Histologie - curs 4

TESUTUL CONJUNCTIV

Este alcatuit din:

• celule conjunctive
• matricea extracelulara (substanta fundamentala si fibre)
Matricea conjunctiva extracelulara este un ansamblu de molecule proteice si polizaharidice
secretate local de celulele conjunctive si asamblate intr-o retea foarte bine organizata. In trecut s-a
crezut ca este o masa inerta cu rol de stabilizare. Acum matricea este considerata un mediu
extracelular in care celulele migreaza, prolifereaza, cresc, se diferentiaza, capata forma si functie. Ele
au nevoie de macromoleculele matricei conjunctive. Pe macromolecule se fixeaza factorii de crestere
si hormonii care formeaza un ansamblu masiv de semnale pentru celulele conjunctive.
Toate macromoleculele au un turn-over de reinnoire, deci sunt produse in permanenta si se
degradeaza mereu cu ajutorul unor enzime secretate tot de celulele conjunctive. Toate
macromoleculele sunt in interactiune cu celulele conjunctive, doar ca unele interactioneaza direct
(prezinta receptori specifici pe membrana celulei conjunctive) si altele interactioneaza indirect prin
intermediul unor proteine de adezivitate.
Dintre receptorii implicati in interactiunea matrice - celula enumeram: integrine, receptori
integrine-like si receptorii non-integrine. Proteinele de adezivitate implicate in interactiunea matrice -
celula sunt: fibronectina si laminina.
Macromoleculele sunt secretate de majoritatea celulelor conjunctive cu exceptia celulelor
sangvine mature. Compozitia moleculelor depinde de tipul de celula, de gradul de diferentiere al
celulelor si de statusul metabolic al celulei.
Componentele de baza ale matricei conjunctive sunt proteinele fibroase, glicozaminoglicanii
(GAG) si proteoglicanii. Proteinele fibroase alcatuiesc fibrele matricei conjunctive si structurile de
adezivitate. Colagenul intra in compozitia fibrelor de colagen si de reticulina iar elastina alcatuieste
fibrele elastice. In componenta structurilor de adezivitate intra fibronectina si laminina si aceste
structuri mediaza legatura dintre matrice si celule. Proteoglicanii au o structura ramificata pe cand
GAG sunt neramificati. GAG sunt structuri polizaharidice cu o incarcatura negativa mare, data de
radicalii sulfat si carboxil. Incarcatura negativa este responsabila de atragerea ionilor de Na+ care sunt
osmotic activi care vor atrage la randul lor si apa; deci se va realiza o structura de gel puternic
hidratat in care faza lichida a gelului este un mediu de vehiculare a hormonilor si metabolitilor pana la
nivelul celulei conjunctive. Prin hidratarea matricei de catre GAG si proteoglicani se realizeaza
turgescenta tesutului conjunctiv (turgescenta reprezinta umplerea cu apa a unui tesut).
GAG confera matricei rezistenta la compresie iar fibrele conjunctive confera rezistenta la
tractiune.

