
i
[(
x x
k
i
h
k
i
)
2
+ (2[m
k
i
[ +[m
k
i+1
[)
x x
k
i
h
k
i
(x x
k
i
)+
+([m
k
i
[ +[m
k
i+1
[)(
x x
k
i
h
k
i
)
2
(x x
k
i
) + 2[y
k
i+1
y
k
i
[(
x x
k
i
h
k
i
)
3
.
Not and M
k
= max
0in
k
[m
k
i
[ din inegalitatea de mai sus deducem
[s
k
(x) f(x)[
f
(h
k
) + M
k
h
k
+ 3
f
(h
k
) + 3M
k
h
k
+ 2M
k
h
k
+ 2
f
(h
k
) =
= 6
f
(h
k
) + 6M
k
h
k
.
Deoarece membrul drept nu mai depinde de x rezult a c a
|s
k
f|
6
f
(h
k
) + 6M
k
h
k
.
Dac a se utilizeaz a condit iile la limit a (9.17) atunci din (9.9) g asim
M
k
max[[,
3h
k
f
(h
k
)
(h
k
)
2
, [[,
si astfel
|s
k
f|
6
f
(h
k
) + 6 max[[h
k
, 3(
h
k
h
k
)
2
f
(h
k
), [[h
k

6
f
(h
k
) + 6 max[[h
k
, 3
2
f
(h
k
), [[h
k
0, pentru k .
Dac a se utilizeaz a condit iile la limit a (9.18) atunci din (9.10) g asim
M
k
max
3
f
(h
k
)
h
k
,
3h
k
f
(h
k
)
(h
k
)
2
si astfel
|s
k
f|
6
f
(h
k
) + 6 max3
h
k
h
k
f
(h
k
), 3(
h
k
h
k
)
2
f
(h
k
)
6
f
(h
k
) + 6 max3
f
(h
k
), 3
2
f
(h
k
), 0, pentru k .
9.2 Funct ia spline polinomiala
Fie m N si diviziunea (9.1). O funct ie s : R R se numeste funct ie
spline polinimiala de grad m cu nodurile diviziunii dac a
1. s[
(,x
0
)
P
m
; s[
(x
i
,x
i+1
)
P
m
, i 0, 1, . . . , n 1; s[
(x
n
,)
P
m
;
2. s C
m1
.
9.2. FUNCT IA SPLINE POLINOMIAL
A 209
Mult imea funct iilor spline polinomiale de grad m cu nodurile diviziunii se
noteaz a o
m
().
Se introduce notat ia
(x a)
k
+
=
_
(x a)
k
, x a
0 x < a
k 0.
Teorema 9.2.1 Daca s o
m
() atunci exista polinomul p P
m
si numerele
reale c
1
, . . . , c
n1
astfel ncat
s(x) = p(x) +
n1
i=1
c
i
(x x
i
)
m
+
. (9.19)
Demonstrat ie. Fie p(x) = s[
(x
0
,x
1
)
. Pentru x x
0
denim s(x) = p(x). Not am
s[
(x
i
,x
i+1
)
= s
i
P
m
, i 1, 2, . . . , n 1.

In x
1
, p
(k)
(x
1
0) = s
(k)
1
(x
1
+
0), k = 0, 1, . . . , m 1. Deoarece p, s
1
P
m
, rezult a c a (s
1
p)
(k)
(x
1
) = 0, k =
0, 1, . . . , m1, adic a x
1
este r ad acina multipla de ordin m a polinomului s
1
p.
Astfel s
1
(x) p(x) = c
1
(x x)
m
sau s
1
(x) = p(x) + c
1
(x x
1
)
m
+
. Repet and
rat ionamentul de mai sus, ecare nod x
i
, i 2, . . . , n 1 contribuie cu un
termen c
i
(xx
i
)
m
+
la expresia funct iei spline polinomiala.

In nal, pentru x > x
n
denim s(x) = s
n1
(x).
O funct ie spline polinomiala de grad m cu nodurile diviziunii depinde de
m + n parametrii.
9.2.1 Funct ia spline polinomiala naturala
Fie m = 2q 1 in num ar natural impar si diviziunea (9.1). O funct ie
s : R R se numeste funct ie spline polinomial a naturala de grad 2q 1 cu
nodurile diviziunii dac a
1. s o
2q1
();
2. s[
(,x
0
)
, s[
(x
n
,)
P
q1
.
Mult imea funct iilor spline polinomiale de grad 2q 1 cu nodurile diviziunii
se noteaza S
2q1
().
Teorema 9.2.2 Daca s S
2q1
() atunci exista polinomul p P
q1
si numerele
reale c
0
, c
1
, . . . , c
n
astfel ncat
s(x) = p(x) +
n
i=0
c
i
(x x
i
)
2q1
+
(9.20)
si au loc egalitat ile
n
i=0
c
i
x
k
i
= 0, k 0, 1, . . . , q 1. (9.21)
Demonstrat ie. Utiliz and acelasi rat ionament ca n Teorema 9.2.1 se deduce
relat ia (9.20) cu p = s[
(,x
0
)
P
q1
. Relat iile (9.21) rezulta din cerint a
s[
(x
n
,)
P
q1
s
(q)
(x) = 0, x > x
n
.
Pentru x > x
n
, s(x) = p(x) +
n
i=0
c
i
(x x
i
)
2q1
, de unde
s
(q)
(x) =
n
i=0
c
i
(2q 1)!
(q 1)!
(x x
i
)
q1
=
=
(2q 1)!
(q 1)!
n
i=0
c
i
q1
k=0
_
q 1
k
_
(1)
k
x
q1k
x
k
i
=
=
(2q 1)!
(q 1)!
q1
k=0
_
q 1
k
_
(1)
k
(
n
i=0
c
i
x
k
i
)x
q1k
.
Derivata se anuleaz a dac a
n
i=0
c
i
x
k
i
= 0, k 0, 1, . . . , q 1.
Pentru o funct ie spline polinomiala naturala s de grad 2q 1 cu nodurile
diviziunii au loc relat iile
s
(k)
(x
0
) = s
(k)
(x
n
) = 0, k q. (9.22)
Dac a s o
2q1
() si s
(k)
(x
0
) = s
(k)
(x
n
) = 0, k q, q + 1, . . . , 2q 1 atunci
s S
2q1
().
O funct ie spline polinomial a natural a s de grad 2q 1 cu nodurile diviziunii
depinde de n + 1 parametri.
Pentru funct iei spline se utilizeaza relat iile (9.21) sau (9.22).
9.2. FUNCT IA SPLINE POLINOMIAL
A 211
9.2.2 Interpolare cu funct ii spline polinomiale
Fie f C
q
si m = 2q 1.
1. Problema de interpolare cu funct ii spline polinomiale de grad 2q 1 cu
nodurile diviziunii cere determinarea funct iei s o
2q1
() astfel nc at
s(x
i
) = f(x
i
), i 0, 1, . . . , n
si care satisface n plus condit iile la limit a
s
(k)
(x
0
) = f
(k)
(x
0
)
s
(k)
(x
n
) = f
(k)
(x
n
)
k 1, 2, . . . , q 1.
Num arul condit iilor este 2q + n 1, ce coincide cu num arul parametrilor
m + n = 2q 1 + n.
Pentru q = 2 se reg aseste problema de interpolare cu funct ii spline cubice
cu una din condit iile la limita natural a.
2. Problema de interpolare cu funct ii spline polinomiale naturale de grad 2q1
cu nodurile diviziunii cere determinarea funct iei s S
2q1
() astfel nc at
s(x
i
) = f(x
i
), i 0, 1, . . . , n.
Num arul condit iilor este n + 1, ce coincide cu num arul parametrilor unei
funct ii spline polinomiala natural a.
Pentru q = 2 se reg aseste problema de interpolare cu funct ii spline cubice
cu cealalta condit ie la limita natural a.
Stabilim propriet at i ale funct iei spline polinomiale de interpolare.
Teorema 9.2.3 Fie g C
q
[x
0
, x
n
] si s o
2q1
(). Daca
g(x
i
) = 0, i 0, 1, . . . , n
si are loc una din condit iile la limita
g
(k)
(x
0
) = g
(k)
(x
n
) = 0, k 1, . . . , q 1
sau
s
(k)
(x
0
) = s
(k)
(x
n
) = 0, k q, q + 1, . . . , 2q 2
atunci
_
x
n
x
0
s
(q)
(x)g
(q)
(x)dx = 0. (9.23)
Demonstrat ie. Pe ecare interval (x
i
, x
i+1
), s
(2q1)
(x) este o constanta, pe care
o notam
i
, i 0, 1, . . . , n 1. Integr and succesiv prin p art i, se obt ine
_
x
n
x
0
s
(q)
(x)g
(q)
(x)dx = s
(q)
(x)g
(q1)
[
x
n
x
0

_
x
n
x
0
s
(q)
(x)g
(q1)
(x)dx = . . .
= (1)
q2
_
x
n
x
0
s
(2q2)
(x)g
tt
(x)dx.
In general funct ia s
(2q2)
nu mai este derivabil a m punctele x
1
, x
2
, . . . , x
n1
. De-
scompunem ultima integrala ntr-o sum a de integrale pe intervale n care s
(2q2)
este derivabil a si integram prin part i
_
x
n
x
0
s
(q)
(x)g
(q)
(x)dx = (1)
q2
_
x
n
x
0
s
(2q2)
(x)g
tt
(x)dx =
= (1)
q2
n1
i=0
_
x
i+1
x
i
s
(2q2)
(x)g
tt
(x)dx =
= (1)
q2
n1
i=0
_
s
(2q2)
(x)g
t
(x)[
x
i+1
x
i

_
x
i+1
x
i
s
(2q1)
(x)g
t
(x)dx
_
=
= (1)
q2
_
s
(2q2)
(x
n
)g
t
(x
n
) s
(2q2)
(x
0
)g
t
(x
0
)
+
1)
q1
n1
i=0
i
[g(x
i+1
g(x
i
)] = 0.
q
[x
0
, x
n
]. Daca s este o funct ie spline polinomiala de
grad 2q 1 cu nodurile diviziunii care satisface condit iile de interpolare
s(x
i
) = f(x
i
), i 0, 1, . . . , n
si una din condit iile la limita
s
(k)
(x
0
) = f
(k)
(x
0
),
s
(k)
(x
n
) = f
(k)
(x
n
)
k 1, . . . , q 1
sau
s
(k)
(x
0
) = s
(k)
(x
n
) = 0, k q, q + 1, . . . , 2q 2
atunci
_
x
n
x
0
[f
(q)
(x)]
2
dx =
_
x
n
x
0
[s
(q)
(x)]
2
dx +
_
x
n
x
0
[f
(q)
(x) s
(q)
(x)]
2
dx. (9.24)
9.3. FUNCT II B-SPLINE 213
Demonstrat ie.

Intruc at [f
(q)
]
2
= [s
(q)
]
2
+ [f
(q)
s
(q)
]
2
+ 2s
(q)
[f
(q)
s
(q)
] este
sucientde de atatat c a
_
x
n
x
0
s
(q)
(x)[f
(q)
(x) s
(q)
(x)]dx = 0.
Pentru g = f s condit iile Teoremei 9.2.3 sunt ndeplinite, deci are loc egalitatea
de mai sus.
Asem anator cazului funct iilor spline cubice, relat ia (9.24) implic a
unicitatea funct iei spline polinomial a de interpolare cu condit iile la limit a
corespunz atoare;
o proprietate de optimalitate.
9.3 Funct ii B-spline
Corespunz ator ret elei de puncte
. . . < t
2
< t
1
< t
0
< t
1
< t
2
< . . .
denim funct iile B-spline B
k
i
(x), i Z, k N prin
B
k
i
(x) = (t
i+k+1
t
i
)[t
i
, t
i+1
, . . . , t
i+k+1
; (t x)
k
+
]. (9.25)
Teorema 9.3.1 Are loc formula de recurent a
B
0
i
(x) =
_
1 daca x [t
i
, t
i+1
),
0 daca x (, t
i
) [t
i+1
, ),
(9.26)
B
k
i
(x) =
x t
i
t
i+k
t
i
B
k1
i
(x) +
t
i+k+1
x
t
i+k+1
t
i+1
B
k1
i+1
(x), (9.27)
pentru k 1 si i Z.
Demonstrat ie. Pentru k = 0 din (9.25) rezult a
B
0
i
(x) = (t
i+1
t
i
)[t
i
, t
i+1
; (t x)
0
+
] = (t
i+1
x)
0
+
(t
i
x)
0
+
=
=
_
1 daca x [t
i
, t
i+1
),
0 daca x (, t
i
) [t
i+1
, ),
Pentru k 1, utiliz and formula lui Leibniz pentru diferent e divizate deducem
B
k
i
(x) = (t
i+k+1
t
i
)[t
i
, t
i+1
, . . . , t
i+k+1
; (t x)
k1
+
(t x)] = (9.28)
= (t
i+k+1
t
i
)
i+k+1
j=i
[t
i
, t
i+1
, . . . , t
j
; (t x)
k1
+
][t
j
, t
j+1
, . . . , t
i+k+1
; t x] =
= (t
i+k+1
t
i
)
_
[t
i
, t
i+1
, . . . , t
i+k
; (t x)
k1
+
][t
i+k
, t
i+k+1
; t x]+
+[t
i
, t
i+1
, . . . , t
i+k+1
; (t x)
k1
+
][t
i+k+1
; t x]
_
,
restul termenilor din sum a ind nuli.
Au loc egalit at ile:
[t
i+k
, t
i+k+1
; t x] =
t
i+k+1
x (t
i+k
x)
t
i+k+1
t
i+k
= 1;
[t
i+k+1
; t x] = t
i+k+1
x;
[t
i
, t
i+1
, . . . , t
i+k
; (t x)
k1
+
] =
B
k1
i
(x)
t
i+k
t
i
;
[t
i
, t
i+1
, . . . , t
i+k+1
; (t x)
k1
+
] =
=
[t
i+1
, t
i+2
, . . . , t
i+k+1
; (t x)
k1
+
] [t
i
, t
i+1
, . . . , t
i+k
; (t x)
k1
+
]
t
i+k+1
t
i
=
=
1
t
i+k+1
t
i
_
B
k1
i+1
(x)
t
i+k+1
t
i+1
B
k1
i
(x)
t
i+k
t
i
_
.
Utiliz and aceste rezultate, egalitatea (9.28) devine
B
k
i
(x) = (t
i+k+1
t
i
)
_
B
k1
i
(x)
t
i+k
t
i
+
t
i+k+1
x
t
i+k+1
t
i
_
B
k1
i+1
(x)
t
i+k+1
t
i+1
B
k1
i
(x)
t
i+k
t
i
__
=
= B
k1
i
(x)
_
t
i+k+1
t
i
t
i+k
t
i
t
i+k+1
x
t
i+k
t
i
_
+ B
k1
i+1
(x)
t
i+k+1
x
t
i+k+1
t
i+1
=
x t
i
t
i+k
t
i
B
k1
i
(x) +
t
i+k+1
x
t
i+k+1
t
i+1
B
k1
i+1
(x).
Din (9.27) obt inem
B
1
i
(x) =
x t
i
t
i+1
t
i
B
0
i
(x) +
t
i+2
x
t
i+2
t
i+1
B
0
i+1
(x) =
=
_
_
_
xt
i
t
i+1
t
i
x [t
i
, t
i+1
)
t
i+2
x
t
i+2
t
i+1
x [t
i+1
, t
i+2
)
0 x (, t
i
) [t
i+2
, )
Gracele funct iilor B
0
i
(x) si B
1
i
(x) sunt
b
s
s
b
t
i
t
i+1
@
@
t
i
t
i+1
t
i+2
Au loc urm atoarele proprietat i ale funct iilor B-spline
(i) B
k
i
(x) = 0, x (, t
i
) [t
i+k+1
, ) supp B
k
i
[t
i
, t
i+k+1
);
(ii) B
k
i
(x) 0, x R;
(iii)
iZ
B
k
i
(x) = 1.
Demonstrat ie. Fiecare relat ie se demonstreaz a prin induct ie dup a k.
(iii) k = 0. Pentru x R exist a i
0
Z astfel nc at x [t
i
0
, t
i
0
+1
) si n
consecint a
iZ
B
0
i
(x) = B
0
i
0
(x) = 1.
Presupun and
iZ
B
k1
i
(x) = 1 si utiliz and formula de recurent a (9.27), se
g aseste
iZ
B
k
i
(x) =
iZ
_
x t
i
t
i+k
t
i
B
k1
i
(x) +
t
i+k+1
x
t
i+k+1
t
i+1
B
k1
i+1
(x)
_
=
=
iZ
x t
i
t
i+k
t
i
B
k1
i
(x) +
iZ
t
i+k+1
x
t
i+k+1
t
i+1
B
k1
i+1
(x).
Efectu and n a doua sum a schimbarea de indice i := i + 1 se obt ine
iZ
B
k
i
(x) =
iZ
B
k1
i
(x)
_
x t
i
t
i+k
t
i
+
t
i+k
x
t
i+k
t
i
_
=
iZ
B
k1
i
(x) = 1.
9.3.1 Funct ii B-spline pe noduri echidistante
Fie t
i
= t
0
+ ih, i Z. Utiliz and (9.25) si (2.39)
B
k
i
(x) = (t
i+k+1
t
i
)[t
i
, t
i+1
, . . . , t
i+k+1
; (t x)
k
+
] =
= (k + 1)h
k+1
h
(t
i
x)
k
+
(k + 1)!h
k+1
=
1
k!h
k
k+1
j=0
_
k + 1
j
_
(1)
k+1j
(t
i
+ jh x)
k
+
=
=
1
k!h
k
k+1
j=0
_
k + 1
j
_
(1)
k+1j
(t
i+j
x)
k
+
. (9.29)
Funct ii B-spline cubice pe noduri echidistante. Pentru k = 3 se obt in
funct iile B-spline cubice pe noduri echidistante
B
3
i
(x) =
1
6 h
3
4
j=0
_
4
j
_
(1)
4j
(t
i+j
x)
3
+
.
Prin calcul direct rezult a tabloul de valori ale funct iei B
3
i
(x) si ale derivatelor
sale
[ t
i
t
i+1
t
i+2
t
i+3
t
i+4
B
3
i
(x) [ 0
1
6
2
3
1
6
0
(B
3
i
(x))
t
[ 0
1
2h
0
1
2h
0
(B
3
i
(x))
tt
[ 0
1
h
2

2
h
2
1
h
2
0
(9.30)
Evident B
3
i
o
3
.
Teorema 9.3.3 Funct iile (B
3
i
)
3in1
sunt liniar independente.
Demonstrat ie. Dac a
n1
j=3
j+2
B
3
j
(x) = 0 atunci
n1
j=3
j+2
(B
3
j
(x))
t
= 0 si
n1
j=3
j+2
(B
3
j
(x))
tt
= 0.
In particular, pentru x = t
i
, i 2, 1, . . . , n 2 se obt ine sistemul
i1
B
3
i3
(t
i
) +
i
B
3
i2
(t
i
) +
i+1
B
3
i1
(t
i
) = 0
i1
(B
3
i3
)
t
(t
i
) +
i
(B
3
i2
)
t
(t
i
) +
i+1
(B
3
i1
)
t
(t
i
) = 0
i1
(B
3
i3
)
tt
(t
i
) +
i
(B
3
i2
)
tt
(t
i
) +
i+1
(B
3
i1
)
tt
(t
i
) = 0
_
_
_
i1
+ 4
i
+
i+1
= 0
i1
+
i+1
= 0
i1
2
i
+
i+1
= 0
care are numai solut ia banal a.
Consider and cazul nodurilor echidistante, problema de interpolare cu funct ii
spline cubice se poate rezolva utilizand funct iile B-spline (B
3
i
)
3in1
.
Solut ia problemei de interpolare va de forma
s(x) =
n1
i=3
a
i+2
B
3
i
(x).
Funct ia s se numeste funct ie spline cvasi-interpolatoare.
Cei n+3 coecient i a
1
, a
0
, . . . , a
n+1
se determina astfel ncat sa e satisf acute
condit iile de interpolare
s(t
i
) = y
i
i 0, 1, . . . , n (9.31)
si condit iile la limit a
s
t
(t
0
) = , s
t
(t
n
) = (9.32)
sau
s
tt
(t
0
) = 0, s
tt
(t
n
) = 0. (9.33)
T in and seama de tabelul (9.30), relat iile (9.31) devin
s(t
i
) = a
i1
B
3
i3
(t
i
) + a
i
B
3
i2
(t
i
) + a
i+1
B
3
i1
(t
i
) =
1
6
a
i1
+
2
3
a
i
+
1
6
a
i+1
= y
i
.
Condit iile la limita conduc la ecuat iile
s
t
(t
0
) = a
1
(B
3
3
)
t
(t
0
) + a
0
(B
3
2
)
t
(t
0
) + a
1
(B
3
1
)
t
(t
0
) =
1
2h
a
1
+
1
2h
a
1
= ,
s
t
(t
n
) = a
n1
(B
3
n3
)
t
(t
n
) + a
n
(B
3
n2
)
t
(t
n
) + a
n+1
(B
3
n1
)
t
(t
n
) =
=
1
2h
a
n1
+
1
2h
a
n+1
=
si respectiv
s
tt
(t
0
) = a
1
(B
3
3
)
tt
(t
0
) + a
0
(B
3
2
)
tt
(t
0
) + a
1
(B
3
1
)
tt
(t
0
) =
=
1
h
2
a
1
2
h
2
a
0
+
1
h
2
a
1
= 0
s
tt
(t
n
) = a
n1
(B
3
n3
)
tt
(t
n
) + a
n
(B
3
n2
)
tt
(t
n
) + a
n+1
(B
3
n1
)
tt
(t
n
) =
=
1
h
2
a
n1
2
h
2
a
n
+
1
h
2
a
n+1
= 0.
Astfel pentru rezolvarea problemei (9.31)+(9.32) suntem condusi la sistemul al-
gebric de ecuat ii liniare
_
_
_
a
1
+a
1
= 2h
a
i1
+4a
i
+a
i+1
= 6y
i
a
n1
+a
n+1
= 2h
i 0, 1, . . . , n (9.34)
Sistemul (9.34) are solut ie unic a. Determinantul sistemului este
1 0 1
1 4 1
1 4 1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 4 1
1 4 1
1 0 1
Adun and prima coloan a la a treia si ultima coloan a la antipenultima se obt ine
1 0 0
1 4 2
1 4 1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 4 1
2 4 1
0 0 1
av and diagonala dominanta, deci determinantul este diferit de zero.

Problema (9.31)+(9.33) conduce la sistemul algebric de ecuat ii liniare
_
_
_
a
1
2a
0
+a
1
= 0
a
i1
+4a
i
+a
i+1
= 6y
i
a
n1
2a
n
+a
n+1
= 0
i 0, 1 . . . , n. (9.35)
Se arata, aseman ator, c a sistemul (9.35) are solut ie unic a. Rezolvarea sistemului
constituie subiectul Problemei 1.10.
Capitolul 10
Interpolare cu sinus cardinal
O funct ie de forma
x
_
sin (x)
(x)
dac a (x) ,= 0
1 dac a (x) = 0
unde este o funct ie continua, se numeste funct ie sinc, sinus cardinal.
10.1 Interpolare pe noduri echidistante n [0, ]
Pentru orice n N se denesc mult imile E
n
= x
n,k
=
2
2
n
k : k = 0, 1 . . . , 2
n
.
In particular
E
0
= 0, 2
E
1
= 0, , 2
E
2
= 0,

2
, ,
3
2
, 2
Au loc propriet at ile:
E
0
E
1
. . . E
n
E
n+1
. . .
Mult imea E =
n=0
E
n
este densa n [0, 2].
Introducem funct iile
L
n,k
(x) =
_
sin 2
n1
(xx
n,k
)
2
n1
(xx
n,k
)
dac a x ,= x
n,k
1 dac a x = x
n,k
n N, k = 0, 1, . . . , 2
n
. (10.1)
Stabilim cateva proprietat i simple ale funct iilor sinc L
n,k
.
219
220 CAPITOLUL 10. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL
Teorema 10.1.1 Au loc proprietat ile:
1. L
n,k
(x
n,j
) =
k,j
, k, j 0, 1, . . . , 2
n
;
2. L
t
n,k
(x
n,k
) = 0;
3. L
t
n,k
(x
n,j
) =
2
n
(1)
jk
2(jk)
, j ,= k, j = 0, 1, . . . , 2
n
;
4. L
tt
n,k
(x
n,k
) =
2
2n2
3
;
5. [L
n,k
(x)[ 1, x [0, 2].
Demonstrat ie. 2.
L
t
n,k
(x
n,k
) = lim
xx
n,k
L
n,k
(x) L
n,k
(x
n,k
)
x x
n,k
= lim
xx
n,k
sin 2
n1
(x x
n,k
) 1
2
n1
(x x
n,k
)
2
.
Pun and y = 2
n1
(x x
n,k
), limita de mai sus devine lim
y0
2
n1 sin y1
y
2
= 0.
3.
L
t
n,k
(x) =
cos 2
n1
(x x
n,k
)
x x
n,k
sin 2
n1
(x x
n,k
)
2
n1
(x x
n,k
)
2
.
Pentru x = x
n,j
se obt ine L
t
n,k
(x
n,j
) =
2
n
(1)
jk
2(jk)
.
4.
L
tt
n,k
(x
n,k
) = lim
xx
n,k
L
t
n,k
(x) L
t
n,k
(x
n,k
)
x x
n,k
=
= lim
xx
n,k
_
cos 2
n1
(x x
n,k
)
(x x
n,k
)
2

sin 2
n1
(x x
n,k
)
2
n1
(x x
n,k
)
3
_
.
Din nou, pentru y = 2
n1
(x x
n,k
), limita devine
lim
y0
2
2n2
y cos y sin y
y
3
=
2
2n2
3
.
5. Inegalitatea rezulta din
[x[ <

2
[ sin x[ [x[
[x[

2
[ sin x[ 1 <

2
[x[
Fie f : [0, 2] R. Introducem operatorul liniar
f S
n
(f) denit prin S
n
(f)(x) =
2
n
k=0
f(x
n,k
)L
n,k
(x).
10.1. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE

IN [0, ] 221
Din teorema 10.1.1 rezult a c a funct ia S
n
(f)(x) satisface condit iile de interpolare
S
n
(f)(x
n,k
) = f(x
n,k
), k = 0, 1, . . . , 2
n
.
Aceast a funct ie se numeste funct ia de interpolare sinc a funct iei f.
Teorema 10.1.2 Daca m > n atunci S
n
(f)(x
n,k
) = S
m
(f)(x
n,k
), k = 0, 1, . . . , 2
n
.
Demonstrat ie. E
n
E
m
, pentru x
n,k
=
2
2
n
k =
2
2
m
2
mn
k = x
m,2
mn
k
= y
condit iile de interpolare implica S
n
(f)(y) = f(y) = S
m
(f)(y).
1. S
n
(L
n,k
) = L
n,k
, k = 0, 1, . . . , 2
n
;
2. S
n
(S
n
(f)) = S
n
(f),
adica funct iile L
n,k
, k = 0, 1, . . . , 2
n
si S
n
(f) sunt puncte xe ale operatorului S
n
.
Demonstrat ie. Calcul and, se obt in
1.
S
n
(L
n,k
)(x) =
2
n
j=0
L
n,k
(x
n,j
)L
n,j
(x) =
2
n
j=0
k,j
L
n,j
(x) = L
n,k
(x).
2.
S
n
(S
n
(f))(x) =
2
n
j=0
S
n
(f)(x
n,j
)L
n,j
(x) =
2
n
j=0
f(x
n,j
)L
n,j
(x) = S
n
(f)(x).
Pentru cazul funct iilor continue n intervalul compact [0, 2], se alege norma
|f| = max
x[0,2]
[f(x)[ si are loc
Teorema 10.1.4 Operatorul S
n
este continu, avand loc inegalitatea
|S
n
(f)| (2
n
+ 1)|f|, f C[0, 2].
Demonstrat ie.
[S
n
(f)(x)[ = [
2
n
j=0
f(x
n,j
)L
n,j
(x)[ |f|
2
n
j=0
[L
n,j
(x)[ (2
n
+ 1)|f|.
Liniaritatea operatorului S
n
implic a inegalitatea
|S
n
(f) S
n
(g)| (2
n
+ 1)|f g|.
Amintim c ateva rezultate din teoria transform arii Fourier.
Fie f : R C o funct ie din L
1
, adic a
_
[f(t)[dt < .
Transformarea Fourier a funct iei f este
F(z) = T(f(t))(z) =
_

f(t)e
itz
dt, z R;
Transformarea Fourier invers a este
f(t) =
1
2
_

F(z)e
itz
dz;
Egalitatea lui Parceval: daca F(z), G(z) sunt transformarile Fourier ale
funct iilor f, g atunci
_

f(t)g(t)dt =
1
2
_

F(z)G(z)dz;

In consecint a
_

[f(t)[
2
dt =
1
2
_

[F(z)[
2
dz;
Produsul de convolut ie a funct iilor f si g este denit prin
(f g)(t) =
_

f(s)g(t s)ds.
Dac a F(z), G(z) sunt transformarile Fourier ale funct iilor f si g atunci
T((f g)(t))(z) = F(z)G(z).
L
n,k
(x) =
1
2
n
_
2
n1
2
n1
e
i
2k
2
n
z
e
izx
dz. (10.2)

IN R 223
Demonstrat ie. Calcul and integrala din membrul drept, se obt in
1
2
n
_
2
n1
2
n1
e
iz(x
2k
2
n
)
dz =
1
2
n
e
iz(x
2k
2
n
)
i(x
2k
2
n
)
2
n1
2
n1 =
=
1
2
n
e
i2
n1
(x
2k
2
n
)
e
i2
n1
(x
2k
2
n
)
i(x
2k
2
n
)
=
1
2
n1
sin 2
n1
(x x
n,k
)
x x
n,k
= L
n,k
(x).
Interpret and egalitatea (10.2) drept o transformare Fourier inversa, deducem
c a funct ia
F(z) =
_
2
2
n
e
i
2k
2
n
z
dac a [z[ < 2
n1
0 daca [z[ 2
n1
este transformata Fourier a funct iei L
n,k
(x).
Utiliz and egalitatea lui Parseval se obt ine proprietatea de ortogonalitate a
funct iilor L
n,k
:
_

L
n,k
(x)L
n,j
(x)dx =
2
2
n
k,j
, k, j 0, 1, . . . , 2
n
.
Demonstrat ie. Not am prin F
n,k
transformata Fourier a functiei L
n,k
. Pentru
k = j
_

L
2
n,k
dx =
1
2
_

[F
n,k
(z)[
2
d(z) =
2
2
n
.
Pentru k ,= j
_

L
n,k
(x)L
n,j
(x)dx =
1
2
_

F
n,k
(z)F
n,j
(z)dz =
2
2
2n
_
2
n1
2
n1
e
iz
2
2
n
(kj)
dz =
=
2
2
2n
e
iz
2
2
n
(kj)
i
2
2
n
(k j)
2
n1
2
n1 =
2
2
n
sin (k j)
(k j)
= 0.
10.2 Interpolare pe noduri echidistante n R
Vom utiliza formula
sin(x) = x
j=1
(1
x
2
j
2
) (10.3)
si notat ia
sinc x =
_
sin x
x
dac a x ,= 0
1 daca x = 0
.
Fie h > 0 si x
k
= a + kh, k Z. Polinomul de interpolare Lagrange pe cele
2n + 1 noduri x
n
, x
n+1
, . . . , x
n
este
L(P
2n
; x
n
, x
n+1
, . . . , x
n
; f)(x) =
n
k=n
f(x
k
)l
n,k
(x), (10.4)
unde
l
n,k
(x) =
(x x
n
) . . . (x x
k1
)(x x
k+1
) . . . (x x
n
)
(x
k
x
n
) . . . (x
k
x
k1
)(x
k
x
k+1
) . . . (x
k
x
n
)
= (10.5)
=
(
xa
h
+ n)(
xa
h
+ n 1) . . . (
xa
h
k + 1)(
xa
h
k 1) . . . (
xa
h
n)
(k + n)(k + n 1) . . . 1(1) . . . ((n k))
.
Pentru n se obt ine
lim
n
l
n,k
(x) =
j=1
(
xa
h
k)
2
j
2
j
2
=
j=1
_
1
_
xa
h
k
j
_
2
_
.
T in and seama de 10.3 vom avea
lim
n
l
n,k
(x) =
sin(
xa
h
k)
(
xa
h
k)
= sinc((
x a
h
k)) = sinc
(x x
k
)
h
.
iar formula 10.4 devine
L(x) =
kZ
f(x
k
)sinc
(x x
k
)
h
. (10.6)
Stabilim propriet at ile:
Teorema 10.2.1 Transformata Fourier a funct iei (t) = sinc(t) este F(z) =
rect(
z
2
), unde
F(z) = rect(t) =
_
1 daca [t[
1
2
0 daca [t[ >
1
2
.
Demonstrat ie.

Intr-adev ar,
1
2
_

rect(
z
2
)e
izt
dz =
1
2
_

e
izt
dz =
1
2
e
izt
it
=
1
t
e
it
e
it
2i
=
sin t
t
.

IN R 225
Teorema 10.2.2 Funct iile
k
(x) = sinc
(xx
k
)
h
, k Z, satisfac condit iile
(i)
k
(x
j
) =
k,j
;
(ii)
_
k
(x)
j
(x)dx =
k,j
.
Demonstrat ie. (ii) Calculam
_

k
(x)
j
(x)dx =
_

sinc
(x x
k
)
h
sinc
(x x
j
)
h
dx.
Prin schimbarea de variabil a x x
k
= hq integrala de mai sus devine
_

sinc(q)sinc((j k) q))dq = (q q)(j k) =

1
2
_

F
2
(z)e
iz(jk)
dz.
* reprezint a produsul de convolut ie. Potrivit teoremei anterioare, rezult a
_

k
(x)
j
(x)dx =
1
2
_

e
iz(jk)
dz =
k,j
.
In consecint a, funct ia L(x) denita n (10.6) satisface condit iile de interpolare

L(x
k
) = f(x
k
), k Z.
Capitolul 11
Rezolvarea numerica a
problemelor Cauchy
Ne ocup am de rezolvarea numerica a problemei Cauchy (sau problema cu
condit ie init ial a)
_
x(t) f(t, x(t) = 0, t [0, T]
x(0) = x
0
(11.1)
unde f : [0, T] R
n
R
n
este o funct ie cu propriet at i care s a asigure existent a
si unicitatea solut iei n intervalul precizat.
Problema Cauchy se rescrie sub forma operat ionala
/(x) = , (11.2)
unde / : C
1
[0, T] C[0, T] R
n
este denit prin
/(x) =
_
x(t) f(t, x(t), t [0, T]
x(0) = x
0
,
iar
=
_
0, t [0, T]
x
0
.
Forma operat ional a (11.2) cuprinde o clas a mult mai larg a de probleme si
constituie un cadru n care se pot formula si studia metode de rezolvare aproxi-
mativ a.
Pentru simplitate, consider am forma operat ional a (11.2) ca o ecuat ie av and
necunoscuta x, o funct ie real a (n = 1), denit a n intervalul xat [0, T].
227
228 CAPITOLUL 11. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY
11.1 Metode de discretizare
Rezolvarea prin discretizare a ecuat iei (11.2) const an construirea unei aproximat ii
u
h
= (u
0
, u
1
, . . . , u
n
)
a solut iei x(t) pe o ret ea de puncte 0 = t
0
< t
1
< . . . < t
n
= T, unde u
i
este
o aproximat ie pentru x(t
i
), i = 0, 1, . . . , n iar h reprezint a norma ret elei de
puncte h = max
0in1
t
i+1
t
i
.
In acest scop ecuat ia init ial a se nlocuieste cu o alta ecuat ie

/
h
(u
h
) =
h
, (11.3)
numit a schema de calcul.
Exemplu. Schema de calcul Euler. e n N
, h =
T
n
si ret eaua echidis-
tant a 0 = t
0
< t
1
< . . . < t
n
= T cu t
i
= ih, i = 0, 1, . . . , n.

In punctul t
i
,
aproxim am derivata funct iei prin diferent a nita prograsiv a
x(t
i
)
x(t
i
+ h) x(t
i
)
h
=
x(t
i+1
) x(t
i
)
h
si substituim n ecuat ia diferent ial a (11.1). Membrul st ang al equat iei (11.1)
devine
x(t
i+1
) x(t
i
)
h
f(t
i
, x(t
i
))
care n general nu mai este 0. Not am prin u
0
, u
1
, . . . , u
n
numerele care puse,
respectiv n locul necunoscutelor x(t
0
), x(t
1
), . . . , x(t
n
) satisfac egalit at ile
_
u
i+1
u
i
h
f(t
i
, u
i
) = 0, i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
. (11.4)
Relat iile (11.4) reprezint a schema de calcul Euler.
In acest caz operatorul / este denit prin

/
h
: R
n+1
R
n+1
/
h
(u
h
) =
_
u
i+1
u
i
h
f(t
i
, u
i
), i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
, u
h
= (u
0
, . . . , u
n
),
iar
h
=
_
0, i = 0, 1, . . . , n 1
x
0
.
11.1. METODE DE DISCRETIZARE 229
Relat iile (11.4) formeaz a totodat a un sistem algebric de n+1 ecuat ii neliniare cu
n + 1 necunoscute care nsa se poate rezolva usor prin recurent a
u
0
= x
0
u
i+1
= u
i
+ hf(t
i
, u
i
) i = 0, 1, . . . , n 1.
Problema care se ridic a este de a vedea n ce condit ii ansamblul de numere u
h
reprezint a aproximat ii rezonabile pentru x(t
0
), x(t
1
), . . . , x(t
n
).
S a presupunem c a / este denit ntre spat iile normate (X, | |) si (Y, | |),
iar /
h
este denit ntre (X
h
, | |
h
) si (Y
h
, | |
h
).
Solut ia u
h
a ecuat iei /
h
(u
h
) =
h
converge c atre solut ia x a ecuat iei /(x) =
dac a
lim
h0
|u
h
[x]
h
|
h
= 0,
unde [x]
h
= (x(t
0
), x(t
1
), . . . , x(t
n
)) reprezinta restrict ia lui x la ret eaua de puncte.
Dac a exist a constantele pozitive C si astfel nc at |u
h
[x]
h
|
h
Ch
atunci
convergent a este de ordin .
Studiul convergent ei solut iei aproximative este legat de propriet at ile de consis-
tent a si stabilitate ale schemei de calcul.
Schema de calcul /
h
(u
h
) =
h
este consistenta dac a
lim
h0
|
h
|
h
= 0,
unde
h
= /
h
([x]
h
)
h
. Dac a exist a constantele C
1
si astfel nc at |
h
|
h

C
1
h
atunci schema de calcul este consistenta de ordin .

Schema de calcul /
h
(u
h
) =
h
este stabila dac a exist a constantele pozitive
C
2
, h
0
si astfel nc at
h (0, h
0
),
h
Y
h
, |
h
|
h
|y
h
z
h
| C
2
|
h
|
h
,
unde y
h
si z
h
veric a relat iile /
h
(z
h
) = /
h
(y
h
) +
h
.
Leg atura dintre cele trei not iuni introduse este formulat an teorema urmatoare:
Teorema 11.1.1 Daca schema de calcul /
h
(u
h
) =
h
este stabila si consistenta
de ordin atunci convergent a este de ordin .
Demonstrat ie. Deoarece schema de calcul este consistenta de ordin au loc
relat iile /
h
[x]
h
=
h
+
h
si |
h
|
h
C
1
h
.
Pentru h sucient de mic, dac a /
h
u
h
=
h
, din stabilitatea schemei de calcul
urmeaz a c a |[x]
h
u
h
|
h
C
2
|
h
|
h
C
1
C
2
h
, de unde rezult a convergent a de

ordin a schemei de calcul.
In cazul schemelor de calcul liniare, (adic a cu operatorul /

h
liniar), stabilitatea
se poate caracteriza prin
Teorema 11.1.2 Daca operatorul /
h
este liniar atunci schema de calcul /
h
u
h
=
h
este stabila daca si numai daca exista o constanta C 0 astfel ncat
|u
h
|
h
C|
h
|
h
,
h
Y
h
.
Demonstrat ie.

In ipoteza stabilitat ii, exist a h
0
, , C > 0 astfel ncat dac a
h (0, h
0
),
h
Y
h
, |
h
|
h
, /
h
(u
h
) =
h
, /
h
(z
h
) =
h
+
h
atunci |z
h
u
h
|
h

C||
h
. Din liniaritatea schemei de calcul rezult a /
h
(z
h
u
h
) =
h
.
Rescriem aceasta implicat ie prin: daca
h
Y
h
, |
h
|
h
, /
h
(u
h
) =
h
atunci |u
h
|
h
C|
h
|
h
.
Fie
h
Y
h
. Dac a |
h
|
h
atunci inegalitatea teoremei este vericata. Daca
|
h
|
h
> atunci pentru
h
=

2||
h
h
, /
h
( u
h
) =
h
au loc relat iile |
h
|
h
=

2
si n consecint a | u
h
|
h
C|
h
|
h
de unde, pentru u
h
=
2
u
h
se deduc relat iile
/
h
(u
h
) =
h
si |u
h
|
h
C|
h
|
h
.
Implicat ia invers a este imediata.
In cele ce urmeaz a vom studia schema de calcul Euler.

In R
n+1
folosim norma
lui Cebasev |x| = max[x
1
[, . . . , [x
n+1
[. Au loc urm atoarele rezultate:
Teorema 11.1.3 Daca funct ia f admite derivate part iale de ordinul ntai m arginite,
atunci schema de calcul este consistenta de ordinul ntai.
Demonstrat ie. Existent a derivatelor part iale ale funct iei f asigur a existent a
derivatei de ordinul al doilea a solut iei problemei Cauchy (11.1), iar din m arginirea
derivatelor part iale rezulta existent a unei constante M
2
> 0, astfel ncat [ x(t)[
M
2
, t [0, T].
Din egalit at ile x(t
i+1
) = x(t
i
+h) = x(t
i
) +h x(t
i
) +
h
2
2
x(c
i
), c
i
(t
i
, t
i+1
), i
0, 1, . . . , n 1, rezult a
x(t
i+1
) x(t
i
)
h
= x(t
i
) +
h
2
x(c
i
), i 0, 1, . . . , n 1.
Atunci
/([x]
h
) =
_
x(t
i+1
)x(t
i
)
h
f(t
i
, x(t
i
)), i 0, 1, . . . , n 1
x(t
0
)
=
=
_
h
2
x(c
i
), i 0, 1, . . . , n 1
0
=
=
_
0, i 0, 1, . . . , n 1
x
0
+
_
h
2
x(c
i
), i 0, 1, . . . , n 1
0
.
Recunoastem
h
n primul termen si n consecint a al doilea termen este
h
. Prin
urmare
|
h
| = max
0in1
h
2
[ x(c
i
)[
M
2
2
h.
Pentru demonstrarea stabilit at ii schemei de calcul Euler vom avea nevoie de
urm atorul rezultat:
Teorema 11.1.4 Daca termenii sirului de numere reale, nenegative (z
n
)
nN
sa-
tisfac inegalitat ile
z
n+1
az
n
+ b, n N,
cu a, b > 0, a > 1 atunci
z
n
a
n
z
0
+ b
a
n
1
a 1
a
n
(z
0
+
b
a 1
).
Demonstrat ie. Au loc inegalit at ile
z
n
az
n1
+ b a(az
n2
+ b) + b = a
2
z
n2
+ b(1 + a)
a
n
z
0
+ b(1 + a + . . . + a
n1
) = a
n
z
0
+ b
a
n
1
a 1
.
Teorema 11.1.5 Daca funct ia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0,
astfel ncat [f(t, x) f(t, y)[ L[xy[, x, y R atunci schema de calcul Euler
este stabila.
Demonstrat ie. Fie
n
=
_

i
i 0, 1, . . . , n 1
si sistemele /
h
(u
h
) =
h
, /
h
(z
h
) =
h
+
h
:
_
u
i+1
u
i
h
f(t
i
, u
i
) = 0, i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
. (11.5)
_
z
i+1
z
i
h
f(t
i
, z
i
) =
i
, i = 0, 1, . . . , n 1
z
0
= x
0
+
. (11.6)
Introducem vectorul w
h
= z
h
u
h
= (w
i
)
0in
si scazand ecuat iile lui (11.5) din
ecuat iile corespunz atoare lui (11.6) g asim
_
w
i+1
w
i
h
[f(t
i
, z
i
) f(t
i
, u
i
)] =
i
, i = 0, 1, . . . , n 1
w
0
=
. (11.7)
Atunci
w
i+1
= w
i
+ h[f(t
i
, z
i
) f(t
i
, u
i
)] + h
i
i 0, 1, . . . , n 1.
In norma, vom avea

[w
i+1
[ [w
i
[ + h[f(t
i
, z
i
) f(t
i
, u
i
)[ + h[
i
[ (1 + hL)[w
i
[ + h|
h
|
h
,
unde |
h
|
h
= max[
0
[, . . . , [
n1
[, [[. Utiliz and inegalitatea Teoremei 11.1.4
obt inem
[w
i
[ (1 + hL)
i
([w
0
[ +
h|
h
|
h
(1 + hl) 1
) e
ihL
(1 +
1
L
)|
h
|
h

e
TL
(1 +
1
L
)|
h
|
h
, i 0, 1, . . . , n.
Din inegalitatea de mai sus deducem
|z
h
u
h
|
h
= |w
h
|
h
= max
0in
[w
i
[ e
TL
(1 +
1
L
)|
h
|
h
,
adic a inegalitatea din denit ia stabilit at ii. Constanta C corespunz atoare este
e
TL
(1 +
1
L
).
Din consistent a si stabilitatea schemei de calcul Euler deducem teorema de
convergent a:
Teorema 11.1.6 Daca
1. funct ia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0 astfel ncat [f(t, x)
f(t, y)[ L[x y[, x, y.
2. Solut ia problemei Cauchy (11.1) este de doua ori derivabila, avand derivata
de ordinul doi marginita, [ x(t)[ M, t [0, T];
atunci solut ia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul Euler converge
catre solut ia problemei lui Cauchy, ordinul de convergent a ind 1.
Mai mult are loc urmatoarea formula de evaluare a priori a erorii
|u
h
[u]
h
|
M
2
2
e
TL
(1 +
1
L
)h (11.8)
O demonstrat ie directa a teoremei de convergent a 11.1.6 este
Not am x
i
= x(t
i
) si e
i
= x
i
u
i
, i = 0, 1, . . . , n. Observ am c a e
0
= 0. Au
loc relat iile
x
i+1
= x(t
i+1
) = x(t
i
+ h) = x(t
i
) + h x(t
i
) +
h
2
2
x(
i
) =
x
i
+ hf(t
i
, x
i
) +
h
2
2
x(
i
)
si
u
i+1
= u
i
+ hf(t
i
, u
i
)
din care, prin sc adere, obt inem
e
i+1
= e
i
+ h[f(t
i
, x
i
) f(t
i
, u
i
)] +
h
2
2
x(
i
).
Aplic and valoarea absoluta, rezult a
[e
i+1
[ [e
i
[ + h[f(t
i
, x
i
) f(t
i
, u
i
)[ +
h
2
2
[ x(
i
)[
[e
i
[ + hL[x
i
u
i
[ +
h
2
2
M = (1 + hL)[e
i
[ +
h
2
2
M.
Folosind Teorama 11.1.4 rezulta
[e
i
[ (1 + hL)
i
[[e
0
[ +
h
2
2
M
(1 + hL) 1
] e
ihL
M
2L
h e
TL
M
2L
h.
Prin urmare
|[x]
h
u
h
| = max[e
i
[ : i = 0, 1, . . . , n e
ihL
M
2L
h e
TL
M
2L
h.
Aplicat ie. S a se calculeze utiliz and schema de calcul Euler valoarea funct iei x(t)
n punctul t =
1
75
cu eroarea = 0.01, stiind c a x(t) este solut ia problemei Caucly
_
x(t) =
1
2

1
3
tx
2
,
x(0) = x
0
.
Nu se t ine seama de erorile de rotunjire.
S a presupunem c a f(t, x) =
1
2
1
3
tx
2
este denit an patratul D = [0, 1][0, 1].
Atunci sup[f(t, x)[ : (t, x) D
5
6
si potrivit teoremei de existent a si unicitate,
problema Cauchy are solut ie unica n intervalul [t[ min1,
6
5
= 1.
Alegem T = 1. Determin am parametrii L si M care intervin n Teorema
11.1.6.
[f(t, x) f(t, y)[ =
1
3
[t[[x
2
y
2
[
2
3
[x y[.
Alegem L = 1.
x(t) =
d
dt
f(t, x(t)) =
d
dt
[
1
2

1
3
tx
2
(t)] =
=
1
3
[x
2
(t) + 2tx(t) x(t)] =
1
3
x
2
(t)
1
3
tx(t) +
2
9
t
2
x
3
(t).
Urmeaz a c a
sup[ x(t)[ : [t[ 1
8
9
.
Alegem M =
8
9
.
Trebuie s a determinam pasul h > 0 astfel ncat sa existe p N care sa
satisfac a relat iile
ph =
1
75
si
[u
p
x(t
p
)[ |u
h
[x]
h
| e
TL
M
2L
h 3
TL
M
2L
h < .
Rezult a c a p este cel mai mic num ar natural care satisface inegalitatea
h =
1
75p

2L
3
LT
M
.
Substituind cu valori numerice, gasim p = 2 si deci h =
1
150
.

In nal
u
0
= 0,
u
1
= u
0
+ hf(t
0
, u
0
) =
1
300
,
u
2
= u
1
+ hf(t
1
, u
1
) 0.0067.
11.2 Scheme de calcul de tip Runge - Kutta
Pentru rezolvarea problemei Cauchy (11.1) consider am schema de calcul
_
u
i+1
u
i
h
F
m
(h, t
i
, u
i
; f) = 0 i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
(11.9)
11.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA 235
unde h =
T
n
, t
i
= ih, i = 0, 1, . . . , n iar funct ia F
m
(h, t, x; f) va de forma
F
m
(h, t, x; f) =
m
i=1
p
i
k
i
(h)
cu
k
i
(h) = f(t +
i
h, x + h
m
j=1
i,j
k
j
(h), i = 1, . . . , m.
Numerele p
1
, . . . , p
m
,
i
,
i,j
, i, j = 1, . . . , m se determina pentru ecare m n
parte astfel nc at, daca x(t) este solut ia problemei Cauchy, atunci puterea p din
relat ia
x(t + h) x(t)
h
F
m
(h, t, x(t); f) = h
p
(t, h), t, h, (11.10)
s a e c at mai mare. Condit ia (11.10) se poate reformula prin: h = 0 trebuie s a
e solut ie de ordin p + 1 a ecuat iei
m
(h) = x(t + h) x(t) hF
m
(h, t, x(t); f) = 0.
Astfel schema de calcul (11.9) va avea ordinul p de consistent a.
Solut iile obt inute se prezint a sub forma tabelelor Butcher
1

1,1
. . .
1,m
2

2,1
. . .
2,m
. . . . . . . . . . . .
m

m,1
. . .
m,m
p
1
. . . p
m
Dac a
1
= 0 si
i,j
= 0, pentru i j atunci schema de calcul de tip Runge
Kutta este explicita.

In acest caz
k
1
(h) = f(t, x);
k
2
(h) = f(t +
2
h, x +
21
hk
1
(h));
k
3
(h) = f(t +
3
h, x +
31
hk
1
(h) +
32
hk
2
(h));
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
k
m
(h) = f(t +
m
h, x +
m1
hk
1
(h) + . . . +
mm1
hk
m1
(h));
In cele ce urmeaz a consider am doar cazul explicit.

Pentru m = 1 se regaseste schema lui Euler.
Efectu am calculele n cazul m = 2.

In acest caz h = 0 trebuie s a e solut ie de
ordin 3 a ecuat iei
2
(h) = x(t + h) x(t) h[p
1
k
1
(h) + p
2
k
2
(h)] =
= x(t + h) x(t) h[p
1
f(t, x(t)) + p
2
f(t +
2
h, x(t) +
21
hf(t, x(t)))] = 0.
Presupunem c a solut ia problemei Cauchy admite toate derivatele necesare cal-
culelor urmatoare. Calculam
t
2
(h) = x(t + h) [p
1
f(t, x(t)) + p
2
f(t +
2
h, x(t) +
21
hf(t, x(t)))]
hp
2
[
f
t
2
+
f
x
21
f(t, x(t))],
1
tt
2
(h) = x(t + h) 2p
2
[
f
t
2
+
f
x
21
f(t, x(t))]
hp
2
[
2
f
t
2

2
2
+ 2

2
f
tx
21
f(t, x(t)) +

2
f
x
2
2
21
f
2
(t, x(t))].
Rezult a
2
(0) = 0;
t
2
(0) = x(t) p
1
f(t, x(t)) p
2
f(t, x(t)) = (1 p
1
p
2
)f(t, x(t));
tt
2
(0) = x(t) 2p
2
[
2
f
x
(t, x(t)) +
f
x
(t, x(t))
21
f(t, x(t))] =
= (1 2p
2
2
)
f
t
(t, x(t)) + (1 2p
2
21
)
f
x
(t, x(t))f(t, x(t)).
h = 0 este solut ie tripla dac a coecient ii termenilor care cont in pe f si derivatele
sale part iale sunt nule. Obt inem sistemul algebric neliniar
1 p
1
p
2
= 0
1 2p
2
2
= 0
1 2p
2
21
= 0
Dou a solut ii ale acestui sistem sunt:
1. p
1
= 0, p
2
= 1,
2
=
21
=
1
2
.

In acest caz schema de calcul este
_
u
i+1
u
i
h
f(t
i
+
h
2
, u
i
+
h
2
f(t
i
, u
i
)) = 0 i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
(11.11)
si este cunoscut a sub numele de schema Euler mbun atat ita.
1
Pentru simplicare omitem scrierea argumentelor.
11.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA 237
2. p
1
= p
2
=
1
2
,
2
=
21
= 1. Schema de calcul este
_
u
i+1
u
i
h

1
2
f(t
i
, u
i
)
1
2
f(t
i+1
, u
i
+ hf(t
i
, u
i
)) = 0 i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
Tabelele Butcher corespunz atoare sunt
0 0 0
1
2
1
2
0
0 1
0 0 0
1 1 0
1
2
1
2
Pentru m = 4 se obt ine schema de calcul Runge
_
_
u
i+1
u
i
h

1
6
[k
1
(h) + 2k
2
(h) + 2k
3
(h) + k
4
(h)] = 0, i = 0, 1, . . . , n 1
k
1
(h) = f(t
i
, u
i
)
k
2
(h) = f(t
i
+
h
2
, u
i
+
h
2
k
1
(h))
k
3
(h) = f(t
i
+
h
2
, u
i
+
h
2
k
2
(h))
k
4
(h) = f(t
i
+ h, u
i
+ hk
3
(h))
u
0
= x
0
(11.12)
cu tabela Butcher
0 0 0 0 0
1
2
1
2
0 0 0
1
2
0
1
2
0 0
1
1
2
0 1 0
1
6
2
3
2
3
1
6
Pentru a justica stabilitatea schemei de calcul de tip Runge Kutta stabilim
Teorema 11.2.1 Daca funct ia f(t, x) este lipschitziana n x (L. > 0, astfel
ncat [f(t, x) f(t, y)[ L[x y[, x, y R) atunci funct ia F
m
(h, t, x; f) este
lipschitziana n x.
Demonstrat ie. Pentru simplitate, consider am m = 2, adic a
F
m
(h, t, x; f) = F
2
(h, t, x; f) = p
1
f(t, x) + p
2
f(t +
2
h, x +
2,1
hf(t, x)).
In acest caz
[F
2
(h, t, y; f) F
2
(h, t, x; f)[
[p
1
[ [f(t, y)f(t, x)[+[p
2
[ [f(t+
2
h, y+
2,1
hf(t, y))f(t+
2
h, x+
2,1
hf(t, x))[.
Datorit a ipotezei f acute rezult a succesiv
[F
2
(h, t, y; f) F
2
(h, t, x; f)[
[p
1
[ L[y x[ +[p
2
[ L[y +
2,1
hf(t, y) x
2,1
hf(t, x)[
L([p
1
[ +[p
2
[ +[p
2
[ [
2,1
[hL)[y x[ M[y x[,
unde M = L([p
1
[ +[p
2
[ +[
2,1
[TL).
Prin urmare are loc o teorem a de stabilitate a c arei demonstrat ie este identi a
cu demonstrat ia Teoremei 11.1.5.
Teorema 11.2.2 Daca funct ia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0,
astfel ncat [f(t, x) f(t, y)[ L[x y[, x, y R atunci o schema de calcul de
tip Runge Kutta este stabila.
In consecint a
Teorema 11.2.3 Daca
funct ia f(t, x) este lipschitziana n x;
schema de calcul de tip Runge Kutta este consistenta de ordin p
atunci atunci solut ia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul de tip Runge
Kutta converge catre solut ia problemei lui Cauchy, ordinul de convergent a ind
p.
11.3 Scheme de calcul de tip Adams
Ecuat ia diferent ial a (11.1)este echivalent a cu ecuat ia integrala
x(t) = x(
t) +
_
t
t
f(s, x(s))ds 0
t < t T.
Ideea schemelor de calcul de tip Adams const a n nlocuirea funct iei (s) =
f(s, x(s)) printr-un polinom de interpolare
N
r
()(s) =
r
i=0
(t a)(t a + h) . . . (t a + (i 1)h)
i
h
(a)
i!h
i
.
11.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS 239
Solut ia aproximativ a u satisface ecuat ia
u(t) = u(
t) +
_
t
t
N
r
()(s)ds. (11.13)
Fie h =
T
n
si ret raua de puncte echidistante t
i
= ih, i = 0, 1, . . . , n. Partic-
ulariz a relat ia (11.13) lu and t,
t, a egale, respectiv cu t
k+p
, t
kq
, t
k
si obt inem
u
k+p
= u
kq
+
r
i=0
i
h
(t
k
)
i!h
i
_
t
k+p
t
kq
(st
k
)(st
k
+h). . .(st
k
+(i1)h)ds, (11.14)
unde u
i
= u(t
i
), i = 0, 1, . . . , n.
Prin schimbarea de variabil a s t
k
= zh integrala din (11.14) devine
_
t
k+p
t
kq
(st
k
)(st
k
+h) . . . (st
k
+(i1)h)ds = h
i+1
_
p
q
z(z+1). . .(z+i1)dz.
Inlocuind n (11.14) gasim

u
k+p
= u
kq
+
r
i=0
h
i+1
i
h
(t
k
)
i!h
i
_
p
q
z(z + 1) . . . (z + i 1)dz.
sau
u
k+p
= u
kq
+
r
i=0
i
h
(t
k
),
unde
0
= p + q
i
=
1
i!
_
p
q
z(z + 1) . . . (z + i 1)dz, i = 1, 2, . . . , r.
Utiliz and formula de dezvoltare a diferent elor nite regresive obt inem
u
k+p
= u
kq
+ h
r
i=0
i
i
j=0
_
i
j
_
(1)
j
(t
k
j),
unde (t
j
) = f(t
j
, u
j
). Permutand nsumarile gasim
u
k+p
= u
kq
+ h
r
j=0
j
f(t
kj
, u
kj
), (11.15)
cu
j
= (1)
j
[
_
j
j
_
j
+
_
j + 1
j
_
j+1
+ . . . +
_
r
j
_
r
]. (11.16)
Cazuri particulare importante. 1. Schema Adams - Bashforth. Particu-
lariz am (11.15), aleg and p = 1, q = 0. Se obt in relat iile
u
k+1
= u
k
+ h
r
j=0
j
f(t
kj
, u
kj
), k = r, . . . , n 1; (11.17)
unde
j
sunt dat i de formulele (11.16) cu
0
= 1,
i
=
1
i!
_
1
0
z(z+1). . .(z+i1)dz.
Tabelul coecient ilor
j
.
Num arator Numitor
r[j 0 1 2 3 4 5
1 3 -1 2
2 23 -16 5 12
3 55 -59 37 -9 24
4 1901 -2774 2616 -1274 251 720
5 4277 -7927 9982 -7298 2877 -475 1440
2. Schema Adams - Moulton. Aleg and p = 0, q = 1 n (11.15) se obt in
formulele
u
k
= u
k1
+ h
r
j=0
j
f(t
kj
, u
kj
), k = r 1, . . . , n; (11.18)
unde
j
sunt dat i de formulele (11.16) cu
0
= 1,
i
=
1
i!
_
0
1
z(z + 1) . . . (z +
i 1)dz.
Tabelul coecient ilor
j
.
Num arator Numitor
r[j 0 1 2 3 4 5
1 1 1 2
2 5 8 -1 12
3 9 19 -5 1 24
4 251 646 264 106 -19 720
5 475 1427 -798 482 -173 27 1440
Schema de calcul Adams - Bashforth este explicita n sensul c a n formula
(11.17), elementele membrului drept sunt cunoscute si u
k+1
se calculeaz a nemi-
jlocit.
11.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS 241
Schema de calcul Adams - Moulton este implicita n sensul c a n formula
(11.18), pentru j = 0 apare factorul f(t
k
, u
k
), iar u
k
este necunoscut. Astfel u
k
se obt ine ca solut ia unei ecuat ii.
Schemele de tip Adams se numesc scheme de calcul cu mai mult i pasi (multi-
pas), n timp ce schemele de calcul de tip Runge - Kutta sunt scheme cu un singur
pas (unipas). Un avantaj din punct de vedere al calculelor pentru schemele de cal-
cul de tip Adams este faptul c a folosesc valorile lui f doar n nodurile anterioare,
n timp ce la schemele de calcul de tip Runge - Kutta este nevoie de valorile lui
f n diverse puncte intermediare.
Pentru pornirea unei scheme de calcul de tip adams trebuie cunoscute n
prealabil u
0
, u
1
, . . . , u
r
, aproximat ii care se determina pe o alta cale - de exemplu
utiliz and o schem a de calcul de tip Runge - Kutta. Determinarea acestor valori
se numeste procedeu init ial.
Pentru a studia consistent a unei scheme de calcul de tip Adams rescriem
formula (11.15) sub forma
a
p
u
k+p
+ a
p1
u
k+p1
+ . . . + a
0
u
k
(11.19)
h[b
p
f(t
k+p
, u
k+p
) + b
p1
f(t
k+p1
, u
k+p1
) + . . . + b
0
f(t
k
, u
k
)] = 0.
Fie x solut ia problemei Cauchy si presupunand c a au loc dezvoltarile tayloriene
x
k+s
= x
k
+
sh
1!
x
k
+
(sh)
2
2!
x
k
+ . . .
x
k+s
= x
k
+
sh
1!
x
k
+
(sh)
2
2!
x
(3)
k
+ . . .
atunci
a
p
x
k+p
+ a
p1
x
k+p1
+ . . . + a
0
x
k
h[b
p
f(t
k+p
, x
k+p
) + b
p1
f(t
k+p1
, x
k+p1
) + . . . + b
0
f(t
k
, x
k
)] =
a
p
x
k+p
+ a
p1
x
k+p1
+ . . . + a
0
x
k
h[b
p
x
k+p
+ b
p1
x
k+p1
+ . . . + b
0
x
k
] =
= C
0
x
k
+ C
1
h x
k
+ C
2
h
2
x
k
+ . . . + C
m
h
m
x
(m)
k
+ . . .
unde
C
0
= a
0
+ a
1
+ . . . + a
p
C
1
= C
0
= a
1
+ 2a
2
+ . . . + pa
p
(b
0
+ b
1
+ . . . + b
p
)
C
2
=
1
2!
(a
1
+ 2
2
a
2
+ . . . + p
2
a
p
) (b
1
+ 2b
2
+ . . . + pb
p
)
C
m
=
1
m!
(a
1
+ 2
m
a
2
+ . . . + p
m
a
p
)
1
(m1)!
(b
1
+ 2
m1
b
2
+ . . . + p
m1
b
p
).
Schema de calcul de tip Adams (11.19) este consistent a de ordin m dac a
C
0
= C
1
= . . . = C
m
= 0 si C
m+1
,= 0.
Exemplic am n cazul schemei de calcul Adams - Bashforth cu r = 1
u
k+1
= u
k
+ h[
3
2
f(t
k
, u
k
)
1
2
f(t
k1
, u
k1
)].
Schema de calcul se rescrie sub forma
u
k+2
u
k+1
h[
3
2
f(t
k+1
, u
k+1
)
1
2
f(t
k
, u
k
)] = 0
deci p = 2 si a
2
= 1, a
1
= 1, a
0
= 0, b
2
= 0, b
1
=
3
2
, b
0
=
1
2
. Rezult a
C
0
= a
0
+ a
1
+ a
2
= 0
C
1
= a
1
+ 2a
2
(b
0
+ b
1
+ b
2
) = 0
C
2
=
1
2
(a
1
+ 2
2
a
2
) (b
1
+ 2b
2
) = 0
C
3
=
1
3!
(a
1
+ 2
3
a
2
)
1
2
(b
1
+ 2
2
b
2
) =
5
12
.
11.4 Schema de calcul predictor - corector
Schemele de tip predictor - corector se obt in prin combinarea dintre dou a
scheme de tip Adams: una explicit a
u
k+1
= u
k
+ h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, u
kj
), k p
si una implicit a
u
k+1
= u
k
+ h
q
j=0
b
j
f(t
k+1j
, u
k+1j
), k q 1.
Se valorica astfel propriet at le schemei de calcul implicite ntr-o procedura ex-
plicit a de calcul. Procedura P(EC)
m
E de combinarea celor doua scheme, pentru
un pas k s = maxp, q 1, este
P: u
0
k+1
= u
k
+ h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, u
kj
);
Pentru s=1:m executa
[ E: Calculeaza f
s1
k+1
= f(t
k+1
, u
s1
k+1
)
[ C: u
s
k+1
= u
k
+ hb
0
f
s1
k+1
+ h
q
j=1
b
j
f(t
k+1j
, u
k+1j
),
[
E: u
k+1
= u
m
k+1
; f
k+1
= f(t
k+1
, u
k+1
)
Asadar, pentru pornirea schemei de tip predictor - corector este nevoie de deter-
minarea aproximat iilor u
0
, u
1
, . . . , u
s
(procedeul init ial).
Pentru procedura PECE (m = 1) are loc urm atoarea teorem a simpl a de
convergent a:
11.4. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR 243
Teorema 11.4.1 Daca
funct ia f(t, x) este lipschitziana n x; L > 0 astfel ncat [f(t, y)f(t, x)[
L[y x[, x, y R;
procedeul init ial este convergent, adica lim
h0
max
0is
[x
i
u
i
[ = 0;
schemele de calcul de Adams explicita si implicita utilizate sunt consistente
atunci solut ia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul de tip predictor
corector converge catre solut ia problemei lui Cauchy.
Demonstrat ie. Procedura PECE a schema de calcul predictor corector se
poate scrie prin
u
k+1
= u
k
+ h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, u
kj
), (11.20)
u
k+1
= u
k
+ hb
0
f
(
t
k+1
, u
k+1
) + h
q
j=1
b
j
f(t
k+1j
, u
k+1j
). (11.21)
pentru k s, . . . , n1. Consistent a celor doua scheme de calcul de tip Adams
cu care s-a construit schema de calcul predictor corector se exprim a prin existent a
numerelor , N
si C
1
, C
2
> 0 astfel nc at
x
k+1
= x
k
+ h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, x
kj
) + h
+1
k+1
, (11.22)
x
k+1
= x
k
+ h
q
j=0
b
j
f(t
k+1j
, x
k+1j
) + h
+1
k+1
(11.23)
pentru k s, . . . , n 1 si
max
j
[
j
[ C
1
max
j
[
j
[ C
2
.
Dac a x
k+1
def
= x
k+1
h
+1
k+1
atunci egalitatea (11.22) devine
x
k+1
= x
k
+ h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, x
kj
). (11.24)
Introducem notat iile
e
j
= x
j
u
j
, e
j
= x
j
u
j
,
A =
p
i=0
[a
i
[, B =
q
j=0
[b
j
[,
w
j
= max[e
0
[, . . . , [e
j
[.
Sc azand (11.20) din (11.24) si (11.21) din (11.23) obt inem respectiv
e
k+1
= e
k
+ h
p
i=0
a
i
[f(t
kj
, x
kj
) f(t
ki
, u
ki
)]
e
k+1
= e
k
+ hb
0
[f(t
k+1
, x
k+1
) f(t
k+1
, u
k+1
)] +
+h
q
j=1
b
j
[f(t
k+1j
, x
k+1j
) f(t
k+1j
, u
k+1j
)] + h
+1
k+1
In valoare absoluta, din egalit at ile de mai sus rezult a

[e
k+1
[ [e
k
[ + h
p
i=0
[a
i
[ [f(t
kj
, x
kj
) f(t
ki
, u
ki
)[
[e
k
[ + hL
p
i=0
[a
i
[ [e
ki
[, (11.25)
[e
k+1
[ [e
k
[ + h[b
0
[ [f(t
k+1
, x
k+1
) f(t
k+1
, u
k+1
)[ +
+h
q
j=1
[b
j
[ [f(t
k+1j
, x
k+1j
) f(t
k+1j
, u
k+1j
)[ + h
+1
[
k+1
[
[e
k
[ + h[b
0
[L[x
k+1
u
k+1
[ + hL
q
j=1
[b
j
[ [e
kj+1
[ + C
2
h
+1
(11.26)
T in and seana de denit ia lui x
k+1
si de (11.25) deducem
[x
k+1
u
k+1
[ [x
k+1
x
k+1
[ +[x
k+1
u
k+1
[ = h
+1
[
k+1
[ +[e
k+1
[
C
1
h
+1
+[e
k
[ + hL
p
i=0
[a
i
[ [e
ki
[.
Utiliz am aceast a inegalitate n (11.26) care devine
[e
k+1
[ [e
k
[ + h[b
0
[L(C
1
h
+1
+[e
k
[ + hL
p
i=0
[a
i
[ [e
ki
[)+
11.5. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL 245
+hL
q
j=1
[b
j
[ [e
kj+1
[ + C
2
h
+1
.
Folosind denit ia lui w
k
si aranj and termenii deducem
[e
k+1
[ (1 + hLB + h
2
L
2
[b
0
[A)w
k
+ C
1
L[b
0
[h
+2
+ C
2
h
+1
. (11.27)
Prin urmare
w
k+1
(1 + hLB + h
2
L
2
[b
0
[A)w
k
+ C
1
L[b
0
[h
+2
+ C
2
h
+1
.
Potricit Teoremei 11.1.4, inegalit at ile anterioare implica
w
k
(1 + hLB + h
2
L
2
[b
0
[A)
k
(w
0
+
C
1
L[b
0
[h
+2
+ C
2
h
+1
(1 + hLB + h
2
L
2
[b
0
[A) 1
)
e
hk(LB+hL
2
[b
0
[A)
(w
s
+
C
1
h
+1
[b
0
[L + C
2
h
LB
)
e
T(LB+TL
2
[b
0
[A)
(w
s
+
C
1
h
+1
[b
0
[L + C
2
h
LB
).
Din ultima inegalitate deducem
|[x]
h
u
h
|
h
= max
0in
[x
i
u
i
[ = max
0in
[e
i
[ = w
n

e
T(LB+TL
2
[b
0
[A)
(w
s
+
C
1
h
+1
[b
0
[L + C
2
h
LB
) 0,
when h 0.
Observat ie. Dac a consider am consider am schemele de calcul ca formule ma-
triceale atunci ele se pot utiliza la integrarea problemelor Cauchy corespunzatoare
sistemelor de ecuat ii diferent iale.
11.5 A-stabilitatea schemelor de calcul
A-stabilitatea permite evaluarea tariei unei scheme de calcul pentru rezolvarea
unei probleme Cauchy. Pentru denirea acestei not iuni se consider a problem de
test
x = x, C,
x(0) = x
0
(11.28)
a carei solut ie este x(t) = e
t
x
0
. Dac a 1 < 0 atunci lim
t
x(t) = 0.
Aplic am schema de calcul /
h
u
h
= f
h
pentru rezolvarea problemei (11.28).
Se numeste domeniu de A-stabilitate mult imea elementelor z = h C, h >
0, C cu proprietatea c a solut ia u
h
= (u
i
)
0in
h
a schemei de calcul este
m arginita pentru orice h > 0.
Schema de calcul /
h
u
h
= f
h
este A-stabila dac a semiplanul z C : 1z < 0
este inclus n domeniul de A-stabilitate a schemei de calcul.
Aplic and o schem a de calcul de tip Runge-Kutta problemei (11.28) se obt ine
o relat ie de forma
u
i+1
= R(z)u
i
z = h.
Funct ia R(z) se numeste funct ia de stabilitate.
O schem a de calcul de tip Runge-Kutta este tare A-stabila dac a
1. este A-stabil a;
2. lim
z
[R(z)[ < 1.
O schem a de calcul de tip Runge-Kutta este L A-stabila dac a
1. este A-stabil a;
2. lim
z
[R(z)[ = 0.
Aplicat ii. Analiz am natura A-stabilit at ii mai multor scheme de calcul.
1. Schema de calcul Euler (11.4). Dac a substituim f(t
i
, u
i
) = u
i
n (11.4)
atunci deducem formula de recurent a u
i+1
= (1 + h)u
i
) = (1 + z)u
i
de
unde rezulta c a u
i
= (1 + z)
i
u
0
. Prin urmare funct oa de stabilitate este
R(z) = 1 + z. Sirul (u
i
)
iN
este m arginit doar dac a [R(z)[ = [1 + z[ 1.
Mult imea de A-stabilitate este n acest caz discul cu centrul n -1 si raz a 1
(Fig. 1).
2. Schema de calcul Euler mbumat at it a. (11.11). Analog se obt ine R(z) =
1 + z +
z
2
2
. Mult imea de A-satbilitate este interiorul domeniului delimitat
de contutul punctiform din Fig. 1.
3. Schema de calcul Runge Kutta (m=4), (11.12).

In acest caz R(z) =
1 + z +
z
2
2
+
z
3
6
+
z
4
24
iar mult imea de A-stabilitate este domeniul m arginit
de linia ntrerupt a din Fig. 1.
Observ am ca nici una din schemele de calcul de tip Runge Kutta explicita
nu este A-stabila.
Fig. 1. Mult imea de A-stabilitate a schemelor RungeKutta.
4.

In cazul schemei de calcul implicite
_
u
i
u
i1
h
f(t
i
, u
i
) = 0, i = 1, 1, . . . , n
u
0
= x
0
,
pentru problema de test deducem
u
i
=
1
1 h
u
i1
=
1
1 z
u
i1
= (
1
1 z
)
i
u
0
.
Din condit ia de marginirea sirului (u
i
)
i
: [
1
1z
[ 1, obt inem c a mult imea
de A-stabilitate este [z 1[ 1,, adic a exteriorul discului cu centrul n 1 si
de raza 1. Astfel aceasta schem a de calcul este A-stabil a.
5. Utilizand schem a de calcul de tip Adams scrisa sub forma
a
p
u
k+p
+ a
p1
u
k+p1
+ . . . + a
0
u
k
h[b
p
f(t
k+p
, u
k+p
) + b
p1
f(t
k+p1
, u
k+p1
) + . . . + b
0
f(t
k
, u
k
)] = 0.
pentru rezolvarea problemei test ajungem la ecuat ia cu diferent e
(a
p
zb
p
)u
k+p
+(a
p1
zb
p1
)u
k+p1
+. . .+(a
1
zb
1
)u
k+1
+(a
0
zb
0
)u
k
= 0.
Ecuat ia caracteristic a corespunzatoare este
(x) z(x) = 0
unde
(x) = a
p
x
p
+ a
p1
x
p1
+ . . . + a
1
x + a
0
,
(x) = b
p
x
p
+ b
p1
x
p1
+ . . . + b
1
x + b
0
.
Solut ia ecuat iei cu diferent e este m arginita dac a are loc condit ia radacinii:
R adacinile polinomului caracteristic sunt n modul subunitare, iar cele de
modul 1 sunt r adacini simple.
Fig. 2 si Fig. 3 prezint a frontierele mult imilor de A-stabilitate pentru
schemele de calcul Adams Bashforth (r=1,2,3,4) si respectiv Adams
Moulton (r=2,3,4).

In ecare caz mult imea de A-stabilitate este exteriorul
domeniului marginit de curbele desenate.
Din analiza gracelor se observ a c a nici una din schemele de calcul de tip
Adams tratate nu este A-stabil a.
Detalii privind construirea acestor grace se g asesc n Anexa C.
Fig. 2. Mult imea de A-stabilitate a schemelor AdamsBashforth.
Fig. 3. Mult imea de A-stabilitate a schemelor AdamsMoulton.
P 11.1 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t) = (t, x(t)) t [0, T],
x(0) = x
0
se considera schema de calcul implicita
_
u
i
u
i1
h
(t
i
, u
i
) = 0 i = 1, 2, . . . , n, (h =
T
n
)
u
0
= x
0
.
1. Sa se studieze consistent a schemei de calcul.
2.

In ipoteza n care funct ia este lipcshitziana n x, sa se demonstreze sta-
bilitatea schemei de calcul.
P 11.2 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t) = (t, x(t)), t [0, T],
x(0) = x
0
;
se considera schema de calcul a termenului median
_
_
_
u
i+1
u
i1
2h
(t
i
, u
i
) = 0, i = 1, 2, . . . , n 1, (h =
T
n
)
u
0
= x
0
,
u
1
se calculeaza printr-un procedeu init ial.
2.

In ipoteza n care funct ia este lipschitziana n x, sa se demonstreze sta-
bilitatea schemei de calcul.
Capitolul 12
Rezolvarea numerica a
problemelor bilocale
Problema de rezolvat consa n determinarea funct iei x : I = [0, T] R
n
care
satisface condit iile
x(t) = f(t, x(t)) (12.1)
g(x(0), x(T)) = 0 sau
_
g
0
(x(0)) = 0
g
T
(x(T)) = 0
(12.2)
unde g : R
2n
R
n
, g
0
: R
n
R
k
, g
T
: R
n
R
nk
. Presupunem c a funct iile
f, g, g
0
, g
T
sunt continue si satisfac condit iile de netezime suplimentare cerute de
metodele care vor prezentate.
Exemplul 12.0.1
x(t) = f(t) t [0, T],
x(0) = a
x(T) = b
Integr and succesiv de 2 ori se obt ine
x(t) = a + bt
_
t
0
(t s)f(s)ds.
12.1 Metoda tirului
Metoda tirului (shooting method) const a n determinarea condit iei init iale
x
0
= x(0) pentru care solut ia sistemului (12.1) veric a condit iile (12.2). Problema
se reduce la rezolvarea unui sistem algebric n x
0
.
253
254 CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR BILOCALE
Cazuri particulare
1.
x(t) = Q(t)x(t) + r(t) t [0, T];
Ax(0) + Bx(T) = c,
(12.3)
unde Q(t), A, B M
n
(R
n
, r(t), c R
n
. Elementele matricelor Q(t), r(t)
sunt funct ii continue n intervalul [0, T].
Dac a X(t) este o matrice fundamentala de solut ii pentru sistemul diferent ial
liniar si omogen x(t) = Q(t)x(t) iar H(t, s) = X(t)X
1
(s) atunci solut ia
sistemului diferent ial liniar din (12.3) este
x(t) = H(t, 0)x
0
+
_
t
0
H(t, s)r(s)ds,
cu x(0) = x
0
. Condit ia bilocal a conduce la sistemul algebric de ecuat ii
liniare
Ax
0
+ B
_
H(T, 0)x
0
+
_
T
0
H(T, s)r(s)ds
_
= c.
Dac a matricea A + BH(T, 0) este nesingular a atunci problema bilocal a
(12.3) are solut ie unic a, cu condit ia init iala
x
0
= (A + BH(T, 0))
1
(c B
_
T
0
H(T, s)r(s)ds).
Se introduce funct ia matriceal a P(t) = BH(T, t) M
n
(R). Au loc succesiv
egalit at ile
d
dt
X(t)X
1
(t) = 0
X(t)X
1
(t) + X(t)

X
1
(t) = Q(t)X(t)X
1
(t) + X(t)

X
1
(t) = 0
X
1
(t) = X
1
(t)Q(t)
de unde
P(t) = BX(T)

X
1
(t) = BX(T)X
1
(t)Q(t) = P(t)Q(t).
Astfel determinarea condit iei init iale revine la integrarea sistemului de n
2
ecuat ii diferent iale liniare cu condit ia init iala
P(t) = P(t)Q(t),
P(T) = B.
12.1. METODA TIRULUI 255
si la rezolvarea sistemului algebric de ecuat ii liniare
(A + P(0))x
0
= c
_
T
0
P(s)r(s)ds.
2.
x(t) = Q(t)x(t) + r(t) t [0, T];
P
0
x(0) = y
0
,
P
T
x(T) = y
t
,
unde P
0
M
k,n
(R), P
T
M
nk,n
(R), y
0
R
k
, y
T
R
nk
.
Proced and ca mai sus, P
T
(t) = P
T
H(T, t) este solut ia problemei Cauchy
P
T
(t) = P
T
(t)Q(t),
P
T
(T) = P
T
,
iar x(0) este solut ia sistemului algebric de ecuat ii liniare
_
P
0
P
T
(0)
_
x(0) =
_
y
0
y
T

_
T
0
P
T
(s)r(s)ds
_
.
P 12.1 Pentru rezolvarea problemei bilocale liniare
x(t) p(t) x(t) q(t)x(t) = r(t), t [a, b],
x(a) = ,
x(b) = ;
se considera schema de calcul
_
_
u
i+1
2u
i
+u
i1
h
2
p(t
i
)
u
i+1
ui1
2h
q(t
i
)u
i
= r(t
i
), i = 1, 2, . . . , n 1,
(h =
ba
n
)
u
0
= ,
u
n
= ,
unde p, q, r C[a, b].
2.

In ipoteza q(t) q
> 0, sa se demonstreze stabilitatea schemei de calcul.

256 CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR BILOCALE
3.

In ipoteza q(t) q
> 0, sa se demonstreze ca scheme de calcul are solut ie

unica.
P 12.2 Pentru rezolvarea problemei bilocale neliniare
x(t) = f(t, x(t)), t [0, T],
x(a) = ,
x(b) = ;
se considera schema de calcul
_
_
_
u
i+1
2u
i
+u
i1
h
2
= f(t
i
, u
i
), i = 1, 2, . . . , n 1, (h =
T
n
)
u
0
= ,
u
n
= .
1. Sa se arate ca daca sirul (w
i
)
0in
satisface condit iile
w
0
0
w
i+1
(2 + a
i
)w
i
+ w
i1
= b
i
i = 1, 2, . . . , n 1, a
i
, b
i
0
w
n
0
atunci w
i
0, i 0, 1, . . . , n.
2. Sa se demonstreze ca daca sup
t[0,T]
[x
(4)
[ M
4
< +si
f(t,x)
x
0, (t, x)
[0, T] R, atunci
[x
i
u
i
[
M
4
h
2
24
t
i
(T t
i
)
M
4
h
2
T
2
96
i 0, 1, . . . , n.
Capitolul 13
Metode de homotopie
Fie X un spat iu liniar topologic si f : X X. Pentru rezolvarea ecuat iei
f(x) = 0 (13.1)
se considera funct ia de homotopie H(t, x), H : [0, 1] X X, cu proprietat ile
Ecuat ia H(0, x) = 0 are o solut ie x
0
, care se poate determina;
Ecuat ia H(1, x) = 0 revine la ecuat ia (13.1), adica, dac a f(x
) = 0 atunci
H(1, x
) = 0.
Metoda de homotopie const a n determinarea funct iei t x(t) astfel nc at
H(t, x(t)) = 0. Solut ia ecuat iei (13.1) va lim
t,1
x(t). Deseori, din punct de
vedere practic, se construieste un sir x
i
= x(t
i
) cu 0 = t
0
< t
1
< . . . 1.
Exemple de funct ii de homotopie sunt
H(t, x) = (1 t)(x x
0
) + tf(x);
H(t, x) = f(x) (1 t)f(x
0
).
13.1 Rezolvarea unui sistem algebric de ecuat ii
neliniare prin integrarea unei probleme Cauchy
Reducem rezolvarea unui sistem algebric de ecuat ii neliniare
_
_
f
1
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
.
.
.
f
n
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
(13.2)
257
258 CAPITOLUL 13. METODE DE HOMOTOPIE
la integrarea unei probleme Cauchy. Pentru simplicarea scrierii rescriem sistemul
(13.2) sub form a concentrat a f(x) = 0 cu
x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
f(x) =
_
_
_
f
1
(x
1
, . . . , x
n
)
.
.
.
f
n
(x
1
, . . . , x
n
)
_
_
_
.
Transformam rezolvarea sistemului f(x) = 0 la integrarea unei probleme Cauchy
de forma
x(t) = (t, x(t)),
x(0) = x
0
;
prin intermediul unei funct ii de homotopie H(t, x).
Fie x
0
R
n
. Dac a H(t, x(t)) = 0 t [0, 1] si H(0, x
0
) = 0 atunci problema
Cauchy rezult a din ecuat ia
d
dx
H(t, x(t)) = 0. (13.3)
Pentru H(t, x) = f(x) (1 t)f(x
0
), din (13.3) g asim
d
dt
H(t, x(t)) = f
t
x
(x(t)) x(t) + f(x
0
) = 0,
de unde
x(t) = [f
t
x
(x(t)]
1
f(x
0
) =
1
1 t
[f
t
x
(x(t))]
1
f(x(t)), t [0, 1).
In concluzie, rezolvarea sistemului algebric de ecuat ii neliniare f(x) = 0 revine la

integrarea problemei Cauchy
x =
1
1t
[f
t
x
(x)]
1
f(x), t [0, 1);
x(0) = x
0
.
P 13.1 Fie H(t, x) = f(x) e
t
f(x
0
), H : [0, ) R
n
R
n
. Sa se arate ca
1. H(0, x
0
) = 0
2. Daca f(x
) = 0 atunci lim
t
H(t, x
) = 0.
3. Rezolvarea sistemului f(x) = 0 se reduce la integrarea problemei Cauchy
x = [f
t
x
(x)]
1
f(x), t > 0;
x(0) = x
0
.
Partea II
METODE NUMERICE

IN
ALGEBRA LINIAR
A
259
Capitolul 14
Elemente de analiza matriceala
14.1 Denit ii, notat ii, proprietat i
x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
R
n
x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
C
n
x
T
= (x
1
, . . . , x
n
) x
H
= (x
1
, . . . , x
n
)
Un vector din C sau R se va identica cu o matrice M
n,1
(C), respectiv
M
n,1
(R).
x, y R
n
x, y C
n
< x, y >=
n
k=1
x
k
y
k
< x, y >=
n
k=1
x
k
y
k
|x|
2
=
< x, x > =
x
T
x |x|
2
=
< x, x > =
x
H
x
|x|
= max
1kn
[x
k
[
Doi vectori x, y C (sau R) sunt ortogonali dac a < x, y >= 0.
O familie de vectori (x
i
)
1ik
din x, y C (sau R) este ortonormata daca
< x
i
, x
j
>=
i,j
=
_
1, dac a i = j
0, dac a i ,= j
261
262 CAPITOLUL 14. ELEMENTE DE ANALIZ
A MATRICEAL
A
O matrice A M
n,k
(C) se poate reprezenta prin
A = (a
i,j
)
1in,1jk
= [a
1
a
2
. . . a
k
], unde a
j
=
_
_
_
a
1,j
.
.
.
a
n,j
_
_
_
.
I
n
= (
i,j
)
1i,jn
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
este matricea unitate de ordinul n.
Dac a A M
n
(R) = (a
i,j
)
1i,jn
atunci A
T
= (a
j,i
)
1i,jn
este matricea
transpus a.
Dac a A M
n
(C) atunci A
H
= A
T
. Bara superioara desemneaz a operatorul
de conjugare aplicat er arui element al matricei.
O matrice p atrata A M
n
(C) este inversabil a dac a exist a A
1
M
n
(C)
astfel nc at A A
1
= A
1
A = I
n
.
A M
n
(R) este simetric a daca A
T
= A.
A M
n
(C) este hermitiana daca A
H
= A.
A M
n,k
(R) este ortogonal a daca A
T
A = I
k
.
A M
n,k
(C) este unitar a daca A
H
A = I
k
.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i > j se numeste matrice superior triunghiular a.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i < j se numeste matrice inferior triunghiulara.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i ,= j se numeste matrice diagonala.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
j j + 1 se numeste matrice Hessenberg.
O matrice A M
n
(R) este pozitiv denit a dac a
<Ax, x> 0, x R
n
.
O matrice A M
n
(R) este strict pozitiv denita dac a
<Ax, x> > 0, x R
n
0.
Pentru matricea A M
n
(R) strict pozitiva folosim notat ia A > 0. Mai
mult, dac a A, B M
n
(R) vom scrie A > B A B > 0.
O matrice A M
n
(R) este tare pozitiv denita dac a
m > 0 astfel nc at <Ax, x> m|x|
2
2
, x R
n
.
Astfel A tare pozitiv denita A strict pozitiv denita A pozitiv denita.
Fie A M
n,k
(C). Matricea A genereaz a un operator liniar A : C
k
C
n
denit prin A(x) = Ax.
Ker(A) = x C
k
: Ax = 0
Im(A) = y C
n
: x C
k
astfel nc at y = Ax
Se mai utilizeaza notat iile Im(A) = 1(A) si Ker(A) = A(A).
Norma unei matrice A M
n,k
(C) este norma operatorului liniar generat de
matricea A, adic a A : C
k
C
n
, A(x) = Ax.
In cele ce urmeaza operatorul

A se va identica cu matricea A.
Un numar C este o valoare proprie a matricei A M
n
(C) daca exista
un vector nenul x C
n
astfel nc at Ax = x.
In acest caz x este un vector propriu corespunz ator valorii proprii , iar
perechea (, x) este o pereche proprie matricei A.
Un vector y C
n
, y ,= 0 este un vector propriu la st anga corespunzatoare
valorii proprii dac a y
H
Ax = y
H
.
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate algebric k dac a este
r adacin a multipl a de ordin k a polinomului caracteristic.
A MATRICEAL
A
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate geometric k dac a dimensi-
unea subspat iului liniar S() este k.
Dac a o matrice are o valoare proprie av and ordinul de multiplicitate geo-
metric este mai mic dec at ordinul de multiplicitate algebric atunci matricea
se numeste defectiv a.

In caz contrar matricea se numeste nedefectiv a.
Exemplul 14.1.1 Matricea A =
_
1 1
0 1
_
are valoarea proprie = 1
avand ordinul de multiplicitate algebric 2, dar S(1) = (x, 0) : x C, are
dimensiunea 1.
Dou a matrice A, B M
n
(C) sunt similare dac a exista o matrice inversabila
X M
n
(C) astfel nc at B = X
1
AX.
Raza spectrala a matricei A M
m
(C) este numarul
(A) = max[[ : valoare proprie a matricei A.
Proprietatea 14.1.1 Daca A M
n
(C) este o matrice hermitiana atunci
< Ax, y >=< x, A
H
y > x, y C
n
.
n
(C) este o matrice hermitiana atunci
< Ax, y >=< x, Ay > x, y C
n
.
m,n
(C), C M
n,p
(C) atunci (AB)
H
= B
H
A
H
.
Proprietatea 14.1.4 Daca A, B M
n
(C) sunt matrice hermitiene si AB = BA
atunci AB este tot o matrice hermitiana.
Demonstat ie.
(AB)
H
= B
H
A
H
= BA = AB.
Proprietatea 14.1.5 Daca A, B M
n
(C) sunt matrice unitare atunci AB este
tot o matrice unitara.
n
(C) este o matrice unitara si x C
n
atunci
|Ax|
2
= |x|
2
si |A
H
x|
2
= |x|
2
.
AT I 265
Demonstat ie.
|Ax|
2
2
= (Ax)
H
(Ax) = (x
H
A
H
)(Ax) = x
H
(A
H
A)x = x
H
x = |x|
2
2
.
Proprietatea 14.1.7 Fie A M
n,k
(C). Daca X M
n
(C) si Y M
k
(C) sunt
matrice unitare atunci
|A|
2
= |X
H
A|
2
= |AY |
2
.
Demonstat ie. Utilizand propozit ia precedent a, au loc egalitat ile
|X
H
A|
2
= sup
|z|
2
1
|X
H
Az| = sup
|z|
2
1
|Az| = |A|
2
si
|AY |
2
= sup
|z|1
|AY z|
2
= sup
|w|1
|Aw|
2
= |A|
2
,
unde w = Y z.
n,k
(C), A = [a
1
a
2
. . . a
k
] este o matrice uni-
tara atunci (a
i
)
1ik
formeaza o familie ortonormata.
Demonstat ie.
A
H
A =
_
_
a
H
1
.
.
.
a
H
k
_
_
[a
1
. . . a
k
] = (a
H
i
a
j
)
1i,jk
= I
k
.
n
(C) este o matrice unitara atunci A
1
=
A
H
.
n
(R) strict pozitiv denita, atunci matricea
A este nesingulara.
Proprietatea 14.1.11 O matrice A M
n
(R) strict pozitiv denita este tare
pozitiv denita.
A MATRICEAL
A
Demonstat ie. Funct ia f : R
n
0 R denit a prin formula
f(x) =
< Ax, x >
|x|
2
2
este continu a si n mult imea compact a S = x R
n
: |x|
2
= 1 si atinge
minimul, adic a exist a x
0
S astfel nc at
f(x) f(x
0
) = m > 0 x S.
Dac a x R
n
0 atunci
x
|x|
2
S, de unde < A(
x
|x|
2
),
x
|x|
2
> m sau < Ax, x >
m|x|
2
2
.
n
(R) este o matrice simetrica si strict pozi-
tiv denita atunci |x|
A
=
<Ax, x> este o norma n R

n
.
Indicat ie. Inegalitatea triunghiului rezulta n urma inegalit at ii < Ax, y >
2
<
Ax, x >< Ay, y >, x, y R
n
.
m,n
(C), B M
k,m
(C). Daca || este o norma
matriceala atunci |BA| |B| |A|.
Pentru A M
m,n
(C) si (A) = max
1im 1jn
[a
i,j
[ propriet at ile normei sunt
ndeplinite dar nu are loc proprietatea propozit iei 14.1.13. Dac a
B =
_
1 2
3 1
_
, A =
_
2 1
1 1
_
atunci BA =
_
4 2
7 4
_
si (BA) = 7 > 3 2 = (B)(A).
m,n
(C), A = (a
i,j
)
1im, 1jn
. Au loc egalitat ile
|A|
= max
1im
n
j=1
[a
i,j
[, A : (C
n
, | |
) (C
m
, | |
); (14.1)
|A|
1
= max
1jn
m
i=1
[a
i,j
[, A : (C
n
, | |
1
) (C
m
, | |
1
). (14.2)
n
(R). Daca [a
i,i
[ >
n
j=1
j,=i
[a
i,j
[, i 1, . . . , n
(matrice cu diagonala dominanta) atunci
1. matricea A este inversabila;
AT I 267
2. |A
1
|
max
1in
1
[a
i,i
[
n
j=1
j=i
[a
i,j
[
.
Demonstat ie. Fie x, y R
n
astfel ncat Ax = y. Ar atam c a are loc inegalitatea
|x|
max
1in
1
[a
i,i
[
n
j=1
j,=i
[a
i,j
[
|y|
(14.3)
Fie i acel indice pentru care
[x
i
[ = max[x
1
[, . . . , [x
n
[ = |x|
.
Ecuat ia a i-a a sistemului Ax = y se scrie
a
i,i
x
i
= y
i
j=1
j,=i
a
i,j
x
j
de unde se deduc relat iile:
[a
i,i
[|x|
= [a
ii
[[x
i
[ [y
i
[ +
n
j=1
j,=i
[a
i,j
[[x
j
[ |y|
+|x|
j=1
j,=i
[a
i,j
[.
Ipoteza propozit iei implic a
|x|

1
[a
i,i
[
n
j=1
j,=i
[a
i,j
[
|y|
max
1in
1
[a
i,i
[
n
j=1
j,=i
[a
i,j
[
|y|
.
Pentru a ar ata c a matricea A este inversabil a sau nesingulara este sucient sa
ar atam c a sistemul algebric de ecuat ii liniare si omogene Ax = 0 admite doar
solut ia banal a. Pentru y = 0, din (14.3) rezulta x = 0.
A doua concluzie rezult a de asemenea din inegalitatea (14.3).
Demonstrat ie direct a a inversabilitat ii matricei A. Presupunem prin absurd c a
A este o matrice singulara. Sistemul Ax = 0 are o solut ie nebanal a. Daca i este
indicele pentru care [x
i
[ = max
1jn
[x
j
[, atunci din ecuat ia i se deduce
a
i,i
x
i
=
n
j=1
j,=i
a
i,j
x
j
[a
i,i
[
n
j=1
j,=i
[a
i,j
[
[x
j
[
[x
i
[

n
j=1
j,=i
[a
i,j
[.
Proprietatea 14.1.16 Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile polinomu-
lui caracteristic f() = [ I
n
A[.
A MATRICEAL
A
Proprietatea 14.1.17 Daca A = (a
i,j
)
1i,jn
M
n
(C) si f() = [ I
n
A[ =
n
+
1
n1
+. . . +
n1
+
n
, atunci
1
=
n
i=1
a
i,i
= tr(A) si
n
= (1)
n
[A[.
Demonstat ie. Din egalitatea f() =
n
i=1
( a
i,i
)+polinim de grad n 2
rezult a
1
= tr(A). Apoi,
n
= f(0) = [ A[ = (1)
n
[A[.
Proprietatea 14.1.18 Mult imea S() = x C
n
: Ax = x este subspat iu
liniar n C
n
invariat de A, adica A(S()) S().
Proprietatea 14.1.19 Pentru orice valoare propriu ordinul de multiplicitate ge-
ometric este cel mult egal cu ordinul de multiplicitate algebric.
Proprietatea 14.1.20 Un vector propriu corespunde unei singure valori proprii.
Proprietatea 14.1.21 Daca
1
, . . . ,
k
sunt valori proprii ale unei matrice A,
distincte doua cate doua si x
1
, . . . , x
k
sunt vectori proprii corespunzatori atunci
x
1
, . . . , x
k
sunt liniar independent i.
Proprietatea 14.1.22 Valorile proprii ale unei matrice hermitiene (simetrice)
sunt reale.
Proprietatea 14.1.23 Doua matrice similare au aceleasi valori proprii.
Proprietatea 14.1.24 (Gerschgorin) Fie A M
n
(C) si (A) mult imea val-
orilor proprii. Daca
r
k
=
n
j=1
j,=k
[a
k,j
[
D
k
= z C : [z a
k,k
[ < r
k
, k = 1, 2, . . . , n,
atunci (A)
n
k=1
D
k
.
Demonstat ie. Fie o valoare proprie si x = (x
1
, . . . , x
n
)
T
un vector pro-
priu corespunz ator, Ax = x. Dac a x
k
= max
1in
[x
i
[ atunci din egalitatea
n
j=1
a
k,j
x
j
= x
k
rezult a (a
k,k
)x
k
=
n
j=1
j,=k
a
k,j
. Din egalitatea modulelor
deducem
[a
k,k
[
n
j=1
j,=k
[a
k,j
[
[x
j
[
[x
k
[

n
j=1
j,=k
[a
k,j
[ = r
k
.
AT I 269
m,n
(C) atunci (Im(A))
= Ker(A
H
).
Demonstat ie. Daca y (Im(A))
atunci < y, z >= 0, z Im(A), adic a

< y, Ax >= 0, x C
n
. Din
0 =< y, Ax >=< A
H
y, x >, x C
n
rezult a y Ker(A
H
).
m,n
(C) atunci C
m
= Im(A) Ker(A
H
).
n
(R) atunci
dim(Ker(A)) + dim(Im(A)) = n
Demonstat ie. Fie k = din(Ker(A)). Extindem o baz a e
1
, . . . , e
k
a lui Ker(A) cu
vectorii liniar independent i e
k+1
, . . . , e
n
. Astfel e
1
, . . . , e
n
formeaz a o baza n R
n
.
Dac a y Im(A) atunci exist a x =
n
i=1
c
i
e
i
astfel nc at
y = A(x) =
n
i=1
c
i
A(e
i
) =
n
i=k+1
c
i
A(e
i
).
Prin urmare orice vector din Im(A) se reprezint a ca o combinat ie liniar a a vecto-
rilor A(e
k+1
), . . . , A(e
n
).
A(e
k+1
), . . . , A(e
n
) sunt liniar independent i.
Intr-adev ar, daca
n
i=k+1
i
A(e
i
) = 0, atunci
n
i=k+1
i
e
i
Ker(A), deci ex-
ist a constantele
1
, . . . ,
k
astfel ncat
n
i=k+1
i
e
i
=
k
j=1
j
e
j
, sau
k
j=1
j
e
j
n
i=k+1
i
e
i
= 0, de unde
1
= . . . =
k
=
k+1
= . . . =
n
= 0.
Rezult a c a A(e
k+1
), . . . , A(e
n
) formeaz a o baz a a subspat iului liniar Im(A) si
c a dim(Im(A)) = n k.
P 14.1 Sa se arate ca daca A, B M
n
(R) astfel ncat AB = I atunci BA = I.
P 14.2 Sa se arate ca daca A M
n
(R) este o matrice ortogonala atunci [A[ =
1.
P 14.3 Sa se arate ca daca A, B M
n
(R) sunt matrice ortogonale si [A[ [B[ =
1 atunci A + B este o matrice singulara.
A MATRICEAL
A
R. A + B = A(A + B)
T
B [A + B[(1 [A[[B[) = 0 [A + B[ = 0.
P 14.4 Sa se arate ca daca A M
n
(R) = (a
i,j
)
1i,jn
este o matrice strict
superior triunghiulara - (a
i,j
= 0, i j) atunci A
n
= 0.
P 14.5 Daca A M
n
(C) satisface egalitatea A
H
= A atunci
1. Valorile proprii ale matricei A sunt pur imaginare;
2. I A este inversabila;
3. Q = (I A)
1
(I + A) este o matrice unitara.
R. 1. Fie o valoare proprie, Ax = x. Din egalitat ile
< Ax, x > = |x|
2
2
< x, A
H
x > = < x, Ax >= |x|
2
2
rezult a + = 0 aduc a 1 = 0.
2. Presupunem prin absurd ca matricea I A este singular a. Atunci exist a
x C
n
, x ,= 0 astfel ncat (I A)x = 0 sau Ax = x. Ar urma ca 1 este valoare
proprie pentru A, ceea ce nu se poate.
3. Din egalitatea (I A)(I + A) = (I + A)(I A), nmult ind la st aga si la
dreapta cu (I A)
1
rezult a (I + A)(I A)
1
= (I A)
1
(I + A) = Q.
Apoi Q
H
= (I + A
H
)(I A
H
)
1
= (I A)(I + A)
1
.
Rezult a Q
H
Q = (I A)(I + A)
1
(I + A)(I A)
1
= I.
P 14.6 Fie u, v C
n
si A = I + uv
H
.
1. Daca A este nesingulara aat i valoarea lui astfel ncat A
1
= I +uv
H
.
2.