FIBRELE TESUTULUI CONJUNCTIV

Colagenul

Este una dintre cele mai raspandite proteine. Reprezinta 25% din totalul proteinelor structurale
si 6% din greutatea corpului (la fel de mult cat cantareste si pielea).
Molecula are un aspect de bastonas cu lungimea de 300 nm, diametrul de 1,5 nm si greutatea
moleculara de 28500 daltoni. Molecula este formata din trei lanturi care pot fi de tip α1 sau α2 dispuse
intr-un triplu helix. Lantul α are pe fiecare tur de spira cate 3 aminoacizi, deci in total intr-un lant,
exista aprox. 1050 aminoacizi. La fiecare al treilea aminoacid se repeta glicina. Deci formula generala
este: α = (Y - Gly - X)n, unde Y este hidroxilizina si hidroxiprolina iar X este prolina.
Compozitia procentuala a colagenului este:
• glicina - 33%
• prolina - 12%
• hidroxiprolina - 12%
• hidroxilizina - 12%
Mai apar si alti aminoacizi care fac diferenta intre lanturile α1 si α2 si intre tipurile de colagen.
Mai pot fi atasate oligozaharide care se fixeaza la nivelul hidroxilizinei. Deci colagenul este o
glicoproteina care, in functie de procentul de oligozaharide, poate da o reactie PAS pozitiva mai
accentuata sau mai putin accentuata.
Colagenul este de 25 de tipuri care reprezinta combinari ale lanturilor α1 si α2. Dintre acestea,
15 tipuri sunt foarte bine cunoscute d.p.d.v. molecular si functional, iar din acestea, 5 tipuri sunt cele
mai raspandite.
Se poate face o clasificare dupa raportul dintre colagen si matrice:
• colagen fibrilar, care se organizeaza in fibrile si formeaza fibre de colagen sau reticulina
• colagen afibrilar care nu formeaza fibrile deoarece atat la capul amino terminal cat si la cel carboxi
terminal prezinta domenii globulare, care impiedica polimerizarea in fibrile.

Tipuri de colagen fibrilar

Este colagenul de tip I, II, III, V, IX, X si XI. Colagenul de tip I, II, III, V si XI formeaza
fibrile omogene (contin doar molecule de tip I, doar molecule de tip II etc.). Colagenul de tip IX si X
formeaza fibrile heterogene. Colagenul afibrilar se va atasa periodic la fibrilele de colagen si va forma
retele bidimensionale in structura laminelor bazale (colagenul de tip IV). Fiecare tip de colagen are in
componenta tipuri specifice de lanturi α1 sau α2 (in colagenul de tip I avem lanturi α1(I), in colagenul
de tip II avem lanturi α2(II) etc.).
• Colagenul de tip I. Este alcatuit din doua lanturi α1(I) si un lant α2(I) sau din trei lanturi α1(I). Are
cea mai larga raspandire (aprox. 90% din tot colagenul). Este localizat in tesutul conjunctiv
din piele, tendon, ligament, dentina, sclera, fascia musculara, capsula organului. Este rezistent
la intindere si tensiune.
• Colagenul de tip II (colagenul cartilajului). Este alcatuit din trei lanturi α1(II)si se gaseste in
cartilajul hialin si elastic, notocord si discurile intervertebrale. El asigura forma si rezistenta la
deformare.
• Colagenul de tip III. Este format din trei lanturi α1(III). Se gaseste in stroma conjunctiva a unor
organe: uter, ficat, splina, rinichi, plaman, in structura muschiului neted, a vaselor sangvine si
in pielea fetala. El intra in componenta fibrelor de reticulina. Are un rol structural si elasticitar.
• Colagen de tip IV. Este format din trei lanturi de tip α1(IV) sau din trei lanturi de tip α2(IV). El
reprezinta colagenul amorf din laminele bazale ale epiteliilor, endoteliilor vasculare, epiteliilor
din glomerulii renali si din cristalin. Are rol de suport si de bariera de filtrare.
• Colagen de tip V. Este format din doua lanturi de tip α1(V) si un lant de tip α2(V). Este colagenul
din laminele bazale ale celulelor musculare striate si netede, laminele bazale ale celulelor Schwann,
celulelor gliale si epiteliului placentar. Are rol in principal de suport.

BIosinteza colagenului
Cuprinde doua mari etape, etapa intracelulara si etapa extracelulara.