In ce caz matricea A este singulara?
3.

In cazul n care matricea A este singulara calculat i Ker(A).
R. 1. Au loc egalit at ile
(I + uv
H
)(I + uv
H
) = I + uv
H
+ uv
H
+ uv
H
uv
H
= I + (1 + + )uv
H
,
unde = v
H
u. Pentru ,= 1 rezulta =
1
1+
=
1
1+v
H
u
.
2. Pentru v
H
u = 1 matricea A este singulara: (I + uv
H
)uv
H
= 0.
3. Ker(A) = u : C.
AT I 271
P 14.7 Fie A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
. Sa se arate ca
|A|
F
=
_
n
i,j=1
[a
i,j
[
2
este o norma matriceala (norma Frobenius).
P 14.8 Fie w = e
i
2
n
. Sa se arate ca:
1. Matricea
E =
1
n
_
_
_
_
_
1 1 . . . 1
1 w . . . w
n1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 w
n1
. . . w
(n1)
2
_
_
_
_
_
este hermitiana.
2. E
1
= E.
3. Daca e
k
= (0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0)
T
(1 pe pozit ia k), k 1, 2, . . . , n, este
baza canonica din C
n
, atunci vectorii x
k
= Ee
k
, k 1, 2, . . . , n formeaza
o alta baza pentru C
n
.
A MATRICEAL
A
Capitolul 15
Rezolvarea sistemelor algebrice
liniare
Consider am sistemul algebric de m ecuat ii liniare cu necunoscutele
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
_
_
a
1,1
x
1
+ a
1,2
x
2
+ . . . + a
1,n
x
n
= b
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m,1
x
1
+ a
m,2
x
2
+ . . . + a
m,n
x
n
= b
m
(15.1)
unde a
i,j
, b
i
C, i = 1, 2, . . . , m, j = 1, 2, , n.
Introduc and notat iile matriceale
A =
_
_
a
1,1
. . . a
1,n
. . . . . . . . .
a
m,1
. . . a
m,n
_
_
x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
b =
_
_
_
b
1
.
.
.
b
m
_
_
_
sistemul (15.1) se scrie
A x = b
In cazul n care m = n, adic a num arul ecuat iilor coincide cu num arul ne-
cunoscutelor si dac a matricea sistemului A este nesingulara, atunci solut ia este
x = A
1
b. Astfel problema inversabilit at ii lui A este echivalent a cu rezolvarea
sistemului.
Metodele pentru rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat ii liniare se mpart n
dou a clase:
metode directe;
273
274 CAPITOLUL 15. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
metode iterative.
In cele ce urmeaz a vom prezenta metoda Gauss - Jordan din clasa metodelor
directe si metoda Gauss - Seidel din clasa metodelor iterative.
15.1 Metoda Gauss - Jordan
Sistemului liniar
y
i
=
n
j=1
a
i,j
x
j
i = 1, 2, . . . , m (15.2)
l atasam tabloul
x
1
. . . x
j
. . . x
s
. . . x
n
y
1
a
1,1
. . . a
1,j
. . . a
1,s
. . . a
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
a
i,1
. . . a
i,j
. . . a
i,s
. . . a
i,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
r
a
r,1
. . . a
r,j
. . . a
r,s
. . . a
r,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
m
a
m,1
. . . a
m,j
. . . a
m,s
. . . a
m,n
(15.3)
S a presupunem a
r,s
,= 0. Din ecuat ia r a sistemului (15.2) explicit am x
s
x
s
=
a
r,1
a
r,s
x
1
. . .
a
r,s1
a
r,s
x
s1
+
y
r
a
r,s
a
r,s+1
a
r,s
x
s+1
. . .
a
r,n
a
r,s
x
n
. (15.4)
Substituind x
s
n celelalte ecuat ii, pentru i ,= r, g asim
y
i
= (a
i,1
a
i,s
a
r,1
a
r,s
) x
1
+ . . . + (a
i,s1
a
i,s
a
r,s1
a
r,s
) x
s1
+ (15.5)
+
a
i,s
a
r,s
y
r
+ (a
i,s+1
a
i,s
a
r,s+1
a
r,s
) x
s+1
+ . . . + (a
i,n
a
i,s
a
r,n
a
r,s
) x
n
.
15.1. METODA GAUSS - JORDAN 275
Sistemului format din ecuat iile (15.4) si (15.5) i corespunde tabloul (15.6).
x
1
. . . x
j
. . . y
r
. . . x
n
y
1
b
1,1
. . . b
1,j
. . .
a
1,s
a
r,s
. . . b
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
b
i,1
. . . b
i,j
. . .
a
i,s
a
r,s
. . . b
i,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
s

a
r,1
a
r,s
. . .
a
r,j
a
r,s
. . .
1
a
r,s
. . .
a
r,n
a
r,s
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
m
b
m,1
. . . b
m,j
. . . b
m,r
. . . b
m,n
(15.6)
unde b
ij
=
(a
i,j
a
r,s
a
i,s
a
r,j
)
a
r,s
, pentru i ,= r si j ,= s.
Numim pas Jordan cu elementul pivot a
r,s
,= 0 urm atorul ansamblu de operat ii
prin care tabloul (15.3) se transforma n tabloul (15.6)
1. Se intervertesc y
r
si x
s
;
2. Pe locul elementului pivot se pune 1;
3. Pe coloana elementului pivot elementele tabloului se las a neschimbate;
4. Pe linia elementului pivot se schimba semnul elementelor din vechiul tablou;
5. Restul elementelor se calculeaza cu formula

b
i,j
= a
i,j
a
r,s
a
i,s
a
r,j
.
Aceast a relat ie este cunoscut a sub numele de regula dreptunghiului. Ele-
mentul

b
i,j
care se calculeaz a are drept corespondent n tabloul (15.3) pe
a
i,j
care mpreun a cu elementul pivot a
r,s
denesc, ca v arfuri diagonal opuse
un dreptunghi.

b
i,j
este diferent a dintre produsele elementelor celor doua
diagonale; ntotdeauna elementul pivot este factor al descazutului.
6. Se mpart toate elementele tabloului la elementul pivot.
Aplic am substitut iile generate de pasii Jordan la rezolvarea sistemului (15.1).
Acestui sistem i atasam tabloul
[2] [4]
x
1
. . . x
j
. . . x
n
1
0 a
1,1
. . . a
1,j
. . . a
1,n
b
1
[1]
.
.
. [3]
.
.
.
.
.
. [5]
0 a
i,1
. . . a
i,j
. . . a
i,n
b
i
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
m,1
. . . a
m,j
. . . a
m,n
b
m
(15.7)
Numerele ncadrate scot n evident a cinci zone n tabloul (15.7). Un pas
Jordan efectuat cu un element pivot ales din zona [3] - de exemplu a
r,s
,= 0 - are
ca urmare intervertirea unui x
r
din zona [2] cu un zero din zona [1] si corespunde
explicit arii lui x
r
din a s -a ecuat ie a sistemului si substituirii lui n celelalte
ecuat ii. Astfel, t inand seama de interpretarea dat a tabloului (15.7), obiectivul
urm arit este efectuarea a cat mai mult i pasi Jordan.
S a presupunem c a efectuand r pasi Jordan ajungem la urm atorul tablou (even-
tual schimb and indicii ecuat iilor si ai necunoscutelor)
[2] [4]
0 . . . 0
.
.
. x
r+1
. . . x
n
1
x
1
b
1,1
. . . b
1,r
.
.
. b
1,r+1
. . . b
r,n
c
1
[1]
.
.
. [3
I
]
.
.
.
.
.
.
.
.
. [3
II
]
.
.
. [5]
x
r
b
r,1
. . . b
r,r
.
.
. b
r,r+1
. . . b
r,n
c
r
. . . . . . . . . . . .
.
.
. . . . . . . . . . . . .
0 b
r+1,1
. . . b
r+1,r
.
.
. 0 . . . 0 c
r+1
.
.
.
.
.
. [3
III
]
.
.
.
.
.
.
.
.
. [3
IV
]
.
.
.
.
.
.
0 b
m,1
. . . b
m,r
.
.
. 0 . . . 0 c
m
(15.8)
In tabloul (15.8) nu putem alege nici un element pivot n zona [3

IV
]. Din punctul
de vedere al rezolv arii sistemului, zona [3
IV
] este singura n care are sens c autarea
unui element pivot.
T in and seama de interpretarea dat a tabloului, dac a
c
r+1
= . . . = c
m
= 0,
atunci sistemul este compatibil cu solut ia
x
i
= b
ir+1
x
r+1
+ . . . + b
in
x
n
, i = 1, 2, . . . , r ;
15.1. METODA GAUSS - JORDAN 277
iar n caz contrar sistemul este incompatibil.
Exemplu. Pentru rezolvarea sistemului algebric liniar
_
_
x
1
+ x
2
+ x
3
+ x
4
= 2
2x
1
x
2
+ 2x
3
x
4
= 1
x
1
+ 2x
2
x
3
+ 2x
4
= 1
2x
1
+ x
2
+ 4x
3
+ x
4
= 7
3x
1
+ 2x
2
2x
3
+ 2x
4
= 5
tablourile corespunz atoare pasilor Jordan sunt
x
1
x
2
x
3
x
4
1
0 1 1 1 1 2
0 2 1 2 1 1
0 1 2 1 2 1
0 2 1 4 1 7
0 3 2 2 2 5
x
2
x
3
x
4
1
x
1
1 1 1 2
0 3 1 0 3 1 3 1
0 1 2 1 3
0 1 2 1 3
0 1 5 1 11
x
3
x
4
1
x
1
1 0 1
x
2
0 1 1
0 2 1 0 4 2
0 1 0 2
0 5 1 0 10 2
x
4
1
x
1
0 1
x
2
1 1
0 0 0
x
3
0 2
0 0 0
Sistemul este compatibil, cu solut ia x
1
= 1, x
2
= 1 x
4
, x
3
= 2.
Observat ie. Numerele subliniate sunt elementele pivot. Coloanele corespunza-
toare zerourilor din zona [2] se pot omite si de aceea ele nu apar. Numerele ce
apar n dreptul saget ilor reprezint a rezultatul nmult irii ecuat iei corespunzatoare
cu un factor convenabil. Aceasta operat ie simplica calculele efectuate manual.
15.2 Inversarea unei matrice
Fie matricea A M
n
(C); A = (a
i,j
)
i,j=1,n
. Atas am matricei A sistemul liniar
y = A x c aruia i corespunde tabloul:
x
1
. . . x
j
. . . x
n
y
1
a
1,1
. . . a
1,j
. . . a
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
a
i,1
. . . a
i,j
. . . a
i,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
n
a
n,1
. . . a
n,j
. . . a
n,n
(15.9)
Dac a se pot efectua n pasi Jordan care sa transforme tabloul (15.9) n tabloul:
y
1
. . . y
n
x
1
b
1,1
. . . b
1,n
.
.
.
.
.
.
x
n
b
n,1
. . . b
n,n
(15.10)
atunci matricea A este nesingulara si B = (b
i,j
)
i,j=1,n
reprezint a inversa matricei
A.
Exemplu. Pentru inversarea matricei
A =
_
_
2 4 3
0 1 1
2 2 1
_
_
efectu am pasii Jordan.
x
1
x
2
x
3
y
1
2 4 3
y
2
0 1 1
y
3
2 2 1
x
1
y
2
x
3
y
1
2 4 1
x
2
0 1 1
y
3
2 2 3
x
1
y
2
y
1
x
3
2 4 1
x
2
2 3 1
y
3
4 10 3
y
3
y
2
y
1
x
3

1
2
1
1
2
x
2
1
2
2
1
2
x
1

1
4

5
2
3
4
15.3. FACTORIZAREA LU 279
Rezult a
A
1
=
_
_
3
4

5
2

1
4
1
2
2
1
2
1
2
1
1
2
_
_
.
15.3 Factorizarea LU
Fie A M
n
(R). Dac a L este o matrice inferior triunghiular a si U o matrice
superior triunghiular a astfel ncat A = LU, atunci aceast a relat ie se numeste
factorizarea LU (Lower / Upper) a matricei A.
Aplicat ii ale factorizarii LU.
Calculul determinantului:
[A[ = [L[[U[ =
n
i=1
L
i,i
n
i=1
U
i,i
.
O matrice este nesingulara dac a toate elementele de pe diagonala matricelor
L, U sunt nenule.
Rezolvarea sistemului Ax = b. Dac a A = LU atunci rezolvarea sistemului
revine la rezolvarea a dou a sisteme triunghiulare
Ly = b,
Ux = y.
Algoritmul factorizarii LU
Not and prin l
1
, l
2
, . . . , l
n
coloanele matricei L si prin u
T
1
, u
T
2
, . . . , u
T
n
liniile
maticei U factorizarea LU devine
A = LU = [l
1
l
2
. . . l
n
]
_
_
u
T
1
u
T
2
.
.
.
u
T
n
_
_
=
n
k=1
l
k
u
T
k
. (15.11)
l
k
si u
T
k
au primele k 1 elemente egale cu 0, prin urmare
l
k
u
T
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
.
.
.
0
L
k,k
.
.
.
L
n,k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(0 . . . 0 U
k,k
. . . U
k,n
) =
_
_
_
_
_
_
0 . . . 0 0 . . . 0
.
.
. . . .
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 . . . 0 0 . . . 0
0 . . . 0 L
k,k
U
k,k
. . . L
k,k
U
k,n
.
.
. . . .
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 . . . 0 L
n,k
U
k,k
. . . L
n,k
U
k,n
_
_
_
_
_
_
Astfel n (15.11) adunarea celui de al klea termen nu modic a primele k 1
linii si coloane.
Egalitatea (15.11) se poate scrie recursiv
A
(0)
= A,
A
(k)
= A
(k1)
l
k
u
T
k
, k 1, . . . , n. (15.12)
O matrice triunghiulara se numeste matrice triunghiulara unitate daca toate
elementele diagonalei principale sunt egale cu 1. Printre factorizarile LU se disting
factorizarea Doolittle, cu matricea inferior tringhiular a unitate;
factorizarea Crout, cu matricea superior triunghiular a unitate.
Egalitatea (15.11) nu se modic a dac a nlocuim l
k

k
l
k
si u
T
k

1
k
u
T
k
.
Parametrii
k
se aleg n funct ie de factorizarea dorit a.
In cele ce urmeaz a se va considera cazul factorizarii LU de tip Doolittle.

Fie A M
n
(R), A = (a
i,j
)
1i,jn
. Not am prin A
k
, k 1, 2, . . . , n matricele
A
k
= (a
i,j
)
1i,jk
=
_
_
a
1,1
. . . a
1,k
. . . . . . . . .
a
k,1
. . . a
k,k
_
_
.
Denit ie 15.3.1 Matricea A satisface ipoteza
m
daca [A
k
[ , = 0, k 1, 2, . . . , m.
Presupunem ca are loc ipoteza
n1
.
Pentru k = 1, A
(0)
= A, a
(0)
1,1
= a
1,1
= [A
1
[ , = 0. Alegem
u
T
1
= (a
(0)
1,1
. . . a
(0)
1,n
) si l
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
a
(0)
2,1
a
(0)
1,1
.
.
.
a
(0)
n,1
a
(0)
1,1
_
_
_
_
_
_
_
_
Elementele matricei l
1
u
T
1
situate pe prima linie si pe prima coloan a coincid cu
cele ale matricei A. Prin urmare matricea A
(1)
are toate elementele de pe prima
linie si de pe prima coloana egala cu 0.

In plus
a
(1)
i,j
= a
(0)
i,j

a
(0)
i,1
a
(0)
1,1
a
(0)
1,j
, i = 2, . . . , n; j = 1, . . . , n.
Introducem matricele
A
(1)
= A,

A
(2)
=
_
_
_
_
_
a
(0)
1,1
a
(0)
1,2
. . . a
(0)
1,n
0 a
(1)
2,2
. . . a
(1)
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
(1)
n,2
. . . a
(1)
n,n
_
_
_
_
_
.
Matricea

A
(2)
se obt ine din

A
(1)
, nmult ind prima linie cu
a
(0)
2,1
a
(0)
1,1
, . . . ,
a
(0)
n,1
a
(0)
1,1
si
adun and-o respectiv la liniile 2, . . . , n.
Prin urmare [
A
(2)
k
[ = [A
k
[, k 1, 2, . . . , n.

In particular, pentru k = 2
relat iile
0 ,= [A
2
[ = [
A
(2)
2
[ = a
(1)
2,2
a
(0)
1,1
implic a a
(1)
2,2
,= 0.
Inductiv, presupunem ca s-a construit A
(k1)
= (a
(k1)
i,j
)
1i,jn
si c a a
(k1)
k,k
,= 0.
Totodata, daca
A
(k)
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
(0)
1,1
a
(0)
1,2
. . . a
(0)
1,k1
a
(0)
1,k
. . . a
(0)
1,n
0 a
(1)
2,2
. . . a
(1)
2,k1
a
(1)
2,k
. . . a
(1)
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 a
(k1)
k,k
. . . a
(k1)
k,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 a
(k1)
n,k
. . . a
(k1)
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
atunci [
A
(k)
s
[ = [A
s
[, s 1, 2, . . . , n.
Alegem
u
T
k
= (0 . . . 0 a
(k1)
k,k
. . . a
(k1)
k,n
) si l
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
.
.
.
0
1
a
(k1)
k+1,k
a
(k1)
k,k
.
.
.
a
(k1)
n,k
a
(k1)
k,k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Astfel U
k,k
= a
(k1)
k,k
.

In virtutea lui (15.12), A
(k)
= A
(k1)
l
k
u
T
k
. Elementul a
(k)
i,j
este dat de
a
(k)
i,j
= a
(k1)
i,j

a
(k1)
i,k
a
(k1)
k,k
a
(k1)
k,j
=
a
(k1)
i,j
a
(k1)
k,k
a
(k1)
i,k
a
(k1)
k,j
a
(k1)
k,k
, (15.13)
adic a num aratorul se calculeaza cu regula dreptunghiului av and elementul pivot
a
(k1)
k,k
.
R amane de aratat c a a
(k)
k+1,k+1
,= 0.
Matricea
A
(k+1)
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
(0)
1,1
a
(0)
1,2
. . . a
(0)
1,k1
a
(0)
1,k
a
(0)
1,k+1
. . . a
(0)
1,n
0 a
(1)
2,2
. . . a
(1)
2,k1
a
(1)
2,k
a
(1)
2,k+1
. . . a
(1)
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 a
(k1)
k,k
a
(k1)
k,k+1
. . . a
(k1)
k,n
0 0 . . . 0 0 a
(k)
k+1,k+1
. . . a
(k)
k+1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 0 a
(k)
n,k+1
. . . a
(k)
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
se obt ine din

A
(k)
p astrand primele k linii si potrivit relat iei (15.13) liniile i
k+1, . . . , n se obt in adunand la acestea linia k nmult it an prealabil cu
a
(k1)
i,k
a
(k1)
k,k
.
Din nou
[
A
(k+1)
s
[ = [
A
(k)
s
[ = [A
s
[, s 1, . . . , n.
In particular, pentru s = k + 1
0 ,= [A
k+1
[ = [
A
(k+1)
k+1
[ =
k+1
i=1
a
(i1)
i,i
,
deci a
(k)
k+1,k+1
,= 0.
Astfel s-a demonstrat
Teorema 15.3.1 Daca matricea A M
n
(R) satisface ipoteza
n1
atunci exista
matricea inferior triunghiulara L si o matrice superior triunghiulara U astfel
ncat A = LU.
Observat ie 15.3.1
Pentru existent a factoriz arii LU, cerint a ca matricea A s a satisfac a ipoteza
n1
este esent ial a. De acest fapt, ne putem convinge prin urmatorul exemplu:
Presupunem, prin absurd, existent a unei factoriz ari LU pentru
_
0 1
1 1
_
=
_
l
1,1
0
l
2,1
l
2,2
_ _
u
1,1
u
1,2
0 u
2,2
_
.
Atunci au loc egalit at ile contradictorii l
1,1
u
1,1
= 0, l
1,1
u
1,2
= 1, l
2,1
u
1,1
= 1.
Matrice de permutare. Not am prin P
i,j
M
n
(R) matricea
P
i,j
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0
.
.
.
1
0 1
.
.
.
1 0
1
.
.
.
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
i
j
j
pe care o numim matrice de permutare.
Urm atoarele proprietat i se stabilesc prin vericare direct a:
1. Dac a A M
n
(R) atunci P
i,j
A este matricea care se obt ine din A prin
interschimbarea liniilor i si j.
2. Dac a A M
n
(R) atunci AP
i,j
este matricea care se obt ine din A prin
interschimbarea coloanelor i si j.
3. P
2
i,j
= I P
1
i,j
= P
i,j
.
In lipsa ipotezei
n1
, la pasul k a construct iei din demonstrt ia Teoremei
15.3.1, nu mai avem asigurata cerint a a
(k1)
k,k
,= 0.
Dac a a
(k1)
k,k
= 0 si exista pe coloana k, sub elementul de pe diagonala prin-
cipal a un element nenul e acesta a
(k1)
i
k
,k
atunci interschimbam liniile k si i
k
.
Relat ia (15.120 devenind
A
(k)
= P
k
A
(k1)
l
k
u
T
k
, cu P
k
= P
k,i
k
. (15.14)
Dac a a
(k1)
k,k
= 0 si sub acest element, pe coloana k, toate elementele sunt nule
atunci alegem
l
k
= e
k
, u
T
k
= (0 . . . 0 a
(k1)
k,k
. . . a
(k1)
k,n
) si P
k
= I
n
,
unde e
k
este vectorul din baza canonic a.
Dac a a
(k1)
k,k
,= 0 atunci alegem P
k
= I
n
.
Din relat iile (15.14), prin eliminarea elementelor intermediare rezult a
0 = A
(n)
= (P
n
P
n1
. . . P
1
)A l
n
u
T
n

n1
k=1
(P
n
P
n1
. . . P
k+1
)l
k
u
T
k
=
= PA
n
k=1
l
k
u
T
k
,
unde

l
n
= l
n
si

l
k
= (P
n
P
n1
. . . P
k+1
)l
k
, k 1, 2, . . . , n 1. Un vector

l
k
are aceasi form a ca si vectorul l
k
, deoarece eventualele permutari au vizat doar
elementele de pe pozit iile k, . . . , n.
Elementele matricelor L si U se pot p astra n A, mai precis elementele nenule
ale liniei k din U apar pe linia k a lui A deasupra diagonalei principale, iar coloana
k din L -f ar a 1 - apare pe coloana k a lui A sub diagonala principala.
Rezult a urm atorul algoritm:
1. P = I
n
;
2. Pentru k = 1, 2, . . . , n 1 executa
(a) Dac a a
k,k
= 0 atunci
Dac a pe coloana k sub diagonala principal a exist a un element
nenul atunci se schimba acea linie cu linia k si P := P
k,i
k
P (prin
i
k
s-a notat linia elementului nenul);
Dac a pe coloana k sub diagonala principal a nu exist a nici un ele-
ment nenul atunci se continua cu urmatorul k;
(b) Elementele liniei k situate pe si deasupra diagonalei principale se lasa
nemodicate;
(c) Elementele corespunz atoare indicilor i, j k +1, . . . , n se calculeaz a
folosind regula dreptunghiului cu pivotul a
k,k
, (15.13).
(d) Elementele coloanei k situate sub diagonala principala se mpart la
a
k,k
;
Astfel are loc
Teorema 15.3.2 Pentru orice matrica A M
n
(R) exista o matrice inferior
triunghiulara L, o matrice superior triunghiulara U si o matrice P, produs de
matrice de permutare astfel ncat
PA = LU.
Exemplu. S a se deduc a factorizarea LU a matricei
A =
_
_
_
_
_
_
1 2 1 3 2
2 4 2 5 1
1 2 1 3 4
3 6 2 10 7
1 2 4 0 4
_
_
_
_
_
_
.
Atas am matricei A tabloul
1 2 1 3 2
2 4 2 5 1
1 2 1 3 4
3 6 2 10 7
1 2 4 0 4
Desf asurarea calculelor este
k = 1 P = I
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
1 [ 0 0 0 2
3 [ 0 5 1 1
1 [ 0 5 3 2
k = 2 P = I
k = 3 P = P
3,4
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 [ 0 0 2
1 0 [ 5 3 2
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 0 [ 0 2
1 0 1 [ 4 1
k = 4 P = P
4,5
P
3,4
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 1 [ 4 1
1 0 0 0 [ 2
Atunci
L =
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0 0
2 1 0 0 0
3 0 1 0 0
1 0 1 1 0
1 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
U =
_
_
_
_
_
_
1 2 1 3 2
0 0 0 1 3
0 0 5 1 1
0 0 0 4 1
0 0 0 0 2
_
_
_
_
_
_
P = P
4,5
P
3,4
=
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0
0 0 0 1 0
0 0 0 0 1
0 0 1 0 0
_
_
_
_
_
_
15.4. CAZUL MATRICELOR SIMETRICE - FACTORIZAREA CHOLESKY 287
15.4 Cazul matricelor simetrice - Factorizarea
Cholesky
Fie A M
n
(R) o matrice simetric a care satisface ipoteza
n1
. Datorit a
simetriei, descompunerea LU poate scris a
A = LDL
T
= [l
1
l
2
. . . l
n
]
_
_
_
_
_
D
1,1
0 . . . 0
0 D
2,2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . D
n,n
_
_
_
_
_
_
_
l
T
1
l
T
2
.
.
.
l
T
n
_
_
=
n
k=1
D
k,k
l
k
l
T
k
si sub forma recursiva
A
(0)
= A;
A
(k)
= A
(k1)
D
k,k
l
k
l
T
k
,
unde D
k,k
= a
(k1)
k,k
.
Cazul matricei simetrice si strict pozitiv denita
Are loc urm atoarea proprietate a matricelor strict pozitiv denite
Teorema 15.4.1 Daca matricea A M
n
(R) este strict pozitiv denita atunci ea
satisface ipoteza
n
.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd c a exista k 1, 2, . . . , n astfel nc at
[A
k
[ = 0.

In acest caz exista x
1
R
k
, x
1
,= 0 astfel nc at A
k
x
1
= 0. Consider and
partit ionarea matricei A =
_
A
k
A
1,2
A
2,1
A
2,2
_
si x =
_
x
1
0
_
R
n
deducem relat iile
contradictorii
0 < < Ax, x >=< A
k
x
1
, x
1
>= 0.
Teorema 15.4.2 Daca are loc factorizarea Doolittle A = LDL
T
, A M
n
(R),
atunci matricea A este strict pozitiv denita daca si numai daca elementele dia-
gonalei matricei D sunt pozitive.
Demonstrat ie. S a ar atam c a elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.
Potrivit factorizarii LU de tip Doolittle, matricea L este nesingular a, [L[ = 1.
Pentru orice i 1, . . . , n exist a x
i
R
n
astfel ncat L
T
x
i
= e
i
. Dac a D =
diag(D
1,1
, . . . , D
n,n
) atunci
0 < < Ax
i
, x
i
>=< LDL
T
x
i
, x
i
>=< DL
T
x
i
, L
T
x
i
>=< De
i
, e
i
>= D
i,i
.
Reciproc, presupunem c a A = LDL
T
si D
i,i
> 0, i 1, 2, . . . , n. Fie
x R
n
, x ,= 0 si y = L
T
x = (y
i
)
1in
. Atunci y ,= 0 si
< Ax, x >=< LDL
T
x, x >=< DL
T
x, L
T
x >=< Dy, y >=
n
i=1
D
i,i
y
2
i
> 0.
Teorema 15.4.2 ofera un criteriu de vericare a strict pozitiv denirii unei ma-
trice simetrice: se face descompunerea LDL
T
si se cerceteaza semnul elementelor
de pe diagonala matricei D.
In cazul matricelor simetrice si strict pozitiv denita are loc factorizarea

Cholesky
Teorema 15.4.3 Daca A M
n
(R) este o matrice simetrica si strict pozitiv
denita atunci exista o matrice inferior triunghiulara K M
n
(R) astfel ncat
A = KK
T
.
Demonstrat ie. Denim F = diag(
_
D
1,1
, . . . ,
_
D
n,n
) si K = LF. Deoarece
F
2
= D avem
A = LDL
T
= LF
2
L
T
= KK
T
.
15.5 Rezolvarea sistemelor tridiagonale
Numeroase probleme conduc la sisteme algebrice de forma
_
_
_
a
1
x
1
+ c
1
x
2
= d
1
b
i
x
i1
+ a
i
x
i
+ c
i
x
i+1
= d
i
, 2 i n 1,
b
n
x
n1
+ a
n
x
n
= d
n
(15.15)
Matricea sistemului
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
c
1
0 0 . . . 0 0 0
b
2
a
2
c
2
0 . . . 0 0 0
0 b
3
a
3
c
3
. . . 0 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . . b
n1
a
n1
c
n1
0 0 0 0 . . . 0 b
n
a
n
_
_
_
_
_
_
_
_
15.5. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE 289
are elementele nunule situate n imediata vecin atate a diagonalei principale. O
asemenea matrice se numeste matrice banda.

In cazul de fat a, lat imea benzii
este 3, matricea numindu-se tridiadonala. Indicam o metod a ecienta relativ
la mecesarul de memorie, pentru rezolvarea sistemului (15.15), numit a metoda
dublului parcurs.
Primul parcurs. Din prima ecuat ie a sistemului (15.15), explicitand pe x
1
g asim x
1
=
c
1
a
1
x
2
+
d
1
a
1
, adic a o relat ie de forma x
1
= R
2
x
2
+S
2
cu R
2
=
c
1
a
1
, S
2
=
d
1
a
1
. Presupun and x
i1
= R
i
x
i
+ S
i
si substituind n a ia ecuat ie a sistemului
g asim
b
i
(R
i
x
i
+ S
i
) + a
i
x
i
+ c
i
x
i+1
= d
i
de unde rezulta
x
i
=
c
i
a
i
+ b
i
R
i
x
i+1
+
d
i
b
i
S
i
a
i
+ b
i
R
i
= R
i+1
x
i+1
+ S
i+1
.
Am dedus relat iile de recurent a
R
i+1
=
c
i
a
i
+ b
i
R
i
S
i+1
=
d
i
b
i
S
i
a
i
+ b
i
R
i
i = 2, 3, . . . , n.
Al doilea parcurs. Din relat iile
x
n1
= R
n
x
n
+ S
n
b
n
x
n1
+ a
n
x
n
= d
n
deducem
x
n
=
d
n
b
n
S
n
a
n
+ b
n
R
n
,
si utiliz and egalitat ile x
i1
= R
i
x
i
+ S
i
calcul am succesiv x
n1
, x
n2
, . . . , x
1
.
Alt sistem tridiagonal
Fie sistemul
_
_
_
_
_
_
_
a
1
c
1
b
1
b
2
a
2
c
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
b
n1
a
n1
c
n1
c
n
b
n
a
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n1
x
n
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
d
1
d
2
.
.
.
d
n1
d
n
_
_
_
_
_
_
_
sau
_
_
_
a
1
x
1
+ c
1
x
2
+ b
1
x
n
= d
1
b
i
x
i1
+ a
i
x
i
+ c
i
x
i+1
= d
i
i = 2, . . . , n 1
b
n
x
n1
+ a
n
x
n
+ c
n
x
1
= d
n
Rescriem prima ecuat ie sub forma
x
1
=
d
1
a
1
c
1
a
1
x
2
b
1
a
1
x
n
= R
2
x
2
+ S
2
+ W
2
x
n
,
cu R
2
=
c
1
a
1
, S
2
=
d
1
a
1
, W
2
=
b
1
a
1
.
In general
x
i1
= R
i
x
i
+ S
i
+ W
i
x
n
. (15.16)
Introduc and aceasta expresie n a i-a ecuat ie si explicitand x
i
se obt ine
x
i
=
c
i
a
i
+ b
i
R
i
x
i+1
+
d
i
b
i
S
i
a
i
+ b
i
R
i
b
i
W
i
a
i
+ b
i
R
i
x
n
= (15.17)
= R
i+1
x
i+1
+ S
i+1
+ W
i+1
x
n
,
adic a R
i+1
=
c
i
a
i
+b
i
R
i
, S
i+1
=
d
i
b
i
S
i
a
i
+b
i
R
i
, W
i+1
=
b
i
W
i
a
i
+b
i
R
i
.
Se pot determina coecient ii U
i
, V
i
, i 1, 2, . . . , n astfel nc at
x
i
= U
i
x
n
+ V
i
. (15.18)
Evident U
n
= 1, V
n
= 0. Substituind (15.18) n (15.16) gasim
x
i1
= (R
i
U
i
+ W
i
)x
n
+ R
i
V
i
+ S
i
= U
i1
x
n
+ V
i1
,
cu U
i1
= R
i
U
i
+W
i
, V
i1
= R
i
V
i
+S
i
. Din ultima ecuat ie a sistemului se obt ine
x
n
=
d
n
b
n
V
n1
c
n
V
1
a
n
+ b
n
U
n1
+ c
n
U
1
iar celelalte necunoscute se determin a utiliz and (15.18).
15.6 Metode iterative
Fie A M
n
(R), A = (a
i,j
)
1i,jn
si b R
n
, b = (b
i
)
1in
. Pentru rezolvarea
sistemului algebric de ecuat ii liniare
Ax = b (15.19)
15.6. METODE ITERATIVE 291
consider am clasa de metode iterative
B
u
k+1
u
k
k
+ Au
k
= b, (15.20)
unde B M
n
(R) si
k
R sunt parametri care denesc metoda iterativa.
Pornind de la un element arbitrar u
0
se construieste un sir (u
k
)
kN
unde ecare
element reprezint a o aproximat ie a solut iei sistemului algebric (15.19) (binent eles
dac a aceast a solut ie exista). Astfel vorbim de metode iterative de rezolvare a
sistemului algebric (15.19).
Prezint a interes s a precizam condit iile n care sirul de aproximat ii
(u
k
)
kN
converge c atre solut ia sistemului.
Pentru matricea A introducem notat iile
D =
_
_
_
_
_
_
_
a
1,1
0
.
.
.
a
i,i
.
.
.
0 a
n,n
_
_
_
_
_
_
_
,
A
=
_
_
_
_
_
_
_
0 0
a
2,1
0
.
.
.
.
.
.
.
.
. 0
a
n,1
a
n,2
. . . a
n,n1
0
_
_
_
_
_
_
_
, A
+
=
_
_
_
_
_
_
_
0 a
1,2
a
1,3
. . . a
1,n
0 a
2,3
. . . a
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
n1,n
0 0
_
_
_
_
_
_
_
.
Cazuri particulare.
1. Metoda Jacobi. Dac a a
i,i
,= 0, i 1, 2, . . . , n atunci explicit and
necunoscuta x
i
din ecuat ia i obt inem
x
i
=
n
j=1
j,=i
a
i,j
a
i,i
x
j
+
b
i
a
i,i
(15.21)
Construim sirul u
k
= (u
k
1
, . . . , x
k
n
) denit prin formulele de recurent a
u
k+1
i
=
n
j=1
j,=i
a
i,j
a
i,i
u
k
j
+
b
i
a
i,i
i 1, . . . , n, (15.22)
k N, iar prima aproximat ie u
0
= (u
0
1
, . . . , u
0
n
) este un element din R
n
.
Relat iile (15.22) se poate scrie sub forma
a
i,i
(u
k+1
i
u
k
i
) +
n
j=1
a
i,j
u
k
i
= b
i
i 1, . . . , n
sau sub forma matriceal a
D(u
k+1
u
k
) + Au
k
= b. (15.23)
In acest caz B = D si
k
= 1, k N.
2. Metoda Gauss-Seidel. Relativ la (15.21), construimsirul u
k
= (u
k
1
, . . . , x
k
n
)
denit prin formulele de recurent a
u
k+1
1
=
n
j=2
a
1,j
a
1,1
u
k
j
+
b
1
a
1,1
(15.24)
u
k+1
i
=
i1
j=1
a
i,j
a
i,i
u
k+1
j

n
j=i+1
a
i,j
a
i,i
u
k
j
+
b
i
a
i,i
2 i n 1
u
k+1
n
=
n1
j=1
a
n,j
a
n,n
u
k+1
j
+
b
n
a
n,n
k N si u
0
R
n
. Formulele de recurent a se pot rescrie sub forma
i
j=1
a
i,j
u
k+1
j
+
n
j=i+1
a
i,j
u
k
j
= b
i
i 1, . . . , n
sau sub forma matriceal a
(A
+ D)u
k+1
+ A
+
u
k
= b,
si
(A
+ D)(u
k+1
u
k
) + Au
k
= b. (15.25)
Astfel B = A
+ D si
k
= 1 k N.
3. Metoda relaxarii (Succsessive Overrelaxation - SOR). Fie R
.
Metoda relaxarii este data de
(D + A
)
u
k+1
u
k
+ Au
k
= b, (15.26)
adic a B = D+A
,
k
= , k N. Se observ a c a pentru = 1 se obt ine
metoda Gauss-Seidel.
Un rezultat simplu de convergenta valabil n cazul metodei lui Jacobi si a
metodei lui Gauss- Seidel este
Teorema 15.6.1 Daca
n
j=1
j,=i
[a
i,j
[ < [a
i,i
[, i = 1, 2, . . . , n atunci sirul de apro-
ximat ii (u
k
)
kN
construit potrivit metodei Jacobi sau metodei Gauss - Seidel con-
verge catre solut ia sistemului algebric (15.19).
Demonstrat ie. Potrivit Propozit iei 14.1.15 matricea A este nesingulara, deci
sistemul algebric de ecuat ii liniare (15.20) are o solut ie unic a.
Cazul metodei Gauss-Seidel. Cazul metodei Jacobi se trateaz a asem an ator.
Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) solut ia sistemului (15.19) si i acel indice pentru care
[u
k+1
i
x
i
[ = max
1jn
[u
k+1
j
x
j
[ = |u
k+1
x|
.
Sc azand relat ia i din (15.24) din relat ia corespunz atoare din
(15.21) obt inem
u
k+1
i
x
i
=
i1
j=1
a
i,j
a
i,i
(u
k+1
j
x
j
)
n
j=i+1
a
i,j
a
i,i
(u
k
j
x
j
). (15.27)
Not and
p
i
=
i1
j=1
[
a
i,j
a
i,i
[, q
i
=
n
j=i+1
[
a
i,j
a
i,i
[
din relat ia (15.27) deducem
[u
k+1
i
x
i
[
i1
j=1
[
a
i,j
a
i,i
[ [u
k+1
j
x
j
[ +
n
j=i+1
[
a
i,j
a
i,i
[ [u
k
j
x
j
[
p
i
[u
k+1
i
x
i
[ + q
i
max
1jn
[u
k
j
x
j
[.
Atunci
|u
k+1
x|
= [u
k+1
i
x
i
[
q
i
1 p
i
|u
k
x|
(15.28)
Fie = max
q
j
1p
j
: j = 1, 2, . . . , n. Atunci din ipoteza teoremei rezult a ca
0 < < 1 si utilizand succesiv relat iile de tip (15.28) obt inem:
|u
k
x|
|u
k1
x|

2
|u
k2
x|
. . .
n
|u
0
x|
.
Rezult a c a:
lim
k
|u
k
x|
= 0,
adic a convergent a sirului (x
k
)
kN
c atre solut ia sistemului (15.19).
Stabilim un rezultat de convergent a n alte ipoteze.
Teorema 15.6.2 Fie A M
n
(R) o matrice simetrica si strict pozitiv denita.
Daca
k
= > 0, k N si B >

2
A, atunci sirul de aproximat ii (u
k
)
kN
construit prin metoda iterativa (15.20) concerge catre solut ia sistemului (15.19).
Demonstrat ie. Not am cu x solut ia sistemului (15.19) si e e
k
= u
k
x. Sistemul
(15.19) se poate scrie ca
B
x x
+ Ax = b. (15.29)
Sc azand (15.29) din (15.20) obt inem
B
e
k+1
e
k
+ Ae
k
= 0 k N. (15.30)
Se veric a usor egalitatea
2 <(B

2
A)
e
k+1
e
k
,
e
k+1
e
k
> +|e
k+1
|
2
A
= |e
k
|
2
A
. (15.31)
Matricea P = B

2
A ind strict pozitiv denit a este tare pozitiv denita, deci
exist a m > 0 astfel nc at <Px, x> m|x|
2
2
, x R
n
. Din (15.31) deducem
|e
k
|
2
A
|e
k+1
|
2
A
2m|
e
k+1
e
k
|
2
2
= 2m|e
k+1
e
k
|
2
2
,
si n consecint a sirul (|e
k
|
2
A
)
kN
este convergent (ind descresc ator si m argint),
de unde
lim
k
|e
k+1
e
k
|
2
= 0.
Din (15.30) deducem c a
e
k
= A
1
B
e
k+1
e
k
si apoi
|e
k
|
2

1
[[
|A
1
|
2
|B|
2
|e
k+1
e
k
|
2
.
Ultima relat ie implica lim
k
e
k
= 0.
Aplic am Teorema 15.6.2 n cazul metodei lui Gauss Seidel si a metodei
relax arii.
Teorema 15.6.3 Daca A este o matrice simetrica si strict pozitiv denita atunci
sirul de aproximat ii construit prin metoda Gauss Seidel (15.24) converge catre
solut ia sistemului (15.19).
Demonstrat ie. Vericam condit ia B

2
A > 0.
B

2
A =
1
2
D +
1
2
(A
A
+
).
si atunci
<(B

2
A)y, y >=
1
2
<Dy, y > +
1
2
(<A
y, y > <A
+
y, y >).
Deoarece A este simetrica, A
= (A
+
)
T
, rezult a c a <A
y, y >=<A
+
y, y > .
Totodata < Dy, y >=
n
i=1
a
i,i
y
2
i
. Dac a e
i
este vectorul canonic avand 1 pe
pozit ia i si deoarece A > 0 avem
<Ae
i
, e
i
>= a
i,i
> 0, i 1, 2, . . . , n.
Astfel
<(B

2
A)y, y >=
n
i=1
a
i,i
y
2
i
> 0, y R
n
0.
Teorema 15.6.4 Daca (0, 2) si A este o matrice simetrica si strict poz-
itiv denita atunci sirul de aproximat ii construit prin metoda relaxarii (15.26)
converge catre solut ia sistemului (15.19).
Demonstrat ie. Utiliz and rezultatele din demonstrat ia Teoremei 15.6.3, g asim
B

2
A = (1

2
)D +

2
(A
A
+
).
de unde
<(B
2
A)y, y >= (1
2
) <Dy, y >= (1
2
)
n
i=1
a
i,i
y
2
i
> 0, y R
n
0.
Presupunem c a formula de recurent a pentru rezolvarea sistemului algebric de
ecuat ii liniare (15.19) se scrie sub forma
x
k+1
= Hx
k
+ , (15.32)
unde H M
n
(R), R
n
si c a x, solut ia sistemului algebric de ecuat ii liniare,
veric a relat ia
x = Hx + . (15.33)
Sc azand relat iile (15.32) si (15.33) rezult a
x
k+1
x = H(x
k
x),
de unde
x
k
x = H
k
(x
0
x).
lim
k
H
k
= 0 (H) < 1,
si n consecint a, dac a (H) < 1, atunci lim
k
x
k
= x.
15.7 Metoda gradientului conjugat
Metoda gradientului conjugat se prezint a sub forma unei metode iterative, dar
teoretic, num arul de iterat ii nu dep aseste dimensiunea sistemului. Astfel, aceast a
metod a poate denumita ca metoda semi-iterativa.
Fie A M
n
(R) o matrice simetric a si strict pozitiv denita.
Denit ie 15.7.1 Vectorii u
1
, u
2
, . . . , u
n
R
n
se numesc A-conjugat i daca
=
i,j
i, j 1, . . . , n U
T
AU = I
n
, U = [u
1
u
2
. . . u
n
].
Dac a vectorii u
1
, u
2
, . . . , u
n
R
n
sunt A-conjugat i atunci ei sunt liniar indepen-
dent i.
Teorema 15.7.1 Fie u
1
, u
2
, . . . , u
n
R
n
vectori A-conjugat i. Daca x
0
R
n
si
x
i
= x
i1
+ u
i
, i = 1, 2, . . . , n, (15.34)
atunci Ax
n
= b.
Demonstrat ie. Not and t
i
= formula de recurent a devine
x
i
= x
i1
+ t
i
u
i
, de unde Ax
i
= Ax
i1
+ t
i
Au
i
si n consecint a
Ax
i
= Ax
0
+ t
1
Au
1
+ t
2
Au
2
+ . . . + t
i
Au
i
, i = 1, 2, . . . , n. (15.35)
15.7. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT 297
Din (15.35) se deduce egalitatea
< Ax
n
b, u
i
>=< Ax
0
b, u
i
> +t
i
.
Pe de alta parte, utilizand din nou (15.35), au loc egalit at ile
t
i
==
i1
j=1
t
j
< Au
j
, u
i
>=,
sau < Ax
0
b, u
i
> +t
i
= 0.
Astfel < Ax
n
b, u
i
>= 0, i 1, 2, . . . , n, adic a Ax
n
= b.
Observat ie 15.7.1 Daca v
1
, v
2
, . . . , v
n
R
n
0 astfel ncat < v
i
, Av
j
>= 0,
pentru i ,= j, atunci vectorii u
i
=
v
i
<v
i
,Av
i
>
, i = 1, 2, . . . , n sunt A-congugat i.
Formula de recurent a (15.34) devine
x
i
= x
i1
+

< v
i
, Av
i
>
v
i
. (15.36)
Observat ie 15.7.2 Daca f(x) =< Ax, x > 2 < b, x > atunci minimul funct ionalei
() = f(x + v) se obt ine pentru =
<bAx,v>
<v,Av>
.
Algoritmul metodei gradientului conjugat pentru rezolvarea unui sistem
algebric de ecuat ii liniare.
Fie x
0
R
n
, r
0
= v
0
= b Ax
0
, k = 0
C at timp v
k
,= 0 execut a
[ t
k

<r
k
,v
k
>
<v
k
,Av
k
>
[ x
k+1
x
k
+ t
k
v
k
[ r
k+1
= b Ax
k+1
= r
k
t
k
Av
k
[ s
k

<r
k+1
,r
k+1
>
<r
k
,r
k
>
[ v
k+1
r
k+1
+ s
k
v
k
[ k k + 1

Teorema 15.7.2

In algoritmul gradientului congugat pentru rezolvarea unui sis-
tem algebric de ecuat ii liniare, daca vectorii v
0
, v
1
, . . . , v
m
sunt nenuli, m n,
atunci au loc relat iile
(a) < r
m
, v
i
>= 0, i 0, 1, . . . , m1;
(b) < r
i
, r
i
>=< r
i
, v
i
> i 0, 1, . . . , m;
(c) < v
m
, Av
i
>= 0, i 0, 1, . . . , m1;
(d) < r
m
, r
i
>= 0, i 0, 1, . . . , m1;
(e) r
i
,= 0, i 0, 1, . . . , m.
Demonstrat ie. Induct ie dup a m. Pentru m = 1 avem de vericat:
(a
1
) < r
1
, v
0
>= 0.
Utiliz and denit ia lui r
1
si t
0
se gaseste
< r
1
, v
0
>=< r
0
t
0
Av
0
, v
0
>=< r
0
, v
0
> t
0
< Av
0
, v
0
>= 0. (15.37)
(b
1
) < r
1
, r
1
>=< r
1
, v
1
> .
Utiliz and denit ia lui v
1
si (15.37)
< r
1
, v
1
>=< r
1
, r
1
+ s
0
v
0
>=< r
1
, r
1
> +s
0
< r
1
, v
0
>=< r
1
, r
1
> .
(c
1
) < v
1
, Av
0
>= 0.
Deoarece r
1
= r
0
t
0
Av
0
Av
0
=
1
t
0
(r
0
r
1
), utiliz and succesiv denit ia
lui v
1
si cea a lui s
0
se obt ine
< v
1
, Av
0
>=< r
1
+ s
0
v
0
,
1
t
0
(r
0
r
1
) >=
=
1
t
0
(< r
1
, r
0
> +s
0
< v
0
, r
0
> < r
1
, r
1
> s
0
< v
0
, r
1
>) = 0.
(d
1
) < r
1
, r
0
>=< r
1
, v
0
>= 0.
(e
1
) r
1
,= 0.
Potrivit ipotezei v
1
,= 0, deci < v
1
, Av
1
> > 0. Utiliz and denit ia lui v
1
< v
1
, Av
1
>=< r
1
+ s
0
v
0
, Av
1
>=< r
1
, Av
1
>,
15.7. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT 299
rezult a c a r
1
,= 0.
In ipoteza n care propriet at ile (a)-(e) au loc pentru m, justicarea lor pentru
m + 1 revine la:
(a
t
) < r
m+1
, v
i
>= 0 i 0, 1, . . . , m.
Pentru i 0, 1, . . . , m1, utiliz and denit ia lui r
m+1
si ipotezele induct iei
implic a
< r
m+1
, v
i
>=< r
m
, v
i
> t
m
< Av
m
, v
i
>= 0.
Pentru i = m, denit iile lui r
m+1
si t
m
conduc la
< r
m+1
, v
m
>=< r
m
, v
m
> t
m
< Av
m
, v
m
>= 0.
(b
t
) < r
m+1
, v
m+1
>=< r
m+1
, r
m+1
> .
Utiliz and denit ia lui v
m+1
se gaseste
< r
m+1
, v
m+1
r
m+1
>= s
m
< r
m+1
, v
m
>= 0.
(c
t
) < v
m+1
, Av
i
>= 0 i 0, 1, . . . , m.
Pentru i 0, 1, . . . , m 1, utiliz and succesiv denit ia lui v
m+1
si ipoteza
(c) se g aseste
< v
m+1
, Av
i
>=< r
m+1
, Av
i
> +s
m
< v
m
, Av
i
>=< r
m+1
, Av
i
> . (15.38)
Din denit ia lui r
i+1
deducem
Av
i
=
1
t
i
(r
i
r
i+1
) =
1
t
i
(v
i
s
i1
v
i1
v
i+1
+ s
i
v
i
).
Substituind n (15.38), n baza lui (a), rezult a < v
m+1
, Av
i
>= 0.
Pentru i = m, procedand analog se g aseste
< v
m+1
, Av
m
>=< r
m+1
, Av
m
> +s
m
< v
m
, Av
m
>=
=
1
t
m
< r
m+1
, v
m
s
m1
v
m1
v
m+1
+ s
m
v
m
> +s
m
< v
m
, Av
m
> .
In urma lui (a), rezulta
< v
m+1
, Av
m
>=
1
t
m
< r
m+1
, v
m+1
> +s
m
< v
m
, Av
m
>= 0,
cu denit iile lui t
m
si s
m
.
(d
t
) < r
m+1
, r
i
>=< r
m+1
, v
i
s
i1
v
i1
>= 0 i 0, 1, . . . , m,
unde s-a aplicat (a).
(e
t
) r
m+1
,= 0.
Deoarece v
m+1
,= 0, < v
m+1
, Av
m+1
> > 0. Cu denit ia lui v
m+1
< v
m+1
, Av
m+1
>= r
m+1
, +s
m
v
m
, Av
m+1
>=< r
m+1
, Av
m+1
>,
de unde rezult a ca r
m+1
,= 0.
15.8 Solut ie n sensul celor mai mici patrate
Fie A M
m,n
(R), b R
m
si sistemul algebric de ecuat ii liniare Ax = b. Dac a
b , Im(A) atunci sistemul este incompatibil.
O solut ie n sensul celor mai mici p atrate este un element din R
n
care mini-
mizeaz a funct ionala J : R
n
R denit a prin
J(x) = |b Ax|
2
2
. (15.39)
Teorema 15.8.1 Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) x solut ie n sensul celor mai mici patrate;
(ii) rezidul r = bAx este ortogonal pe subspat iul Im(A), adica < r, y >= y
T
r =
0, y Im(A) ;
(iii) A
T
(b Ax) = 0.
Demonstrat ie. Dac a y = Az atunci echivalent a (ii)(iii) rezult a din egalit at ile
< y, r >=< Az, r >=< z, A
T
r > .
Pentru orice y R
n
au loc egalit at ile
b Ay = b Ax + A(x y)
si
J(y) = |b Ax|
2
2
+ 2 +|A(x y)|
2
2
= (15.40)
= J(x) + 2 < A
T
(b Ax), x y > +|A(x y)|
2
2
.
15.9. NUM
ARUL DE CONDIT IONARE AL UNEI MATRICE 301

(iii)(i) Egalitatea A
T
(b Ax) = 0 si (15.40) conduc la
J(y) = J(x) +|A(x y)|
2
2
J(y) J(x), y R
n
.
(i)(iii) Presupunem prin absurd A
T
(b Ax) = z ,= 0. Pentru y = x+z, > 0
din (15.40) g asim
J(y) = J(x) 2|z|
2
2
+
2
|Az|
2
2
= J(x) (2|z|
2
2
|Az|
2
2
).
Pentru sucient de mic se obt ine J(y) < J(x), ceea ce contrazice proprietatea
de optimalitate a lui x.
Din Teorema 15.8.1, (iii), solut ia n sensul celor mai mici patrate se obt ine
din sistemul algebric de ecuat ii liniare
A
T
Ax = A
T
b.
Sistemul este compatibil deoarece A
T
b Im(A
T
) = Im(A
T
A) iar matricea sis-
temului este simetrica si pozitiv denit a.
Din (6.1.1) rezulta
Teorema 15.8.2 Daca coloanele matricei A sunt liniar independente atunci ma-
tricea A
T
A este strict pozitiv denita.
Din egalitatea (Im(A))
= Ker(A
T
) rezult a R
m
= Im(A) + Ker(A
T
). Pentru
orice b R
m
are loc descompunerea b = b
1
+ b
2
cu b
1
Im(A) si b
2
Ker(A
T
).
Dac a x
R
n
este solut ia ecuat iei Ax = b
1
atunci
A
T
(Ax
b) = A
T
(b
1
b) = A
T
b
2
= 0,
adic a x
este solut ia sistemului Ax = b n sensul celor mai mici p atrate.

15.9 Numarul de condit ionare al unei matrice
Variat ii mici ale datelor (adica ale termenilor vectorului liber sau ale ele-
mentelor matricei) pot furniza variat ii importante a solut iei sistemului. Acest
fenomen pune n evident a caracterul instabil al rezolvarii unui sistem algebric de
ecuat ii liniare.
Punem n evident a un indicator care inuent eaz a stabilitatea solut iei unui
sistem algebric de ecuat ii liniare.
Avem nevoie de urmatoarele rezultate
n
(R). Daca |A| < 1 atunci
1. Matricea I
n
A este inversabila;
2. (I
n
A)
1
= lim
n
(I
n
+ A + A
2
+ . . . + A
n
);
3. |(I
n
A)
1
|
1
1|A|
.
Teorema 15.9.2 Fie A, B M
n
(R). Daca
(i) matricea A este inversabila,
(ii) |A B| <
1
|A
1
|
atunci
1. matricea B este inversabila;
2. |B
1
|
|A
1
|
1|A
1
| |AB|
.
Demonstrat ie. Deoarece |I
n
A
1
B| = |A
1
(Ab)| |A
1
[| |AB| < 1,
din Teorema 15.9.1 rezult a c a I
n
(I
n
A
1
B) = A
1
B este inversabil a si
|(A
1
B)
1
|
1
1 |A
1
| |A B|
.
Atunci (A
1
B)
1
A
1
= (AA
1
B)
1
= B
1
,
|B
1
| = |(A
1
B)
1
A
1
| |(A
1
B)
1
| |A
1
|
|A
1
|
1 |A
1
| |A B|
.
Presupunem ca n locul rezolv arii sistemului algebric de ecuat ii liniare Ax = b
se rezolva sistemul perturbat (A + A)y = b + b, unde A M
n
(R) si b R
n
.
Dac a y x = x atunci din
(A + A)(x + x) = b + b
deducem
(A + A)x = b Ax. (15.41)
Teorema 15.9.3 Daca A este o matrice inversabila si |A| <
1
|A
1
|
atunci
matricea A + A este inversabila si
|x|
|x|

|A[ |A
1
|
1 |A
1
| |A|
_
|A|
|A|
+
|b|
|b|
_
.
15.9. NUM

Demonstrat ie. Dac a B = A + A atunci |B A| <
1
|A
1
|
. Potrivit Teoremei
15.9.2 matricea A + A este inversabil a si |(A + A)
1
|
|A
1
|
1|A
1
| |A|
.
Din (15.41) deducem c a x = (A + A)
1
(b Ax) de unde
|x| |(A + A)
1
|(|b| +|A| |x|)
|A
1
|
1 |A
1
| |A|
(|b| +|A| |x|).
Imp at ind prin |x| si utiliz and inegalitatea |b| = |Ax| |A| |x| g asim
|x|
|x|

|A[ |A
1
|
1 |A
1
| |A|
_
|A|
|A|
+
|b|
|A| |x|
_
|A[ |A
1
|
1 |A
1
| |A|
_
|A|
|A|
+
|b|
|b|
_
.
Num arul
(A) = [[A[[ [[A
1
[[
inuent eaz a stabilitatea rezolv arii unui sistem algebric de ecuat ii liniare A x = b
n sensul c a cu c at (A) este mai apropiat de 1 cu at at efectul perturb arii solut iei
este mai mic. Numarul (A) se numeste num ar de condit ionare a matricei A n
raport cu norma matriceal a considerata.
P 15.1 Sa se determine factorizarea LU (Doolittle) a matricei
A =
_
_
_
_
10 6 2 1
10 10 5 0
2 2 2 1
1 3 2 3
_
_
_
_
.
Sa se rezolve sistemul Ax = b, b
T
= (2, 0, 2, 1).
P 15.2 Sa se determine valorile lui pentru care matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 0 0 0 0
1 2 1 0 0 0
0 1 3 1 0 0
0 0 1 4 1 0
0 0 0 1 5 1
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
este strict pozitiva si sa se calculeze factorizarea Cholesky. Sa se determine
pentru care matricea este singulara.
R. =
7
33
.
P 15.3 Sa se rezolve sistemele utilizand factorizarea LU
(i)
_
_
_
5x + 3y 11z = 13
4x 5y + 4z = 18
3x 13y + 19z = 22
(ii)
_
_
2x y + 3z + 4t = 5
4x 2y + 5z + 6t = 7
6x 3y + 7z + 8t = 9
x 4y + 9z + 10t = 11
R.
(i)
L =
_
_
1 0 0
4
5
1 0
3
5
2 1
_
_
U =
_
_
5 3 11
0
37
5
64
5
0 0 0
_
_
(ii) Pentru ,= 8
L =
_
_
_
_
1 0 0 0
2
1 0 0
3 0 1 0
2 0
1
2
1
_
_
_
_
U =
_
_
_
_
2 1 3 4
0
8
2
183
2
10 2
0 0 2 4
0 0 0 0
_
_
_
_
P = P
2,4
.
Pentru = 8
L =
_
_
_
_
1 0 0 0
2 1 0 0
3 0 1 0
4 0
3
2
1
_
_
_
_
U =
_
_
_
_
2 1 3 4
0 0 1 2
0 0 2 4
0 0 0 0
_
_
_
_
.
P 15.4 Fie Q M
n
(R, |Q| < 1 si q R
n
. Sa se arate ca sirul (x
k
)
kN
construit
prin formula de recurent a x
k+1
= Qx
k
+ q este convergent catre (I Q)
1
q.
15.9. NUM

P 15.5 Fie A = MN, A, M, N M
n
(R), M inversabila. Daca |M
1
N| < 1
atunci sirul (x
k
)
kN
denit prin x
k+1
= M
1
Nx
k
+ M
1
b converge catre solut ia
sistemului Ax = b. Daca M = diag(tr(A)) este inversabila atunci metoda revine
la metoda Jacobi.
P 15.6 Fie H =
_

0
_
M
2
(R), cu [[, [[ < 1. Pentru rezolvarea sis-
temului algebric de ecuat ii liniare x = Hx + b, b R
2
se utilizeaza formula de
recurent a x
k+1
= Hx
k
+ b.
Sa se arate ca sistemul admite o singura solut ie x si ca lim
k
x
k
= x.
R. H
k
=
_

k
0
k
_
.
P 15.7 Fie , , R, b R
3
si matricele
A =
_
_
1 1 1
1 1
1
_
_
=
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
.
Pentru rezolvarea sistemului Ax = b se considera metoda iterativa
x
k+1
+ (A )x
k
= b, k N.
1. Sa se determine valorile constantelor , , pentru care sirul (x
k
)
kN
con-
verge catre solut ia sistemului, pentru orice x
0
, b R
3
.
2. Pentru = = = 1 sa se precizeze un exemplu de neconvergent a.
3. Sa se arate ca pentru = = 0 solut ia se obt ine n cel mult doua iterat ii.
R.
1. [A[ = ( 1)( 1). Formula de recurent a se poate scrie x
k+1
= Hx
k
+
1
b
unde
H =
_
_
0 0
0
0
_
_
,
1
=
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
.
lim
k
H
k
= 0 (H) < 1 iar (H) = max[[, [[.
2. Pentru = = = 1, H =

H =
_
_
1 0 0
0 1 0
1 1 0
_
_
. Se observ a H
2k
=
H si H
2k+1
= H, de unde neconvergent a.
3. Pentru = = 0, x = A
1
b si x
k+1
=

Hx
k
+
1
b. Atunci x
2
=

H
2
x
0
+
(

H + I)
1
b. Se veric a faptul c a

H
2
= 0 si (

H + I)
1
= A
1
.
P 15.8 Sa se arate ca factorizarea Doolitle A = LU a matricei tridiagonale
A =
_
_
_
_
_
_
_
a
1
c
1
b
2
a
2
c
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
b
n1
a
n1
c
n1
b
n
a
n
_
_
_
_
_
_
_
este
L =
_
_
_
_
_
1
l
2
1
.
.
.
.
.
.
l
n
1
_
_
_
_
_
U =
_
_
_
_
_
d
1
u
1
.
.
.
.
.
.
d
n1
u
n1
d
n
_
_
_
_
_
cu
u
i
= c
i
i 1, . . . , n 1
d
i
=
_
a
1
i = 1
a
i
l
i
u
i1
i 2, . . . , n
l
i
=
b
i
d
i1
i 2, . . . , n
Sa se deduca formulele pentru rezolvarea sistemului Ax=y.
Capitolul 16
Transformarea Householder
Transformata Householder reprezint a instrumentul cu care se vor obt ine rezul-
tatele acestui capitol: descompunerea QR a unei matrice, reducerea la forma
bidiagonal a si la forma Hessenberg a unei matrice.
16.1 Transformata Householder
Fie u R
n
, |u|
2
=
2 si matricea H = I
n
uu
T
.
Teorema 16.1.1 Matricea H este simetrica si ortogonala.
Demonstat ie. Au loc egalit at ile
H
T
= I
n
(uu
T
)
T
= I
n
(u
T
)
T
u
T
= I
n
uu
T
= H
si
H
T
H = H
2
= I
n
2uu
T
+ (uu
T
)
2
= I
n
2uu
T
+ u(u
T
u)u
T
= I,
deoarece u
T
u = |u|
2
2
= 2.
Teorema 16.1.2 Fie x = (x
i
)
1in
R
n
astfel ncat |x|
2
= 1 si e
1
=
_
_
_
_
_
1
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
R
n
. Dac a u =
xe
1
1x
1
atunci |u|
2
=
2 si Hx = e
1
.
Demonstat ie. Prima egalitate rezult a din
|u|
2
2
= u
T
u =
(x
T
e
T
1
)(x e
1
)
1 x
1
=
307
308 CAPITOLUL 16. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER
=
|x|
2
2
(x
T
e
1
+ e
T
1
x) +|e
1
|
2
2
1 x
1
=
2 2x
1
1 x
1
= 2.
Apoi
u
T
x =
x
T
e
T
1
1 x
1
x =
|x|
2
2
e
T
1
x
1 x
1
=
1 x
1
1 x
1
=
1 x
1
si n consecint a
Hx = (I
n
uuT)x = x u(u
T
x) = x
1 x
1
u = e
1
.
Pentru x R
n
, |x|
2
= 1 si u =
xe
1
1x
1
not am H
x
= I
n
uu
T
. Matricea H
x
este numit a matricea transform arii Householder asociat a vectorului x.
Din teorema anterioara deducem consecint a
Teorema 16.1.3 Daca x R
n
, x ,= 0 atunci
H
x
x
2
x = |x|
2
e
1
. (16.1)
Demonstat ie. Dac a z =
x
|x|
2
atunci |z|
2
= 1 si din Teorema 16.1.2 g asim
H
z
z = e
1
, de unde H
z
x = |x|
2
e
1
.
In Teorema 16.1.3 vectorul u ce deneste matricea H

z
va u =
x
x
2
+e
1
1+
x
1
x
2
iar
=
_
1 , dac a x
1
0
1 , dac a x
1
< 0
.
Relat ia (16.1) devine
H
x
x
2
x = |x|
2
e
1
. (16.2)
Observat ie 16.1.1 Din (16.2) rezulta
x
T
H
x
x
2
= |x|
2
e
T
1
(16.3)
Implementarea transformarii Householder Fie H = I
n
uu
T
o matrice
Householder si X = [x
1
. . . x
k
] = (x
i,j
)
1in,1jk
M
n,k
(R). Evalu am num arul
de adunari necesare calculului transformarii Householder HX.
Dac a calculam n prealabil matricea H = (h
i,j
)
1i,jn
si apoi produsul HX
atunci sunt necesare n adun ari pentru un element al matricei produs
n
s=1
h
i,s
x
s,j
,
deci un total de n
2
k adun ari.
16.2. DESCOMPUNEREA QR 309
Mult mai ecient este urmatorul mod de efectuare a calculelor. Calculam n
prealabil
u
T
X = u
T
[x
1
. . . x
k
] = [u
T
x
1
. . . u
T
x
k
] = v
T
,
pentru care efectuam nk adum ari, si apoi
HX = (I
n
uu
T
)X = X u(u
T
X) = X uv
T
=
=
_
_
_
x
1,1
u
1
v
1
. . . x
1,k
u
1
v
k
.
.
.
.
.
.
x
n,1
u
1
v
k
. . . x
n,k
u
n
v
k
_
_
_
pentru care se mai fac nk adun ari. Astfel numarul total al adun arilor este 2nk.
16.2 Descompunerea QR
Stabilim urmatorul rezultat important
Teorema 16.2.1 Daca X M
n,k
(R), n k, atunci exista o matrice ortogonala
Q M
n
(R) si o matrice superior triunghiulara R M
k
(R) astfel ncat
Q
T
X =
_
R
0
_
n k linii.
(16.4)
Demonstat ie. Induct ie matematic a dup a k, num arul coloanelor matricei X.
Pentru k = 1, X = [x
1
], cu x
1
R
n
. Dac a x
1
,= 0, utiliz and transformarea
Householder are loc egalitatea
H
x
1
x
1
2
x
1
= |x
1
|
2
e
1
=
_
_
_
_
_
|x
1
|
2
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
n 1 linii cu 0.
Dac a x
1
= 0 atunci Q = I
n
si R = 0.
S a presupunem ca proprietatea teoremei are loc n cazul unei matrice cu k 1
coloane. Fie X M
n,k
(R) si partit ionarea ei X = [x
1
X
2
], unde x
1
R
n
si
X
2
M
n,k1
(R). Dac a x
1
,= 0 si H
1
= H
x
1
x
1
2
atunci
H
1
X = [H
1
x
1
H
1
X
2
] =
_

1,1
r
T
1,2
0 X
2,2
_
unde
1,1
= |x
1
|
2
, r
1,2
R
k1
, X
2,2
M
n1,k1
(R). Potrivit ipotezei induct iei
exist a o matrice ortogonal a Q
2
M
n1
(R) si o matrice superior triunghiular a
R
2
M
k1
(R) astfel nc at Q
T
2
X
2,2
=
_
R
2
0
_
n k linii.
Atunci
_
1 0
0 Q
T
2
_
H
1
X =
_
1 0
0 Q
T
2
__

1,1
r
T
1,2
0 X
2,2
_
=
=
_

1,1
r
T
1,2
0 Q
T
2
X
2,2
_
=
_
_
1,1
r
T
1,2
0 R
2
0 0
_
_
si n consecint a Q
T
=
_
1 0
0 Q
T
2
_
si R =
_

1,1
r
T
1,2
0 R
2
_
.
Relat ia (16.4) se numeste descompunerea QR a matricei X.
Observat ie 16.2.1 Descompunerea QR este unica abstract ie facand de semnele
coloanelor lui Q si ale liniiilor lui R.
Factorizarea QR. Fie X M
n,k
(R) si descompunerea QR
Q
T
X =
_
R
0
_
n k linii.
(16.5)
unde Q M
n
(R) este o matrice ortogonal a iar R M
k
(R) este o matrice superior
triunghilar a. Partit ion am matricea Qn
Q = [ Q
X
..
k coloane
Q
..
nk coloane
]
cu Q
X
M
n,k
(R), Q
M
n,nk
(R).
Deoarece Q
T
Q = I
n
, nmult ind (16.5) la stanga cu matricea Q obt inem
1
X = Q
_
R
0
_
= [Q
X
Q
]
_
R
0
_
= Q
X
R.
Astfel am dedus
n,k
(R) atunci exista o matrice ortogonala Q
X

M
n,k
(R) si o matrice superior triunghiulara R M
k
(R) astfel ncat
X = Q
X
R. (16.6)
1
Daca A, B M
n
(C) astfel ncat AB = I
n
atunci BA = I
n
.
16.2. DESCOMPUNEREA QR 311
Relatia (16.6) se numeste factorizarea QR a matricei X.
Observat ie 16.2.2
Fie X = [x
1
. . . x
k
] M
n,k
(R) si factorizarea X = Q
X
R cu
Q
X
= [q
1
. . . q
k
] R =
_
_
_
_
_
r
1,1
r
1,2
. . . r
1,n
0 r
2,2
. . . r
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . r
k,k
_
_
_
_
_
.
Egal and coloanele factoriz arii deducem
x
1
= r
1,1
q
1
x
2
= r
1,2
q
1
+ r
2,2
q
2
.
.
.
x
k
= r
1,k
q
1
+ r
2,k
q
2
+ . . . + r
k,k
q
k
de unde spanx
1
, . . . , x
k
= spanq
1
, . . . , q
k
.
Exemplul 16.2.1 Sa se calculeze descompunerea QR a matricei
X =
_
_
6 6 1
3 6 1
2 1 1
_
_
Dac a X = [x
1
x
2
x
3
] atunci
x
1
u
1
=
1
7
x
1
+ e
1
_
1 +
6
7
=
1
7 13
_
_
13
3
2
_
_
.
H
1
X = X u
1
(u
T
1
X) = X
_
_
13 14
18
7
3
42
13
54
713
2
28
13
36
713
_
_
=
_
_
7 8
11
7
0
36
13
37
713
0
15
13
55
713
_
_
.
Matricea H
1
= I u
1
u
T
1
este
_
_
6
7

3
7

2
7
3
7
82
713

6
713
2
7

6
713
87
713
_
_
.
Pentru
x
t
2
=
_
_
0
36
13
15
13
_
_
u
2
=
1
3
x
t
2
+ e
2
_
1 +
36
13
=
1
13
_
_
0
5
1
_
_
.
In nal,
H
2
H
1
X = H
1
Xu
2
u
T
2
H
1
X = H
1
X
_
_
0 0 0
0
75
13
50
713
0
15
13

10
713
_
_
=
_
_
7 8
11
7
0 3
1
7
0 0
5
7
_
_
,
iar
H
2
= I u
2
u
T
2
=
_
_
1 0 0
0
12
13
5
13
0
5
13
12
13
_
_
,
Q = (H
2
H
1
)
T
= H
1
H
2
=
1
7
_
_
6 2 3
3 6 2
2 3 6
_
_
.
Construirea unei matrice ortogonala cu prima coloana xata. Fie u
1

R, |u
1
| = 1. Interpret and vectorul x
1
ca o matrice n1, potrivit descompunerii
QR exist a o matrice ortogonal a Q = [q
1
q
2
. . . q
n
] M
n
(R) si num arul real R
astfel nc at
Q
T
u
1
=
_
_
_
_
_
R
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
n 1 zerouri
(16.7)
dar
Q
T
u
1
=
_
_
_
_
_
q
T
1
q
T
2
.
.
.
q
T
n
_
_
_
_
_
u
1
de unde deducem c a q
T
i
u
1
= 0, pentru i 2, . . . , n. Astfel [u
1
q
2
. . . q
n
] este
matricea ortogonal a dorit a.
16.3. CEA MAI BUN
A APROXIMAT IE 313
16.3 Elemente de teoria celei mai bune
aproximat ii n R
n
Fie submult imea Y R
n
, x R
n
si | | o norma n R
n
. Problema celei mai
bune aproximat ii a lui x prin elementele submult imii Y const a n determinarea
unui element y
0
Y binent eles dac a el exist a astfel ncat
|y
0
x| = inf
yY
|y x|.
In cadrul considerat urmeaz a sa precizam:

condit ii n care problema celei mai bune aproximat ii are solut ie;
condit ii n care solut ia este unica;
caracterizare a solut iei.
Teorema 16.3.1 Problema celei mai bune aproximat ii prin elementele submult imii
Y R are cel put in o solut ie pentru orice x R daca si numai daca Y este
nchisa.
Demonstrat ie. Necesitatea. Fie x Y . Exist a y
0
Y astfel nc at
|y
0
x| = inf
yY
|y x| = 0.
Prin urmare x = y
0
Y, adic a Y = Y .
Sucient a. Fie x R
n
, r > 0 astfel nc at Y B(x, r) ,= 0, unde B(x, r) = y
R
n
: |y x| r si funct ia f : R
n
R denit a prin formula f(y) = |y x|.
Funct ia f ind continu a, potrivit teoremei lui Weierstass, si atinge minimul
pe mult imea compact a Y B(x, r), adic a exist a y
0
Y B(x, r) astfel nc at
f(y
0
) f(y) sau |y
0
x| |y x|, y Y B(x, r).
Dac a y Y si |yx|r atunci |yx| > r |y
0
x|. Astfel y
0
este elementul
de cea mai bun a aproximat ie a lui x prin elementele mult imii Y.
In cele ce urmeaz a, norma spat iului liniar R

n
va norma euclidiana | |
2
.
Teorema 16.3.2 Daca Y R este o submult ime convexa atunci pentru orice
x R
n
exista cel mult un element de cea mai buna aproximat ie prin elementele
submult imii Y.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd c a exista x R
n
pentru care exist a
cel put in dou a elemente diferite y
1
, y
2
Y de cea mai bun a aproximat ie a lui x
prin elementele mult imii Y :
|y
1
x| = |y
2
x| = min
yY
|y x| = d.
Datorit a convexit at ii y =
1
2
(y
1
+ y
2
) Y si utiliz and egalitatea paralelogramului
deducem
d
2
|y x|
2
2
= |
1
2
(y
1
x) +
1
2
(y
2
x)|
2
2
=
= 2
_
|
1
2
(y
1
x)|
2
2
+|
1
2
(y
2
x)|
2
2
_
|
1
2
(y
1
x)
1
2
(y
2
x)|
2
2
=
= d
2
1
4
|y
1
y
2
|
2
2
< d
2
,
de unde concluzia teoremei.
Au loc urm atoarele consecint e:
Teorema 16.3.3 Daca Y R este o submult ime nchisa si convexa atunci pen-
tru orice x R
n
exista un singur element de cea mai buna aproximat ie prin
elementele submult imii Y.
Teorema 16.3.4 Daca Y este un subspat iu liniar a lui R atunci pentru orice
x R
n
exista un singur element de cea mai buna aproximat ie prin elementele
submult imii Y.
Elementul de cea mai bun a aproximat ie se poate caracteriza prin
Teorema 16.3.5 Fie Y o submult ime nevida, convexa n R
n
si x R
n
. y
0
Y
este elementul de cea mai buna aproximat ie a lui x prin elementele mult imii Y
daca si numai daca
< y
0
x, y
0
y > 0 y Y. (16.8)
Demonstrat ie. Necesitatea. Presupunem prin absurd c a exista y Y astfel
ncat < y
0
x, y
0
y > > 0. Fie 0 < < min1,
2<y
0
x,y
0
y>
|y
0
y|
2
2
si z = y + (1
)y
0
Y. Atunci deducem
|z x|
2
2
= |y
0
x + (y y
0
)|
2
2
=< y
0
x + (y y
0
), y
0
x + (y y
0
) >=
= |y
0
x|
2
2
+ 2 < y
0
x, y y
0
> +
2
|y y
0
|
2
2
=
16.3. CEA MAI BUN
A APROXIMAT IE 315
= |y
0
x|
2
2
|y y
0
|
2
2
(
2 < y
0
x, y
0
y >
|y
0
y|
2
2
) < |y
0
x|
2
2
,
ceea ce contrazice proprietatea de cea mai bun a aproximat ie a lui y
0
.
Sucient a. Pentru orice y Y, folosind (16.8) gasim
|y
0
x|
2
2
=< y
0
x, y
0
x >=< y
0
x, (y
0
y) + (y x) >=
=< y
0
x, y
0
y > + < y
0
x, y x >< y
0
x, y x > .
Aplic and inegalitatea Cauchy-Buniakovsky-Schwartz inegalitetea anterioar a devine
|y
0
x|
2
2
|y
0
x|
2
|y x|
2
.
Dac a |y
0
x|
2
,= 0 atunci simplicand obt inem |y
0
x|
2
|y x|
2
, iar dac a
|y
0
x|
2
= 0 atunci proprietatea normei implic a |y
0
x|
2
= 0 |y x|
2
.
Teorema 16.3.6 Fie Y un subspat iu liniar n R
n
si x R
n
. y
0
Y este ele-
mentul de cea mai buna aproximat ie a lui x prin elementele subspat iului Y daca
si numai daca
< y
0
x, y >= 0 y Y. (16.9)
adica y
0
x Y sau y
0
y Y
.
Demonstrat ie. Condit ia (16.8) se poate rescrie sub forma
< y
0
x, y
0
>< y
0
x, y > y Y.
Fix and y Y, pentru orice n N
, ny Y si lu and n inegalitatea anterioara

y = ny se obt in
1
n
< y
0
x, y
0
> < y
0
x, y >
1
n
< y
0
x, y
0
> < y
0
x, y > .
Pentru n tinz and la innit, gasim < y
0
x, y >= 0.
Not am prin P
Y
(x) mult imea elementelor de cea mai bun a aproximat ie a lui x
prin elementele submult imii Y (P
Y
: X T(Y )).
Fie x
1
, x
2
, . . . , x
k
R
n
. Denim
Y = spanx
1
, . . . , x
k
,
X = [x
1
. . . x
k
] M
n,k
(R).
Fie X = Q
X
R factorizarea QR a matricei X.
Not am:
P = Q
X
Q
T
X
M
n
(R),
P
= I
n
P.
1. Px Y x R
n
;
2. Px = x x Y ;
3. P
2
x = Px x R
n
;
4. Px = 0 x Y
;
5. P
Y
(x) = Px. x R
n
.
Demonstrat ie. Presupunem ca Q
X
= [q
1
. . . q
k
] si Y = spanq
1
, . . . , q
k
.
1. Fie x R
n
. Concluzia rezult a din
Px = Q
X
Q
T
X
x = [q
1
. . . q
k
]
_
_
q
T
1
.
.
.
q
T
k
_
_
x = [q
1
. . . q
k
]
_
_
q
T
1
x
.
.
.
q
T
k
x
_
_
=
k
j=1
(q
T
j
x)q
j
Y.
(16.10)
2. Dac a x Y atunci exista numerele reale c
1
, . . . , c
k
astfel nc at
x =
k
j=1
c
j
x
j
x = Xc, c =
_
_
_
c
1
.
.
.
c
k
_
_
_
.
Atunci
Px = Q
X
Q
T
X
Xc = Q
X
(Q
T
X
Q
X
)Rc = Q
X
Rc = Xc = x.
4. Daca x Y
atunci q
T
j
x = 0, j 1, . . . , k si din (16.10) rezulta c a
Px = 0.
Reciproc, din Px = 0 =
k
j=1
(q
T
j
x)q
j
, deducem c a q
T
j
x = 0, j 1, . . . , k
sau Q
T
X
x = 0, adic a x Y
.
5. Pentru a arata c a Px este elementul de cea mai bun a aproximat ie a lui x
prin elementele subspat iului Y este sucient sa veric am condit ia
x Px Y
P(x Px) = 0.
Referitor la P
din Teorema 16.3.7 rezult a

16.3. CEA MAI BUN
A APROXIMAT IE 317
1. P
x Y
x R
n
;
2. P
x = 0 x Y ;
3. P
x = x x Y
;
Demonstrat ie. 1. Observ am c a P P
= P(I
n
P) = 0.
Observat ie 16.3.1 Din egalitatea I
n
= P + P
, pentru orice x R
n
deducem
x = Px + P
x;
|x|
2
2
= |Px|
2
2
+|P
x|
2
2
Observat ie 16.3.2 Daca Q
T
X =
_
R
0
_
este descompunerea QR a matricei X
si partit ionam Q = [ Q
X
..
k coloane
Q
..
nk coloane
] atunci P
= Q
Q
T
.
I
n
= QQ
T
= [Q
X
Q
]
_
Q
T
X
Q
T
_
= Q
X
Q
T
X
+ Q
Q
T
= P + Q
Q
T
.
Exemplul 16.3.1 Daca x
1
= (6, 3, 2)
T
, x
2
= (6, 6, 1)
T
atunci subspat iul generat
de vectorii x
1
, x
2
este planul : 3x 2y 6z = 0. Sa se calculeze distant a de la
punctul A(1, 2, 1) la planul si proiect ia punctului A pe planul .
Din egalitatea x
1
x
2
= 3(3 2 6
k) rezult a ca subspat iul generat de

x
1
, x
2
este planul .
Fie X = [x
1
x
2
] =
_
_
6 6
3 6
2 1
_
_
. Matricea Q
X
din factorizarea QR a matricei
X = Q
X
R este (Exemplul 16.2.1) Q
X
=
1
7
_
_
6 2
3 6
2 3
_
_
. Matricea de proiect ie
este P = Q
X
Q
T
X
=
1
49
_
_
40 6 18
6 45 12
18 1213
_
_
. Dac a x = (1, 1, 1)
T
atunci
Px =
1
7
_
_
10
12
1
_
_
, |x = Px| = 1.
Fie Y R
n
o submult ime convexa si nchis a.

In acest caz P
Y
este o funct ie
P
Y
: R
n
R
n
care asociaza oric arui element x R
n
elementul de cea mai buna
aproximat ie din Y
|P
Y
(x) x| = min
yY
|y x|.
Potrivit Teoremei 16.3.5 0, y Y.
Teorema 16.3.9 Daca Y este o submult ime convexa si nchisa din R
n
atunci
funct ia P
Y
este lipschitziana, mai precis
|P
Y
(x
1
) P
Y
(x
2
)| |x
1
x
2
|.
Demonstrat ie. Au loc relat iile
 0 (16.11)
 0 (16.12)
|P
Y
(x
1
) P
Y
(x
2
)|
2
==
= + =
= + < x
1
, P
Y
(x
1
) P
Y
(x
2
) > +
+ + < x
2
, P
Y
(x
2
) P
Y
(x
1
) > .
T in and seama de (16.11) si (16.12) deducem
|P
Y
(x
1
)P
Y
(x
2
)|
2
< x
1
x
2
, P
Y
(x
1
)P
Y
(x
2
) > |x
1
x
2
| |P
Y
(x
1
)P
Y
(x
2
)|.
Dac a P
Y
(x
1
) ,= P
Y
(x
2
) atunci |P
Y
(x
1
) P
Y
(x
2
)| |x
1
x
2
|.
16.4 Metoda celor mai mici patrate
D andu-se perechile de puncte (x
i
, y
i
) R
2
, i 1, 2, . . . , n se cere deter-
minarea funct iei F(x, c
1
, . . . , c
m
) =
m
k=1
c
k
k
(x), unde constantele c
1
, . . . , c
m
sunt alese astfel nat sa minimizeze funct ionala
(
1
, . . . ,
m
) =
n
i=1
[F(x
i
,
1
, . . . ,
m
) y
i
)
2
. (16.13)
16.4. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE 319
S-a aratat n 7.1 ca dac a
U =
_
_
_
1
(x
1
) . . .
1
(x
n
)
.
.
.
.
.
.
m
(x
1
) . . .
m
(x
n
)
_
_
_
y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
c =
_
_
_
c
1
.
.
.
c
m
_
_
_
atunci c este solut ia sistemului algebric de ecuat ii liniare
UU
T
c = Uy. (16.14)
In cele ce urmeaz a vom regasi (16.14) pe o alt a cale, vom calcula apriori val-
oarea funct ionalei (16.13) si vom obt ine o alt a forma a sistemului (16.14), n care
matricea sistemului este superior triunghiular a.
Introducem notat iile
v
i
=
_
_
_
i
(x
1
)
.
.
.
i
(x
n
)
_
_
_
R
n
, i 1, . . . , m,
Y = spanv
1
, . . . , v
m
X = [v
1
. . . v
m
] = U
T
.
Dac a =
_
_
_
1
.
.
.
m
_
_
_
atunci funct ionala (16.13) se scrie
() = |y X|
2
2
, (16.15)
a c arei minimizare revine la cea mai bun a aproximare a lui y prin elementele
subspat iului Y.
Fie Q
T
X =
_
R
0
_
descompunerea QR a matricei X, partit ionarea Q =
[ Q
X
..
m coloane
Q
..
nn coloane
] si operatorii liniari (matricele)
P = Q
X
Q
T
X
P
= I
n
P = Q
Q
T
.
Are loc egalitatea X = Q
X
R (16.6). Atunci, utiliz and rezultatele Teoremelor
16.3.7 si 16.3.8, g asim
|y X|
2
2
= |P(y X)|
2
2
+|P
(y X)|
2
2
= |Py X)|
2
2
+|P
y|
2
2
. (16.16)
Elementul de cea mai bunua aproximat ie y
0
= X a lui y prin elementele
subspat iului Y trebuie sa satisfaca ecuat ia (pentru minimizarea funct ionalei (16.16)
X = Py (16.17)
n care caz, valoarea funct ionalei obiectiv va
|P
y|
2
2
= |Q
Q
T
y|
2
2
= |Q
T
y|
2
2
.
Inmult ind (16.17) cu X

T
g asim
X
T
X = X
T
Py = (Q
X
R)
T
Q
X
Q
T
X
y = R
T
Q
T
X
y = X
T
y,
adic a UU
T
= Uy.
Altfel, nmult ind (16.17) cu Q
T
X
g asim
Q
T
X
Q
X
R = Q
T
X
Q
X
Q
T
X
y,
de unde R = Q
T
X
y. Algoritmul determin arii lui c costr a din
1. Se formeaz a matricea X;
2. Se determin a factorizarea QR a matricei X, X = Q
X
R;
3. Se rezolv a sistemul Rc = Q
T
X
y.
16.5 Bidiagonalizarea unei matrice
O alta aplicat ie a transform aii Householder este posibilitatea bidiagonalizarii
unei matrice n sensul
n
(R) atunci exista matricele ortogonale U, V
A M
n
(R) astfel ncat V
T
AU este o matrice bidiagonala.
Demonstrat ie. Indic am un algoritm prin care se construiesc matricele ortogo-
nale U si V care reduc matricea A la o matrice bidiagonal a.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n 1 nmult im la st anga si apoi la dreapta cu
transformarea Householder care anuleaza elementele situate sub elementul de pe
pozit ia (k, k) si respectiv la dreapta elementului de pe pozit ia (k, k + 1).
16.5. BIDIAGONALIZAREA UNEI MATRICE 321
Pentru simplitate presupunem A M
4
(R), n reprezentarea lui Wilkinson
A =
_
_
_
_

_
_
_
_
.
Evolut ia calculelor n acest caz este
k = 1
H
(1)
4
A =
_
_
_
_

0
0
0
_
_
_
_
, H
(1)
4
A
_
I
1
H
(1)
3
_
=
_
_
_
_
0 0
0
0
0
_
_
_
_
.
Indicele superior corespunde pasului k iar indicele inderior indica dimensiunea
matricei.
k = 2
_
I
1
H
(2)
3
_
H
(1)
4
A =
_
_
_
_
0 0
0
0 0
0 0
_
_
_
_
,
_
I
1
H
(2)
3
_
H
(1)
4
A
_
I
1
H
(1)
3
__
I
2
H
(2)
2
_
=
_
_
_
_
0 0
0 0
0 0
0 0
_
_
_
_
.
k = 3
_
I
2
H
(3)
2
__
I
1
H
(2)
3
_
H
(1)
4
A
_
I
1
H
(1)
3
__
I
2
H
(2)
2
_
=
_
_
_
_
0 0
0 0
0 0
0 0 0
_
_
_
_
.
Astfel
U
T
=
_
I
2
H
(3)
2
__
I
1
H
(2)
3
_
H
(1)
4
si
V =
_
I
1
H
(1)
3
__
I
2
H
(2)
2
_
.
Observat ie 16.5.1
Prima coloana a matricei V este e
1
.
16.6 Reducerea unei matrice
la forma Hessenberg
In mod asem anator demonstr am

n
(R) atunci exista o matrice ortogonala Q A
M
n
(R) astfel ncat Q
T
AQ este o matrice Hessenberg.
Demonstrat ie. Utiliz and transformata Householder indic am un algoritm prin
care se construieste matricea ortogonala Q si care reduce matricea A la o matrice
Hessenberg.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n2 nmult im la st anga si la dreapta cu trans-
formarea Householder care anuleaza elementele coloanei k cuprinse ntre liniile
k + 2 si n.
Pentru simplitate presupunem A M
4
(R), n reprezentarea lui Wilkinson
A =
_
_
_
_

_
_
_
_
.
Evolut ia calculelor n acest caz este
k = 1
_
I
1
H
(1)
3
_
A
_
I
1
H
(1)
3
_
=
_
_
_
_

0
0
_
_
_
_
.
k = 2
_
I
2
H
(2)
2
__
I
1
H
(1)
3
_
A
_
I
1
H
(1)
3
__
I
2
H
(2)
2
_
=
_
_
_
_

0
0 0
_
_
_
_
.
In consecint a Q =
_
I
2
H
(2)
2
__
I
1
H
(1)
3
_
.
16.6. REDUCEREA LA FORMA HESSENBERG 323
P 16.1 Sa se determine descompunerea / factorizarea QR a metricelor
(i)
_
_
4 5 2
3 0 3
0 4 6
_
_
(ii)
_
_
2 1 3
1 3 1
2 8 5
_
_
(iii)
_
_
_
_
3 4 7 2
5 4 9 3
1 1 0 3
1 1 0 0
_
_
_
_
R. (i)
Q =
_
_
4
5
9
25

12
25
3
5

12
25
16
25
0
4
5
3
5
_
_
R =
_
_
5 4
17
5
0 5
102
25
0 0
114
25
_
_
(ii)
Q =
_
_
2
3
11
15
2
15
1
3

2
15

14
15
2
3

2
3
1
3
_
_
R =
_
_
3 7
17
3
0 5
19
15
0 0
17
15
_
_
(iii)
Q =
_
_
_
_
1
2

5
6

1
6

1
6
1
2

1
18

11
18

11
18
1
2

7
18
13
18

5
18
1
2

7
18

5
18
13
18
_
_
_
_
R =
_
_
_
_
6 5 11 2
0 3 3 3
0 0 0 0
0 0 0 3
_
_
_
_
P 16.2 Sa se arate ca o matrice Q M
n
(C) triunghilara si unitara este diago-
nala.
R. Dac a matricea Q este inferior triunghilara Q = [q
1
q
2
. . . q
n
], cu q
i
=
(0 . . . 0 q
i,i
. . . q
n,i
)
T
atunci pentru i 1, . . . , n1, 0 = q
H
n
q
i
= q
n,n
q
n,i
, de unde
rezult a c a q
n,i
= 0, i 1, . . . , n 1.
La fel, din 0 = q
H
n1
q
i
= q
n1,n1
q
n1,i
, i 1, . . . , n 2, deci q
n1,i
= 0, i
1, . . . , n 2; etc.
P 16.3 Sa se arate ca subspat iul liniar generat de vectorii x
T
1
= (6, 3, 2), x
T
2
=
(6, 6, 1) este planul : 3x 2y 6z = 0. Sa se determine proiect ia punctului
A(1, 2, 1) pe planul si distant a de la punctul A la planul .
R. Fie x
T
= (1, 2, 1).
P = Q
X
Q
T
X
=
1
7
_
_
40 6 18
6 45 12
18 12 13
_
_
Px =
1
7
_
_
10
12
1
_
_
|x Px|
2
= 1.
P 16.4 Daca Y este un subspat iu liniar n R
n
atunci
R
n
= Y Y
.
R. Fie x R
n
si y Y elemetul de cea mai bun a aproximat ie lui x prin elementele
mult imii Y. Atunci z = x y Y
.
m,n
(R) atunci
R
m
= Im(A) Ker(A
T
). (16.18)
R. Se aplica 16.4 si 14.1.25.
Capitolul 17
Calculul numeric al valorilor si
vectorilor proprii
17.1 Forma normala Schur
Rezultatul principal al capitolului este teorema lui Schur potrivit careia orice
matrice A M
m
(C) este similar a cu o matrice superior triunghiular a. Obli-
gatoriu, aceasta matrice are pe diagonala valorile proprii ale matricei init iale.
Aceasta matrice superior triunghiular a este forma normal a Schur a matricei A.
Scopul algoritmului QR va tocmai reducerea unei matrice la forma sa normala
Schur.
Teorema 17.1.1 (Schur) Daca A M
n
(C) atunci exista o matrice unitara U
M
n
(C) astfel ncat U
H
AU = T, unde T este o matrice superior triunghiulara
avand pe diagonala valorile proprii ale lui A, care pot aparea n orice ordine.
Demonstrat ie. Induct ie dupa n, dimensiunea matricei. Pentru n = 1, matricea
A = (a) are valoarea proprie a si pentru U = (1) are loc egalitatea U
H
AU =
(a) = T.
S a presupunem proprietatea adev arata n cazul matricelor de ordin n1. Fie
A M
n
(C) av and perechea proprie (
1
, v
1
), cu |v
1
|
2
= 1.
Exist a o matrice unitara Q av and v
1
pe prima coloan a. Daca Q = [v
1
V
2
]
atunci
Q
H
AQ =
_
v
H
1
V
H
2
_
A [v
1
V
2
] =
_
v
H
1
Av
1
v
H
1
AV
2
V
H
2
Av
1
V
H
2
AV
2
_
=
=
_

1
v
H
1
AV
2
0 V
H
2
AV
2
_
=
_

1
h
H
1
0 B
_
,
325
326 CAPITOLUL 17. VALORI SI VECTORI PROPRII
unde h
1
C
n1
si B M
n1
(C).
Potrivit iporezei induct iei exista o matrice unitara W M
n1
(C) astfel ncat
W
H
BW = S este o matrice superior triunghiulara av and pe diagonal a valorile
proprii ale lui B. Valorile proprii ale lui B sunt totodata si valorile proprii ale
matricei A.