Etapa intracelulara
• Formarea veziculelor de endocitoza prin care isi preia prolina si lizina.
• Transcriptia si traducerea
Lanturile α1 si α2 sunt codificate de gene de pe cromozomii 17 (α1) si 7 (α2). Ele sunt
copiate pe molecule de ARNm care vor ajunge in citoplasma la nivelul ribozomilor atasati RE.
Ribozomii sunt atasati reticulului endoplasmic deoarece se produc proteine de export. Aici are loc
 traducerea in urma careia rezulta lanturile proα1 si proα2 care sunt foarte lungi si foarte grele (au
o greutate moleculara de aprox. 154000 daltoni). Lanturile proα au o portiune centrala,
colagenica si doua capete necolagenice (capatul amino terminal si capatul carboxi terminal). Cele
doua capete alcatuiesc peptidele de extensie. La capatul amino terminal peptida de extensie se
numeste peptida semnal. La capatul carboxi terminal peptida de extensie se numeste peptida
extra.
Peptida semnal va fi scindata enzimatic dupa patrunderea in lumenul RE cu ajutorul unei
proteaze. Peptida extra are rol in initierea si controlarea spiralizarii lanturilor α in jurul unui ax
propriu si in formarea triplului helix.
• Modificari postranslationale
• Clivarea secventei semnal cu ajutorul unor proteaze din lumenul RE.
• Hidroxilarea reziduurilor de prolina si lizina. Procesul este catalizat de doua enzime:
peptidil-prolin hidroxilaza si peptidil-lizin hidroxilaza. Se formeaza 3-hidroxi-prolina,
4-hidroxi-prolina, 3-hidroxi-lizina si 4-hidroxi-lizina. In afara de aceste enzime mai
sunt necesare vitamina C (care are un rol foarte important), ionii Fe, α-ceto-glutaratul
si oxigenul.
• Glicozilarea polipeptidului, care are loc la hidroxilizina. Se face cu ajutorul enzimelor
galactozil transferaza si glucozil transferaza. Se transfera galactoza si glucozil-
galactoza la resturile de hidroxilizina.
• Formarea triplului helix de procolagen, proces care este initiat de peptida extra (capatul
carboxi terminal al lantului proα. Lanturile α se spiralizeaza in jurul unui ax propriu iar
apoi se spiralizeaza unul in raport cu celalalt si rezulta triplul helix. Intre lanturi apar
legaturi covalente si de hidrogen care vor stabiliza molecula nou formata,
procolagenul. Aceasta molecula are doar partea centrala organizata in triplu helix,
partile laterale fiind paralele si spiralizate doar in jurul axei proprii.
• Impachetarea procolagenului in macrovezicule golgiene
• Deplasarea macroveziculelor in ectoplasma periferica care se face cu ajutorul
microfilamentelor si al microtubulilor.
• Exocitoza procolagenului.

Etapa extracelulara
• Formarea tropocolagenului are loc din molecule de procolagen care, ajunse in spatiul
extracelular, sunt clivate sub actiunea unor procolagen peptidaze. Clivarea are loc la capetele
nespiralizate in triplu helix, unde se indeparteaza jumatate din capetele nespiralizate si rezulta
astfel tropocolagenul.
• In situatia colagenului fibrilar, mai departe va avea loc polimerizarea (asamblarea in fibrile si apoi
in fibre). Polimerizarea se desfasoara in felul urmator: la nivelul hidroxilizinei actioneaza o enzima,
liziloxidaza care dezamineaza oxidativ hidroxilizina si va rezulta o aldehida reactiva. Apoi se
stabilesc legaturi transversale, cross-link-ari, intre moleculele apropiate. Moleculele de colagen se
dispun in fibrile cu diametrul intre 20 si 200 nm.
La microscopul electronic, fibra de colagen apare ca o miofibrila. Are o periodicitate de 68
nm care curpinde un disc clar si un disc intunecat. In cadrul fibrilei moleculele de colagen se dispun in
siruri paralele echidistante. Intr-un sir, intre molecule se gasesc spatii (deschideri, gap-uri) cu largimea
de 35 nm. La urmatorul sir apare un defazaj de 68 nm care se va mentine si in sirurile urmatoare.
Gapurile se afla la aceeasi distanta
o data la cinci siruri.
La microscopul electronic gap-urile se vad intunecate deoarece osmiul sau uraniul se fixeaza la
capetele moleculelor de colagen si atunci aceste zone devin dense la fluxul de electroni.
Celule producatoare de colagen:
• celulele mezenchimale
• fibroblastele
• miofibroblastele
• celulele perineuronale
• cementoblastele (intra in radacina dintelui)
• odontoblastele (intra in cavitatea pulpara)
• osteoblastele
• celulele cartilaginoase
• unele celule musculare netede
• celulele epiteliale
• adipocidele
• celulele Schwann
• celulele gliale
Fibrele de colagen sunt formate din colagen de tip I, II, V, IX, X, XI. Ele dsunt cele mai
groase fibre ale tesutului conjunctiv si au un diametru de aproximativ 20 µm. Ele nu se ramifica si nu
se anastomozeaza. Se dispun sub forma de benzi, panglici sau manunchiuri cu fibre paralele care se
pot aseza fie in toate directiile formand retele, fie paralel formand tesutul conjunctiv ordonat.
Tehnici de colorare:
• coloratie universala - hemelaun-eozina - colagenul apare roz;
• coloratii topografice:
• Van Gieson - colagenul apare rosu;
• AZAN - colagenul apare albastru;
• Mallory - colagenul apare albastru;
• Masson - colagenul apare verde