Intr-adev ar, deoarece A si Q
H
AQ sunt matrice similare, avem
[I
n
A[ =

1
h
H
1
0 I
n1
B
= (
1
)[I
n1
B[.
Dac a U = [v
1
V
2
W] atunci
U
H
AU =
_
v
H
1
W
H
V
H
2
_
A[v
1
V
2
W] =
_
v
H
1
Av
1
v
H
1
AV
2
W
W
H
V
H
2
Av
1
W
H
V
H
2
AV
2
W
_
=
=
_

1
h
H
1
W
0 S
_
= T.
Observat ie 17.1.1
Prima coloan a a matricei U este vectorul propriu v
1
ce corespunde valorii proprii
1
situat a n colt ul nord-vest al matricei T. Reamintim c a aceast a pereche proprie
a fost aleas a n mod arbitrar.
Pentru o matrice reala are loc urm atoarea versiune a teoremei 17.1.1.
n
(R) atunci exista o matrice ortogonala U
M
n
(R) astfel ncat
U
T
AU =
_
_
_
_
_
T
1,1
T
1,2
. . . T
1,k
T
2,2
. . . T
2,k
.
.
.
.
.
.
T
k,k
_
_
_
_
_
,
unde T
i,i
este un bloc de dimensiune 1 cont inand o valoare proprie reala sau
un bloc de dimensiune 2 corespunzand unei perechi de valori proprii complex
conjugate.
Demonstrat ie. Proced am recursiv, deosebind cazul unei perechi propri real a de
una complexa.
Cazul unei perechi proprii reale (, x) RR
n
. Presupunem |x|
2
= 1. Exist a
o matrice ortogonala V av and x drept prima coloana V = [x,

V ],

V M
n,n1
(R).
17.1. FORMA NORMAL
A SCHUR 327
V
T
AV =
_
x
T
V
T
_
=
_
x
T
A
V
0

V A
V
_
def
=
_
m
T
0 B
_
(17.1)
Cazul unei perechi proprii complexe (+i, x+iy) CC
n
, , R, x, y
R
n
. Not and M =
_

_
egalitatea A(x + iy) = ( + i)(x + iy) se scrie
A[x y] = [x y]M. (17.2)
Fie
V
T
[x y] =
_
R
0
_
(17.3)
descompunerea QR a matricei [x y] M
n,2
(R), R M
2
(R).
Partit ionand matricea V = [ V
1
..
2 col
V
2
..
n2 col
], din (17.3) g asim
[x y] = V
_
R
0
_
= [V
1
V
2
]
_
R
0
_
= V
1
R. (17.4)
Egalitatea (17.2) devine
AV
1
R = V
1
RM. (17.5)
Vectorii x, y R
n
sunt liniar independent i. Vectorii proprii u
def
= x +iy, v
def
=
x iy corespunz and valorilor proprii distincte + i si respectiv i sunt
liniar independent i. Egalitatea ax + by = 0 implic a
a
u + v
2
+ b
u v
2i
=
a ib
2
u +
a + ib
2
v = 0,
de unde rezulta a ib = 0, sau a = b = 0.
Matricea R este inversabil a. Notand pentru moment V
1
= [v
1
v
2
] si R =
_
p r
q t
_
din (17.4) g asim
x = pv
1
+ qv
2
y = rv
1
+ tv
2
.
Presupun and prin absurd det(R) = 0 pt qr = 0, din egalit at ile anterioare
deducem
tx qy = (tp qr)v
1
= 0.
Prin urmare t = q = 0. Analog, rzpy = 0 implic a p = r = 0, de unde x = y = 0,
cea ce este imposibil. Astfel relat ia (17.5) devine AV
1
= V
1
RMR
1
= V
1
S.
Matricea S = RMR
1
are aceleasi valori proprii ca matricea M, adic a i.
La fel ca si n cazul real, calculam
V
T
AV =
_
V
T
1
V
T
2
_
A[V
1
V
2
] =
_
V
T
1
V
T
2
_
[AV
1
AV
2
] = (17.6)
=
_
V
T
1
V
T
2
_
[V
1
S AV
2
] =
_
S V
T
1
AV
2
0 V
T
2
AV
2
_
def
=
_
S C
0 B
_
Pornind de la (17.1) sau (17.6) rat ionamentul se reia pentru matricea B.
Teorema 17.1.3 Daca | | este o norma n R
n
si S M
n
(R) este o matrice
inversabila atunci x = |Sx| este de asemenea o norma.
Teorema 17.1.4 Fie S M
n
(R) o matrice inversabila. Daca este norma
indusa de matricea S n R
n
atunci A = |SAS
1
| este norma matriceala generata
de norma .
Demonstrat ie. Norma matricei A indus a de este data de
A = sup
x 1
Ax = sup
|Sx|1
|SAx|.
Not and Sx = y rezult a
A = sup
|y|1
|SAS
1
y| = |SAS
1
|.
n
(R) si > 0 atunci exista o matrice inversabila
S M
n
(C) astfel ncat SAS
1
= + Q unde este o matrice diagonala cu
vectorii proprii ale matricei A iar
Q =
_
_
_
_
_
_
_
0 q
1,2
q
1,3
. . . q
1,n
0 q
2,3
. . . q
2,n
.
.
.
.
.
.
0 q
n1,n
0
_
_
_
_
_
_
_
cu [q
i,j
[ < , i < j.
17.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE 329
Demonstrat ie. Potrivit teoremei Schur 17.1.1 exista o matrice unitar a U
M
n
(C) astfel nc at
U
H
AU = T =
_
_
_
_
_
_
_
t
1,1
t
1,2
t
1,3
. . . t
1,n
t
2,2
t
2,3
. . . t
2,n
.
.
.
.
.
.
t
n1,n1
t
n1,n
t
n,n
_
_
_
_
_
_
_
= + R
unde
=
_
_
_
_
_
t
1,1
t
2,2
.
.
.
t
n,n
_
_
_
_
_
, R =
_
_
_
_
_
_
_
0 t
1,2
t
1,3
. . . t
1,n
0 t
2,3
. . . t
2,n
.
.
.
.
.
.
0 t
n1,n
0
_
_
_
_
_
_
_
.
iar elementele de pe diagonala matricei sunt valorile proprii ale matricei A.
Fie D
= diag(,
2
, . . . ,
n
).
Are loc egalitatea D
1
U
H
AUD
= + D
1
RD
si
D
1
RD
=
_
_
_
_
_
_
_
0 t
1,2

2
t
1,3
. . .
n1
t
1,n
0 0 t
2,3
. . .
n2
t
2,n
.
.
.
.
.
.
0 t
n1,n
0
_
_
_
_
_
_
_
= (
ji
t
i,j
)
i<j
.
Pentru sucient de mic [q
i,j
[ = [
ji
t
i,j
[ [t
i,j
[ < , i < j.
Matricea S va S = D
1
U
H
= D
1
U
1
.
17.2 Diagonalizarea unei matrice
Din teorema 17.1.1 se deduce imediat urmatorul rezultat privind reducerea
unei matrice la o forma diagonala
m
(C) este o matrice hermitiana atunci exista o
matrice unitara U M
m
(C) astfel ncat U
H
AU este o matrice diagonala, avand
pe diagonala valorile proprii ale matricei A, ce apar ntr-o ordine neprecizata.
Demonstrat ie. Potrivit Teoremei 17.1.1 exista matricea unitar a U M
m
(C)
astfel ncat T = U
H
AU este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonal a
valorile proprii ale matricei A, ntr-o ordine neprecizat a. Deoarece T
H
= T,
matricea T este o matrice diagonal a.
Demonstrat ia rezultatului de diagonalizare a unei matrice oarecare face apel
la ecuat ia matriceala Sylvester:
D andu-se matricele B M
ns
(C), C M
s
(C) si H M
ns,s
(C) s a se deter-
mine matricea X M
ns,s
(C) astfel nc at
BX XC + H = 0. (17.7)
Un caz n care putem rezolva ecuat ia matriceal a a lui Sylvester este
Teorema 17.2.2 Daca
1. C este o matrice superior triunghiulara;
2. elementele situate pe diagonala principala a matricei C nu sunt valori pro-
prii ale matricei B
atunci ecuat ia matriceala Sylvester (17.7) are solut ie unica.
Demonstrat ie. Indic am o metoda de rezolvare a ecuat iei (17.7). Daca punemn
evident a matricea C, coloanele matricelor X = [x
1
x
2
. . . x
s
] si H = [h
1
h
2
. . . h
s
]
atunci ecuat ia (17.7) devine
B[x
1
x
2
. . . x
s
] [x
1
x
2
. . . x
s
]
_
_
_
_
_
c
1,1
c
1,2
. . . c
1,s
0 c
2,2
. . . c
2,s
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . c
s,s
_
_
_
_
_
= [h
1
h
2
. . . h
s
],
echivalent cu sirul de sisteme algebrice de ecuat ii liniare
(B c
1,1
I
ns
)x
1
= h
1
(B c
2,2
I
ns
)x
2
= h
2
+ c
1,2
x
1
.
.
.
(B c
s,s
I
ns
)x
s
= h
s
+ c
1,s
x
1
+ c
2,s
x
2
+ . . . + c
s1,s
x
s1
.
Ipoteza teoremei implic a [B c
i,i
I
ns
[ ,= 0, i = 1, 2, . . . , s, adic a oricare din
sistemele algebrice de ecuat ii liniare de mai sus au solut ie unic a.
In cazul unei matrice oarecare are loc urmatorul rezultat de diagonalizare

17.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE 331
m
(C) are valorile proprii distincte doua cate doua
1
, . . . ,
k
atunci exista o matrice nesingulara X M
n
(C) astfel ncat
X
1
AX =
_
_
_
_
_
T
1,1
T
1,2
. . . T
1,k
T
2,2
. . . T
2,k
.
.
.
.
.
.
T
k,k
_
_
_
_
_
,
unde T
j,j
este o matrice superior triunghiulara avand
i
pe diagonala, j 1, 2, . . . , k.
Demonstrat ie. Potrivit teoremei (17.1.1) exist a o matrice unitar a U M
n
(C)
astfel nc at
U
H
AU = T =
_
_
_
_
_
T
1,1
T
1,2
. . . T
1,k
T
2,2
. . . T
2,k
.
.
.
.
.
.
T
k,k
_
_
_
_
_
, (17.8)
unde T
j,j
este o matrice superior triunghiular a av and pe diagonal a aceasi valoare
proprie
j
.
Matricea X se construieste recursiv. Rescriem matricea T sub forma
T =
_
B H
0 C
_
si alegem la primul pas B = T
1,1
si X = U. Presupunem B M
ns
(C), C M
s
(C)
si H M
ns,s
(C). Matricea C este superior triunghiular a iar elementele ei de pe
diagonala principal a nu sunt valori proprii ale matricei B.
Exist a o matrice P M
ns,s
(C) astfel nc at
_
I P
0 I
__
B H
0 C
__
I P
0 I
_
=
_
B 0
0 C
_
. (17.9)
Intr-adev ar, deoarece

_
I P
0 I
__
B H
0 C
__
I P
0 I
_
=
_
B BP PC + H
0 C
_
.
relat ia (17.9) revine la ecuat ia matriceal a Sylvester BP PC +H = 0. Totodata
_
I P
0 I
_
1
=
_
I P
0 I
_
. Relat ia (17.9) devine
_
I P
0 I
_
1
X
1
AX
_
I P
0 I
_
=
_
B 0
0 C
_
,
deci X :=
_
I P
0 I
_
U.
In continuare se reia procedeul de mai sus pentru matricea

C.
Observat ie 17.2.1 Prima coloana a matricei U este un vector propriu core-
spunzator valorii proprii din colt ul nord - vest al matricei T. Matricea X pastreaza
nealterata aceasta coloana.
17.3 Descompunerea valorii singulare
n,k
(C), n k atunci exista matricele ortogonale
U M
n
(C) si V M
k
(C) astfel ncat
U
H
XV =
_

0
_
, (17.10)
unde = diag(
1
, . . . ,
k
),
1

2
. . . ,
k
.
Demonstrat ie. Matricea X
H
X M
k
(C) este hermitian a si pozitiv a. Potrivit
Teoremei de diagonalizare 17.2.1 exist a matricea ortogonala V M
k
(C) astfel
ncat
V
H
X
H
XV =
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
def
= , (17.11)
unde
1
, . . . ,
k
sunt valorile proprii nenegative ale matricei X
H
X, ap arandntr-o
ordine neprecizat a.
Fie
i
=
2
i
, i 1, . . . , k. Presupun and c a
1

2
. . .
r
> 0 =
r+1
= . . . =
k
, (r k).
denim
1
= diag(
1
, . . . ,
r
) =
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
r
_
_
_
.
Astfel
=
_

1
0
0 0
_
r
k r
r k r
,
2
=
_

2
1
0
0 0
_
=
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
.
17.3. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE 333
Partit ionam matricea V n [V
1
V
2
], cu r si respectiv k r coloane.
Egalitatea (17.11) se rescrie n
V
H
X
H
XV =
_
V
H
1
V
H
2
_
X
H
X[V
1
V
2
] = (17.12)
=
_
V
H
1
X
H
XV
1
V
H
1
X
H
XV
2
V
H
2
X
H
XV
1
V
H
2
X
H
XV
2
_
=
_

2
1
0
0 0
_
.
Asadar V
H
2
X
H
XV
2
= 0 si V
H
1
X
H
XV
1
=
2
1
.
Dac a punem n evident a coloanele matricei XV
2
= [q
1
. . . q
kr
], atunci din
egalitatea
V
H
2
X
H
XV
2
=
_
_
q
H
1
.
.
.
q
kr
_
_
[q
1
. . . q
kr
] =
_
_
_
|q
1
|
2
2
. . . q
H
1
q
kr
.
.
.
.
.
.
.
.
.
q
H
kr
q
1
. . . |q
kr
|
2
2
_
_
_
= 0
deducem q
1
= . . . = q
kr
= 0, adic a XV
2
= 0.
Denim U
1
= XV
1
1
M
n,r
(C). Deoarece
U
H
1
U
1
=
1V
H
1
X
H
XV
1
1
= I,
matricea U
1
este ortogonal a. Din denit ia matricei U
1
g asim
1
= U
H
1
XV
1
. Fie
U o matrice ortogonal a ale carei prime r coloane coincid cu U
1
, U = [u
1
U
2
]
(justicat i existent a matricei U !).
Atunci
U
H
XV =
_
U
H
1
U
H
2
_
X[V
1
V
2
] =
_
U
H
1
XV
1
U
H
1
XV
2
U
H
2
XV
1
U
H
2
XV
2
_
=
=
_

1
0
0 0
_
=
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
.
Teorema 17.3.2 Utilizand notat iile Teoremei 17.3.1 vectorii proprii matricelor
XX
H
si X
H
X sunt v
i
si respectiv u
i
cu valorile proprii
2
i
, i 1, 2, . . . , r :
XX
H
v
i
=
2
i
v
i
, X
H
Xu
i
=
2
i
u
i
.
Demonstrat ie. Punem n evident a coloanele matricelor U si V :
U = [u
1
. . . u
n
] V = [v
1
. . . v
k
].
Din 17.10 rezulta
XV = U
_

1
0
0 0
_
, U
H
X =
_

1
0
0 0
_
V
H
.
de unde, pentru i 1, . . . , r
Xv
i
=
i
u
i
si X
H
u
i
=
i
v
i
.
Combin and aceste egalit at i rezult a
X
H
Xv
i
=
i
X
H
u
i
=
2
i
v
i
,
si
XX
H
u
i
=
i
XHv
i
=
2
i
u
i
.
17.4 Raza spectrala a unei matrice
Studiem propriet at i legate de raza spectral a a unei matrice A M
m
(R).
Pentru orice norm a de matrice are loc
Teorema 17.4.1 Are loc inegalitatea (A) |A|, care poate si stricta.
Demonstrat ie. Fie (, x) o pereche proprie a matricei A. Din relat iile
[[ |x| = |x| = |Ax| |A| |x|
rezult a [[ |A|, de unde (A) |A|.
Matricea nenula
_
0 1
0 0
_
are singura valoare proprie = 0, deci (A) = 0 <
|A|.
(A) = inf
||
|A|,
unde inf se ia relativ la normele matriceale generate de o norma vectoriala.
Demonstrat ie. Potrivit teoremei 17.4.1 (A) |A|. Pentru a demonstra
inegalitatea contrara, e > 0. Potrivit teoremei 17.1.5 exista o matrice in-
versabil a S M
n
(C) astfel nc at SAS
1
= + Q cu proprietat ile
17.4. RAZA SPECTRAL
A A UNEI MATRICE 335

1. este o matrice diagonala av and pe diagonala valorile proprii ale matricei
A. Astfel ||
= max
1in
[
i
[ = (A).
2. Q este o matrice superior triunghilar a, |Q|
= max
1in1
n
j=i+1
[q
i,j
[
.
Astfel
|SAS
1
|
||
+|Q|
(A) + .
Conform teoremei 17.1.4 |SAS
1
| = A, norm a generata de o norm a vectorial a.
Asadar,
inf
||
|A| A (A) + .
Cum > 0 a fost arbitrar, inf
||
|A| (A).
m
(C) atunci |A|
2
=
_
(A
H
A).
Demonstrat ie. Matricea A
H
A este hermitian a si pozitiv a. Daca (, x) este o
pereche proprie matricei A
H
A, atunci gasim
|Ax|
2
2
=< Ax, Ax >=< A
H
Ax, x >=< x, x >= |x|
2
2
si n consecint a 0.
Not am prin
0
raz a spectral a a matricei A
H
A. Potrivit Teoremei 17.2.1 ex-
ist a o matrice unitar a Q M
n
(C) astfel ncat Q
H
A
H
AQ = D este o matrice
diagonal a, avand pe diagonala valorile proprii ale matricei A
H
A. Dac a
D =
_
_
_
1
0
.
.
.
0
n
_
_
_
, x C
n
, Q
H
x = y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
|Ax|
2
2
=< Ax, Ax >=< x, A
H
Ax >=< QQ
H
x, A
H
Ax >=
=< Q
H
x, Q
H
A
H
Ax >=< y, Q
H
A
H
AQy >=< y, Dy >=
n
j=1
j
[y
i
[
2
.
Potrivit denit iei lui
0
, din egalitatea de mai sus rezulta
|Ax|
2
2

0
n
j=1
[y
i
[
2
=
0
|y|
2
2
=
0
|Qy|
2
2
=
0
|x|
2
2
,
sau |Ax|
2

0
|x|
2
.
In consecint a
|A|
2

_
0
. (17.13)
Dac a x
0
este un vector propriu corespunzator valorii proprii
0
, A
H
Ax
0
=
0
x
0
, atunci
|Ax
0
|
2
2
=< Ax
0
, Ax
0
>=< x
0
, A
H
Ax
0
>=< x
0
,
0
x
0
>=
0
|x
0
|
2
2
sau |Ax
0
|
2
=
0
|x
0
|
2
. Apoi
0
|x
0
|
2
= |Ax
0
|
2
|A|
2
|x
0
|
2
, de unde
_
0
|A|
2
. (17.14)
Din (17.13) si (17.14) rezult a egalitatea cerut a.
O consecint a este
m
(C) atunci [ < Ax, x > [
_
(A
H
A)|x|
2
2
.
Demonstrat ie.
[ < Ax, x > [ |Ax|
2
|x|
2
|A|
2
|x|
2
2
=
_
(A
H
A)|x|
2
2
.
In cazul unei matrice simetrice, din teorema 17.4.3 deducem

m
(R) este o matrice simetrica atunci |A|
2
=
(A).
Demonstrat ie.

Intr-adev ar, au loc relat iile
|A|
2
=
_
(A
T
A) =
_
(A
2
) =
_
[(A)]
2
= (A).
m
(R) este o matrice simetrica atunci
[ < Ax, x > [ (A)|x|
2
2
.
In vederea determinarii condit iei n care, pentru o matrice A M

n
(C), are
loc lim
k
A
k
= 0 stabilim
Teorema 17.4.7 Pentru orice matrice A M
n
(C) si orice > 0 exista o norma
| |
A,
astfel ncat |A|
A,
(A) + .
17.4. RAZA SPECTRAL
A A UNEI MATRICE 337

Demonstrat ie. Potrivit Teoremei 17.1.1 exist a o matrice unitar a U M
n
(C)
astfel nc at
U
H
AU = T =
_
_
_
_
_
t
1,1
t
1,2
. . . t
1,n
0 t
2,2
. . . t
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . t
n,n
_
_
_
_
_
= + S,
unde
=
_
_
_
_
_
t
1,1
0 . . . 0
0 t
2,2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . t
n,n
_
_
_
_
_
, S =
_
_
_
_
_
0 t
1,2
. . . t
1,n
0 0 . . . t
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
.
Deoarece matricele Asi T sunt similare, ele au aceleasi valori propri.

In consecint a
(A) = (T) = ().
Fie 0 < < 1 si D
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n1
_
_
_
_
_
. Din egalitatea
D
1
SD
=
_
_
_
_
_
_
_
0 t
1,2

2
t
1,3
. . .
n1
t
1,n
0 0 t
2,3
. . .
n2
t
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . t
n1,n
0 0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
g asim
|D
1
SD
= max
1in1
n
j=i+1
[
ji
t
i,j
[
n
j=i+1
[t
i,j
[ = |S|
In continuare
|D
1
TD
= |D
1
+ D
1
SD
= | + D
1
SD

|| +|D
1
SD
(A) + |S|
.
Presupunem ca satisface n plus condit ia |S|
< .
Pentru orice matrice B M
n
(C) denim |B|
A,
= |D
1
U
H
BUD
.
Atunci
|A|
A,
= |D
1
U
H
AUD
= |D
1
TD
(A) + |S|
< (A) + .
Teorema 17.4.8 Pentru orice norma matriceala | |, orice matrice A M
n
(C)
si orice > 0 exista un numar > 0 astfel ncat
k
(A) |A
k
| [(A) + ]
k
.
Demonstrat ie. Deoarece n spat ii liniare nit dimensionale, oricare dou a norme
sunt echivalente, exista > 0 astfel nc at
|B| |B|
A,
, B M
n
(C),
unde | | este o norma de matrice iar | |
A,
este norma introdusa de Teorema
17.4.7.
In concluzie
k
(A) = (A
k
) |A
k
| |A
k
|
A,
|A|
k
A,
< [(A) + ]
k
.
Din teorema anterioara rezult a imediat
n
(C). Are loc echivalent a
lim
k
A
k
= 0 (A) < 1.
Teorema 17.4.10 Oricare ar norma matriceala | | are loc relat ia
(A) = lim
k
|A
k
|
1
k
. (17.15)
Demonstrat ie. Din
k
(A) = (A
k
) |A
k
| rezult a (A) |A
k
|
1
k
. Fie > 0 si
matricea B =
1
(A)+
A. Dac a Bx = x atunci ((A) + ) este valoare proprie a
matricei A. Astfel
(A) = ((A) + )(B) (B) =
(A)
(A) +
< 1,
si deci lim
k
B
k
= 0.
Exist a k
0
N astfel nc at, pentru k > k
0
,
|B
k
| < 1 |A
k
| < ((A) + )
k
.
Din inegalit at ile (A) |A
k
|
1
k
< (A) + , k > k
0
, rezult a lim
k
|A
k
|
1
k
=
(A)
17.5. METODA PUTERII 339
n
(C), b C
n
. Sirul x
k+1
= Ax
k
+b este convergent,
oricare ar x
0
, b C daca si numai daca (A) < 1.
Demonstrat ie. Formula termenul general al sirului este
x
k
= A
k
x
0
+ (I + A + . . . + A
k1
)b.
Dac a (A) < 1, n baza teoremei 17.4.2 exista o norm a matriceal a indusa de o
norm a vectoriala astfel ncat |A| < 1. Atunci lim
k
A
k
= 0 si lim
k
k1
s=0
A
s
=
(I A)
1
, adic a lim
k
x
k
= (I A)
1
b.
Reciproc, admitem ca sirul (x
k
)
kN
este convergent si presupunem prin absurd
c a (A) 1. Fie (, u) C C
n
o pereche proprie astfel nc at Au = u, [[
1, u ,= 0.
Distingem cazurile:
[[ > 1. Pentru b = 0, x
0
= u termenul general devine
x
k
=
k
u. (17.16)
= 1. Pentru b = u, x
0
= 0 termenul general devine
x
k
= ku. (17.17)
= e
i
, (0, 2). Pentru b = 0, x
0
= u termenul general devine
x
k
= e
ik
u. (17.18)
Nici unul din sirurile (17.16), (17.17), (17.18) nu poate converge.

In consecint a
(A) < 1.
17.5 Metoda puterii
O matrice A M
n
(C) este cu valoare proprie dominanta dac a valorile proprii
eventual renotate satisfac inegalit at ile
[
1
[ > [
2
[ . . . [
n
[.
In cazul unei matrice cu valoare proprie dominant a, metoda puterii determina

valoarea proprie dominant a mpreun a cu un vector propriu corespunzator.
Fie u
0
C
n
. Metoda puterii const a n construirea sirurilor (u
k
)
kN
si (
k
1
)
kN
denite prin formulele
u
k+1
=
k
Au
k
, (17.19)
unde (
k
)
kN
este un sir numeric xat apriori, si respectiv
k
1
=
< Au
k
, u
k
>
|u
k
|
2
2
.
(17.20)
Teorema 17.5.1 Au loc formulele
u
k
=
k1
k2
. . .
0
A
k
u
0
, (17.21)
k
1
=
< A
k+1
u
0
, A
k
u
0
>
|A
k
u
0
|
2
2
. (17.22)
Demonstrat ie. Formula (17.21) se demonstreaza prin induct ie matematica, iar
(17.22) rezulta din (17.20) si (17.21)
k
1
=
<
k1
k2
. . .
0
A
k+1
u
0
,
k1
k2
. . .
0
A
k
u
0
>
|
k1
k2
. . .
0
A
k
u
0
|
2
2
=
< A
k+1
u
0
, A
k
u
0
>
|A
k
u
0
|
2
2
.
Uzual, se alege
k
=
1
|Au
k
|
2
,
n care caz u
k
=
A
k
u
0
|A
k
u
0
|
2
.
Rezultatele de convergent a ale metodei puterii sunt
n
(C) o matrice nedefectiva si cu valoare proprie
dominanta avand valorile proprii [
1
[ > [
2
[ . . . [
n
[ cu vectorii proprii
corespunzatori x
1
, x
2
, . . . , x
n
, ce formeaza o baza n C
n
. Daca u
0
=
n
i=1
c
i
x
i
, cu
c
1
,= 0, atunci sirul (
k
1
)
kN
construit prin formula (17.20) converge catre
1
.
17.6 Algoritmul QR
Algoritmul QR reduce o matrice la forma normal a Schur. Cele dou a ma-
trice ind similare, elementele de pe diagonala formei normale Schur sunt valorile
proprii ale matricei.
Fie A M
n
(C). Ideea algoritmului este: dac a C si q C
n
sunt o valoare
proprie, respectiv un vector propriu la st anga ale matricei A, |q|
2
= 1, q
H
A =
q
H
, atunci exista o matrice unitara Q, av and q pe ultima coloan a, Q = (Q
, q),
pentru care
Q
H
AQ =
_
Q
H
q
H
_
A(Q
, q) =
_
Q
H
AQ
Aq
q
H
AQ
q
H
Aq
_
=
_
Q
H
AQ
Aq
0
_
.
17.6. ALGORITMUL QR 341
In felul acesta s-a zerorizat ultima coloana p ana la elementul diagonal, pozit ie pe
care este valoarea proprie .
Problema legat a de aceasta schem a este aceea c a nu se cunoaste q.
Totodata se doreste ca, n forma normala Schur, valorile proprii s a apar a n
ordine descresc atoare a modulului. Astfel pe pozit ia (n, n) se va aa o valoare
proprie de modul minim, sau de modul maxim pentru matricea A
1
(n cazul
inversabilitat ii acesteia).
1
Pentru determinarea lui q se va efectua o iterat ie cu metoda puterii aplicata
matricei (A kI
n
)
1
, aproximat ia init iala ind (u
0
:=)e
n
. Astfel
q
H
=
e
T
n
(A kI
n
)
1
|e
T
n
(A kI
n
)
1
|
2
.
(17.23)
k este un parametru ales astfel nc at matricea A kI
n
s a e inversabil a.
Matricea unitar a Q, av and q pe ultima coloan a, se determin a din factorizarea
QR a matricei A kI
n
= QR. Pentru a justica acest fapt, deducem egalitat ile
e
T
n
R = e
T
n
_
_
_
_
_
r
1,1
r
1,2
. . . r
1,n
0 r
2,2
. . . r
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . r
n,n
_
_
_
_
_
= r
n,n
e
T
n
,
Q
H
= R(A kI
n
)
1
,
q = Qe
n
.
Atunci, utiliz and aceste relat ii, avem
q
H
= e
T
n
Q
H
= e
T
n
R(A kI
n
)
1
= r
n,n
e
T
n
(A kI
n
)
1
. (17.24)
Deorece |q|
2
= |q
H
|
2
= 1, din egalitatea anterior a deducem c a r
n,n
=
1
|e
T
n
(AkI
n
)
1
|
2
.
Substituind n (17.24) se regaseste (17.23), adica Q este matricea dorita.
Produsul Q
H
AQ rezult a din
RQ = Q
H
(A kI
n
)Q = Q
H
AQkI
n
Q
H
AQ = RQ + kI
n
.
Includem aceste calcule ntr-un sir de aproximat ii A
j+1
= Q
H
j
A
j
Q
j
cu A
0
= A.
Algoritmul pentru calculul lui A
j+1
este:
P1 Se alege k
j
astfel nc at matricea A
j
k
j
I
n
s a e inversabil a;
1
Pentru o matrice inversabila, valorile proprii ale inversei sunt inversele valorilor proprii ale
matricei.
P2 Se calculeaza factorizarea QR: A
j
k
j
I
n
= Q
j
R
j
;
P3 A
j+1
= R
j
Q
j
+ k
j
I
n
.
Pentru stabilirea unui rezultat de convergent a omitem pentru moment indicele
j de iterat ie. Sa presupunem
A
j
= A =
_
B h
g
H
_
A
j+1
=

A =
_

B

h
g
H

_
.
si
A
j
k
j
I
n
= A kI
n
=
_
B kI
n1
h
g
H
k
_
= (17.25)
=
_
P f
e
H
__
S r
0
_
= QR,
A
j+1
k
j
I
n
=

A kI
n
= RQ =
_
S r
0
__
P f
e
H
_
. (17.26)
Deoarece Q este o matrice p atrata ortogonal a, din egalit at ile
|f|
2
2
+[[
2
= |e
H
|
2
2
+[[
2
= 1
deducem |f|
2
= |e|
2
si [[ 1.
In ipoteza
S
1
si |S
1
|
2
(17.27)
din expresia blocului sud-vest a produsului QR (17.25) g
H
= e
H
S rezult a
|e
H
|
2
= |g
H
S
1
|
2
|g
H
|
2
|S
1
|
2
|g
H
|
2
sau
|e|
2
|g|
2
. (17.28)
Egal and expresiile situate n colt urile sud-est ale egalit at ii Q
H
(AkI
n
) = R,
ce rezulta din (17.25), gasim
f
H
h + ( k) = ,
de unde
[[ |f
H
|
2
|h|
2
+[ [[ k[ |g|
2
|h|
2
+[ k[. (17.29)
Egal am expresiile situate n colt ul sud-vest a egalitat ii (17.26) si gasim g
H
=
e
H
, din care rezult a
| g|
2
= | g
H
|
2
= [[|e
H
|
2
(|g|
2
|h|
2
+[ k[)|g|
2
=
=
2
|g|
2
2
|h| + |g|
2
[ k[,
dup a ce am utilizat pe r and (17.29) si (17.28).
Revenind la indici de iterat ie, inegalitatea anterioar a se scrie
|g
j+1
|
2

2
j
|g
j
|
2
2
|h
j
| +
j
|g
j
|
2
[
j
k
j
[. (17.30)
Int arind ipoteza (17.27) are loc urm atorul rezultat de convergent a
Teorema 17.6.1 Daca
k
j
=
j
, |S
1
j
|
2
, |h
j
|
2
, j N,
j
0
N astfel ncat
2
|g
j
0
|
2
< 1
atunci lim
j
g
j
= 0.
Demonstrat ie.

In ipotezele teoremei, inegalitatea (17.30) devine
|g
j+1
|
2

2
|g
j
|
2
2
. (17.31)
Prin induct ie matematica ar atam
|g
j
0
+k
|
2
(
2
|g
j
0
|
2
)
k
|g
j
0
|
2
, k N
.
Pentru k = 1, din (17.31) avem
|g
j
0
+1
|
2

2
|g
j
0
|
2
2
= (
2
|g
j
0
|
2
)|g
j
0
|.
Dac a |g
j
0
+k1
|
2
(
2
|g
j
0
|
2
)
k1
|g
j
0
|
2
|g
j
0
|
2
atunci
|g
j
0
+k
|
2

2
|g
j
0
+k1
|
2
2

2
|g
j
0
|
2
|g
j
0
+k1
|
2
(
2
|g
j
0
|
2
)
k
|g
j
0
|
2
.
Din inegalitatea demonstrata urmeaz a imediat lim
j
g
j
= 0.
Radacinile unui polinom ca
valorile proprii ale unei matrice
Putem determina rad acinile polinomului P(x) = x
n
+a
1
x
n1
+. . . +a
n1
x+a
n
calcul and valorile proprii ale matricei
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
a
2
a
3
. . . a
n1
a
n
1 0 0 . . . 0 0
0 1 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0 0
0 0 0 . . . 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(17.32)
Polinomul caracteristic atasat matricei A este
f() = [I
n
A[ =
+ a
1
a
2
a
3
. . . a
n1
a
n
1 0 . . . 0 0
0 1 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0
0 0 0 . . . 1
.
Succesiv, nmult im coloanele 1, 2, . . . , n1 cu si l adun am la coloana al aturat a
din dreapta.

In nal obt inem
f() =
=
+ a
1

2
+ a
1
+ a
2

3
+ a
1
2
+ a
2
+ a
3
. . .
n1
+ a
1
n2
+ . . . + a
n2
+ a
n1
P()
1 0 0 . . . 0 0
0 1 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0 0
0 0 0 . . . 1 0
.
Dezvolt and acest determinant dup a ultima coloana gasim f() = P().
P 17.1 Sa se arate ca polinomul caracteristic al unei matrice triunghiulare si-
metrice
T =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
b
1
0 . . . 0 0 0
b
1
a
2
b
2
. . . 0 0 0
0 b
2
a
3
. . . 0 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . b
n2
a
n1
b
n1
0 0 0 . . . b
n1
a
n
b
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este f() = f
n
() unde (f
k
())
0kn
este denit prin formula de recurent a
f
k
() =
_
_
_
1 pentru k = 0
a
1
pentru k = 1
( a
k
)f
k1
() b
2
k1
f
k2
() pentru k 2, . . . , n
Utilizand acest rezultat sa se dezvolte o metoda pentru calculul polinomului
caracteristic al unei matrice simetrice.
Indicat ie. Se aduce matricea simetric a la forma Hessenberg.
Capitolul 18
Descompunerea valorii singulare
(DVS)
18.1 Descompunerea valorii singulare
n,k
(C), n k atunci exista matricele unitare U
M
n
(C) si V M
k
(C) astfel ncat
U
H
XV =
_

0
_
, (18.1)
unde = diag(
1
, . . . ,
k
),
1

2
. . . ,
k
.
Numerele
i
se numesc valori propri ale matricei X iar coloanele matricelor U
si V se numesc vectori singulari la stanga si respectiv la dreapta ale matricei X.
Prezent am doua demonstrat ii ale acestui rezultat.
Demonstrat ia 1. Not am prin r indicele pentru care
1

2
. . .
r
> 0 =
r+1
= . . . =
k
.
Distingem doua cazuri.
Cazul X = 0.

In acest caz U = I
n
, V = I
k
, = 0, r = 0.
Cazul X ,= 0. Sfera unitate n C
k
ind compacta, exist a v
1
C
k
astfel nc at
|X|
2
= sup
|v|
2
=1
|Xv|
2
= |Xv
1
|
2
.
Fie u
1
=
Xv
1
|X|
2
C
n
. Exist a matricele unitare U
1
M
n
(C) si V
1
M
k
(C) av and
pe prima coloan a vectorii u
1
si respectiv v
1
:
U
1
= [u
1

U
1
] V
1
= [v
1

V
1
].
347
348 CAPITOLUL 18. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE
Denim
(1)
= U
H
1
XV
1
=
_
u
H
1
U
H
1
_
X[v
1

V
1
] =
_
u
H
1
Xv
1
u
H
1
X

V
1
U
H
1
Xv
1

U
H
1
X

V
1
_
. (18.2)
Atunci
u
H
1
Xv
1
= u
H
1
|X|
2
u
1
= |X|
2
def
=
1
,
U
H
1
Xv
1
= |X|
2

U
H
1
u
1
= 0.
Not and u
H
1
X

V
1
= w
H
si

U
H
1
X

V
1
= B expresia matricei
(1)
devine
(1)
=
_

1
w
H
0 B
1
_
.
Inmult irea matricei X la st anga si la dreapta cu c ate a matrice unitar a

p astreaza norma euclidian a (Propozit ia 14.1.7)
|
(1)
|
2
= |X|
2
=
1
.
Apoi
|
(1)
_

1
w
_
|
2
2
= |
_

2
1
+ w
H
w
B
1
w
_
|
2
2
= (
2
1
+w
H
w)
2
+|B
1
w|
2
2
(
2
1
+|w|
2
2
)
2
.
Pe de alta parte
|
(1)
_

1
w
_
|
2
2
|
(1)
|
2
2
|
_

2
1
+ w
H
w
B
1
w
_
|
2
2
=
2
1
(
2
1
+|w|
2
2
).
Prin urmare (
2
1
+ |w|
2
2
)
2

2
1
(
2
1
+ |w|
2
2
) sau
2
1
+ |w|
2
2

2
1
, adic a |w|
2
=
0 w = 0. Astfel
(1)
=
_

1
0
0 B
1
_
.
S a presupunem c a s-au efectuat j 1 pasi:
(j1)
= U
H
j1
. . . U
H
1
XV
1
. . . V
j1
=
_

(j1)
1
0
0 B
j1
_
,
unde
1
= diag(
1
, . . . ,
j1
), iar
1
. . .
j1
> 0.
Relu am procedura de mai sus.
Dac a B
j1
= 0 atunci r = j 1.
18.1. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE 349
Dac a B
j1
,= 0 atunci exist a matricele unitare

U
j
M
nj+1
(C),

V
j
M
kj+1
(C)
astfel nc at
U
H
j
B
j1
V
j
=
_

j
0
0 B
j
_
unde
j
= |B
j1
|
2
> 0 si B
j
M
nj,kj
(C). Denim
U
j
=
_
I
j1
0
0

U
j
_
M
n
(C) V
j
=
_
I
j1
0
0

V
j
_
M
k
(C)
si
(j)
= U
H
j
XV
j
=
_

(j)
1
0
0 B
j
_
,
cu
(j)
1
= diag(
1
, . . . ,
j
).
R amane de aratat c a
j

j1
:
j1
= |B
j2
|
2
= |
_

j1
0
0 B
j1
_
|
2
|B
j1
|
2
=
j
.
Procedeul descris mai sus continua cat timp B
j
,= 0, iar r va ultimul indice
pentru care B
j
,= 0. Astfel, U = U
r
. . . U
1
, V
r
= V
1
. . . V
r
, =
(r)
,
1
=
(r)
1
si
= U
H
XV.
Demonstrat ia 2. Matricea X
H
X M
k
(C) este hermitian a si pozitiva. Potrivit
Teoremei de diagonalizare 17.2.1 exista matricea unitara V M
k
(C) astfel ncat
V
H
X
H
XV =
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
def
= , (18.3)
unde
1
, . . . ,
k
sunt valorile proprii nenegative ale matricei X
H
X, ap arandntr-o
ordine neprecizat a.
Fie
i
=
2
i
, i 1, . . . , k. Presupun and c a
1

2
. . .
r
> 0 =
r+1
= . . . =
k
, (r k).
denim
1
= diag(
1
, . . . ,
r
) =
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
r
_
_
_
.
Astfel
=
_

1
0
0 0
_
r
k r
r k r
,
2
=
_

2
1
0
0 0
_
=
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
.
Partit ionam matricea V n [V
1
V
2
], cu r si respectiv k r coloane.
Egalitatea (18.3) se rescrie n
V
H
X
H
XV =
_
V
H
1
V
H
2
_
X
H
X[V
1
V
2
] = (18.4)
=
_
V
H
1
X
H
XV
1
V
H
1
X
H
XV
2
V
H
2
X
H
XV
1
V
H
2
X
H
XV
2
_
=
_

2
1
0
0 0
_
.
Asadar V
H
2
X
H
XV
2
= 0 si V
H
1
X
H
XV
1
=
2
1
.
Dac a punem n evident a coloanele matricei XV
2
= [q
1
. . . q
kr
], atunci din
egalitatea
V
H
2
X
H
XV
2
=
_
_
q
H
1
.
.
.
q
kr
_
_
[q
1
. . . q
kr
] =
_
_
_
|q
1
|
2
2
. . . q
H
1
q
kr
.
.
.
.
.
.
.
.
.
q
H
kr
q
1
. . . |q
kr
|
2
2
_
_
_
= 0
deducem q
1
= . . . = q
kr
= 0, adic a XV
2
= 0.
Denim U
1
= XV
1
1
M
n,r
(C). Deoarece
U
H
1
U
1
=
1V
H
1
X
H
XV
1
1
= I,
matricea U
1
este unitara. Din denit ia matricei U
1
g asim
1
= U
H
1
XV
1
. Fie U o
matrice unitara ale c arei prime r coloane coincid cu U
1
, U = [u
1
U
2
] (justicat i
existent a matricei U !).
Atunci
U
H
XV =
_
U
H
1
U
H
2
_
X[V
1
V
2
] =
_
U
H
1
XV
1
U
H
1
XV
2
U
H
2
XV
1
U
H
2
XV
2
_
=
=
_

1
0
0 0
_
=
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
.
18.2. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE PRIN DVS 351

18.2 Metoda celor mai mici patrate prin DVS
Fie X M
n,k
(C) si y C
n
. Ne propunem sa determinam C
k
, de norm a
euclidian a minima care minimizeaza funct ionala (16.13)
() = |y X|
2
2
.
Utiliz and Teorema 18.1.1, exista matricele unitare U M
n
(C) si V M
k
(C)
astfel nc at
U
H
XV = =
_

1
0
0 0
_
,
unde
1
= diag(
1
, . . . ,
r
),
i
,= 0, i 1, . . . , r. Astfel X = UV
H
si
|y X|
2
= |U(U
H
y XV
H
|
2
= |U
H
y V
H
|
2
.
Not and V
H
= =
_

1
2
_
, U
H
y = z =
_
z
1
z
2
_
cu
1
, z
1
C
r
si
2

C
kr
, z
2
C
nr
expresia funct ionalei obiectiv devine
() = |U
H
y V
h
|
2
2
= |
_
z
1
z
2
_
_

1
2
_
|
2
2
=
= |
_
z
1
z
2
_
_

1
1
0
_
|
2
2
= |z
1
1
|
2
2
+|z
2
|
2
2
.
Aceast a expresie este minima pentru z
1
1
= 0 sau
1
=
1
1
z
1
.
Norma euclidian a a lui
||
2
= |V |
2
= ||
2
= (|
1
|
2
2
+|
2
|
2
2
)
1
2
= (|
1
1
z
1
|
2
2
+|
2
|
2
2
)
1
2
este minima pentru
2
= 0.
Asadar
= V = V
_

1
1
z
1
0
_
= V
_

1
1
0
0 0
__
z
1
z
2
_
= V
_

1
1
0
0 0
_
U
H
y.
Pun andn evident a coloanele metricelor U = [u
1
. . . u
n
] si V = [v
1
. . . v
k
], expresia
solut iei de norm a minim a a elementului de aproximare construit prin metoda celor
mai mici p atrate devine
=
r
j=1
u
H
j
y
j
v
j
.
Capitolul 19
Spat ii Krylov
19.1 Denit ia spat iului Krylov
Fie A M
n
(R) si x R
n
.
Denit ie 19.1.1 Se numeste spat iu Krylov de ordin k atasat matricei A si vec-
torului x subspat iul liniar
K
k
(A, x) = spanx, Ax, . . . , A
k1
x.
19.2 Descompunerea Arnoldi
Utiliz and metoda Gram-Schmidt construim o baz a ortonormata spat iului Krylov
K
k
(A, x).
Fie u
1
=
x
|x|
2
.

In continuare, denim
h
2,1
u
2
= Au
1
h
1,1
u
1
(19.1)
h
3,2
u
3
= Au
2
h
1,2
u
1
h
2,2
u
2
.
.
.
h
j+1,j
u
j+1
= Au
j
h
1,j
u
1
h
2,j
u
2
. . . h
j,j
u
j
.
.
.
h
k+1,k
u
k+1
= Au
k
h
1,k
u
1
h
2,k
u
2
. . . h
j,k
u
j
. . . h
k,k
u
k
Din condit ia de ortogonalitate u
T
i
u
j+1
= 0 deducem
h
i,j
= u
T
i
Au
j
j 1, 2, . . . , j
353
354 CAPITOLUL 19. SPAT II KRYLOV
iar din condit ia de normalitate |u
j+1
|
2
= 1 g asim
h
j+1,j
= |Au
j
i=1
h
i,j
u
i
|
2
.
Relat iile (19.1) se scriu
Au
1
= h
1,1
u
1
+ h
2,1
u
2
(19.2)
Au
2
= h
1,2
u
1
+ h
2,2
u
2
+ h
3,2
u
3
.
.
.
Au
k
= h
1,k
u
1
+ h
2,k
u
2
+ . . . + h
k,k
u
k
+ h
k+1,k
u
k+1
Ansamblul relat iilor (19.2) se pot scrie sub forma
A[u
1
u
2
. . . u
k
] = [u
1
u
2
. . . u
k
]
_
_
_
_
_
_
_
h
1,1
h
1,2
. . . h
1,k1
h
1,k
h
2,1
h
2,2
. . . h
2,k1
h
2,k
0 h
3,2
. . . h
3,k1
h
3,k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . h
k,k1
h
k,k
_
_
_
_
_
_
_
+ (19.3)
+h
k+1,k
[0, . . . , 0
. .
k1
, u
k+1
]
sau
A[u
1
u
2
. . . u
k
] = [u
1
u
2
. . . u
k+1
]
_
_
_
_
_
_
_
_
_
h
1,1
h
1,2
. . . h
1,k1
h
1,k
h
2,1
h
2,2
. . . h
2,k1
h
2,k
0 h
3,2
. . . h
3,k1
h
3,k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . h
k,k1
h
k,k
0 0 . . . 0 h
k+1,k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
. (19.4)
Introduc and matricele
U
k
= [u
1
. . . u
k
] H
k
=
_
_
_
_
_
_
_
h
1,1
h
1,2
. . . h
1,k1
h
1,k
h
2,1
h
2,2
. . . h
2,k1
h
2,k
0 h
3,2
. . . h
3,k1
h
3,k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . h
k,k1
h
k,k
_
_
_
_
_
_
_
M
k
(R)
19.2. DESCOMPUNEREA ARNOLDI 355
U
k+1
= [u
1
. . . u
k
u
k+1
] H
k+1,k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
h
1,1
h
1,2
. . . h
1,k1
h
1,k
h
2,1
h
2,2
. . . h
2,k1
h
2,k
0 h
3,2
. . . h
3,k1
h
3,k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . h
k,k1
h
k,k
0 0 . . . 0 h
k+1,k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
relat iile (19.3) si (19.4) se scriu respectiv
AU
k
= U
k
H
k
+ h
k+1,k
u
k+1
e
(k)
T
k
(19.5)
si respectiv
AU
k
= U
k+1
H
k+1,k
. (19.6)
e
(k)
k
reprezint a vectorul din baza canonic a a spat iului liniar R
k
.
Relat iile (19.5) si (19.6) se numesc descompuneri Arnoldi a spat iului Krylov
K
k
(A, x).
Matricele U
k
si U
k+1
sunt ortogonale.

Inmult ind (19.5) si (19.6) la stanga cu
U
T
k
si respectiv U
T
k+1
obt inem
U
T
k
AU
k
= H
k
, (19.7)
respectiv
U
T
k+1
AU
k
= H
k+1,k
. (19.8)
Observat ie 19.2.1 Matricea H
k
este o matrice Hessenberg.
Cazul matricelor simetrice. Dac a A M
n
(R) este o matrice simetrica
atunci, din (19.7) rezult a c a H
k
este o matrice simetrica si din faptul ca este o
matrice Hessenberg urmeaza c a este tridiagonal a
H
k
= T
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1

1
0 . . . 0
1

2

2
0
2

3
.
.
.
.
.
.
k1

k1
0
k1

k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Din egalitatea U
T
k
AU
k
= T
k
se deduc egalit at ile
i
= u
T
i
Au
i
,
i
= u
T
i
Au
i+1
, i = 1, 2, . . . , k,
iar din AU
k
= U
k
T
k
+ h
k+1,k
u
k+1
e
T
k
rezult a
1
u
2
= Au
1
1
u
1
2
u
3
= Au
2
2
u
2
1
u
1
. . .
i
u
i+1
= Au
i
i
u
i
i1
u
i1
. . .
k1
u
k
= Au
k1
k1
u
k1
k2
u
k2
h
k+1,k
u
i+1
= Au
k
k
u
k
k1
u
k1
.
De aici
i
= |Au
i
i
u
i
i1
u
i1
|
2
.
Sunt astfel justicate relat iile din algoritmul lui Lanczos pentru construirea
bazei ortogonale a spat iului Krylov K
k
(A, u)
Algorithm 1 Lanczos.
1: procedure
2: u
0
0
3:
0
|u|
2
4: u
1

u
0
5: for i = 1 : k do
6:
i
u
T
i
Au
i
7: z Au
i
i
u
i
i1
u
i1
8:
i
|z|
9: u
i+1

z
i
10: end for
11: end procedure
19.3 Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat ii
liniare
Fie A M
n
(R), b R
n
si sistemul algebric de ecuat ii liniare
Ax = b. (19.9)
Vom determina o aproximat ie x
k
R
n
a solut iei sistemului (19.9) n spat iul
Krylov K
k
(b). Metoda este ecienta n cazul n care dimensiunea n este mare.
19.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE DE ECUAT II LINIARE 357
In cazul matricei A nesingulare, solut ia sistemului (19.9) apart ine spat iului
Krylov K
m
(b), unde m este gradul polinomului minimal asociat matricei A.

Intr-
adev ar, dac a
(x) = c
0
+ c
1
x + . . . + c
m
x
m
este polinomul minimal asociat matricei A, adica polinomul de grad minim pentru
care
(A) = c
0
I + c
1
A + . . . + c
m
A
m
= 0
atunci
A
1
=
1
c
0
(c
1
I + c
2
A + . . . + c
m
A
m1
)
si n consecint a
x = A
1
b =
1
c
0
(c
1
b + c
2
Ab + . . . + c
m
A
m1
b) K
m
(b).
Observat ie 19.3.1

In cazul unei matrice A singulare, n ipoteza compatibilitat ii
sistemului (19.9), solut ia acesteia poate sa nu apart ina nici unui spat iu Krylov.
Fie A M
n
(R) o matrice nilpotent a de ordin m : A
k
= 0, k m, dar
A
m1
,= 0.

In acest caz A este o matrice singular a deoarece [A
m
[ = [A[
m
= 0.
Fie b R
N
, b ,= 0 astfel ncat sistemul (19.9) s a e compatibil si s a pre-
supunem prin absurd c a x K
m
(b). Atunci x = c
0
b + c
1
Ab + . . . c
m1
A
m1
b
si
Ax = c
0
Ab + c
1
A
2
b + . . . + c
m2
A
m1
b = b
sau
(I c
0
A c
1
A
2
. . . c
m2
A
m1
)b = 0. (19.10)
Matricea D = I c
0
Ac
1
A
2
. . . c
m2
A
m1
este nesingular a deoarece singura
valoare proprie este 1.

Intr-adev ar, e (, z) o pereche proprie a matricei D,
Dz = z. (19.11)
Exist a un cel mai mic indice i 0, 1, . . . , m 1 astfel nc at A
i
z ,= 0 si A
j
z =
0, j > i.

Inmult ind (19.11) la stanga cu A
i
obt inem
(1 )A
i
z = 0,
de unde = 1.
Atunci, din (19.10) urmeaz a ca b = 0, n contradict ie cu alegerea lui b.
19.3.1 Varianta Ritz-Galerkin
Aproximat ia x
k
K
k
(b) se determin a din condit ia de ortogonalitate
b Ax
k
K
k
(b) (19.12)
Dac a (u
i
)
1ik+1
este un sistem de vectori ortonormat i pentru care are loc de-
scompunerile Arnoldi (19.5) si (19.6) atunci condit ia de ortogonalitate se poate
scrie
U
T
k
(b Ax
k
) = 0, (19.13)
unde U
k
= [u
1
u
2
. . . u
k
]. T in and seama de faptul ca u
1
=
b
|b|
2
din (19.13) urmeaz a
c a
U
T
k
Ax
k
= U
T
k
b = |b|
2
U
T
k
u
1
= |b|
2
e
(k)
1
. (19.14)
Indicele superior precizeaz a dimensiunea vectorului.
Deoarece x
k
se reprezint a sub forma x
k
= U
k
k
cu relat ia (19.14) devine
U
T
k
AU
k
k
= |b|
2
e
(k)
1
,
si n virtutea lui (19.5)
H
k
k
= |b|
2
. (19.15)
Astfel rezolvarea sistemului (19.9), de dimensiune n s-a redus la rezolvarea unui
sistem algebric de ecuat ii liniare de dimensiune k.
19.3.2 Varianta reziduului minimal
Aproximat ia x
k
se determina ca solut ia problemei de optimizare
|b Ax
k
|
2
= min
xK
k
(b)
|b Ax|
2
(19.16)
Din u
1
=
b
|b|
2
deducem
b = |b|
2
u
1
= |b|
2
U
k+1
e
(k+1)
1
, e
(k+1)
1
R
k+1
.
Un element x K
k
(b) se reprezint a prin x = U
k
y, cu y R
k
si utiliz and (19.6)
deducem
Ax = AU
k
y = U
k+1
H
k+1,k
y.
Astfel funct ionala cost devine
|b Ax|
2
= | |b|
2
U
k+1
e
(k+1)
1
U
k+1
H
k+1,k
y|
2
=
19.4. CALCULUL VALORILOR SI VECTORILOR PROPRI 359
= |U
k+1
(|b|
2
e
(k+1)
1
H
k+1,k
y|
2
= |(|b|
2
e
(k+1)
1
H
k+1,k
y|
2
.
Utiliz and tehnica dezvoltat a pentru determinarea elementului de aproximare prin
metoda celor mai mici patrate, determin amy
k
R
k+1
ce minimizeaza |(|b|
2
e
(k+1)
1

H
k+1,k
y|
2
.
Dac a factorizarea QR a matricei H
k+1,k
este H
k+1,k
= QR atunci y
k
va
solut ia sistemului Ry = |b|
2
Q
T
e
(k+1)
1
.
Acest a metod a de rezolvare a unui sistem algebric de ecuat ii liniare este den-
umit a GMRES (Generalized Minimum RESidual).
19.4 Calculul valorilor si vectorilor propri
Fie A M
n
(R). Vom gasi o aproximat ie a unei perechi propri (, x) deter-
min and o pereche proprie (, z) a matricei H
k
, ce apare n descompunerea Arnoldi
(19.5)
H
k
= z
si denind x = U
k
z.
Atunci din (19.5) rezult a
AU
k
z = U
k
H
k
z + h
k+1,k
u
k+1
e
(k)
k
T
z,
de unde
Ax = x + h
k+1,k
u
k+1
z
k
.
Eroarea aproxim arii (, x) este dat a de |Ax x|
2
= [h
k+1,k
[ [z
k
[.
19.5 Calculul elementului de cea mai buna
aproximat ie prin elementele unui spat iu Krylov
Ne propunem sa determin am elementul de cea mai buna aproximat ie a unui
element z R
n
prin elementele subspat iului K
k
(A, x). Presupunem c a s-a con-
struit descompunerea Arnoldi (19.5). Daca y = U
k
c este elementul de cea mai
bun a aproximat ie a lui x prin elementele mult imii K
k
(A, x) atunci din condit ia
y z K
k
(A, x)
u
T
j
(y z) = 0, j 1, . . . , k U
T
k
(y z) = 0
deducem U
T
k
(U
k
c z) = 0, de unde c = U
T
k
z si n consecint a y = U
k
U
T
k
z.
Partea III
REZOLVAREA ECUATIILOR
NELINIARE
361
Capitolul 20
Rezolvarea ecuat iilor neliniare
20.1 Preliminarii de analiza funct ionala
Inversarea operatorilor liniari
Presupunem cunoscut a urm atoarea teorema (Neumann)
Teorema 20.1.1 Daca X este un spat iu Banach si A (X, X)
, un operator
liniar si continu astfel ncat |A| < 1 atunci
1. Operatorul I A este inversabil;
2. (I A)
1
=
k=0
A
k
, convergent a seriei ind ceea a spat iului Banach
(X, X)
.
O consecint a util a este
Teorema 20.1.2 Fie X un spat iu Banach si operatorul L (X, X)
. Au loc
armat iile
1. Operatorul L este inversabil daca si numai daca exista un operator in-
versabil K (X, X)
astfel ncat |I KL| < 1.

2. Daca L este inversabil atunci au loc relat iile:
L
1
=
k=0
(I KL)
k
K, (20.1)
|L
1
|
|K|
1 |I KL|
. (20.2)
363
364 CAPITOLUL 20. REZOLVAREA ECUAT IILOR NELINIARE
Demonstrat ie. Necesitatea rezult a din alegerea K = L
1
. Pentru A = I KL
din Teorema 20.1.1 rezulta inversabilitatea operatorului [I (I KL)] = KL si
(KL)
1
=
k=0
(I KL)
k
.

In consecint a
(KL)
1
K = (KL)
1
(K
1
)
1
= (K
1
KL)
1
= L
1
=
k=0
(I KL)
k
K.
Diferent iabilitatea unui operator denit ntr-un spat iu nor-
mat
Fie X, Y spat ii normate, domeniul D X si operatorul T : D Y. Ream-
intim
Denit ie 20.1.1 Operatorul T este diferent iabil Frechet n x D daca exista
un operator liniar si continu L (X, Y )
astfel ncat
lim
h0
|T(x + h) T(x) L(h)|
|h|
= 0. (20.3)
Teorema 20.1.3 Daca operatorul T este diferent iabil Frechet n x atunci oper-
atorul L este unic.
Operatorul L din Denit ia 20.1.1 se noteaza L = T
t
(x) = dT(x) si se numeste
diferent iala Frechet a lui T n x.
Relat ia (20.3) se poate rescrie sub forma
T(x + h) = T(x) + T
t
(x)(h) +|h|w(x, h), (20.4)
unde funct ia w(x, h) Y are proprietatea lim
h0
w(x, h) = 0.
Asemeni funct iilor reale
Teorema 20.1.4 Daca operatorul T este diferent iabil Frechet n x atunci T este
continu n x.
Presupun and operatorul T diferent iabil n ecare punct x al domeniului D, se
introduce operatorul T
t
(X, Y )
denit prin x T
t
(x). Dac a acest operator
este diferent iabil Frechet n x atunci diferent iala ei este diferent iala Frechet de
ordinul 2 a lui T n x. Not am acest operator prin T
tt
(x) (X, (X, Y )
. Recursiv,
se deneste diferent iabilitatea Frechet de ordin superior. T
(k)
(x) este un element
al mult imii
T
(k)
(x) (X, (X, . . . , (
. .
k paranteze
X, Y )
. . .)
. .
k paranteze
.
20.1. PRELIMINARII DE ANALIZ
A FUNCT IONAL
A 365
Denit ie 20.1.2 Operatorul T este diferent iabil Gateaux n x D dupa direct ia
h X daca
lim
t0
T(x + th) T(x)
t
= T
t
(x, h).
Denit ie 20.1.3 Operatorul T este diferent iabil Gateaux n x D daca este
diferent iabil Gateaux n x D dupa orice direct ie h X.
Denit ie 20.1.4 Operatorul T este G-derivabil n x D daca
este diferent iabil Gateaux n x;
operatorul T(x) : X Y, denit prin T(x)(h) = T
t
(x, h) este un oper-
ator liniar si continu.
Leg atura dintre cele dou a tipuri de diferent iabilitate este dat a n urmatoarele
teoreme.
Teorema 20.1.5 Daca operatorul T este diferent iabil Frechet n x atunci T este
G-derivabil n x si T
t
(x) = T(x).
Demonstrat ie. Scriind th, h X, t R
n loc de h, din (20.4) rezulta

T(x + th) = T(x) + T
t
(x)(th) +|th|w(x, th),
de unde
T(x + th) T(x)
t
= T
t
(x)(h) +
[t[
t
w(x, th).
Pentru t 0 se obt ine T(x)(h) = T
t
(x)(h), h X, de unde concluziile teore-
mei.
Reciproc, G derivabilitatea implica diferent iabilitatea Frechet n condit iile
Teorema 20.1.6 Daca T : D X Y este un operator G derivabil ntr-
o vecinatate a lui x D si operatorul x

T(x) este continu n topolo-
gia (X, (X, Y )
atunci operatorul T este diferent iabil Frechet n x si T

t
(x) =
T(x).
Demonstrat ie. Fie h X si u = T(x+h)T(x)T(x)(h). Potrivit Teoremei
Hahn - Banach exista o funct ional a liniar a si continua y
astfel nc at |y
| =
1 si y
(u) = |u|.
Denim funct ia F : [0, 1] R prin F(t) = y
(T(x +th)). F(t) este derivabila

n t (0, 1) si F
t
(t) = y
(T(x + th)(h)).

Intr-adev ar,
F
t
(t) = lim
0
F(t + ) F(t)
=
= lim
0
y
(
T(x + (t + )h) T(x)
) = y
(T(x + th)(h)).
Potrivit teoremei de medie a lui Lagrange, exist a (0, 1) astfel nc at
F(1) F(0) = F
t
() y
(T(x + h) T(x)) = y
(T(x + h)(h)).
In sfarsit, utiliz and aceasta egalitate si propriet at ile normei operatorilor liniari
deducem
|T(x + h) T(x) T(x)(h)| = |u| = y
(u) =
= y
(T(x + h) T(x) T(x)(h)) = y
((T(x + h) T(x))(h))
[y
((T(x + h) T(x))(h))[ |y
| |(T(x + h) T(x))(h))|
|T(x + h) T(x)| |h|.
Rezult a inegalitatea
|T(x + h) T(x) T(x)(h)|
|h|
|T(x + h) T(x)| 0
pentru h 0.
In acest cadru general, o dezvoltare tayloriana are proprietatea:

Teorema 20.1.7 Daca T : D X Y este un operator de n N ori
diferent iabil Freachet n D atunci pentru orice x, y D are loc inegalitatea
|T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
|
1
n!
|y x|
n
sup
z[x,y]
|T
(n)
(z)|,
unde [x, y] = z = tx + (1 t)y : 0 t 1.
Vom prezenta dou a demonstrat ii ale acestei teoreme, deosebit de important a.
Demonstrat ia 1.

In prealabil stabilim Teorema Bourbaki:
Teorema 20.1.8 Fie X un spact iu normat real. Daca
A FUNCT IONAL
A 367
1. f : [a, b] X este o funct ie continua, derivabila n (a, b) :
x (a, b) lim
h0
f(x + h) f(x)
h
= f
t
(x);
2. g : [a, b] R este o funct ie continua, derivabila n (a, b);
3. |f
t
(x)| g
t
(x), x (a, b)
atunci |f(b) f(a)| g(b) g(a).
Demonstrat ie. Fie > 0. Introducem mult imea
U = x [a, b] : |f(x) f(a)| > g(x) g(a) + (x a) + (20.5)
Dorim sa ar atam c a U = .
Presupunem prin absurd c a U ,= . Atunci
(i) U este o mult ime deschisa, deoarece U =
1
(R
+
), unde (x) = |f(x)
f(a)| [g(x) g(a) + (x a) + ].
(ii) Exist a c = inf U.
(iii) c > a. Dac a c = a, din (20.5) rezult a relat ia contradictorie 0 > 0.
(iv) c , U. Dac a c U atunci exist a o vecinatate a lui c, (c
1
, c +
2
) U,
ceea ce contrazice faptul c a c = inf U.
(v) c < b. Dac a c = b atunci U = b si U n-ar mai mult ime deschis a.
(vi) Exist a > 0 astfel nc at pentru c < x < c +
_
_
_
_
f(x) f(c)
x c
_
_
_
_
|f
t
(c)|
_
_
_
_
f(x) f(c)
x c
f
t
(c)
_
_
_
_
<

2
(20.6)
si
_
_
_
_
g(x) g(c)
x c
g
t
(c)
_
_
_
_
<

2
(20.7)
Pentru x (c, c + ), din (20.6) si (20.7) rezult a
_
_
_
_
f(x) f(c)
x c
_
_
_
_

2
|f
t
(c)| g
t
(c) <
g(x) g(c)
x c
+

2
sau
|f(x) f(c)| < g(x) g(c) + (x c). (20.8)
Deoarece c , U,
|f(c) f(a)| g(c) g(a) + (c a) + . (20.9)
Din (20.8) si (20.9), pentru x (c, c + ) rezulta
|f(x) f(a)| |f(x) f(c)| +|f(c) f(a)| < g(x) g(a) + (x a) + .
Astfel (c, c + ) U = si n consecint a c nu poate inf U.
Prin urmate U = .
Pentru orice x [a, b] are loc inegalitatea
|f(x) f(a)| g(x) g(a) + (x a) + .
Dac a 0 atunci |f(x) f(a)| g(x) g(a).
Teorema 20.1.9 Daca v : [0, 1] X este o funct ie de n ori derivabila astfel
ncat |v
(n)
(t)| M, t (0, 1) atunci
_
_
_
_
v(1) v(0)
1
1!
v
t
(0)
1
2!
v
tt
(0) . . .
1
(n 1)!
v
(n1)
(0)
_
_
_
_
M
n!
.
Demonstrat ie. Introducem funct iile f : [0, 1] X,
f(t) = v(t) v(0) +
1 t
1!
v
t
(t) +
(1 t)
2
2!
v
tt
(t) + . . . +
(1 t)
n1
(n 1)!
v
(n1)
(t),
g : [0, 1] R, g(t) = M
(1 t)
n
n!
Atunci f
t
(t) =
(1t)
n1
(n1)!
v
n
(t) si n consecint a |f
t
(t)| g
t
(t). Teorema Bourbaki
implic a inegalitatea enunt ata.
Relu am demonstrat ia Teoremei 20.1.7. Fie x, y D, h = y x si v(t) =
T(x + th), t [0, 1]. Atunci v
(k)
(t) = T
(k)
(x + th) (h) . . . (h)
. .
kori
. Pentru M =
sup
z[x,y]
|T
(n)
(z)| |h|
n
, inegalitatea dorit a rezult a din Teorema 20.1.9.
A FUNCT IONAL
A 369
Demonstrat ia 2. Fie x, y D. Not and
u = T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
,
potrivit Teoremei Hahn - Banach exist a o funct ional a liniara si continu a y
astfel nc at |y
| = 1 si y
(u) = |u|.
Denim F : [0, 1] R prin F(t) = y
(T(x + t(y x))). Atunci

F
(k)
(t) = y
(T
(k)
(x + t(y x)) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
), k 1, . . . , n. (20.10)
(20.10) se demonstreaza prin induct ie matematica.
Exist a (0, 1) astfel nc at
F(1) F(0)
n1
k=1
1
k!
F
(k)
(0) =
1
n!
F
(n)
()
y
(T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
) =
=
1
n!
y
(T
(n)
(x + (y x)) (y x) . . . (y x)
. .
n ori
).
Utiliz and egalitatea anterioara si propriet at ile normei operatorilor liniari obt inem
|T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
| = |u| =
= y
(u) = y
(T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
) =
=
1
n!
y
(T
(n)
(x + (y x)) (y x) . . . (y x)
. .
n ori
)
1
n!
[y
(T
(n)
(x + (y x)) (y x) . . . (y x)
. .
n ori
)[
1
n!
|y
| |T
(n)
(x + (y x)) (y x) . . . (y x)
. .
n ori
)|
1
n!
|T
(n)
(x + (y x))| |y x|
n
1
n!
|y x|
n
sup
z[x,y]
|T
(n)
(z)|.
20.2 Metoda liniarizarii (Newton Kantorovici)
Fie X un spat iu Banach si T : X X un operator diferent iabil Frechet. Ne
propunem sa rezolv am ecuat ia
T(x) = 0. (20.11)
S a presupunem ca ecuat ia (20.11) are o solut ie x
. Dac a x X este o aproximat ie

a lui x
atunci din diferent iabilitatea operatorului T rezult a

0 = T(x
) = T(x) + T
t
(x)(x
x) +|x
x|w(x, x
x). (20.12)
Liniariz and, adica neglijand ultimul termen, (20.12) se scrie
0 T(x) + T
t
(x)(x
x).
Vom nota cu y solut ia ecuat iei
0 = T(x) + T
t
(x)(y x),
si cu ideea c a y este o aproximat ie mai buna decat x, construimsirul de aproximat ii
0 = T(x
k
) + T
t
(x
k
)(x
k+1
x
k
), (20.13)
sau, n cazul inversabilit at ii operatorului T
t
(x
k
)
x
k+1
= x
k
[T
t
(x
k
)]
1
T(x
k
). (20.14)
Metoda de rezolvare a ecuat iei (20.11) corespunzauare formulei (20.14) este cunos-
cut a si sub numele de metoda Newton - Kantorovici.
Teorema urm atoare xeaza condit ii suciente pentru existent a unei solut ii
izolate x
a ecuat iei (20.11), dand regiunea n care solut ia este unic a si eroarea
aproximat iei x
k
.
Teorema 20.2.1 Fie X un spat iu Banach, T : X X un operator diferent iabil
Frechet si x
0
X. Presupunem ca exista numerele pozitive B
0
, K,
0
astfel ncat
au loc condit iile
[T
t
(x
0
)]
1
si |[T
t
(x
0
)]
1
| B
0
;
x
1
= x
0
[T
t
(x
0
)]
1
T(x
0
) si |x
1
x
0
|
0
;
T
tt
(x) x B(x
0
, r) si |T
tt
(x)| K, r
0
< r.
20.2. METODA LINIARIZ
ARII 371
Daca h
0
=
0
KB
0

1
2
atunci sirul (x
k
)
kN
construit prin formula de recurent a
(20.14) converge catre o solut ie x
a ecuat iei (20.11).

Aceasta solut ie este unica n bila B(x
0
, r
0
), unde r
0
=
1
12h
0
h
0
0
.
Eroarea aproximat iei x
k
este data de inegalitatea
|x
k
x
|
1
2
k1
(2h
0
)
2
k
1
0
. (20.15)
Demonstrat ie. 1. Ar atam la nceput c a pentru orice k N exist a x
k+1
, denit
prin formula de recurent a (20.14). Aceast a problema se ridic a deoarece trebuie
inversat operatorul T
t
(x
k
). Justicarea o facem doar pentru k = 1, rat ionamentul
f acandu-se n continuare analog, pe baza induct iei matematice.
Existent a inversei se bazeaza pe Teorema 20.1.2. Cu notat iile acestei teoreme,
alegem
L = T
t
(x
1
) K = [T
t
(x
0
)]
1
si trebuie vericat a condit ia |I KL| < 1.

In cazul de fat a
|I [T
t
(x
0
)]
1
T
t
(x
1
)| = |[T
t
(x
0
)]
1
(T
t
(x
0
) T
t
(x
1
))|
|[T
t
(x
0
)]
1
| |(T
t
(x
0
) T
t
(x
1
))|.
Aplic and Teorema 20.1.7, inegalitatea anterioara devine
|I [T
t
(x
0
)]
1
T
t
(x
1
)| B
0
K|x
1
x
0
|
0
KB
0
= h
0

1
2
< 1. (20.16)
Prin urmare, operatorul T
t
(x
1
) este inversabil si potrivit Teoremei 20.1.2, au loc
relat iile
[T
t
(x
1
)]
1
=
k=0
(I [T
t
(x
0
)]
1
T
t
(x
1
))
k
[T
t
(x
0
)]
1
, (20.17)
|[T
t
(x
1
)]
1
|
|[T
t
(x
0
)]
1
|
1 |I [T
t
(x
0
)]
1
T
t
(x
1
)|

B
0
1 h
0
def
= B
1
. (20.18)
2. Ar at am c a n x
1
au loc condit ii asem an atoare celor presupuse a avea loc n
x
0
.
Deoarece x
2
= x
1
[T
t
(x
1
)]
1
T(x
1
),
x
2
x
1
= [T
t
(x
1
)]
1
T(x
1
) =
k=0
(I [T
t
(x
0
)]
1
T
t
(x
1
))
k
[T
t
(x
0
)]
1
T(x
1
).
Prin urmare
|x
2
x
1
|
k=0
|I [T
t
(x
0
)]
1
T
t
(x
1
)|
k
|[T
t
(x
0
)]
1
T(x
1
)|.
Folosind (20.16) obt inem
|x
2
x
1
|
k=0
h
k
0
|[T
t
(x
0
)]
1
T(x
1
)| =
1
1 h
0
|[T
t
(x
0
)]
1
T(x
1
)|. (20.19)
Fie operatorul F
0
: X X denit prin F
0
(x) = x [T
t
(x
0
)]
1
T(x). Atunci
F
0
(x
0
) = x
1
F
t
0
(x) = I [T
t
(x
0
)]
1
T
t
(x) F
t
0
(x
0
) = 0
F
tt
0
(x) = [T
t
(x
0
)]
1
T
tt
(x) |F
tt
0
(x)| B
0
K.
Din egalitatea F
0
(x
1
) = x
1
[T
t
(x
0
)]
1
T(x
1
) se deduce
T
t
(x
0
)]
1
T(x
1
) = x
1
F
0
(x
1
) = (F(x
1
) F(x
0
) F
t
0
(x
0
)(x
1
x
0
)).
Aplic and din nou Teorema 20.1.7 se obt ine
|T
t
(x
0
)]
1
T(x
1
)| = |F(x
1
) F(x
0
) F
t
0
(x
0
)(x
1
x
0
))|
1
2
sup
xB(x
0
,r)
|F
tt
0
(x)| |x
1
x
0
|
1
2
2
0
KB
0
=
1
2
0
h
0
.
Revenind n (20.19) avem
|x
2
x
1
|
1
1 h
0
|[T
t
(x
0
)]
1
T(x
1
)|

0
h
0
2(1 h
0
)
def
=
1
. (20.20)
Fie h
1
def
=
1
KB
1
. Din (20.18), (20.20) se obt ine
h
1
=
h
2
0
2(1 h
0
)
2

1
2
. (20.21)
Fie r
1
def
=
1
12h
1
h
1
1
. Pe baza formulelor de recurent a pentru
1
si h
0
se obt ine
egalitatea r
1
= r
0

0
, ce implica B(x
1
, r
1
) B(x
0
, r
0
).

Intr-adev ar, dac a x
B(x
1
, r
1
) atunci
|x x
0
| |x x
1
| +|x
1
x
0
| r
1
+
0
= r
0
.
3. In felul acesta, existent a sirului (x
k
)
kN
este dovedit a, mai mult pentru
orice k N au loc armat iile
ARII 373
[T
t
(x
k
)]
1
si |[T
t
(x
k
)]
1
| B
k
=
B
k1
1h
k1
;
x
k+1
= x
k
[T
t
(x
k
)]
1
T(x
k
) si |x
k+1
x
k
|
k
=

k1
h
k1
2(1h
k1
)
;
h
k
=
k
KB
k
=
h
2
k1
2(1h
k1
)
2

1
2
;
r
k
=
1
12h
k1
h
k1
k1
si B(x
k
, r
k
) B(x
k1
, r
k1
).
4. Au loc inegalit at ile
h
k
2h
2
k1
(20.22)
k

k1
h
k1
(20.23)
r
k
2
k
(20.24)
a caror demonstrat ie revine la reducerea la ipoteza teoremei h
k

1
2
.
Aplicat a succesiv, inegalitatea (20.22) implica
h
k
2h
2
k1
2(2h
2
k2
)
2
= 2
1+2
h
2
2
k2
. . . (20.25)
2
1+2+...+2
k1
h
2
k
0
=
1
2
(2h
0
)
2
k
.
Din (20.23) deducem succesiv
k

k1
h
k1

k2
h
k2
h
k1
. . .
0
h
0
h
1
. . . h
k1
si utiliz and (20.25), se g aseste
k

0
1
2
(2h
0
)
1
2
(2h
0
)
2
. . .
1
2
(2h
0
)
2
k1
=
1
2
k
(2h
0
)
1+2+...+2
k1
0
=
1
2
k
(2h
0
)
2
k
1
0
.
Din x
k+p
B(x
k+p
, r
k+p
) B(x
k
, r
k
) rezulta
|x
k+p
x
k
| r
k

1
2
k1
(2h
0
)
2
k
1
0
, k N, (20.26)
adic a (x
k
)
kN
este un sir fundamental, deci convergent.
5. Fie x
= lim
k
x
k
. Trecand la limita n formula de recurent a (20.14)
scris a sub forma T
t
(x
k
)(x
k+1
x
k
) = T(x
k
) se obt ine T(x
) = 0.
Pentru p din (20.26) rezulta evaluarea erorii (20.15).
6. Pentru a demonstra unicitatea solut iei ecuat iei (20.11) n bila B(x
0
, r
0
)
presupunem prin absurd c a exista n plus y
B(x
0
, r
0
) astfel nc at T(y
) = 0.
Fie operatori F
k
: X X denit i prin F
k
(x) = x [T
t
(x
k
)]
1
T(x). Atunci
F
k
(x
k
) = x
k+1
F
t
k
(x) = I [T
t
(x
k
)]
1
T
t
(x) F
t
k
(x
k
) = 0
F
tt
k
(x) = [T
t
(x
k
)]
1
T
tt
(x) |F
tt
k
(x)| B
k
K.
Prin induct ie matematica arat am c a
x
k
B(y
, r
k
) |y
x
k
| r
k
. (20.27)
Etapa de vericare, k = 0.
y
B(x
0
, r
0
) |y
x
0
| r
0
x
0
B(y
, r
0
).
Etapa de demonstrat ie. Presupunand c a
x
k
B(y
, r
k
) |y
x
k
| r
k
deducem succesiv
|y
x
k+1
| = |F
k
(y
) F
k
(x
k
) F
t
k
(x
k
)(y
x
k
)|
1
2
sup
z[x
k
,y
]
|F
tt
k
(z)| |y
x
k
|
2
1
2
B
k
Kr
2
k
= r
k+1
,
adic a x
k+1
B(y
, r
k+1
).
Pentru k , din (20.27) rezulta x
= y
.
20.3 Metoda liniarizarii modicata
In locul formulei de recurent a (20.14) se considera formula

x = x
0
x
k+1
= x
k
[T
t
(x
0
)]
1
T( x
k
) k N. (20.28)
Astfel se elimin a necesitatea inversarii, n cadrul iterat iilor iterat ii k > 0, a oper-
atorului T
t
(x
k
). Acest fapt are ca efect micsorarea vitezei de convergent a.
Metoda corespunz atoare formulei (20.28) este numita metoda liniariz arii (New-
ton - Kantorovici) modicata.
Se observa c a x
1
= x
1
. Convergent a procedeului este data de teorema
ARII MODIFICAT
A 375
Teorema 20.3.1 Fie X un spat iu Banach, T : X X un operator diferent iabil
Frechet si x
0
X. Presupunem ca exista numerele pozitive B
0
, K,
0
astfel ncat
au loc condit iile
[T
t
(x
0
)]
1
si |[T
t
(x
0
)]
1
| B
0
;
x
1
= x
0
[T
t
(x
0
)]
1
T(x
0
) si |x
1
x
0
|
0
;
T
tt
(x) x B(x
0
, r) si |T
tt
(x)| K,
0
< r.
Daca h
0
=
0
KB
0
<
1
2
atunci sirul ( x
k
)
kN
(20.28) converge catre solut ia x
a ecuat iei (20.11).

Eroarea aproximat iei x
k
este data de inegalitatea
| x
k
x
| 2
0
h
0
(1
_
1 2h
0
)
k1
. (20.29)
Demonstrat ie. Folosim din nou de operatorul F
0
: X X denit prin F
0
(x) =
x [T
t
(x
0
)]
1
T(x) si cu propriet at ile
F
0
( x
k
) = x
k+1
k N
F
0
(x
) = x
F
t
0
(x) = I [T
t
(x
0
)]
1
T
t
(x) F
t
0
(x
0
) = 0
F
tt
0
(x) = [T
t
(x
0
)]
1
T
tt
(x) |F
tt
0
(x)| B
0
K.
Dac a M = B(x
0
, r
0
) B(x
, |x
1
x
|) atunci F(M) M.
Intr-adev ar, daca x M atunci
|F
0
(x) x
0
| |F
0
(x) x
1
| +|x
1
x
0
| =
= |F
0
(x) F
0
(x
0
) F
t
0
(x
0
)(x x
0
)| +|x
1
x
0
|
1
2
|x x
0
|
2
sup
z[x
0
,x]
|F
tt
0
(z)| +
0

1
2
r
2
0
B
0
K +
0
= r
0
,
adic a F
0
(x) B(x
0
, r
0
).
|F
0
(x) x
| = |F
0
(x) F
0
(x
)| |x x
| sup
z[x,x
]
|F
t
0
(z)|.
Dearece z = x + (1 )x
, [0, 1], utiliz and evaluarea

|F
t
0
(z)| = |F
t
0
(z) F
t
0
(x
0
)| |z x
0
| sup
y[x
0
,z]
|F
tt
0
(y)|
B
0
K|x + (1 )x
x
0
| = B
0
K|(x x
0
) + (1 )(x
x
0
)|
B
0
K(|x x
0
| + (1 )|x
x
0
|)
B
0
K max|x x
0
|, |x
x
0
| B
0
Kr
0
,
inegalitatea anterioar a devine
|F
0
(x) x
| B
0
Kr
0
|x x
| = (1
_
1 2h
0
)|x x
|
(1
_
1 2h
0
)|x
1
x
|,
adic a F
0
(x) B(x
, |x
1
x
|).
Ret inem inegalitatea
|F
0
(x) x
| (1
_
1 2h
0
)|x x
|, x M. (20.30)
Aplic and succesiv (20.30), rezult a
| x
k
x
| = |F
0
( x
k1
) F
0
(x
)| (20.31)
(1
_
1 2h
0
)| x
k1
x
| . . . (1
_
1 2h
0
)
k1
| x
1
x
|.
Din (20.15), deducem | x
1
x
| = |x
1
x
| 2h
0
0
, cu care (20.31) devine
(20.29). Din aceasta inegalitate rezult a convergent a sirului ( x
k
)
kN
c atre x
.
20.4 Rezolvarea numerica a sistemelor
algebrice de ecuat ii neliniare
Fie D un domeniu convex din R
n
si T
1
, . . . , T
n
: D R n funct ii av and
derivate part iale de ordinul ntai si doi continue. Consider am sistemul algebic de
n ecuat ii neliniare cu necunoscutele x
1
, . . . , x
n
:
_
_
_
T
1
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
. . .
T
n
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
(20.32)
si dorim sa determinam o solut ie a sistemului, adica un element x
= (x
1
, . . . , x
n
)
D astfel ncat T
i
(x
) = T
i
(x
1
, . . . , x
n
) = 0, i = 1, . . . , n.

In cazul n = 1 se
foloseste termenul de ecuat ie n locul celui de sistem.
20.4. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE 377
Denind operatorul T : D R
n
prin
T(x) =
_
_
T
1
(x)
. . .
T
n
(x)
_
_
, x = (x
1
, . . . , x
n
),
sistemul (20.32) se rescrie sub forma (20.11).
In acest cadru se poate da o demonstrat ie mai simpl a teoremei de convergent a

pentru metoda liniariz arii.
Teorema 20.4.1 Daca T
t
este lipschitziana, adica
L > 0 astfel ncat |T(y) T(x)| L|x y|, x, y D,
atunci
1.
T(y) T(x) =
_
1
0
T
t
(x + t(y x))(y x)dt, x, y D;
2.
|T(y) T(x) T
t
(x)(y x)|
L
2
|y x|
2
, x, y D.
Demonstrat ie. 2. Din
T(y) T(x) T
t
(x)(y x) =
_
1
0
T
t
(x + t(y x))(y x)dt T
t
(x)(y x) =
=
_
1
0
(T
t
(x + t(y x)) T
t
(x))(y x)dt
se deduc succesiv inegalit at ile
|T(y) T(x) T
t
(x)(y x)| |
_
1
0
(T
t
(x + t(y x)) T
t
(x))(y x)dt|
_
1
0
|T
t
(x+t(yx))T
t
(x))(yx)|dt
_
1
0
|T
t
(x+t(yx))T
t
(x))||(yx)|dt
L|y x|
2
_
1
0
tdt =
L
2
|y x|
2
.
Teorema 20.4.2 Fie D R
n
un domeniu convex si
1. F : D R
n
o funct ie diferent iabila astfel ncat exista L > 0 pentru care
|T(y) T(x)| L|x y|, x, y D;
2. x
este o solut ie a ecuat iei T(x) = 0 pentru care matricea T

t
(x
) este in-
versabila si |[T
t
(x
)]
1
| < ;
3. x
0
D astfel cat |x
0
x
| < .
Daca L <
1
2
atunci se poate construi sirul (x
n
)
nN
prin metoda liniarizarii,
x
n+1
= x
n
[T
t
(x
n
)]
1
T(x
n
), n N. Sirul converge catre x
.
Demonstrat ie. Pentru |xx
| , potrivit Teoremei 15.9.2, deoarece |[T

t
(x
)]
1
| <
si |T(x) T(x
)| L|xx
| L rezult a c a operatorul T
t
(x) este inversabil
si |[T
t
(x)]
1
|

1L
.
Prin urmare, daca |x
n
x
| < atunci T
t
(x
n
) este inversabil.
Ar atam c a x
n+1
= x
n
[T
t
(x
n
)]
1
T(x
n
) satisface inegalitatea |x
n+1
x
| < .
|x
n+1
x
| = |x
n
[T
t
(x
n
)]
1
T(x
n
)x
| = |x
n
x
[T
t
(x
n
)]
1
(T(x
n
)T(x
))| =
= |[T
t
(x
n
)]
1
(T(x
n
) T(x
) T
t
(x
n
)(x
n
x
)|
|[T
t
(x
n
)]
1
||(T(x
n
) T(x
) T
t
(x
n
)(x
n
x
)|
L
2(1 L)
|x
n
x
|
2

2
L
2(1 L)
< .
Not and k =
L
2(1L)
, inegalitatea anterioar a se poate scrie
|x
n+1
x
| k|x
n
x
|
2
.
Utiliz and succesiv aceast a inegalitate, se obt ine
|x
n
x
| k
1+2+...+2
n1
|x
0
x
|
2
n
=
1
k
(k|x
0
x
|)
2
n
.
Deoarece k|x
0
x
|
L
2(1L)
< 1 rezulta c a lim
n
|x
n
x
| = 0.
Pentru rezolvarea sistemului (20.32) vom folosi metoda liniariz arii (Newton
Kantorovici) sau metoda liniarizarii modicata, tratate anterior.
20.4. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE 379
Exemplul 20.4.1 Sa se verice condit iile Teoremei 20.2.1 n cazul sistemului
algebric de ecuat ii neliniare
_
_
_
10x
1
+ x
2
1
2x
2
x
3
0.1 = 0
10x
2
x
2
2
+ 3x
1
x
3
+ 0.2 = 0
10x
3
+ x
2
3
+ 2x
1
x
2
0.3 = 0
si x
0
=
_
_
x
0
1
x
0
1
x
0
1
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
.
Operatorul T este denit prin T = (T
1
, T
2
, T
3
), unde
T
1
(x) = T
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = 10x
1
+ x
2
1
2x
2
x
3
0.1
T
2
(x) = T
2
(x
1
, x
2
, x
3
) = 10x
2
x
2
2
+ 3x
1
x
3
+ 0.2
T
3
(x) = T
3
(x
1
, x
2
, x
3
) = 10x
3
+ x
2
3
+ 2x
1
x
2
0.3
iar
T
t
(x) =
_
_
T
1
x
1
(x)
T
1
x
2
(x)
T
1
x
3
(x)
T
2
x
1
(x)
T
2
x
2
(x)
T
2
x
3
(x)
T
3
x
1
(x)
T
3
x
2
(x)
T
3
x
3
(x)
_
_
=
_
_
2x
1
+ 10 2x
3
2x
2
3x
3
2x
2
+ 10 3x
1
2x
2
2x
1
2x
3
+ 10
_
_
.
In cele ce urmeaz a se va utiliza norma | |
.
Atunci [T
t
(x
0
)]
1
= (10I)
1
= 0.1I, deci
|[T
t
(x
0
)]
1
| = |0.1I| = 0.1
def
= B
0
.
Formulele de recurent a (20.14) corespunzatoare metodei liniarizarii sunt
_
_
x
k+1
1
x
k+1
1
x
k+1
1
_
_
=
_
_
x
k
1
x
k
1
x
k
1
_
_
_
_
2x
k
1
+ 10 2x
k
3
2x
k
2
3x
k
3
2x
k
2
+ 10 3x
k
1
2x
k
2
2x
k
1
2x
k
3
+ 10
_
_
1
_
_
10x
k
1
+ (x
k
1
)
2
2x
k
2
x
k
3
0.1
10x
k
2
(x
k
2
)
2
+ 3x
k
1
x
k
3
+ 0.2
10x
k
3
+ (x
k
3
)
2
+ 2x
k
1
x
k
2
0.3
_
_
.
Pentru k = 0, g asim x
1
=
_
_
x
1
1
x
1
1
x
1
1
_
_
=
_
_
0.01
0.02
0.03
_
_
, astfel nc at |x
1
x
0
| =
0.3
def
=
0
.
Diferent iala de ordinul doi T
tt
(x) (R
3
, (R
3
, R
3
)
se poate reprezenta prin

T
tt
(x) =
=
2
T
1
x
2
1
(x)

2
T
1
x
2
x
1
(x)

2
T
1
x
3
x
1
(x)

2
T
1
x
1
x
2
(x)

2
T
1
x
2
2
(x)

2
T
1
x
3
x
2
(x)

2
T
1
x
1
x
3
(x)

2
T
1
x
2
x
3
(x)

2
T
1
x
2
3
(x)
2
T
2
x
2
1
(x)

2
T
2
x
2
x
1
(x)

2
T
2
x
3
x
1
(x)

2
T
2
x
1
x
2
(x)

2
T
2
x
2
2
(x)

2
T
2
x
3
x
2
(x)

2
T
2
x
1
x
3
(x)

2
T
2
x
2
x
3
(x)

2
T
2
x
2
3
(x)
2
T
3
x
2
1
(x)

2
T
3
x
2
x
1
(x)

2
T
3
x
3
x
1
(x)

2
T
3
x
1
x
2
(x)

2
T
3
x
2
2
(x)

2
T
3
x
3
x
2
(x)

2
T
3
x
1
x
3
(x)

2
T
3
x
2
x
3
(x)

2
T
3
x
2
3
(x)
=
=
_
_
2 0 0 0 0 2 0 2 0
0 0 3 0 2 2 3 0 0
0 2 0 2 0 2 0 0 2
_
_
,
interpretat n sensul
T
tt
(x)(h) =
2
T
1
x
2
1
(x)h
1
+

2
T
1
x
2
x
1
(x)h
2
+

2
T
1
x
3
x
1
(x)h
3
2
T
1
x
1
x
2
(x)h
1
+

2
T
1
x
2
2
(x)h
2
+

2
T
1
x
3
x
2
(x)h
3
2
T
1
x
1
x
3
(x)h
1
+

2
T
1
x
2
x
3
(x)h
2
+

2
T
1
x
2
3
(x)h
3
2
T
2
x
2
1
(x)h
1
+

2
T
2
x
2
x
1
(x)h
2
+

2
T
2
x
3
x
1
(x)h
3
2
T
2
x
1
x
2
(x)h
1
+

2
T
2
x
2
2
(x)h
2
+

2
T
2
x
3
x
2
(x)h
3
2
T
2
x
1
x
3
(x)h
1
+

2
T
2
x
2
x
3
(x)h
2
+

2
T
2
x
2
3
(x)h
3
2
T
3
x
2
1
(x)h
1
+

2
T
3
x
2
x
1
(x)h
2
+

2
T
3
x
3
x
1
(x)h
3
2
T
3
x
1
x
2
(x)h
1
+

2
T
3
x
2
2
(x)h
2
+

2
T
3
x
3
x
2
(x)h
3
2
T
3
x
1
x
3
(x)h
1
+

2
T
3
x
2
x
3
(x)h
2
+

2
T
3
x
2
3
(x)h
3
.
Atunci
|T
tt
(x)| = sup
|h|1
|T
tt
(x)(h)| = sup
|h|1
|
_
_
2h
1
2h
3
2h
2
3h
3
2h
2
3h
1
2h
2
2h
1
2h
3
_
_
| =
= sup
|h|1
max2[h
1
[+2[h
3
[+2[h
2
[, 3[h
3
[+2[h
2
[+3[h
1
[, 2[h
2
[+2[h
1
[+2[h
3
[ 8
def
= K.
Prin urmare h
0
=
0
KB
0
= 0.024 <
1
2
.
20.5 Rezolvarea ecuat iilor algebrice
Fie T : R R o funct ie derivabil a.
Metoda tangentei.

In cazul n = 1, metoda liniariz arii aplicata rezolv arii
ecuat iei algebrice T(x) = 0 conduce la formarea sirului
x
k+1
= x
k
T(x
k
)
T
t
(x
k
)
k N. (20.33)
Relat iile (20.33) au urmatoarea interpretare geometric a care justic a numele
metodei: x
k+1
reprezint a intersect ia tangentei n x
k
la gracul funct iei T(x) cu
axa 0x.
20.5. REZOLVAREA ECUAT IILOR ALGEBRICE 381
In cazul ecuat iei polinomiale

T(z) = a
0
z
n
+ a
1
z
n1
+ . . . + a
n1
z + a
n
= 0
metoda tangentei considerat a n corpul numerelor complexe C permite deter-
minarea atat a rad acinilor reale c at si a celor complexe.
Metoda funct iei inverse. Presupunem c a funct ia T satisface urm atoarele
ipoteze:
Funct ia T este inversabil a n intervalul I=(a,b) si F = T
1
:
Ecuat ia T(x) = 0 are o solut ie x
n intervalul I;
Funct iile T si F au derivate continue p ana la ordinul m + 1.
Din aceste ipoteze rezult a c a solut ia x
este unica si
x
= F(0).
Deoarece funct ia F nu este cunoscuta, o vom aproxima cu o funct ie
F(y) = (y) + R(y).
Atunci x
(0).
Asupra funct iei se impun cerint ele ca s a aproximeze cat mai bine funct ia F
si s a poat a usor calculabil a. Astfel vom avea
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Taylor (sau metoda lui Cebsev)
n care este un polinom Taylor atasat funct iei F. Acest caz generalizeaza
metoda tangentei.
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Lagrange n care este un polinom
de interpolare Lagrange.
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Taylor.

In dezvoltarea taylorian a
a funct iei F n jurul punctului y
0
F(y) = F(y
0
) +
m
i=1
F
(i)
(y
0
)
i!
(y y
0
)
i
+
F
(m+1)
()
(m + 1!
(y y
0
)
m+1
aleg and y = 0 si y
0
= T(x) cu x I, obt inem
x
= F(0) = x +
m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x))
i!
T
i
(x) + (1)
m+1
F
(m+1)
()
(m + 1)!
T
m+1
(x).
Rezult a c a expresia x+
m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x))
i!
T
i
(x) furnizeaza o aproximat ie a solut iei
x
. Pe baza acestei observat ii construim sirul de aproximat ii succesive

x
k+1
= x
k
+
m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x
k
))
i!
T
i
(x
k
) k N, x
0
I.
Astfel
(x) = x +
m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x))
i!
T
i
(x).
Deriv and succesiv identitatea F(T(x)) = x obt inem
F
t
(T(x))T
t
(x) = 1
F
tt
(T(x))[T
t
(x)]
2
+ F
t
(T(x))T
tt
(x) = 0
F
(3)
(T(x))[T
t
(x)]
3
+ 3F
tt
(T(x))T
t
(x)T
tt
(x) + F
t
(x)T
(3)
= 0,
de unde
F
t
(T(x)) =
1
T
t
(x)
, F
tt
(T(x)) =
T
tt
(x)
[T
t
(x)]
3
,
F
(3)
(T(x)) =
3[T
tt
(x)]
2
[T
t
(x)]
5

T
(3)
(x)
[T
t
(x)]
4
, etc.
Pentru m = 1 gasim x
k+1
= x
k
T(x
k
)
T
(x
k
)
, adic a se regaseste sirul construit prin
metoda tangentei, iar pentru m = 2 g asim
x
k+1
= x
k
T(x
k
)
T
t
(x
k
)

T
tt
(x
k
)[T(x
k
)]
2
2[T
t
(x
k
)]
3
.
In continuare ne propunem s a studiem convergent a sirului (x

k
)
kN
, construit
prin metoda funct iei inverse. Vom stabili n prealabil cateva rezultate preliminare.
Fie (X, | |) un spat iu normat. Un operator : X X se numeste contract ie
dac a exist a o constanta a (0, 1) astfel nc at |(x)(y)| a|xy|, a, y
X. Dac a (x) = x atunci x se numeste element x al operatorului .
Teorema 20.5.1 (de punct x a lui Banach) Daca X este un spat iu Banach
(spat iu normat si complet) si : X X este o contract ie atunci are un singur
punct x.
Demonstrat ie. Fie x
0
X si consideram sirul (x
n
)
nN
denit prin formula de
recurent a x
n+1
= (x
n
), n N. Utiliz and proprietatea de contract ie a operatoru-
lui obt inem
|x
n+1
x
n
| = |(x
n
) (x
n1
)| a|x
n
x
n1
| =
= a|(x
n1
) (x
n2
)| a
2
|x
n1
x
n2
| . . . a
n
|x
1
x
0
|.
Sirul (x
n
)
nN
este fundamental.

Intr-adev ar
|x
n+p
x
n
|
n+p1
k=n
|x
k+1
x
k
|
n+p1
k=n
a
k
|x
1
x
0
|
a
n
1 a
|x
1
x
0
|.
Din proprietatea de completitudine rezult a ca sirul (x
n
)
nN
este convergent. Fie
x
= lim
n
x
n
. Trecand la limit a n formula de recurent a ( ind contract ie
este continu a) obt inem x
= (x
), adic a x
este punct x al operatorului .

Dac a x
1
si x
2
sunt puncte xe ale operatorului atunci din relat iile
|x
1
x
2
| = |(x
1
) (x
2
)| a|x
1
x
2
|
deducem
(1 a)|x
1
x
2
| 0.
Cum 1 a > 0, n mod necesar |x
1
x
2
| = 0, adic a x
1
= x
2
.
Teorema 20.5.2 Fie X este un spat iu Banach, B(x
0
, r) = x X : |x x
0
|
r si : B(x
0
, r) X o contract ie de parametru a. Daca |(x
0
)x
0
| (1a)r
atunci varphi are un singur punct x.
Demonstrat ie. Ar atam la nceput c a (B(x
0
, r)) B(x
0
, r).

Intr-adev ar, daca
x B(x
0
, r) atunci au loc relat iile
|(x) x
0
| |(x) (x
0
)| +|(x
0
) x
0
|
a|x x
0
| + (1 a)r ar + (1 a)r = r.
Relu and justicarea teoremei de punct x a lui Banach rezult a concluzia teoremei.
Teorema 20.5.3 Fie I un interval deschis si : I R o funct ie cu derivata
continua n I. Daca [
t
(x
0
)[ < 1, x
0
I atunci exista r > 0 astfel ncat este
contract ie n mult imea [x
0
r, x
0
+ r].
Demonstrat ie. Fie 0 < < 1 [
t
(x
0
)[. Din continuitatea lui
t
n x
0
rezult a
c a exist a > 0 astfel nc at
[x x
0
[ < [
t
(x)
t
(x
0
)[ < .
Atunci, pentru orice x (x
0
, x
0
+ ) I
[
t
(x)[ [
t
(x)
t
(x
0
)[ +[
t
(x
0
)[ < +[
t
(x
0
)[ = a < 1.
Exist a r (0, ) astfel ncat [x
0
r, x
0
+r] I. Pentru orice x, y [x
0
r, x
0
+r]
utiliz and teorema de medie a lui Lagrange, obt inem
[(x) (x
0
)[ = [
t
(c)[[x y[ a[x y[.
Teorema 20.5.4

In ipotezele teoremei anterioare, daca (x
) = 0 si [
t
(x
)[ < 1
atunci exista r > 0 astfel ncat sirul (x
k
)
kN
denit prin formula de recurent a
x
k+1
= (x
k
), k N, converge catre x
, oricare ar x
0
[x
r, x
+ r].
Demonstrat ie. Din teorema 20.5.3 rezult a existent a lui r astfel nc at este
contract ie n mult imea [x
r, x
+ r]. Fie a constanta de contract ie. Deoarece

[(x
) x
[ = 0 < (1 a)r,
t in and seama de teoremele 20.5.1 si 20.5.2 rezult a c a sirul (x
k
)
kN
converge catre
x
, unicul punct x al lui .

Proprietatea de convergent a a sirului (x
k
)
kN
, construit prin metoda funct iei
inverse cu polinomul lui Taylor este formulata n teorema
Teorema 20.5.5 Daca aproximat ia init iala x
0
este sucient de apropiat a de
x
, solut ia ecuat iei T(x) = 0 din intervalul I, atunci sirul (x

k
)
kN
, construit prin
metoda funct iei inverse cu polinomul lui Taylor converge catre x
.
Demonstrat ie. Denim funct ia
m
: I R prin
m
(x) = x +
m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x))
i!
T
i
(x)
Derivata acestei funct ii este
t
(x) = 1 +
m
i=1
(1)
i
[
1
(i 1)!
F
(i)
(T(x))T
i1
(x)T
t
(x)+
1
i!
F
(i+1)
(T(x))T
i
(x)T
t
(x)] = 1 F
t
(T(x)T
t
(x)+
+
m
i=2
(1)
i
(i 1)!
F
(i)
(T(x))T
i1
(x)T
t
(x) +
m
i=1
(1)
i
i!
F
(i+1)
(T(x))T
i
(x)T
t
(x)].
Prin schimbarea de indice n a doua sum a, expresia derivatei devine
t
(x) =
m
j=2
(1)
j
(j 1)!
F
(j)
(T(x))T
j1
(x)T
t
(x)+
+
m+1
j=2
(1)
j1
(j 1)!
F
(j)
(T(x))T
j+1
(x)T
t
(x)] =
=
(1)
m
m!
F
(m+1)
(T(x))T
m
(x)T
t
(x).
Au loc egalitat ile
m
(x
) = x
si
t
(x
) = 0. Potrivit teoremei 20.5.4, dac a x

0
este sucient de aproape de x
, atunci sirul (x
k
)
kN
converge c atre x
.
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Lagrange.
1
Fie m N,
x
1
, x
2
, . . . , x
m+1
puncte distincte ale intervalului I si y
i
= T(x
i
), i 1, 2, . . . , m+
1.
In egalitatea
F(y) = L(P
m
; y
1
, . . . , y
m+1
; F)(y) +
m+1
i=1
(y y
i
)
F
(m+1)
()
(m + 1)!
,
aleg and y = 0, obt inem
x
= F(0) = L(P
m
; y
1
, . . . , y
m+1
; F)(0) +
m+1
i=1
(y
i
)
F
(m+1)
()
(m + 1)!
.
Expresia L(P
m
; y
1
, . . . , y
m+1
; F)(0) furnizeaz a o aproximat ie a solut iei x
pe care
o not am x
m+2
.

In continuare se reia procedeul cu x
2
, x
3
, . . . , x
m+2
.

In general,
dac a s-au determinat x
k
, x
k+1
, . . . , x
m+k
atunci
x
k+m+1
= L(P
m
; y
k
, y
k+1
, . . . , y
k+m
; F)(0) (y
i
= T(x
i
)).
1
Pentru aceast paragraf este necesar cunoasterea polinomului de interpolare Lagrange.
Dac a u
k
(y) =
k+m
j=k
(y y
j
) atunci
x
k+m+1
= u
k
(0)
k+m
i=k
x
i
y
i
u
t
k
(y
i
)
. (20.34)
Din egalitatea u
k+1
(y) = u
k
(y)
yy
k+m+1
yy
k
deducem formulele de recurent a
u
k+1
(0) =
y
k+m+1
y
k
u
k
(0), u
t
k+1
(y
i
) =
_
u
t
k
(y
i
)
y
i
y
k+m+1
y
i
y
k
i k + 1, . . . , k + m
u
k
(y
k+m+1
)
y
k+m+1
y
k
i = k + m + 1
Utiliz and formula baricentric a a polinomului de interpolare Lagrange, formula
(20.34) se scrie
x
k+m+1
=
k+m
i=k
x
i
y
i
u
k
(y
i
)
k+m
i=k
1
y
i
u
k
(y
i
)
Pentru m = 1 g asim
x
k+2
=
x
k
y
k+1
x
k+1
y
k
y
k+1
y
k
,
cunoscut a sub numele de metoda coardei, deoarece x
k+2
reprezint a intersect ia
dreptei ce uneste punctele de coordonate (x
k
, y
k
), (x
k+1
, y
k+1
) cu axa Ox.
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Lagrange nu face apel la derivatele
funct iei T.
20.6 Rezolvarea ecuat iilor polinomiale
Fie polinomul P C[X], P(z) = z
n
+ a
1
z
n1
+ . . . + a
n1
z + a
n
. Deoarece
polinomul P are n r adacini reale sau complexe, specicul rezolv arii unei ecuat ii
polinomiale
P(z) = 0 (20.35)
const a n cerint a determinarii tuturor rad acinilor sale.
Metodele prezentate n continuare permit determinarea simultan a (paralel a)
a celor n r adacini.
Fie C
n
o mult ime deschisa, T : C
n
, T(z) =
_
_
_
T
1
(z)
.
.
.
T
n
(z)
_
_
_
un operator
de m ( 2) ori diferent iabil, av and diferent iala de ordin m continua n si sirul
20.6. REZOLVAREA ECUAT IILOR POLINOMIALE 387
(z
(k)
)
kN
z
(k+1)
= T(z
(k)
), z
(k)
=
_
_
_
z
(k)
1
.
.
.
z
(k)
n
_
_
_
z
(k+1)
i
= T
i
(z
(k)
), (20.36)
i 1, 2, . . . , n, k N.
In C
n
se va utiliza norma |z| = max[z
1
[, [z
2
[, . . . , [z
n
[.
Not am prin =
_
_
_
1
.
.
.
n
_
_
_
vectorul format de r ad acinile polinomului P.
Teorema 20.6.1 Daca
1. T() = ,
2. T
t
() = T
tt
() = . . . = T
(m1)
() = 0
atunci exista r > 0 astfel ncat pentru orice z
(0)
C
n
, |z
(0)
| < r, sirul
construit prin formula de recurent a z
(k+1)
= T(z
(k)
), k N, (20.36) converge
catre .
Demonstrat ie. Fie r
0
> 0 astfel nc at V
0
= z C
n
: |z | r
0
si
C
0
= max
zV
0
|T
(m)
(z)|.
Exist a 0 < r r
0
astfel nc at
C
0
r
m
m!
< r
_
C
0
m!
_ 1
m1
r < 1.
Not am V = z C
n
: |z | r. Dac a z V atunci Teorema 20.1.7 si
ipotezele prezente implica
|T(z) | = |T(z) T()
m1
j=1
1
j!
T
(j)
() (z ) . . . (z )
. .
j ori
|
1
m!
|z |
m
sup
[,z]
|T
(m)
()|
C
0
r
m
m!
< r,
adic a T(z) V.
In particular, pentru z = z
(k)
din relat iile anterioare deducem
|z
(k+1)
| = |T(z
(k)
) |
C
0
m!
|z
(k)
|
m
. (20.37)
Utiliz and repetat inegalitatea (20.37) gasim
|z
(k)
|
C
0
m!
|z
(k1)
|
m
C
0
m!
(
C
0
m!
|z
(k2)
|
m
)
m
=
= (
C
0
m!
)
1+m
|z
(k2)
|
m
2
. . . (
C
0
m!
)
1+m+...+m
k1
|z
(0)
|
m
k
<
< (
C
0
m!
)
m
k
m1
|z
(0)
|
m
k
_
(
C
0
m!
)
1
m1
r
_
m
k
0, k .
Din inegalitatea (20.37) deducem totodata faptul ca ordinul de convergent a
al sirului (z
(k)
)
kN
este cel put in m (Anexa F).
In cele ce urmeaz a vom presupune c a r ad acinile polinomului P sunt simple.
Intotdeauna putem elimina r ad acinile multiple consider and n locul lui P,

polinomul
P
cmmdc(P,P
)
, ale c arei r ad acini coincid cu cele ale lui P si sunt simple.
In acest caz exist a o vecin atate a lui astfel nc at pentru orice z, cuprins n
acea vecin atate, are componentele distincte doua c ate dou a.
Vom utiliza notat iile
z =
_
_
_
z
1
.
.
.
z
n
_
_
_
si Q
i
(z) =
n
j=1
j,=i
(z
i
z
j
).
Astfel z va reprezenta un num ar complex n timp ce z reprezint a un vector avand
ca si componente numere complexe.
Dac a z
1
, . . . , z
n
sunt numere complexe, notam
u(z) =
n
j=1
(z z
j
)
u
i
(z) =
u(z)
z z
i
=
n
j=1
j,=i
(z z
j
)
Metoda Durand-Kerner. Scriem egalitatea P(z) = (z
1
) . . . (z
n
)
sub forma
z
i
=
P(z)
n
j=1
j,=i
(z
j
)
sau
i
= z
P(z)
n
j=1
j,=i
(z
j
)
. (20.38)
Dac a z
(k)
=
_
_
_
z
(k)
1
.
.
.
z
(k)
n
_
_
_
este o aproximat ie a lui atunci, nlocuind n membrul
drept din (20.38) componentele lui cu componentele corespunz atoare ale lui
z
(k)
, formula (20.38) sugereaza formulele de recurent a
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
n
j=1
j,=i
(z
(k)
i
z
(k)
j
)
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
, i 1, 2, . . . , n, k N.
In acest caz, expresia funct iei T

i
(z) este
T
i
(z) = z
i
P(z
i
)
Q
i
(z)
.
Evident T
i
() =
i
. Calcul am derivatele part iale ale funct iei T
i
(z).
T
i
(z)
z
i
= 1
P
t
(z
i
)
Q
i
(z)
+
P(z
i
)
Q
2
i
(z)
Q
i
(z)
z
i
.
Deoarece P
t
(
i
) =
n
j=1
j,=i
(
i
j
) = Q
i
(), rezult a
T
i
()
z
i
= 0.
Pentru i ,= j
T
i
(z)
z
j
=
P(z
i
)
Q
2
i
(z)
Q
i
(z)
z
j
,
deci
T
i
()
z
j
= 0.
In consecint a T
t
() = 0, deci ordinul de convergent a al sirului (z
(k)
)
kN
este
2.
Dac a
j
din membrul drept al lui (20.38) se nlocuieste cu z
(k)
j

P(z
(k)
j
)
Q
j
(z
(k)
)
atunci
se obt ine metoda Durand-Kerner mbun atat it a, av and ordinul de convergent a 3,
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
n
j=1
j,=i
_
z
(k)
i
z
(k)
j
+
P(z
(k)
j
)
Q
j
(z
(k)
)
_, i 1, 2, . . . , n, k N.
Metoda Ehrlich. Fie z
1
, . . . , z
n
numere compleze distincte dou a cate dou a.
Pentru calcului r adacinii
i
utiliz am metoda tangentei n cazul ecuat iei
P(z)
u
i
(z)
= 0.
In prealabil calculam
_
P(z)
u
i
(z)
_
t
=
P
t
(z)
u
i
(z)

P(z)
u
i
(z)
u
t
i
(z)
u
i
(z)
=
P
t
(z)
u
i
(z)

P(z)
u
i
(z)
n
j=1
j,=i
1
z z
j
.
Pentru z = z
i
, presupun and P
t
(z
i
) = u
i
(z
i
) adev arat a, daca z
i
=
i
, i vom
avea
_
P(z)
u
i
(z)
_
t
[
z=z
i
1
P(z
i
)
u
i
(z
i
)
n
j=1
j,=i
1
z
i
z
j
= 1
P(z
i
)
Q
i
(z)
n
j=1
j,=i
1
z
i
z
j
.
Metoda tangentei conduce la formulele de recurent a
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
1
P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
n
j=1
j,=i
1
z
(k)
i
z
(k)
j
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
) P(z
(k)
i
)
n
j=1
j,=i
1
z
(k)
i
z
(k)
j
,
i 1, . . . , n, k N. Binent eles z
(k)
=
_
_
_
z
(k)
1
.
.
.
z
(k)
n
_
_
_
.
Ordinul de convergent a al metodei Ehrlich este 2.
Metoda Nourein. Din nou e z
1
, . . . , z
n
numere compleze distincte dou a
c ate dou a. P(z) u(z) este un polinom de grad n1, deci coincide cu polinomul
de interpolare L(P
n1
; z
1
, . . . , z
n
; P u)(z) = L(P
n1
; z
1
, . . . , z
n
; P)(z)
P(z) u(z) = L(P
n1
; z
1
, . . . , z
n
; P)(z) =
n
j=1
P(z
j
)
u(z)
(z z
j
)u
t
(z
j
)
.
Pentru z =
i
obt inem
1 =
P(z
i
)
(
i
z
i
)u
t
(z
i
)
+
n
j=1
j,=i
P(z
j
)
(
i
z
j
)u
t
(z
j
)
si explicit and
i
z
i
g asim
i
= z
i
P(z
i
)
u
i
(z
i
)
1 +
n
j=1
j,=i
P(z
j
)
(
i
z
j
)u
(z
j
)
. (20.39)
Relu and rat ionamentul f acut la metoda Durand-Kerner obt inem formulele de
recurent a
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
1 +
n
j=1
j,=i
P(z
j
)
(z
(k)
i
z
(k)
j
)Q
j
(z
(k)
)
, i 1, . . . , n, k N.
Ordinul de convergent a al metodei Nourein este 3.
Dac a
i
din membrul drept al lui (20.39) se nlocuieste cu z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
atunci
se obt ine metoda Nourein mbunat at it a, avand ordinul de convergent a 4,
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
1 +
n
j=1
j,=i
P(z
(k)
j
)
(z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
z
(k)
j
)Q
j
(z
(k)
)
, i 1, . . . , n, k N.
Metoda Wang-Zheng. Formulele de recurent a ale acestei metode sunt
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

1
P
(z
(k)
i
)
P(z
(k)
i
)
(z
(k)
i
)
2P
(z
(k)
i
)
P(z
(k)
i
)
2P
(z
(k)
i
)
_
_
n
j=1
j,=i
1
z
(k)
i
z
(k)
j
_
2
+
n
j=1
j,=i
1
(z
(k)
i
z
(k)
j
)
2
_,
i 1, . . . , n, k N.
Ordinul de convergent a al metodei Wang-Zheng este 4.
Determinarea aproximat iilor initiale
Asa cum s-a v azut, convergent a metodei de rezolvare a unei ecuat ii polinomi-
ale depinde de alegerea adecvat a a aproximat iilor init iale ale r ad acinilor.
In acest sens sunt utile urmatoarele rezultate privind localizarea rad acinilor
unui polinom.
Teorema 20.6.2 Radacinile polinomului P(z) = a
0
z
n
+ a
1
z
n1
+ . . . + a
n1
z +
a
n
C[X] se aa n discul B(0, R) cu R = 1 +
b
[a
0
[
, unde b = max[a
1
[, . . . , [a
n
[.
Demonstrat ie. Pentru [z[ > 1 au loc major arile
[a
1
z
n1
+ . . . + a
n1
z + a
n
[ b(1 +[z[ + . . . +[z[
n1
) b
[z[
n1
[z[ 1
.
si inegalit at ile
[P(z)[ [a
0
[[z[
n
[a
1
z
n1
+ . . . + a
n1
z + a
n
[ [z[
n
_
[a
0
[
b
[z[ 1
_
.
Dac a
[a
0
[
b
[z[ 1
> 0 [z[ > 1 +
b
[a
0
[
= R,
atunci [P(z)[ > 0, adic a polinomul P nu are r ad acini n afara discului B(0, R),
de unde concluzia teoremei.
Teorema 20.6.3 Fie Q C un patrat cu centrul n a si semidiagonala r si
polinomul P(z) = b
0
(z a)
n
+b
1
(z a)
n1
+. . . +b
n1
(z a) +b
n
C[X]. Daca
[P(a)[ > [b
0
[r
n
+[b
1
[r
n1
+ . . . +[b
n1
[r
atunci polinomul P nu are nici o radacina n patratul Q.
Demonstrat ie. Dac a z Q atunci [z a[ r. Deoarece
[P(z) P(a)[ = [b
0
(z a)
n
+ b
1
(z a)
n1
+ . . . + b
n1
(z a)[
[b
0
[r
n
+[b
1
[r
n1
+ . . . +[b
n1
[r
din inegalitatea
[P(z)[ = [P(a) (P(a) P(z))[ [P(a)[ [P(z) P(a)[
[P(a)[ ([b
0
[r
n
+[b
1
[r
n1
+ . . . +[b
n1
[r) > 0,
deducem ca polinomul P nu are rad acini n patratul Q.
P 20.1 Fie P(x) = x
n
+ a
1
x
n1
+ . . . + a
n1
x + a
n
un polinom cu radacinile
x
1
, . . . , x
n
.
1. Sa se calculeze polinomul Q(y) cu radacinile y
i
= kx
i
, i 1, 2, . . . , n.
2. Sa se arate ca daca k = (1+
b
[a
0
[
)
1
, b = max[a
1
[, . . . , [a
n
[ atunci radacinile
polinomului Q(y) apart in discului unitate.
P 20.2 Metoda Halley. Fie f o funct ie de cel put in doua ori derivabila ntr-un
interval I unde exista un singur zero, x
. Pornind de la dezvoltarea
0 = f(x
) = f(x
k
) + f
t
(x
k
)(x
x
k
) +
f
tt
(x
k
)
2
(x
x
k
)
2
+ . . .
notam prin x
k+1
numarul pentru care
0 = f(x
k
) + f
t
(x
k
)(x
k+1
x
k
) +
f
tt
(x
k
)
2
(x
k+1
x
k
)
2
.
Atunci x
k+1
= x
k
f(x
k
)
f
(x
k
)+
f
(x
k
)
2
(x
k+1
x
k
)
.

Inlocuind x
k+1
x
k
din membrul drept
cu
f(x
k
)
f
(x
k
)
- sugerat de metoda tangentei - se obt ine formula de recurent a pentru
metada Halley
x
k+1
= x
k
f(x
k
)
f
t
(x
k
)
_
1
f(x
k
)f
tt
(x
k
)
2f
t
(x
k
)
2
_
1
.
Sa se demonstreze ca daca aproximat ia init iala este aleasa ntr-o vecinatate
convenabila a lui x
, atunci sirul (x
k
)
kN
converge catre x
.
R. Pentru (x) = x
f(x)
f
(x)
A(x), A(x) =
_
1
f(x)f
(x)
2f
(x)
2
_
1
se veric a propriet at ile
(x
) = x
si
t
(x
) = 0.
P 20.3 Trei puncte din plan P
i
(x
i
, y
i
), i = 1, 2, 3, astfel ncat x
1
< x
2
< x
3
, se
aa pe gracul unei funct ii de forma y = a ln (bx + c).
Ce condit ii satisfac numerele y
1
, y
2
, y
3
?
Cunoscand coordonatele punctelor P
i
sa se determine parametrii funct iei a, b, c.
Sa se studieze existent a si unicitatea solut iei.
Partea IV
REZOLVAREA ECUATIILOR
PRIN METODE DE
OPTIMIZARE
395
Capitolul 21
Elemente din teoria optimizarii
Fie X un spat iu normat, domeniul D X si F : D R o funct ionala
diferent iabil a Frechet, m arginit a inferior. Problema de optimizare (PO) const a
n determinarea
1. f
= inf
xD
f(x);
2. x
D (dac a exist a) astfel nc at f(x
) = inf
xD
f(x).
Dac a a R, atunci notam prin M
a
mult imea M
a
= x D : f(x) a.
In cazul X = R
n
exist a mai multe metode eciente de rezolvare a problemei
de mai sus.
In continuare vom presupune ca D este un domeniu convex.

Drept aplicat ii, exist a posibilitatea rezolv arii unei ecuat ii liniare sau neliniare
prin intermediul unei probleme de optimizare adecvatate.
21.1 Funct ionale diferent iabile
In cazul funct ionalelor, diferent iabilitatea Frechet coincide cu G-derivabilitatea.
Intr-adev ar, pentru x, x+h D funct ionala f este G- derivabil a n x dac a exist a
operatorul liniar f(x) (X, X)
astfel nc at
lim
t0
f(x + th) f(x)
t
= f(x)(h).
Pentru h X, not am h
0
=
h
|h|
si t = |h| si g asim
lim
h0
f(x + h) f(x) f(x)(h)
|h|
= lim
t0
_
f(x + th
0
) f(x)
t
f(x)(h
0
)
_
= 0.
397
398 CAPITOLUL 21. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZ
ARII
Pentru x, x + h D xat i introducem funct ia : [0, 1] R denit a prin
(t) = f(x + th). Au loc propriet at ile:
Teorema 21.1.1 1. Daca funct ionala f : D R este diferent iabila Frechet
atunci
t
(t) = f
t
(x + th)(h); (21.1)
f(x + h) f(x) =
_
1
0
f
t
(x + th)(h)dt; (21.2)
2. Daca funct ionala f : D R este de doua ori diferent iabila Frechet atunci
tt
(t) = f
tt
(x + th)(h)(h); (21.3)
f(x + h) = f(x) + f
t
(x)(h) +
_
1
0
(1 t)f
tt
(x + th)(h)(h)dt. (21.4)
Demonstrat ie. Au loc egalit at ile
(t) = lim
s0
(t + s) (t)
s
= lim
s0
f(x + (t + s)h) f(x + th)
s
=
= f(x + th)(h) = f
t
(x + th)(h),
deoarece diferent iabilitatea Frechet implic a G-derivabilitatea.
Cealalt a relat ie reprezinta transcrierea egalitat ii
(1) (0) =
_
1
0
t
(t)dt.
Pct. 2 al teoremei se arat a asem anator. (21.4) reprezinta transcrierea egalit at ii
(1) = (0) +
t
(0) +
_
1
0
(1 t)
tt
(t)dt.
Exemplul 21.1.1 Fie X un spat iu prehilbertian real cu produsul scalar notat
prin < , > . Daca A (X, X)
, b X atunci funct ionala

f(x) =
1
2
< A(x), x > < b, x >, f : X X,
este diferent iabila Frechet si f
t
(x) = A(x) b.
21.2. FUNCT IONALE CONVEXE 399
Teorema 21.1.2 Daca funct ionala f : D R este diferent iabila Frechet cu
derivata lipschitziana, adica exista L > 0 astfel ncat
|f
t
(x) f
t
(y)| L|x y|, x, y D,
atunci pentru orice x, x + h D are loc inegalitatea
f(x + h) f(x) + f
t
(x)(h) +
L
2
|h|
2
Demonstrat ie. Utiliz and (21.2) au loc relat iile
f(x + h) f(x) =
_
1
0
[f
t
(x + th)(h) f
t
(x)(h)]dt +
_
1
0
f
t
(x)(h)dt
f
t
(x)(h)+
_
1
0
[f
t
(x + th) f
t
(x)](h)dt
f
t
(x)(h)+
_
1
0
[[f
t
(x+th)f
t
(x)] (h)[dt
f
t
(x)(h) +
_
1
0
|f
t
(x + th) f
t
(x)| |h| dt f
t
(x)(h) +
L
2
|h|.
21.2 Funct ionale convexe
Fie D un domeniu convex a unui spat iu normat X.
Funct ionala F : D R este convex a este
conveza daca
f(ax + (1 a)y) af(x) + (1 a)f(y), x, y D; a (0, 1).
strict convez a daca
f(ax +(1 a)y) < af(x) +(1 a)f(y), x, y D, x ,= y; a (0, 1).
tare convez a daca exista m > 0 astfel nc at
ma(1 a)|x y|
2
+ f(ax + (1 a)y) af(x) + (1 a)f(y),
x, y D; a (0, 1).
In cazul unei funct ionale diferent iabila Frechet tare convexitatea se poate
caracteriza prin
ARII
Teorema 21.2.1 Fie f : D X R o funct ionala diferent iabila Frechet.
Urmatoarele armat ii sunt echivalente
(i) f este tare convexa;
(ii) Pentru orice x, x
0
D are loc inegalitatea
f(x) f(x
0
) f
t
(x
0
)(x x
0
) + m|x x
0
|
2
; (21.5)
(iii) Pentru orice x, x
0
[f
t
(x) f
t
(x
0
)](x x
0
) 2m|x x
0
|
2
; (21.6)
Daca f este de doua ori diferent iabil Frechet atunci armat iile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f
tt
(x)(h)(h) 2m|h|
2
. (21.7)
Demonstrat ie.
(i)(ii) Din inegalitatea
f(tx + (1 t)x
0
) + mt(1 t)|x x
0
|
2
tf(x) + (1 t)f(x
0
)
sc azand f(x
0
) si mp at ind la t (t, 1] se obt ine
f(tx + (1 t)x
0
) f(x
0
)
t
+ m(1 t)|x x
0
|
2
f(x) f(x
0
).
Pentru t 0 rezulta
f
t
(x
0
)(x x
0
) + m|x x
0
|
2
f(x) f(x
0
).
(ii)(i) Au loc inegalit at ile
f(x) f(tx+(1 t)y) (1 t)f
t
(tx+(1 t)y)(xy) +m(1 t)
2
|xy|
2
f(y) f(tx + (1 t)y) (1 t)f
t
(tx + (1 t)y)(y x) + mt
2
|x y|
2
Inmult ind prima inegalitate cu t, pe a doua cu 1 t si adun and gasim

tf(x) + (1 t)f(y) f(tx + (1 t)y) mt(1 t)|x y|
2
.
21.2. FUNCT IONALE CONVEXE 401
(ii)(iii) Adun and inegalit at ile
f(x) f(x
0
) f
t
(x
0
)(x x
0
) + m|x x
0
|
2
f(x
0
) f(x) f
t
(x)(x
0
x) + m|x x
0
|
2
rezult a
0 [f
t
(x) f
t
(x
0
)](x
0
x) + 2m|x x
0
|
2
sau
[f
t
(x) f
t
(x
0
)](x x
0
) 2m|x x
0
|
2
.
(iii)(ii) Folosind (21.1) deducem succesiv
f(x) f(x
0
) =
_
1
0
f
t
(x
0
+ t(x x
0
))(x x
0
)dt =
=
_
1
0
[f
t
(x
0
+ t(x x
0
)) f
t
(x
0
)](x x
0
)dt +
_
1
0
f
t
(x
0
)(x x
0
)dt
2m|x x
0
|
2
_
1
0
tdt + f
t
(x
0
)(x x
0
) = m|x x
0
|
2
+ f
t
(x
0
)(x x
0
).
(iii)(iv)

Imp art ind cu t
2
inegalitatea
[f
t
(x + th) f
t
(x)](th) 2mt
2
|h|
2
obt inem
f
t
(x + th) f
t
(x)
t
(h) 2m|h|
2
.
Pentru t 0 rezulta
f
tt
(x + th)(h)(h) 2m|h|
2
.
(iv)(iii) Utiliz and (21.4) avem
f(x) = f(x
0
)+f
t
(x
0
)(xx
0
)+
_
1
0
(1t)f
tt
(x
0
+t(xx
0
))(xx
0
)(xx
0
)dt
f(x
0
) + f
t
(x
0
)(x x
0
) + m|x x
0
|
2
.
Pentru funct ionale convexe formularea teoremei anterioare este
ARII
Teorema 21.2.2 Fie f : D X R o funct ionala diferent iabila Frechet.
Urmatoarele armat ii sunt echivalente
(i) f este convexa;
(ii) Pentru orice x, x
0
f(x) f(x
0
) f
t
(x
0
)(x x
0
); (21.8)
(iii) Pentru orice x, x
0
[f
t
(x) f
t
(x
0
)](x x
0
) 0; (21.9)
Daca f este de doua ori diferent iabil Frechet atunci armat iile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f
tt
(x)(h)(h) 0. (21.10)
21.3 Proprietat i ale problemei de optimizare
M arginirea inferioara a funct ionalei problemei de optimizare (PO) este garan-
tat a de
Teorema 21.3.1 Daca
1. funct ioanla f : D R este diferent iabila Frechet cu derivata lipschtziana,
L > 0, astfel ncat |f
t
(x) f
t
(y)| L|x y|, x, y D;
2. exista a R astfel ncat mult imea M
a
este marginita;
atunci f este marginita inferior.
Demonstrat ie. M arginirea mult imii M
a
nseamn a existent a unui numar r > 0
cu proprietatea ca |x|
r
2
, pentru orice x M
a
.
Fie x, x
0
M
a
si h = xx
0
. Atunci |h| |x|+|x
0
| r. Proced and analog
calculului din demonstrat ia Teoremei 21.1.2, avem
[f(x) f(x
0
)[ = [f(x
0
+ h) f(x
0
)[ =
21.3. PROPRIET
AT I ALE PROBLEMEI DE OPTIMIZARE 403

= [
_
1
0
[f
t
(x
0
+ th) f
t
(x
0
)]hdt +
_
1
0
f
t
(x
0
)(h)dt[
L|h|
2
2
+|f
t
(x
0
)| |h|
Lr
2
2
+|f
t
(x
0
)|r,
sau
f(x) f(x
0
)
Lr
2
2
|f
t
(x
0
)|r.
O caracterizare a solut iei (PO) este furnizata de urmatoarea teorem a
Teorema 21.3.2 O condit ie necesara ca x
sa e solut ie pentru (PO) este

f
t
(x
)(x x
) 0. (21.11)
Daca funct ionala f este convexa atunci condit ia este si sucienta.
Demonstrat ie. Pentru x D si t > 0 sucient de mic x
+ t(x x
) D si n
consecint a
f(x
+ t(x x
)) f(x
),
sau
f(x
+ t(x x
)) f(x
)
t
0.
Pentru t 0 rezulta f
t
(x
)(x x
) 0.
Reciproc, daca f este o funct ionala convex a atunci, din (21.8) avem
f(x) f(x
) f
t
(x
)(x x
) 0.
Referitor la unicitatea solut iei, pentru funct ionale strict convexe (PO) a cel
mult o solut ie.
In cazul funct ionalelor tare convexe are loc urmatorul rezultat privind evalu-
area erorii
este punctul de minim al funct ionalei tare convexe f

atunci are loc inegalitatea
|x x
|
2
2
m
[f(x) f(x
)]. (21.12)
Demonstrat ie. Proprietatea de minim a lui x
implic a f(x
) f(
1
2
x+
1
2
x
), x
D, iar din tare convexitate deducem
f(x
) f(
1
2
x +
1
2
x
)
1
2
f(x) +
1
2
f(x
)
1
4
m|x x
|
2
,
de unde se obt ine (21.12).
ARII
21.4 Metode de descrestere
Rezolvarea PO printr-o metoda de descrestere consta n construirea sirului
x
n+1
= x
n
+
n
h
n
(21.13)
unde (x
n
)
nN
reprezint a aproximat ii ale solut iei PO, h
n
X este direct ia de
descrestere si
n
R este un coecient.
Un criteriu de alegere a direct iei de descrestere este
Teorema 21.4.1 Fie f : X R o funct ie diferent iabila Frechet. Daca f
t
(x)(h) <
0 atunci exista
0
> 0 astfel ncat
f(x + h) < f(x) (0,
0
).
Demonstrat ie. Limita
lim
0
f(x + h) f(x)
= f
t
(x)(h)
implic a
0 < < f
t
(x)(h)
0
> 0 astfel nc at
f(x + h) f(x)
f
t
(x)(h) < (0,
0
),
de unde
f(x + h) f(x) < (f
t
(x)(h) + ) < 0.
Denit ie 21.4.1 Un element h X, |h| = 1 este o direct ie de cea mai mare
descrestere a funct ionalei f n x daca
f
t
(x)(h) = inf
|y|=1
f
t
(x)(y) (21.14)
Teorema 21.4.2 Daca h este o direct ie de cea mai mare descrestere a funct ionalei
f n x atunci f
t
(x)(h) = |f
t
(x)|.
Demonstrat ie. Utiliz and denit ia normei unui operator liniar, g asim
f
t
(x)(h) = inf
|y|=1
f
t
(x)(y) = sup
|y|=1
f
t
(x)(y) = | f
t
(x)| = |f
t
(x)|.
21.5. METODA GRADIENTULUI 405
Observat ie 21.4.1 Fie X = R
n
si f : R
n
R o funct ie diferent iabila. Daca
notam f(x) =
_
f(x)
x
i
_
1in
- gradientul funct iei f n x - atunci
f
t
(x)(h) =< f(x), h >=
n
i=1
f(x)
x
i
h
i
h = (h
i
)
1in
R
n
.
In acest caz h =
f(x)
|f(x)|
este o direct ie de cea mai mare descrestere a lui f n
x.
Metoda de descrestere cu alegerea la ecare pas a antigradientul ca direct ie
de descretere poarta numele de metoda gradientului.
21.5 Metoda gradientului
Fie X un spat iu normat real. Pentru minimizarea funct ionalei diferent iabile
Frechet f : X R se considera sirul denit prin formula de recurent a
x
n+1
= x
n
+
n
h
n
,
cu
h
n
= f
t
(x
n
)
si
n
solut ia problemei de optimizare unidimensional a
f(x
n+1
) = f(x
n
+
n
h
n
) = min
>0
f(x
n
+ h
n
).
Rezultatele urmatoare prezint a propriet at i de convergent a legate de sirul (x
n
)
nN
.
Teorema 21.5.1 Daca
1. derivata Frechet f
t
(x) este lipschitziana, adica
L > 0 astfel ncat |f
t
(x) f
t
(y)| L|x y|, x, y X;
2. mult imea M
f(x
0
)
este marginita
atunci lim
n
f
t
(x
n
) = 0.
ARII
Demonstrat ie. Teoreme 21.3.1 implica marginirea inferioara a sitului (f(x
n
))
nN
iar din determinarea parametrului de descrestere
n
rezult a ca acest sir este de-
scresc ator.

In consecint a exist a lim
n
f(x
n
).
Fie > 0. Potrivit Teoremei 21.1.2 avem
f(x
n+1
) f(x
n
+ h
n
) f(x
n
) + f
t
(x
n
)(h
n
) +
L
2
2
.
Deoarece h
n
este o direct ie de cea mai mare descrestere a funct ionalei f n x
n
,
din inegalitatea anterioar a deducem
|f
t
(x
n
)| = f
t
(x
n
)(h
n
)
f(x
n
) f(x
n+1
)
+
L
2
. (21.15)
Fie > 0 si > 0 astfel ncat
L
2
<

2
. Deoarece lim
n
f(x
n
)f(x
n+1
)
= 0 exista
n
0
N astfel nc at
f(x
n
)f(x
n+1
)
<

2
pentru orice n > n
0
.
Din (21.15) rezult a |f
t
(x
n
)| < pentru orice n > n
0
, adic a lim
n
f
t
(x
n
) =
0.
Teorema 21.5.2 Daca n plus, funct ionala f este convexa atunci exista > 0
astfel ncat
f(x
n
) f
|f
t
(x
n
)|, n N,
unde f
= inf
xM
f(x
0
)
f(x).
Demonstrat ie. Din m arginirea mult imii M
f(x
0
)
rezult a c a si mult imea M
f(x
0
)
M
f(x
0
)
este marginit a, adica exist a > 0 astfel nc at
M
f(x
0
)
M
f(x
0
)
B(0, ).
Dac a y M
f(x
0
)
atunci y x
n
M
f(x
0
)
M
f(x
0
)
B(0, ) si din egalitatea
y = x
n
+ (y x
n
) deducem incluziunea
M
f(x
0
)
x
n
+ B(0, ). (21.16)
Fie h X, cu |h| . Deoarece x
n
+h x
n
+B(0, ), relat ia (21.16) implica
inf
|h|
f(x
n
+ h) inf
xM
f(x
0
)
f(x) = f
si
f
f(x
n
) inf
|h|
f(x
n
+ h) f(x
n
). (21.17)
21.5. METODA GRADIENTULUI 407
Potrivit Teoremei 21.2.2, convexitatea funct ionalei f implic a inegalitatea
f(x
n
+ h) f(x
n
) f
t
(x
n
)(h).
Utiliz and (21.17) deducem
f
f(x
n
) inf
|h|
f(x
n
+ h) f(x
n
) inf
|h|
f
t
(x
n
)(h).
Deoarece
inf
|h|
f
t
(x
n
)(h) = inf
|h|1
f
t
(x
n
)(h) = sup
|h|1
f
t
(x
n
)(h) = |f
t
(x
n
)|
inegalitatea de mai sus devine f
f(x
n
) |f
t
(x
n
)|.
Din Teoremele 21.3.3 si 21.5.2 rezult a
Teorema 21.5.3 Daca n plus, funct ionala f este tare convexa si x
este solut ia
problemei de optimizare atunci lim
n
x
n
= x
.
ARII
Capitolul 22
Rezolvarea ecuat iilor prin
optimizare
22.1 Rezolvarea unui sistem algebric liniar
Un sistem algebric de ecuat ii liniare
Ax = b (22.1)
cu A M
m,n
(R), b R
m
si m > n, este n general incompatibil.
Se numeste solut ie n sensul metodei celor mai mici p atrate, elementul x R
n
care minimizeaz a funct ia f(x) = |Ax b|
2
.
Aspecte teoretice legate de solut ia n sensul metodei celor mai mici p atrate
au fost prezentate n sect iunea 15.8
Determinarea solut iei n sensul metodei celor mai mici patrate.
Deducem o metod a numeric a pentru minimizarea funct ionalei
f : R
n
R, f(x) =
1
2
|Ax b|
2
2
=
1
2
(|Ax|
2
2
2 < Ax, b > +|b|
2
2
).
utiliz and metoda gradientului.
Deoarece f
t
(x) = A
T
(Ax b), direct ia de descrestere va
h
k
= A
T
(Ax
k
b). (22.2)
Minimul funct iei () = f(x
k
+ h
k
) =
1
2
(|Ax
k
b|
2
2
+ 2 < Ax
k
b, Ah
k
>
+
2
|Ah
k
|
2
2
) se obt ine pentru
k
:= =
|h
k
|
2
2
|Ah
k
|
2
2
.
409
410 CAPITOLUL 22. REZOLVAREA ECUAT IILOR PRIN OPTIMIZARE
Rezult a formula de recurent a
x
k+1
= x
k
|h
k
|
2
2
|Ah
k
|
2
2
h
k
, (22.3)
iar h
k
este dat de (22.2).
22.2 Rezolvarea unui sistem algebric neliniar
Fiind date funct iile diferent iabile T
i
: R
n
R, i 1, 2, . . . , m, pentru
rezolvarea sistemului algebric de ecuat ii neliniare
T(x) = 0
_
_
T
1
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
.
.
.
T
m
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
(22.4)
se minimizeaza funct ionala f : R
n
R denit a prin
f(x) =
m
i=1
T
2
i
(x) = |T(x)|
2
2
. (22.5)
Dac a f(x) = 0 atunci x este un punct de minim al funct ionalei f si solut ie a
sistemului (22.4).
Pentru minimizarea funct ionalei f utiliz am metode gradientului. Gradientul
lui f este
f
t
(x) =
_
_
_
f(x)
x
1
.
.
.
f(x)
x
n
_
_
_
= 2
_
_
_
T
1
(x)
x
1
. . .
T
m
(x)
x
1
.
.
. . . .
.
.
.
T
1
(x)
x
n
. . .
T
m
(x)
x
n
_
_
_
_
_
_
T
1
(x)
.
.
.
T
m
(x)
_
_
_
= 2(T
t
(x))
T
T(x).
Coecientul de descrestere se obt ine din minimizarea funct iei
() = f(xf
t
(x)) =
m
i=1
T
2
i
(xf
t
(x)) =
m
i=1
_
T
i
(x) (T
t
i
(x))
T
f
t
(x) + . . .
2
,
a carei prim a aproximat ie este polinomul de gradul al doilea
() =
m
i=1
_
T
i
(x) (T
t
i
(x))
T
f
t
(x)
2
=
22.3. REZOLVAREA UNEI ECUAT II LINIARE PRIN METODE DE OPTIMIZARE 411
= |T(x)|
2
2
2
m
i=1
T
i
(x)(T
t
i
(x))
T
f
t
(x) +
2
m
i=1
_
(T
t
i
(x))
T
f
t
(x)
2
.
Drept coecient de descrestere se alege punctul de minim al funct iei ().
Deoarece (T
t
i
(x))
T
f
t
(x) = 2(T
t
i
(x))
T
(T
t
(x))
T
T(x) sunt componentele vectoru-
lui
2
_
_
_
(T
t
1
(x))
T
.
.
.
(T
t
m
(x))
T
_
_
_
(T
t
(x))
T
T(x) = 2T
t
(x)(T
t
(x))
T
T(x)
expresia funct iei () devine
() = |T(x)|
2
2
4(T(x))
T
T
t
(x)(T
t
(x))
T
T(x) + 4
2
|T
t
(x)(T
t
(x))
T
T(x)|
2
2
=
= |T(x)|
2
2
4|T
t
(x))
T
T(x)|
2
2
+ 4
2
|T
t
(x)(T
t
(x))
T
T(x)|
2
2
.
Asadar
= argmin () =
|(T
t
(x))
T
T(x)|
2
2
2|T
t
(x)(T
t
(x))
T
T(x)|
2
2
.
Aproximarea unei solut ii a sistemului (22.4) se g aseste cu sirul (x
(k)
)
kN
denit
prin formula de recurent a
x
(k+1)
= x
(k)
|(T
t
(x
(k)
))
T
T(x
(k)
)|
2
2
|T
t
(x
(k)
)(T
t
(x
(k)
))
T
T(x
(k)
)|
2
2
(T
t
(x
(k)
))
T
T(x
(k)
). (22.6)
22.3 Rezolvarea unei ecuat ii liniare prin metode
de optimizare
Fie X un spat iu Hilbert real, D(A) un subspat iu liniar al lui X, un operator
liniar A (D(A), X)
#
si b X. Problema studiat a n aceast a sect iune este
rezolvarea ecuat iei
A(x) = b (22.7)
Denit ie 22.3.1 Operatorul liniar A (D(A), X)
#
este
simetric dac a < A(x), y >=< x, A(y) >, x, y D(A);
pozitiv dac a < A(x), x > 0, x D(A);
strict pozitiv dac a < A(x), x >> 0, x D(A)0;
412 CAPITOLUL 22. REZOLVAREA ECUAT IILOR PRIN OPTIMIZARE
tare pozitiv dac a m > 0 astfel nc at < A(x), x > m|x|
2
, x D(A).
Dac a operatorul A este strict pozitiv atunci ecuat ia (22.7) are cel mult o
solut ie.
Atasam ecuat iei (22.7) funct ionala J : D(A) X denit a prin
J(x) =< A(x), x) 2 < b, x > (22.8)
Au loc urm atoarele proprietat i simple ale funct ionalei J.
Partea V
ANEXE
413
Anexa A
Not iuni de teoria erorilor
In cursul rezolvarii unei probleme numerice apar erori. Potrivit sursei, se pot
distinge trei tipuri de erori:
1. Erori inerente, care provin din simplicarea modelului zic n procesul
de modelare matematica, din masur atorile init iale, din calculele anterioare
problemei, etc.
2. Erori de metoda.

In general metoda de calcul numeric construieste un sir
de aproximat ii convergent catre solut ia problemei de calcul numeric, iar din
punct de vedere practic se calculeaz a un element al sirului de aproximat ii.
3. Erori de rotunjire n datele de intrare, n calcule si n datele de iesire ca
urmare a utiliz arii unui sistem de calcul ce foloseste un mod specic de
reprezentare a numerelor.
A.1 Eroare absoluta si eroare relativa
Fie x o aproximat ie a valorii exacte a R.
Denit ia 1 x = a x este eroarea aproximat iei x;
[x[ = [a x[ este eroarea absoluta a aproximat iei x;
x =
[x[
[a[
este eroarea relativa a aproximat iei x , (a ,= 0).
Not iunile introduse se extind pentru elemente ale unui spat iu liniar normat
prin
[[x[[ = [[a x[[, x =
[[x[[
[[a[[
.
415
416 ANEXA A. NOT IUNI DE TEORIA ERORILOR
A.2 Reprezentarea numerelor n virgula mobila
Fie t, r, b N
, b > 1 si notam:
b
1
= b 1 (cea mai mare cifra n baza b);
q = b
1
. . . b
1
. .
r cifre
(cel mai mare num ar n baza b av and r cifre).
In cele ce urmeaz a toate numerele naturale sunt scrise n baza b.

Orice num ar a R
+
se scrie succesiv
a = a
e
b
e
+ a
e1
b
e1
+ . . . + a
1
b + a
0
+
a
1
b
+
a
2
b
2
+ . . . = (A.1)
=
_

k=0
a
ek
b
k
_
b
e
=
_
t
k=0
a
ek
b
k
_
b
e
+
_

k=t+1
a
ek
b
tk
_
b
et
.
Not and

f =
t
k=0
a
ek
b
k
si g =
k=t+1
a
ek
b
tk
relat ia (A.1) devine
a =

f b
e
+ g b
et
(A.2)
Exemplul A.2.1 Fie t = 4, s = 2, b = 10 si a = 1492.631435.
Atunci a = 1.492631435 10
3
= 1.4926 10
3
+ 0.31435 10
1
.
Consider am mult imea
V
t,r,b
= x R : x = s f b
e
0
unde:
f este un num ar avand t cifre dup a punctul zecimal si cu partea ntreag a
format a dintr-o singura cifr a nenula. f = f
0
.f
1
. . . f
t
b
, f
0
,= 0. f se
numeste mantis a si n acelasi timp vom spune c a f este o form a normalizat a.
e este un numar ntreg de cel mult r cifre.
s corespunde semnului, s = 1 sau s = 1.
Astfel reprezentarea unui num ar real a n virgul a mobil a este caracterizata de
tripletul (s, e, f). Reprezentarea lui 0 = 0b
q
este (1, q, 0).
Cel mai mic si cel mai mare num ar pozitiv ale mult imii V
t,r,b
, sunt
m = 1.0 b
q
si respectiv M = b
1
.b
1
. . . b
1
. .
t cifre
b
q
.
A.3. ARITMETICA NUMERELOR

IN VIRGUL
A MOBIL
A 417
Astfel V
t,r,b
este o submult ime de numere rat ionale a mult imii
[M, m] 0 [m, M].
Reprezentarea unui numar real a R
n virgul a mobil a se obt ine aproxim and

a printr-un element al mult imii V
t,r,b
.
Pornind de la reprezentarea (A.2) pentru [a[ =

f b
e
+ g b
et
, cu

f form a
normalizat a si e av and cel mult r cifre, exista mai multe procedee de construire
a unei aproximat ii a lui a prin elementele mult imii V
t,s,b
.
1. Aproximarea prin trunchiere: x =

f b
e
.
2. Aproximarea prin rotunjire: x =
_

f dac a g <
1
2
b
et
f + b
et
dac a g
1
2
b
et
Aproximat ia lui a n V
t,r,b
va (a) = sgn(a)x.
A.3 Aritmetica numerelor reale reprezentate n
virgula mobila
Denim operat iile aritmetice n V
t,s,b
:
Adunarea / Scaderea. Pentru a aduna/sc adea numerele (a
1
), (a
2
) se efectueaz a
urm atoarele operat ii:
1. Se aduc numerele (a
1
) si (a
2
) la exponentul cel mai mare, pastr an-du-se
num arul de zecimale (t) ale mantiselor;
2. Se adun a/scad mantisele;
3. Se renormeaz a rezultatul: dac a mantisa este diferit a de 0 atunci se modic a
exponentul astfel ncat mantisa sa e o form a normalizat a; daca mantisa
este 0, atunci exponentului i se atribuie valoarea q.
Rezultatul astfel obt inut l not am (a
1
) (a
2
).
Exemplul A.3.1 Fie t = 4, r = 2, b = 10 si a
1
= 99.01325, a
2
= 0.98724. Sa
se calculeze (a
1
) (a
2
).
Atunci (a
1
) = 9.9013 10
1
, (a
2
) = 9.8724 10
1
si
9.9013 10
1
+ 0.0987 10
1
= 10.0000 10
1
1.0000 10
2
= (a
1
) (a
2
).
Observat ie A.3.1

In general adunarea nu este asociativa, dupa cum rezulta din
exemplul (t=4, r=2, b=10).
Exemplul A.3.2 Fie a
1
= 0.0123, a
2
= 5678, a
3
= 5678.
T in and seama de egalit at ile:
(a
1
) = 1.2300 10
2
, (a
2
) = 5.6780 10
3
, (a
3
) = 5.6780 10
3
obt inem
((a
1
) (a
2
)) (a
3
) = (0.0000 10
3
+ 5.6780 10
3
) (a
3
) =
= 5.6780 10
3
5.6780 10
3
= 0.0000 10
3
0.0000 10
99
si
(a
1
) ((a
2
) (a
3
)) = (a
1
) (5.6780 10
3
5.6780 10
3
) =
= 1.2300 10
2
+ 0.0000 10
99
= 1.2300 10
2
+ 0.0000 10
2
= 1.2300 10
2
.
Inmult irea/mpart irea. Produsul/c atul dintre (a

1
), (a
2
) se obt ine efectu and
operat iile:
1. Se nmult esc/mpart mantisele si se adun a/scad exponent ii;
2. Se renormeaz a rezultatul n sensul precizat la adunare/scadere.
Rezultatul se noteaza cu (a
1
) (a
2
).
Exemplul A.3.3 Fie t = 4, s = r, b = 10 si a
1
= 40.1345, a
2
= 0.06346. Sa
se calculeze (a
1
) (a
2
).
Atunci (a
1
) = 4.0134 10
1
si (a
2
) = 6.3460 10
2
. Rezult a:
4.0134 10
1
6.3460 10
2
= 25.4690364 10
1
2.5469 10
0
= (a
1
) (a
2
).
Observat ie A.3.2

In general, nmult irea nu este asociativa.
A.4. PROTOCOLUL IEEE 754 419
A.4 Protocolul IEEE 754
Protocolul IEEE (Institute for Electrical and Electronics Engineers) 754 x-
eaz a detaliile de implementare a reprezentarii numerelor reale n virgul a mobila.
Baza de numerotat ie este b = 2.
Fie x = s f 2
e
V
t,r,2
reprezentarea n virgul a mobil a a unui numar a.

In
memoria calculatorului se va ret ine tripletul (, , ) unde:
corespunde semnului:
0 pentru numere pozitive
1 pentru numere negative
corespunde mantisei f. Cifra unitat ilor ind diferit a de 0 este neap arat
1. Aceasta cifra nu este nregistrat a. Daca f = f
0
.f
1
. . . f
t
b
atunci este
sirul de cifre binare = (f
1
, . . . , f
t
).
Presupunem c a e e
min
, . . . , e
max
, e
min
, e
max
Z, cu cel mult r cifre
binare. La exponentul e se aduna o constanta E astfel nc at pentru orice e
e
min
, . . . , e
max
, e Z, suma e +E s a e un num ar natural av and cel mult
r cifre binare.

In felul acesta semnul exponentului nu mai trebuie precizat
explicit. este sirul cifrelor binare ale sumei e + E, = (
r1
, . . . ,
1
,
0
).
Protocolul IEEE 754 permite si reprezentarea unor numere pentru care n
relat ia (A.2) corespunzatoare, are loc inegalitatea e < e
min
.
In acest caz = 0
1
iar
f este o forma nenormalizata, f = 0.f
1
. . . f
t
2
. Cel mai mic num ar reprezentabil
va 2
Et
, c aruia i corespunde = (0, 0, . . . , 0, 1)
. .
t elemente
.
Ultima cifra a mantisei se obt ine prin rotunjire.
Num arului 0 i corespund = 0 si = 0.
Dac a = (1, 1, . . . , 1, 1)
. .
r elemente
si = 0 atunci reprezentarea corespunde pentru s.
Dac a = (1, 1, . . . , 1, 1)
. .
r elemente
si ,= 0 atunci semnicat ia reprezent arii este NaN
(Not a Number).
Parametri utilizat i pentru reprezentarea n simpla si dubla precizie.
1
Prin 0 s-a notat sirul cu toate elementele egale cu 0.
Reprezentarea pe
4 octet i (simpl a precizie) 8 octet i (dubl a precizie)
e
min
-126 -1022
e
max
127 1023
E 127 1023
r 8 11
t 23 52
Exemplu. Fie a = 0.1. Reprezentarea n baza 2 a lui a este
a = 0.000(1100)
2
= 1.(1001)
2
2
4
.
1. Reprezentarea n simpl a precizie. e + E = 123 = 1111011
2
. Se obt ine
reprezentarea
3 2 1
10987654 32109876 54321098 76543210

00111101 11001100 11001100 11001101
Octet ii reprezent arii cont in valorile: 61,204,204,205.
2. Reprezentarea n dubla precizie. e + E = 1019 = 1111111011
2
. Se obt ine
reprezentarea
6 5 4
32109876 54321098 76543210 89765432

00111111 10111001 10011001 10011001
3 2 1
10987654 32109876 54321098 76543210
10011001 10011001 10011001 10011010
Octet ii reprezent arii cont in valorile: 63,185,153,153,153,153,153,154.
Mediul de programare Java utilizeaza standardul IEEE 754 pentru reprezentarea
numerelor reale tipurile predenite oat, double n virgul a mobil a.
A.5 Controlul erorii
Exemplic am aparit ia si controlul erorii de metoda n problema calculului
num arului

e astfel nc at eroarea absolut a sa e cel mult = 10
3
.
A.5. CONTROLUL ERORII 421
Din egalitatea
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . +
x
n
n!
+
e
x
x
n+1
(n + 1)!
(0 < < 1)
pentru x =
1
2
obt inem
e = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+ . . . +
1
n!

1
2
n
+
e
2
(n + 1)!

1
2
n+1
.
Potrivit relat iei de mai sus, aproximat ia lui

e va
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+ . . . +
1
n!

1
2
n
termenul
e
2
(n+1)!

1
2
n+1
exprim a eroarea metodei de calcul. Pentru a putea efectua
calculele trebuie sa determinam parametrul n, pe care l alegem drept cel mai
mic num ar natural pentru care
e
2
(n + 1)!

1
2
n+1
.
Deoarece (0, 1), avem e
2
e
1
2
e 3 si n consecint a inegalit at ile:
e
2
(n + 1)!

1
2
n+1

3
2
n+1
(n + 1)!
10
3
au loc pentru n 4. Pentru n = 4 gasim
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+
1
3!

1
2
3
+
1
4!

1
2
4
=
1265
768
.
In general, suntem interesat i n scrierea rezultatului sub form a de fract ie zec-

imal a.

In cazul nostru rezultatul
1265
768
apare ca o fract ie periodic a mixta, dar din
considerente practice rezultatul se va rotunji la un numar de zecimale.

In felul
acesta apare nca o eroare de trunchiere.
Fie numerele pozitive
1
,
2
astfel nc at
1
+
2
= . Vom impune condit ia ca
eroarea metodei s a e mai mic a dec at
1
iar rotunjirea se va face la un num ar de
zecimale astfel nc at eroarea de trunchiere sa e mai mic a decat
2
.
Reamintim regulile de rotunjire ale unui num ar
a = a
p
10
p
+ a
p1
10
p1
+ . . . =
k=0
a
pk
10
pk
scris n baza 10 la m cifre:
dac a prima cifra omis a este mai mic a decat 5, atunci ultima cifra p astrat a
se lasa nemodicat a;
dac a prima cifra omis a este mai mare decat 5, atunci ultima cifr a pastrat a
se mareste cu o unitate;
dac a prima cifra omis a este 5 si dac a dup a 5 urmeaz a cifre diferite de
0, atunci ultima cifra p astrat a se mareste cu o unitate, iar dac a dup a 5
urmeaz a numai zerouri, atunci ultima cifra pastrat a se mareste sau nu cu
o unitate dup a cum este par a sau impar a.
Eroarea absoluta care se face n urma rotunjirii la m cifre este
[x[
1
2
10
pm+1
Relu am problema init ial a, luand
1
=
2
=
1
2
10
3
. Inegalitatea
3
2
n+1
(n + 1)!
<
1
2
10
3
are loc pentru orice n 5. Pentru n = 5 obt inem
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+
1
3!

1
2
3
+
1
4!

1
2
4
+
1
5!

1
2
5
.
Determin am numarul cifrelor la care efectu am rotunjirea drept cel mai mic
num ar natural m pentru care
[y[ = [x y[
1
2
10
m+1
<
1
2
10
3
.
Rezult a m = 4 si n consecint a y = 1.6487.
O conexiune ntre o aproximat ie x a unui numar, rotunjirea lui x la m zecimale
si aproximat iile prin lips a si adaus ale num arului este dat a de
Daca x este o aproximat ie a numarului subunitar a astfel ncat [x[ <
1
2

10
m
, atunci rotunjirea lui x la m zecimale coincide sau cu aproximarea prin
lipsa, sau cu aproximarea prin adaus a lui a la m zecimale.
Intr-adev ar, dac a a =
k=1
a
k
10
k
, atunci aproximarea prin lipsa si prin adaus
a lui a la m zecimale sunt:
m
=
m
k=1
a
k
10
k
si respectiv
m
=
m
+
1
10
m
.
A.5. CONTROLUL ERORII 423
Fie y rotunjirea lui x la m zecimale. Din inegalitatea [y[ = [yx[
1
2
10
m
deducem [a y[ [a x[ +[x y[ < 10
m
.
Rezult a inegalitat ile
m
10
m
a 10
m
< y < a + 10
m

m
+ 10
m
=
m
+ 2 10
m
.
Multiplic and cu 10
m
, gasim
10
m

m
1 < 10
m
y < 10
m

m
+ 2.
Deoarece 10
m

m
, 10
m
y N, urmeaza c a
10
m
y = 10
m

m
sau
10
m
y = 10
m

m
+ 1,
adic a y =
m
sau y =
m
+ 10
m
=
m
.
P A.1 Sa se elaboreze un program Java care sa se verice reprezentarea nu-
merelor reale n virgula mobila.
import java.io.*;
public class Reprez{
public static void main(String args[]){
byte b[]=new byte[10];
int x;
try{
ByteArrayOutputStream bos=new ByteArrayOutputStream();
DataOutputStream dos=new DataOutputStream(bos);
double a=0.1;
System.out.println("a="+a);
dos.writeDouble(a);
b=bos.toByteArray();
dos.close();
bos.close();
for(int i=0;i<b.length;i++){
if(b[i]<0)
x=256+b[i];
else
x=b[i];
System.out.println(x);
}
}
catch(IOException e){
System.out.println(e.getMessage());
}
}
}
P A.2 Integrala I
n
=
_
1
0
x
n
x+5
dx satisface relat ia de recurent a I
n
+5I
n1
=
1
n
, I
0
=
ln
6
5
. Sa se arate ca utilizand formula de recurent a, ntr-un program de calculator
cu I
n
reprezentat n virgula mobila, se va obt ine I
n
< 0. Problema apare datorita
erorilor de rotunjire.
Anexa B
Implementarea metodelor
iterative
Metodele numerice iterative conduc la construirea unui sir de aproximat ii
succesive (x
k
)
kN
ale unei solut ii c autate. Sunt puse n evident a urm atoarele
variante de programare:
secvent ial
paralel
sincron
asincron
Programarea metodei iterative necesita o regul a de opirire.
Este utilizata frecvent urm atoarea regula de oprire:
Daca distant a ntre doua aproximat ii succesive x
k
= X si x
k+1
= Y este mai
mica decat un numar pozitiv EPS, sau daca numarul de iterat ii executate NI este
egal cu numarul maxim admis de iterat ii NMI atunci programul se opreste; iar
n caz contrar se trece la o noua iterat ie.
In cazul opririi calculelor, se pozit ioneaza un indicator de raspuns IND pe 0,

daca distant a dintre aproximat iile succesive X si Y este mai mica decat EPS, iar
n caz contrar pe 1.
Regula de oprire are schema logica:
Schema logic a a unui algoritm relativ la o metoda iterativ a este:
425
426 ANEXA B. IMPLEMENTAREA METODELOR ITERATIVE
?
H
H
H
H
H
H
H
H
H
H
[[X Y [[ EPS
DA NU
?
?
IND = 0
H
H
H
H
H
H
H
H
NI = NMI
IND = 1
?
DA -
NU
spre o
nou a
iterat ie
?
STOP
START
?
Preg atirea primei
iterat ii X
?
NI = 0
?
NI = NI + 1
?
Calculul iterat iei
urm atoare Y
?
H
H
H
H
H
H
H
H
H
H
?
sf arsit
STOP
Regula de oprire
-
sf arsit
Preg atirea
iterat iei urm atoare
X Y
Anexa C
Identitat i trigonometrice
Au loc identit at ile:
1.
n
k=1
sin (a + (k 1)h) =
sin
nh
2
sin
h
2
sin (a +
n1
2
h).
2.
n
k=1
cos (a + (k 1)h) =
sin
nh
2
sin
h
2
cos (a +
n1
2
h).
3.
1
2
+
n
k=1
cos ka =
sin (n+
1
2
)a
2 sin
a
2
.
4. 1 + 2
n1
k=1
cos ka + cos na = cot
a
2
sin na.
5. n + 2
n1
k=1
(n k) cos ka =
_
sin
na
2
sin
a
2
_
2
.
6.
n1
k=0
sin (t + k
n
) =
sin nt
2
n1
, 0 < t <

n
.
4.
cot
a
2
sin na =
sin (n +
1
2
)a
2 sin
a
2
+
sin (n
1
2
)a
2 sin
a
2
si se aplic a identitatea de la pct. 3.
5. Consider am descompunerea n factori a polinomului z
n
e
i2nt
:
z
n
e
i2nt
=
n1
k=0
(z cos
2nt + 2k
n
i sin
2nt + 2k
n
).
Pentru z := 1 rezult a
2i sin nt(cos nt+i sin nt) =
n1
k=0
_
2i sin (t +
k
n
)(cos (t +
k
n
) + i sin (t +
k
n
))
_
.
Din egalitatea modulelor rezult a identitatea ceruta.
427
428 ANEXA C. IDENTIT
AT I TRIGONOMETRICE
Anexa D
Determinarea parametrilor unor
metode numerice
Pentru a putea folosi o metod a numerica, parametrii care intervin trebuie
determinate exact.

In acest scop se pot utiliza produse program de calcul simbolic.
Aplicat iile care urmeaza se bazeaza pe Derive.
1. Numerele lui Cotes sunt
C
n,i
=
(1)
ni
ni!(n i)!
_
n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq.
Programarea n Derive este
#1: cotes(n,i):=(-1)^i/(n i!(n-i)!) int(product(if(j,=i,q-j,1),
j,0,n),q,0,n)
Tabloul numerelor lui C otes se obt ine prin simplicarea expresiei
#2: vector(vector(cotes(n,i),i,0,n),n,1,4)
Rezult a:
#3: [[
1
2
,
1
2
], [
1
6
,
2
3
,
1
6
], [
1
8
,
3
8
,
3
8
,
1
8
], [
7
90
,
16
45
,
2
15
,
16
45
,
7
90
]]
2. Calculul nodurilor si coecient ilor formulei de integrare numerica
de tip Gauss (x) = 1. Polinoamele ortogonale cu ponderea (x) = 1, n
429
430 ANEXA D. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI
intervalul [a, b] sunt polinoamele lui Legendre
P
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
#1: p(n,x):=n!/(2n)! dif((x-a)^n(x-b)^n,x,n)
Pentru formula de integrare numeric a Gauss cu n noduri, acestea sunt
r adacinile polinomului Legendre P
n
(x).
#2 #2: nod(n):=solve([p(n,x)=0],x)
Nodurile formulelor de integrare numerica pentru n 1, 2, 3, , 4 sunt
#3: vector(nod(n),n,1,4)
Comanda Simplify produce
#4: [[x =
a+b
2
], [x =
3[ab[
6
+
a+b
2
, x =
3[ab[
6

a+b
2
],
[x =
a+b
2
, x =
15[ab[
10
+
a+b
2
, x =
15[ab[
10

a+b
2
],
[x =
_
30
70
+
3
28
[a b[ +
a+b
2
, x =
a+b
2

_
30
70
+
3
28
[a b[,
x =
_
3
28

30
70
[a b[ +
a+b
2
, x =
a+b
2

_
3
28

30
70
[a b[]]
Coecient ii formulei de integrare numerica Gauss se pot obt ine n Derive
folosind formula
A
i
=
(n!)
4
(b a)
2n+1
(2n!)
2
(x
i
a)(b x
i
)[P
t
n
(x
i
)]
2
=
(n!)
4
(b a)
2n+1
(2n!)
2
(x
i
a)(b x
i
)
n
j=1
j,=i
(x
i
x
j
)
2
.
#5: C(n,i):=(n!)^4(b-a)^(2n+1)/(((2n)!)^2
(rhs(nod(n)sub i)-a)(b-rhs(nod(n) sub i))
product(
if(j=i,1,(rhs(nod(n) sub i)-rhs(nod(n) sub j))^2),
431
j,1,n))
Formam vectorul coecient ilor
#6: coef(n):=vector(C(n,i),i,1,n)
si simplic am expresia
#7: vector(coef(n),n,1,3)
#8: [[b a], [
ba
2
,
ba
2
], [
4(ba)
9
,
5(ba)
18
,
5(ba)
18
]]
Pentru n 4, x am valorile lui a = 1 si b = 1 si deoarece calculele se
efectueaz a numeric, utilizam programul
#1: a:=-1
#2: b:=1
#3: p(n,x):=n!/(2n)! dif((x-a)^n(x-b)^n,x,n)
#4: nod(n):=nsolutions(p(n,x),x)
#5: C(n,i):=(n!)^4(b-a)^(2n+1)/(((2n)!)^2
(nod(n) sub i-a)(b-nod(n) sub i)
product(
if(j=i,1,(nod(n) sub i-nod(n) sub j)^2),
j,1,n))
#6: coef(n):=vector(C(n,i),i,1,n)
Cu comanda Simplify/Approximate expresiile nod(4) si coef(4) produc
nodurile
[0.8611363115, -0.8611363115, 0.3399810435, -0.3399810435]
si respectiv coecient ii formulei de integrare numerica
[0.3478548451, 0.3437548451, 0.6521451548, 0.6521451548]
432 ANEXA D. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI
3. Calculul coecient ilor schemei de calcul Adams sunt
j
= (1)
j
r
i=j
_
i
j
_
i
j = 0, 1, . . . , r
unde
0
= p + q
i
=
1
i!
_
p
q
z(z + 1) . . . (z + i 1)dz i = 1, 2, . . . , r.
Calculul acestor coecient i se programeaz a n Derive prin
#1 (i,p,q):=if(i=0,p+q,1/i!int(product(z+j,j,0,i-1),z,-q,p))
#2 (r,j,p,q):=(-1)^j sum(comb(k,j)(k,p,q),k,j,r)
Coecient ii schemei de calcul Adams - Bashforth (p = 1, q = 0) se obt in
din
#3 vector(vector( (r,j,1,0),j,0,r),r,1,5)
#4 [[
3
2
,
1
2
], [
23
12
,
4
3
,
5
12
], [
55
24
,
59
24
,
37
24
,
3
8
], [
1901
720
,
1387
360
,
109
30
,
637
360
,
251
720
],
[
4277
1440
,
2641
480
,
4991
720
,
3649
720
,
959
480
,
95
288
]]
Coecient ii schemei de calcul Adams - Moulton (p = 0, q = 1) se obt in din
#5 vector(vector( (r,j,0,1),j,0,r),r,1,5)
#6 [[
1
2
,
1
2
], [
5
12
,
2
3
,
1
12
], [
3
24
,
19
24
,
5
24
,
1
24
], [
251
720
,
323
360
,
11
30
,
53
360
,
19
720
],
[
95
288
,
1427
1440
,
133
240
,
241
720
,
173
1440
,
3
160
]]
Anexa E
Imbunatat irea convergent ei

E.1 Ordinul de convergent a al unui sir
Denit ie E.1.1 Fie (x
n
)
nN
un sir convergent ntr-un spat iu normat, lim
n
x
n
=
x
. Daca exista un numar r > 0 astfel ncat

lim
n
|x
n+1
x
|
|x
n
x
|
r
= c, 0 < c < ,
atunci sirul (x
n
)
nN
are ordinul de convergent a r.
In funct ie de r se utilizeaza terminologia:

convergent a liniar a r = 1
convergent a superliniar a 1 < r < 2
convergent a p atratica r = 2
Observat ie E.1.1 Daca exista M > 0 astfel ncat
|x
n+1
x
| M|x
n
x
|
s
, n n
0
atunci ordinul de convergent a este cel put in s.
Fie r ordinul de convergent a al sirului (x
n
)
nN
. Dac a r < s atunci
|x
n+1
x
|
|x
n
x
|
s
=
|x
n+1
x
|
|x
n
x
|
r
1
|x
n
x
|
sr
, n ,
ceea ce contrazice condit ia din observat ie.
Denit ie E.1.2 Daca lim
n
x
n
= x
si lim
n
y
n
x
x
n
x
= 0 atunci sirul (y
n
)
n
converge mai rapid decat sirul (x
n
)
n
.
433
434 ANEXA E.

IMBUN
AT
AT IREA CONVERGENT EI
E.2

Imbunatat irea convergent ei unui sir
Teorema E.2.1 Daca
lim
n
a
n
= a
lim
n
a
n+1
a
a
n
a
= k, k ,= 1
atunci sirul x
n
= a
n
(a
n+1
a
n
)
2
a
n+2
2a
n+1
+a
n
converge mai repede catre a decat sirul (a
n
)
n
.
Demonstat ie. Notam e
n
= a
n
a. Ipotezele teoremei se scriu lim
n
r
n
= 0 si
lim
n
e
n+1
e
n
= k. Au loc egalit at ile
x
n
a
a
n
a
=
e
n
(e
n+1
e
n
)
2
e
n+2
2e
n+1
+e
n
e
n
=
e
n+2
e
n
e
2
n+1
e
n
(e
n+2
2e
n+1
+ e
n
)
=
=
e
n+2
e
n+1
e
n
e
n+1
1
e
n
e
n+1
(
e
n+2
e
n+1
2 +
e
n
e
n+1
)
.
In consecint a
x
n
a
a
n
a
=
k
1
k
1
1
k
(k 2 +
1
k
)
= 0.
E.3 Transformarea lui Euler
Fie seria alternanta S(x) =
k=0
(1)
k
a
k
x
k
c aruia i asociem seria
S(x) =
1
x + 1
(a
0
+
k=1
(1)
k
a
k1
x
k
),
unde a
k1
= a
k
a
k1
.
Introducem sumele part iale
S
n
(x) =
n
k=0
(1)
k
a
k
x
k
S
n
(x) =
1
x + 1
(a
0
+
n
k=1
(1)
k
a
k1
x
k
)
E.3. TRANSFORMAREA LUI EULER 435
S
n
(x) =
1
x + 1
(a
0
+
n
k=1
(1)
k
(a
k
a
k1
)x
k
) =
=
1
x + 1
(
n
k=0
(1)
k
a
k
x
k
k=1
(1)
k
a
k1
x
k
) =
=
1
x + 1
(
n
k=0
(1)
k
a
k
x
k
)
n1
k=0
(1)
k+1
a
k
x
k+1
) = S
n1
(x) +
(1)
n
a
n
x
n
x + 1
.
Dac a seria S(x) este convergenta atunci din egalitatea de mai sus rezult a c a si
seria

S(x) este convergent a, avand aceasi suma
S(x) =

S(x) =
1
x + 1
(a
0
+
k=1
(1)
k
a
k1
x
k
). (E.1)
Aplic and repetat egalitatea (E.1) se obt in succesiv egalitat ile
S(x) =
1
x + 1
(a
0
+
k=1
(1)
k
a
k1
x
k
) =
a
0
x + 1

x
x + 1
k=0
(1)
k
a
k
x
k
=
=
a
0
x + 1

x
(x + 1)
2
(a
0
+
k=1
(1)
k
2
a
k1
x
k
) =
=
a
0
x + 1

xa
0
(x + 1)
2
+ (
x
x + 1
)
2
k=0
(1)
k
2
a
k
x
k
=
=
a
0
x + 1

xa
0
(x + 1)
2
+
x
2
(x + 1)
3
(
2
a
0
+
k=1
(1)
k
3
a
k
x
k
) =
. . . =
1
x + 1
k=0
(1)
k
k
a
0
(
x
x + 1
)
k
.
Denit ie E.3.1 Transformata Euler a seriei S(x) =
k=0
(1)
k
a
k
x
k
este seria
o(x) =
1
x + 1
k=0
(1)
k
k
a
0
(
x
x + 1
)
k
.
In particular, pentru x = 1 se obt ine
k=0
(1)
k
a
k
=
k=0
(1)
k
1
2
k+1
k
a
0
.
436 ANEXA E.

IMBUN
AT
AT IREA CONVERGENT EI
P E.1 Utilizand transformata Euler sa se arate egalitat ile
ln 2 =
k=0
(1)
k
k + 1
=
k=0
1
(k + 1)2
k+1
4
=
k=0
(1)
k
2k + 1
=
1
2
k=0
k!
(2k + 1)!!
Anexa F
Determinarea ordinelor de
convergent a ale metodelor de
rezolvare paralela a ecuat iilor
polinomiale utilizand instrumente
de calcul simbolic
Este sucient sa s a consider am polinomul P(z) = (z a)(z b)(z c) si prima
componenta T
1
(z) a unei metode de calcul paralel a rad acinilor unui polinom
z
(k+1)
= T(z
(k)
).
Pentru a verica condit iile Teoremei 20.6.1, datorit a propriet at ilor de simetrie
este sucient sa calcul am
T
1
(z)
z
1
T
1
(z)
z
2
2
T
1
(z)
z
2
1
2
T
1
(z)
z
1
z
2
2
T
1
(z)
z
2
2
2
T
1
(z)
z
2
z
3
3
T
1
(z)
z
3
1
3
T
1
(z)
z
2
1
z
2
3
T
1
(z)
z
1
z
2
2
3
T
1
(z)
z
3
2
3
T
1
(z)
z
2
2
z
3
4
T
1
(z)
z
4
1
4
T
1
(z)
z
3
1
z
2
4
T
1
(z)
z
2
1
z
2
2
4
T
1
(z)
z
1
z
3
2
4
T
1
(z)
z
4
2
4
T
1
(z)
z
3
2
z
3
4
T
1
(z)
z
2
2
z
2
3
.
.
.
Se vor calcula succesiv elementele liniilor de mai sus p an a la aparit ia primului
element nenul.
Programul de calcul simbolic utilizat este Mathematica.
437
438 ANEXA F. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT

A
Metoda Durand-Kerner
T
1
(z
1
, z
2
, z
3
) = z
1
P(z
1
)
(z
1
z
2
)(z
1
z
3
)
Programul Mathematica este
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[4]:=
1
a+b
Metoda Erlich
T
1
(z
1
, z
2
, z
3
) = z
1
P(z
1
)
(z
1
z
2
)(z
1
z
3
) P(z
1
)
_
1
z
1
z
2
+
1
z1z3
_
Programul Mathematica corespunz ator este
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)-
(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)*
(1/(z1-z2)+1/(z1-z3)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
439
Out[4]:=
2(2a+b+c)
(ab)(ac)
Metoda Nourein
T
1
(z
1
, z
2
, z
3
) = z
1
P(z
1
)
(z
1
z
2
)(z
1
z
3
)
_
1 +
P(z
2
)
(z
2
z
1
)(z
2
z
3
)(z
1
z
2
)
+
P(z
3
)
(z
3
z
1
)(z
3
z
2
)(z
1
z
3
)
_ =
= z
1
P(z
1
)
(z
1
z
2
)(z
1
z
3
) +
(z
1
z
3
)P(z
2
)
(z
2
z
1
)(z
2
z
3
)
+
(z
1
z
2
)P(z
3
)
(z
3
z
1
)(z
3
z
2
)
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)+
(z2-a)*(z2-b)*(z2-c)*(z1-z3)/((z2-z1)*(z2-z3))+
(z3-a)*(z3-b)*(z3-c)*(z1-z2)/((z3-z1)*(z3-z2)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Out[4]:= 0
In[5]:=
Out[5]:= 0
In[6]:=
Out[6]:= 0
In[7]:=
Out[7]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[4]:=
2
(ab)
2

A
Metoda Wang-Zheng
T
1
(z
1
, z
2
, z
3
) = z
1
2P(z
1
)P
t
(z
1
)
2P
t2
(z
1
) P(z
1
)P
tt
(z
1
) 2P
2
(z
1
)
_
1
(z
1
z
2
)
2
+
1
(z
1
z
2
)(z
1
z
3
)
+
1
(z
1
z
3
)
2
_
In[1]:=
P[x_]:=x^3-(a+b+c)*x*x+(a*b+b*c+c*a)*x-a*b*c
D1P[x_]:=3*x*x-2*(a+b+c)*x+a*b+b*c+c*a
D2P[x_]:=6*x-2*(a+b+c)
In[2]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-2*P[z1]*D1P[z1]/(2*D1P[z1]*D1P[z1]-P[z1]*D2P[z1]-
2*P[z1]*P[z1]*
(1/(z1-z2)^2+1/((z1-z2)*(z1-z3))+1/(z1-z3)^2))
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[4]:= 0
In[5]:=
Out[5]:= 0
In[6]:=
Out[6]:= 0
In[7]:=
Out[7]:= 0
In[8]:=
Out[8]:= 0
In[9]:=
Out[9]:= 0
In[10]:=
441
Out[10]:= 0
In[11]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[11]:= 0
In[12]:=
Out[12]:= 0
In[13]:=
Out[13]:= 0
In[14]:=
Out[14]:=
6(3a+b+2c)
(ab)
3
(ac)

A
Anexa G
Deducerea schemelor de calcul
de tip Runge Kutta
cu ajutorul calculului simbolic
Deducerea tabelelor Butcher care denesc schemele de calcul de tip Runge
Kutta, n cazul ordinelor de consistyent a mai mare decat 2 este foarte laborioasa.
Aceast a problema se poate rezolva ecient utiliz and produse informatice de
calcul simbolic (Mathematica sau Maple).
Fie problema Cauchy
x(t) = f(t, x(t) t [0, T] = I (G.1)
x(0) = x
0
(G.2)
unde f : I R
d
R
d
si presupunem c a problema (G.1) (G.2) are o solut ie
unic a x(t) denita n I.
Fie m, n N
, h =
T
n
.

In I se considera nodurile t
i
= ih, i 0, 1, . . . , n
si se noteaz a prin u
h
= u
i
0 i n o solut ie discret a (adic a u
i
aproximeaz a
x(t
i
)).
Schema de calcul de tip Runge Kutta cu m trepte este
_
u
i+1
u
i
h
F
m
(h, t
i
, u
i
; f) = 0, 0 i n 1
u
0
= x
0
(G.3)
unde F
m
(h, t, x; f) =
m
i=1
p
i
k
i
(h), cu
k
i
(h) = f(t + a
i
h, x + h
m
j=1
b
i,j
k
j
(h)) 1 i m.
443
444 ANEXA G. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC
Parametrii necunoscut i (p
i
)
i
, (a
i
)
i
, (b
i,j
)
i,j
se determin a astfel ncat s a se maxi-
mizeze ordinul de consistent a r: dac a x(t) este solut ia problemei Cauchy (G.1)
(G.2) atunci
x(t + h) x(t)
h
F
m
(h, t, x(t); f) = h
r
(t, h), (t, 0) ,= 0. (G.4)
Condit ia (G.4) se reformuleaza prin: h = 0 este un zero de multiplicitate r + 1
pentru funct ia q
m
(h) = x(t + h) x(t) hF
m
(h, t, x(t); f), sau
q
(i)
m
(0) = 0 0 i r. (G.5)
Aceste condit ii conduc la un sistem algebric de ecuat ii neliniare.
Solut ia obt inuta se prezinta sub forma tabelei Butcher
a
1
b
1,1
. . . b
1,m
a
2
b
2,1
. . . b
2,m
. . . . . . . . . . . .
a
m
b
m,1
. . . b
m,m
p
1
. . . p
m
Dac a a
1
= 0 si b
i,j
= 0 pentru j i atunci schema de calcul de tip Runge
Kutta este explicita.
In cele ce urmeaz a deducem schema de calcul explicit a de tip Runge Kutta n

4 trepte c at si pe cea implicita n dou a trepte, utiliz and Mathematica.
G.1 Schema de calcul explicita de tip Runge
Kutta n 4 trepte
Se utilizeaza derivarea global a Dt, substitut ia /. si substitut ia repetat a //.
La nceput deducem expresia derivatelor lui x(t)
In[1]:= e1:=f[t,x[t]]
In[2]:= e2:=Dt[e1,t]/.x[t]->f[t,x[t]]
e2
Out[3]= f[t, x[t]]f
(0,1)
[t, x[t]] + f
(1,0)
[t, x[t]]
In[4]:= e3:=Simplify[Dt[e2,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e3
Out[5]= f[t, x[t]]
2
f
(0,2)
[t, x[t]] + f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]]+
f[t, x[t]]
_
f
(0,1)
[t, x[t]]
2
+ 2f
(1,1)
[t, x[t]]
_
+ f
(2,0)
[t, x[t]]
G.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICIT
A DE TIP RUNGE KUTTA

IN 4 TREPTE 445
In[6]:= e4:=Simplify[Dt[e3,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e4
Out[7]= f[t, x[t]]
3
f
(0,3)
[t, x[t]]+
f
(0,1)
[t, x[t]]
2
f
(1,0)
[t, x[t]] + 3f
(1,0)
[t, x[t]]f
(1,1)
[t, x[t]]+
f[t, x[t]]
2
_
4f
(0,1)
[t, x[t]]f
(0,2)
[t, x[t]] + 3f
(1,2)
[t, x[t]]
_
+
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(2,0)
[t, x[t]]+
f[t, x[t]](f
(0,1)
[t, x[t]]
3
+ 5f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,1)
[t, x[t]] +
3(f
(0,2)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]] + f
(2,1)
[t, x[t]])) + f
(3,0)
[t, x[t]]
In continuare xam datele schemei ce calcul explicit a de tip Runge Kutta

In[8]:=
k1[h_]:=f[t,x[t]]
k2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]]
k3[h_]:=f[t+a[3]*h,x[t]+h*b[3,1]*k1[h]+h*b[3,2]*k2[h]]
k4[h_]:=f[t+a[4]*h,x[t]+h*b[4,1]*k1[h]+
h*b[4,2]*k2[h]+h*b[4,3]*k3[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*k1[h]+p[2]*k2[h]+
p[3]*k3[h]+p[4]*k4[h])
si calcul am expresiile q
(s)
(0), s = 1, 2, 3, 4.
In[13]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[14]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[15]= f[t, x[t]](1 + p[1] + p[2] + p[3] + p[4])
De unde g asim ecuat ia
p
1
+ p
2
+ p
3
+ p
4
= 1 (G.6)
In[16]:= q1[h_]:=ex1
In[17]:= ex3:=Simplify[Dt[q1[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[18]:= ex4:=Simplify[ex3//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2}]
ex4
Out[20]= f[t, x[t]](1 + 2b[2, 1]p[2] + 2b[3, 1]p[3] + 2b[3, 2]p[3]+
2b[4, 1]p[4] + 2b[4, 2]p[4] + 2b[4, 3]p[4])f
(0,1)
[t, x[t]]
(1 + 2a[2]p[2] + 2a[3]p[3] + 2a[4]p[4])f
(1,0)
[t, x[t]]
Ecuat iile g asite sunt
b
2,1
p
2
+ (b
3,1
+ b
3,2
)p
3
+ (b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
)p
4
=
1
2
(G.7)
a
2
p
2
+ a
3
p
3
+ a
4
p
4
=
1
2
(G.8)
In[21]:= q2[h_]:=ex3
In[23]:= ex6:=Simplify[ex5//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2,
D[x[t],{t,3}]=e3}]
ex6
Out[24]= f[t, x[t]]
2
(1 + 3b[2, 1]
2
p[2] + 3(b[3, 1] + b[3, 2])
2
p[3] + 3(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])
2
p[4])
f
(0,2)
[t, x[t]] (1 + 6a[3]b[4, 3]p[4] + 6a[2](b[3, 2]p[3] + b[4, 2]p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]] f[t, x[t]]
((1 + 6(b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3]p[4] + 6b[2, 1](b[3, 2]p[3] + b[4, 2]p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]
2
+ 2(1 + 3a[2]b[2, 1]p[2] + 3a[3](b[3, 1] + b[3, 2])p[3]+
3a[4](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])p[4])f
(1,1)
[t, x[t]])
(1 + 3a[2]
2
p[2] + 3a[3]
2
p[3] + 3a[4]
2
p[4])f
(2,0)
[t, x[t]]
Se obt in ecuat iile
b
2
2,1
p
2
+ (b
3,1
+ b
3,2
)
2
p
3
+ (b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
)
2
p
4
=
1
3
(G.9)
a
2
b
3,2
p
3
+ (a
2
b
4,2
+ a
3
b
4,3
)p
4
=
1
6
(G.10)
b
2,1
b
3,2
p
3
+ (b
2,1
b
4,2
+ (b
3,1
+ b
3,2
)b
4,3
)p
4
=
1
6
(G.11)
a
2
b
2,1
p
2
+ a
3
(b
3,1
+ b
3,2
)p
3
+ a
4
(b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
)p
4
=
1
3
(G.12)
a
2
2
p
2
+ a
2
3
p
3
+ a
2
4
p
4
=
1
3
(G.13)
In[25]:= q3[h_]:=ex5
G.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICIT

IN 4 TREPTE 447
D[x[t],{t,3}]=e3,D[x[t],{t,4}]=e4}]
ex8
Out[28]= f[t, x[t]]
3
(1 + 4b[2, 1]
3
p[2] + 4(b[3, 1] + b[3, 2])
3
p[3] + 4(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])
3
p[4])
f
(0,3)
[t, x[t]] (1 + 24a[2]b[3, 2]b[4, 3])f
(0,1)
[t, x[t]]
2
f
(1,0)
[t, x[t]]
3(1 + 8a[2]a[3]b[3, 2]p[3] + 8a[4](a[2]b[4, 2] + a[3]b[4, 3])p[4])
f
(1,0)
[t, x[t]]f
(1,1)
[t, x[t]] + f[t, x[t]]
2
(4(1 + 3b[2, 1]b[3, 2](b[2, 1] + 2(b[3, 1] + b[3, 2]))p[3] + 3(b[2, 1]
2
b[4, 2]+
2b[2, 1]b[4, 2](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3]) + (b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3]
(b[3, 1] + b[3, 2] + 2(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])))p[4])f
(0,1)
[t, x[t]]
f
(0,2)
[t, x[t]] 3(1 + 4a[2]b[2, 1]
2
+ 4a[3](b[3, 1] + b[3, 2])
2
p[3]+
4a[4](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])
2
p[4])f
(1,2)
[t, x[t]])
(1 + 12a[3]
2
b[4, 3]p[4] + 12a[2]
2
(b[3, 2p[3] + b[4, 2p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(2,0)
[t, x[t]] + f[t, x[t]]((1 24b[2, 1]b[3, 2]b[4, 3]p[4])f
(0,1)
[t, x[t]]
3
3(1 + 8(a[2]b[3, 2](b[3, 1] + b[3, 2])p[3]+

(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])(a[2]b[4, 2] + a[3]b[4, 3])p[4]))
f
(0,2)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]] (5 + 24((a[2] + a[3])b[2, 1]b[3, 2]p[3]+
((a[2] + a[4])b[2, 1]b[4, 2] + (a[3] + a[4])(b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3])p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,1)
[t, x[t]] 3(1 + 4a[2]
2
b[2, 1]p[2] + 4a[3]
2
(b[3, 1] + b[3, 2])
p[3] + 4a[4]
2
(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])p[4]f
(2,1)
[t, x[t]])
(1 + 4a[2]
3
p[2] + 4a[3]
3
p[3] + 4a[4]
3
p[4])f
(3,0)
[t, x[t]]
Ultimele ecuat ii sunt
b
3
2,1
p
2
+ (b
3,1
+ b
3,2
)
3
p
3
+ (b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
)
3
p
4
=
1
4
(G.14)
a
2
b
3,2
b
4,3
p
4
=
1
24
(G.15)
a
2
a
3
b
3,2
p
3
+ a
4
(a
2
b
4,2
+ a
3
b
4,3
)p
4
=
1
8
(G.16)
b
2,1
b
3,2
(b
2,1
+ 2(b
3,1
+ b3, 2))p
3
+ (b
2
2,1
b
4,2
+ 2b
2,1
b
4,2
(b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
) +
(b
3,1
+ b
3,2
)b
4,3
(b
3,1
+ b
3,2
+ 2(b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
)))p
4
=
1
3
(G.17)
a
2
b
2
2,1
p
2
+ a
3
(b
3,1
+ b
3,2
)p
3
+ a
4
(b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
)
2
p
4
=
1
4
(G.18)
a
2
2
b
3,2
p
3
+ (a
2
2
b
4,2
+ a
2
3
b
4,3
)p
4
=
1
12
(G.19)
b
2,1
b
3,2
b
4,3
p
4
=
1
24
(G.20)
a
2
b
3,2
(b
3,1
+ b
3,2
)p
3
+ (b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
)(a
2
b
4,2
+ a
3
b
4,3
)p
4
=
1
8
(G.21)
(a
2
+ a
3
)b
2,1
b
3,2
p
3
+ ((a
2
+ a
4
)b
2,1
b
4,2
+ (a
3
+ a
4
)(b
3,1
+ b
3,2
)b
4,3
)p
4
=
5
24
(G.22)
a
2
2
b
2,1
p
2
+ a
2
3
(b
3,1
+ b
3,2
)p
3
+ a
2
4
(b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
)p
4
=
1
4
(G.23)
a
3
2
p
2
+ a
3
3
p
3
+ a
3
4
p
4
=
1
4
(G.24)
Din (G.15) si (G.20) rezulta ca a
2
= b
2,1
; din (G.10) si (G.11) rezulta c a
a
3
= b
3,1
+ b
3,2
; din (G.7) si (G.8) rezulta ca a
4
= b
4,1
+ b
4,2
+ b
4,3
.
Se observa ca ntre ecuat iile (G.6)-(G.24) au loc echivalent ele (G.7) (G.8);
(G.13) (G.12) (G.9); (G.24) (G.23) (G.18) (G.14); (G.16) (G.21);
(G.15) (G.22); (G.22) (G.16) + (G.19); (G.17) 2 (G.16) + (G.19).
Sistemul redus devine
In[29]:= eq1:=p[1]+p[2]+p[3]+p[4]==1
eq2:=b[2,1]*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*p[4]==1/3
eq3:=b[2,1]^2*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^2*p[4]==1/3
eq4:=b[2,1]^3*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^3*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^3*p[4]==1/4
eq5:=b[2,1]*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/6
eq6:=b[2,1]*(b[3,1]+b[3,2])b[3,2]*p[3]+(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/8
eq7:=b[2,1]^2*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]^2*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*b[4,3])*p[4]==1/12
eq8:=b[2,1]*b[3,2]*b[4,3]*p[4]==1/24
Dac a
G.2. SCHEMA DE CALCUL IMPLICIT

IN 2 TREPTE 449
In[30]:= b[2,1]:=1/2
b[3,2]:=1/2
atunci
In[31]:= Solve[{eq1,eq2,eq3,eq4,eq5,eq6,eq7,eq8},
{p[1],p[2],p[3],p[4],b[3,1],b[4,1],b[4,2],b[4,3]}]
Out[31]= p[1] 0, p[2]
2
3
, p[3]
1
6
, b[3, 1]
1
2
, b[4, 1]
3
2
,
b[4, 2]
3
2
, b[4, 3] 1, p[4]
1
6
, p[1]
1
6
, p[2]
1
3
, p[3]
1
3
,
b[3, 1] 0, b[4, 1] 0, b[4, 2] 0, b[4, 3] 1, p[4]
1
6
Ultima solut ie corespunde schemei de calcul clasice de tip Runge Kutta n 4

trepte.
G.2 Schema de calcul implicita de tip Runge
Kutta n 2 trepte
Intr-o foaie nou a de calcul calcul am din nou derivatele pentru x(t) = f(t, x(t)).
Datele schemei de calcul implicit a de tip Runge Kutta n 2 trepte sunt
In[6]:=
r1[h_]:=f[t+a[1]*h,x[t]+h*b[1,1]*k1[h]+h*b[1,2]*k2[h]]
r2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]+h*b[2,2]*k2[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*r1[h]+p[2]*r2[h]
si calcul am expresiile q
(s)
(0), s = 1, 2, 3.
In[7]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[8]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[9]= f[t, x[t]](1 + p[1] + p[2])
In[10]:= r11:=Simplify[Dt[r1[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[11]:= r21:=Simplify[Dt[r2[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[12]:= q1[h_]:=ex1
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
ex4
Out[15]= f[t, x[t]](1 + 2b[1, 1]p[1] + 2b[1, 2]p[1] + 2b[2, 1]p[2] + 2b[2, 2]p[2])
f
(0,1)
[t, x[t]] + (1 2a[1]p[1] 2a[2]p[2])f
(1,0)
[t, x[t]]
In[16]:= q2[h_]:=ex3
D[x[t],{t,3}]->e3,k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0],k1[0]->r11,k2[0]->r21}]
ex6
Out[19]= f[t, x[t]]
2
(1 + 3(b[1, 1] + b[1, 2])
2
p[1] + 3(b[2, 1] + b[2, 2])
2
p[2])f
(0,2)
[t, x[t]]
(1 + 6a[1](b[1, 1]p[1] + b[2, 1]p[2]) + 6a[2](b[1, 2]p[1] + b[2, 2]p[2]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]] f[t, x[t]]
((1 + 6(b[1, 1]
2
+ b[1, 1]b[1, 2] + b[1, 2](b[2, 1] + b[2, 2]))p[1]+
6((b[1, 1] + b[1, 2])b[2, 1] + b[2, 1]b[2, 2] + b[2, 2]
2
)p[2])f
(0,1)
[t, x[t]]
2
+
2(1 + 3a[1](b[1, 1] + b[1, 2])p[1] + 3a[2](b[2, 1] + b[2, 2])p[2])f
(1,1)
[t, x[t]])+
(1 3a[1]
2
p[1] 3a[2]
2
p[2])f
(2,0)
[t, x[t]]
Rezult a sistemul algebric neliniar
p
1
+ p
2
= 1 (G.25)
a
1
p
1
+ a
2
p
2
=
1
2
(G.26)
(b
1,1
+ b
1,2
)p
1
+ (b
2,1
+ b
2,2
)p
2
=
1
2
(G.27)
a
2
1
p
1
+ a
2
2
p
2
=
1
3
(G.28)
a
1
(b
1,1
+ b
1,2
)p
1
+ a
2
(b
2,1
+ b
2,2
)p
2
=
1
3
(G.29)
(b
1,1
+ b
1,2
)
2
p
1
+ (b
2,1
+ b
2,2
)
2
p
2
=
1
3
(G.30)
(a
1
b
1,1
+ a
2
b
1,2
)p
1
+ (a
1
b
2,1
+ a
2
b
2,2
)p
1
=
1
6
(G.31)
(b
1,1
(b
1,1
+ b
1,2
) + b
1,2
(b
2,1
+ b
2,2
))p
1
+ (b
2,1
(b
1,1
+ b
1,2
) + b
2,2
(b
2,1
+ b
2,2
))p
2
=
1
6
(G.32)
G.2. SCHEMA DE CALCUL IMPLICIT

IN 2 TREPTE 451
Dac a a
1
= b
1,1
+ b
1,2
, a
2
= b
2,1
+ b
2,2
, p
1
= p
2
=
1
2
atunci se deduce solut ia
uzual a
In[20]:= eq1:=b[1,1]+b[1,2]+b[2,1]+b[2,2]==1
eq2:=(b[1,1]+b[1,2])^2+(b[2,1]+b[2,2])^2==2/3
eq3:=(b[1,1]+b[2,1])(b[1,1]+b[1,2])+
(b[1,2]+b[2,2])*(b[2,1]+b[2,2])==1/3
b[1,1]:=
In[24]:= Solve[{eq1,eq2,eq3},{b[1,2],b[2,1],b[2,2]}]
Out[24]=
b[1, 2]
1
6
(3
3 6), b[2, 1]
1
6
(3 +
3 6), b[2, 2] ,
b[1, 2]
1
6
(3 +
3 6), b[2, 1]
1
6
(3
3 6), b[2, 2]
Anexa H
Reprezentarea mult imii de
A-stabilitate
Cazul schemei de calcul de tip Runge Kutta
Mult imii de A-stabilitate a unei scheme de calcul de tip RungeKutta explicit a
este data de solut ia inecuat ie [R(z)[ 1, unde R(z) este funct ia de stabilitate.
Pentru a obt ine frontiera ei se rezolva ecuat ia R(z) = e
it
, n necunoscuta z,
pentru o mult ime discreta de valori t [0, 2k], k N.
Programul MathCAD (n cazul schemei de calcul Euler mbun atat it a) este
R(z) := 1 + z +
z
2
2
p(u, v, t) := Re(R(u + i v)) cos(t)
q(u, v, t) := Im(R(u + i v)) sin(t)
n := 30 h :=
2
n
k := 2
i := 0..k n 1 s
i
:= i h
r(u, v, t, i) := (t s
i
)
2
Given
p(u, v, t) = 0
q(u, v, t) = 0
r(u, v, t, i) = 0
453
454 ANEXA H. REPREZENTAREA MULT IMII DE A-STABILITATE
_
_
x
i
y
i
i
_
_
:= Find(u, v, t)
Sirul (x
i
, y
i
)
i
reprezint a coordonatele unor puncte de pe frontiera domeniului de
A-stabilitate. Utilizarea acestui program n cazul altor scheme de calcul de tip
Runge Kutta presupune modicarea expresia funct iei de stabilitate R(z) si
eventual a parametrilor n, k.
Cazul schemei de calcul de tip Adams
Pentru o schem a de calcul de tip Adams scrisa sub forma
a
p
u
k+p
+ a
p1
u
k+p1
+ . . . + a
0
u
k
h[b
p
f(t
k+p
, u
k+p
) + b
p1
f(t
k+p1
, u
k+p1
) + . . . + b
0
f(t
k
, u
k
)] = 0.
ecuat ia caracteristic a corespunzatoare problemei de test este
(x) z(x) = 0
unde
(x) = a
p
x
p
+ a
p1
x
p1
+ . . . + a
1
x + a
0
(x) = b
p
x
p
+ b
p1
x
p1
+ . . . + b
1
x + b
0
Frontiera mult imii de A-stabilitate este dat a de
z =
(e
it
)
(e
it
)
t [0, 2]
Programul MathCAD (n cazul schemei de calcul Adams-Bashforth, r=2) este
(z) := z
3
z
2
(z) :=
1
12
(23 z
2
16 z + 5)
n := 50 h :=
2
n
i := 0..2 n 1 s
i
:= i h
x
i
:= Re
_
(e
is
i
)
(e
is
i
)
_
y
i
:= Re
_
(e
is
i
)
(e
is
i
)
_
Sirul (x
i
, y
i
)
i
reprezint a coordonatele unor puncte de pe frontiera domeniului de
A-stabilitate. Utilizarea acestui program n cazul altor scheme de calcul de tip
Adams presupune modicarea polinoamelor , si eventual a parametrului n.
Bibliograe
[1] ASCHER U.M., PETZOLD L.R., 1998, Computer Methods for Ordinary
Dierential Equations and Dierential Algebraic Equations. SIAM.
[2] BAHI J.M., CONTASSOT-VIVIER S., COUTURIER R., 2007, Parallel
Iterative Algorithms. From Sequential to Grid Computing. Chapman &
Hall/CRC, Boca Raton.
[3] BERBENTE C., MITRAN S., ZANCU S., 1997, Metode numerice. Ed.
Tehnica, Bucuresti.
[4] BEU T., 1992, Calcul numeric n Turbo Pascal. Ed. MicroInformatica, Cluj
- Napoca.
[5] BUCUR C. M., POPEEA C. A., SIMION G. G., 1983, Matematici speciale.
Calcul numeric. E.D.P., Bucuresti.
[6] COMAN G., 1995, Analiza numerica. Ed. Libris, Cluj.
[7] CUCULESCU I., 1967,Analiza numerica. Ed. tehnica, Bucuresti.
[8] DEMIDOVITCH B., MARON I., 1973, El`ements de calcul numerique. Ed.
Mir, Moscou.
[9] DUMITRESCU B., POPEEA C., JORA B., 1998, Metode de calcul numeric
matriceal. Algoritmi fundamentali. Ed. All, Bucuresti.
[10] GRIGORE G., 1984, Lect ii de analiza numerica. Univ. Bucuresti,
(litograat)
[11] GODUNOV S.R., REABENKI V.S., 1977, Scheme de calcul cu diferent e.
Ed. Tehnic a, Bucuresti.
[12] HORN R.A., JOHNSON C. R., 1985, Matrix Analysis. Cambridge Univ.
Press.
455
456 BIBLIOGRAFIE
[13] IACOB C., HOMENTCOVSCHI D., MARCOV N., NICOLAU A., 1983,
Matematici clasice si moderne. vol. IV, Ed. Tehnica, Bucuresti.
[14] ICHIM I., MARINESCU G., 1986, Metode de aproximare numerica. Ed.
Acad. Romane, Bucuresti.
[15] IGNAT C., ILIOI C., JUCAN T., 1989, Elemente de informatica si calcul
numeric. Univ. Al. I. Cuza Iasi. (litograat)
[16] ILIOI C., 1980, Probleme de optimizare si algoritmi de aproximare a
solut iilor. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[17] IORGA V., JORA B., 1996, Programare numerica. Ed. Teora, Bucuresti.
[18] ISERLES A., 2006, Numerical Analysis. Part 1B,
http://www.damtp.cam.ac.uk/user/na/Part1B (handouts).
[19] KANTOROVITCH L.V., KRYLOV V.I., 1950, Metode aproximative ale
analizei superioare. Gosudarstvennoe izd., Moskva.
[20] KINCAID D., CHENEY W., 1991, Numerical Analysis. Mathematics of
scientic computing. Brooks/Cole, Pacic Grove, California.
[21] MARCIUK G.I., 1983, Metode de analiza numerica. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[22] MARINESCU G., 1974, Analiza numerica. Ed.Acad. R. S. R., Bucuresti.
[23] MARTIN O., 1998, Probleme de analiza numerica. Ed. MatrixRom, Bu-
curesti.
[24] M
ARUSTER St., 1981, Metode numerice n rezolvarea ecuat iilor neliniare.

Ed. tehnica, Bucuresti.
[25] MICULA Gh., 1978, Funct ii spline si aplicat ii. Ed. tehnica, Bucuresti.
[26] MOSZYNSKI K., 1978, Metode numerice de rezolvare a ecuat iilor
diferent iale ordinare. Ed. tehnica, Bucuresti.
[27] OLVER F.W.J., LOZIER D.W., BOISVERT R.F., CLARK C.W. (Edi-
tors), 2010, NIST Handbook of Mathematical Functions. Cambridge Uni-
versity Press, dlmf.nist.gov.
[28] POSTOLACHE M., 1994, Metode numerice. Ed. Sirius, Bucuresti.
BIBLIOGRAFIE 457
[29] P
AV
ALOIU I., 1976, Introducere n teoria aproximarii solut iilor ecuat iilor.
Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
[30] P
AV
ALOIU I., 1981, Rezolvarea ecuat iilor prin interpolare. Ed. Dacia,
Cluj-Napoca.
[31] RASA I., VLADISLAV T., 1998, Analiza numerica. Ed. Tehnic a, Bu-
curesti.
[32] SABAC I. G., COC
ARLAN P., ST
AN
ASIL
A O., TOPAL
A A., 1983,
Matematici speciale. Vol II, E.D.P., Bucuresti.
[33] SAMARSKI A.A., 1987, Introducere n metode numerice. Ed. Nauka,
Moskva.
[34] SCHEIBER E., LUPU M., 2003, Rezolvarea asistata de calculator a prob-
lemelor de matematica. Ed. Matrix-Rom, Bucuresti.
[35] SCHIOP A., 1972, Metode aproximative n analiza neliniara. Ed. Acad.
R.S.R., Bucuresti.
[36] SCHIOP A., 1975, Metode numerice pentru rezolvarea ecuat iilor
diferent iale. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[37] SCHIOP A., 1978, Analiza unor metode de discretizare. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[38] STANCU D. D., COMAN G., (Ed), 2001, Analiza numerica si teoria
aproximarii, Vol. I, II, III, Ed. Presa Universitara Clujean a, Cluj-Napoca.
[39] STEWART G.W., 1998, Afternotes goes to graduate school: lectures on
advanced numerical analysis. SIAM.
[40] STOYAN G., TAK
O G., 1995, Numerikus modszerek. Vol. I, II, III, Ed.

ELTE - Typotex, Budapest.
[41] TEMAM R., 1973, Metode numerice de rezolvare a ecuat iilor funct ionale.
Ed. Tehnic a, Bucuresti.
[42] UDRISTE C., IFTODE V., POSTOLACHE M., 1996, Metode numerice de
calcul. Ed. Tehnic a, Bucuresti.
[43] VLADISLAV T., RASA I., 1997, Analiza numerica. Ed. Tehnic a, Bu-
curesti.
458 BIBLIOGRAFIE
[44] Zavlov . S., Kvasov B. I., Miroxniqenko V. L., 1980, Metody spla in-
funkci i. Nauka, Moskva.
[45] * * *, Digital Library of Mathematical Functions, National Institute for
Standards and Technologies, dlmf.nist.gov.

Analiza Numerica

Enviado por

Dados do documento

Título original

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Analiza Numerica

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea de Matematica si Informatica

In cele ce urmeaz a vom studia doar diferent ele nite uzuale.

In mod asem anator se pot justica si celelelte relat ii.

In cele ce urmeaz a, numim (1.7) ecuat ie cu diferent e liniar a si cu coecient i

In prealabil studiem ecuat ia cu diferent e omogen a, liniara si cu coecient i

Inmult ind ecuat iile sistemului, respectiv cu

In felul acesta contrazicem liniar independent a sirurilor.

Inmult ind ecuat iile sistemului (1.12) respectiv cu

In consecint a, daca x este o rad acin a a polinomului caracteristic, avand ordinul

Imp art ind (1.14) prin x

In consecint a produsul (x) = g(x)(x) este polinom de grad cel mult p 1.

In exemplele urm atoare funct ia se va deduce pe baza ecuat iei cu diferent e.

Inmult ind prima egalitate cu 2 si adun and rezult a ecuat ia n S

30 CAPITOLUL 1. DIFERENT E FINITE

Inmult ind relat iile de mai sus, respectiv cu

In acest fel se contrazice independent a familiei de funct ii (2.1).

In particular, sistemul omogen

egalitate echivalenta cu (2.10).

u(z) f(z) H(z)

In particular, pentru f = 1 rezult a

In funct ie de diferent e divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie

In membrul drept adun am si scadem expresia

In prima sum a vom scrie i n loc de k, n a doua sum a efectuam schimbarea de

In cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expresia

P 2.5 Sa se arate ca daca f P

In acest sens dac a

. Sa se determine polinomul de grad minim S care satisface

In cele ce urmeaza vom vedea ca r aspunsul poate at at armativ cat si

In continuare veric am condit iile Teoremei 3.1.3.

marginita punctual, x X, sup

x(t) cos ktdt, b

x(t) sin ktdt, k 0, 1, . . . , n.

T(f)(t)[ 2|I T| |f|

T(f)| 2|I T| |f| si deci

T| 2|I T|. (3.10)

Intruc at orice funct ie din E

In nal, din (3.10) si (3.11) rezult a

In nalul acestei sect iuni stabilim urmatorul rezultat de divergent a:

In ipoteza c a f este derivabil a de un num ar sucient de ori, pentru ecare din

In mod asem anator, din dezvolt arile

In (4.4), dac a se pune

In vederea eliminarii termenului cu h

In urma deriv arii, aproximarea (4.7) devine

[a, b] a funct ionalei I

si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h =

In acest caz, funct ia f se aproximeaz a prin polinomul de interpolare Lagrange

In cele doua integrale, efectu am schimb arile de variabila x = c t, respectiv

Intr-adev ar, prin schimbarea de variabila t = s + h expresia lui F

In concluzie, r adacinile polinomului P

Intr-o alt a abordare, avem nevoie de

In cazul intervalului [1, 1] au loc propriet at ile:

+[n(n +1) k(k +1)]L

In mod analog, ordon and dup a puterile lui z, se obt ine

In acest scop, explicit am L

In consecint a, pentru orice polinom f P

Inmult ind cu (x) si integrand g asim

Intr-adev ar, deoarece H(x) P

In general, nodurile formulelor de integrare numeric a de tip Gauss adica

Inmult ind egalitatea de mai sus cu (x) si integrand, rezult a

In acest caz, polinoamele ortogonale sunt polinoamele lui Legendre.

In locul formulei de integrare numeric a (5.37) consider am formula

Inmult ind (5.44) cu (x) si integrand g asim