Fibrele de reticulina

Fibrele de reticulina sunt cele mai subtiri, avand un diametru de 1 µm. Se ramifica si se
anastomozeaza formand retele. Nu se vad in coloratie HE deoarece exista foarte multe fragmente
oligozaharidice care nu fixeaza nici hemalaunul, nici eozina. Fibrele de reticulina se vad in coloratia
PAS unde apar rosu violet. Se mai evidentiaza si prin impregnarea argentica deoarece sunt fibre
argirofile.

Elastina

Elastina reprezinta 6% din proteinele structurale. Molecula are urmatoarea compozitie:

• glicina - 33%:
• prolina - 10-13%
• putina lizina
• 50-60% aminoacizi nepolari de genul dezmozinei si izodezmozinei.
Molecula are o greutate de 72000 daltoni.
Dezmozina si izodezmozina sunt responsabile de caracterul puternic hidrofob al moleculei si
de caracterul sau elastic.

Biosinteza elastinei
Cuprinde doua etape: intracelulara si extracelulara. Sinteza este realizata de aceleasi celule ca
si sinteza colagenului.
 Etapa intracelulara decurge la fel ca la colagen, doar ca nu are loc hidroxilarea, glicozilarea si
spiralizarea. Molecula rezultata se numeste tropoelastina si are un aspect neregulat, rasucit.
In etapa extracelulara tropoelastina va polimeriza. Este nevoie mai intai de o dezaminare a
lizinei realizata cu ajutorul liziloxidazei. Rezulta astfel aldehide reactive intre care se vor forma punti
covalente si necovalente. Puntile covalente mentin distantate moleculele de elastina in polimer, atat in
intindere cat si in relaxare.
La microscopul electronic are un aspect amorf, astructurat, dens la fluxul de electroni.
Sistemul fibrelor elastice este alcatuit din: fibre de elastina, fibre de oxitalan, si fibre de
elaunina. Fibrele de oxitalan si cele de elaunina reprezinta precursori ai fibrelor elastice mature, dar ele
se gasesc atat in tesutul embrionar, cat si in cel adult.
Fibrele oxitalanice se gasesc in zone de maxima rezistenta: in ligamentul alveolo-dentar, in
zonula lui Zinn, in dermul pielii. Ele sunt alcatuite din numeroase fibrile de fibrilina (glicoproteina care
se sintetizeaza in paralel cu tropoelestina).
Fibrele de elaunina se gasesc in dermul pielii, in special in jurul glandelor sudoripare. Sunt
alcatuite din microfibrile de fibrilina si cantitati variabile de elastina polimerizata, care se dispune sub
forma de spoturi policiclice, disociind microfibrilele de fibrilina. Pe masura ce elastina creste si este
eliminata extracelular, microfibrilele de elastina conflueaza si se dispun in mijlocul fibrei. Atunci
microfibrilele de fibrilina se dispun radial si atfel se formeaza fibra elastica matura.
Fibrele elastice au un diametru de 5 µm (intermediar intre fibrele de reticulina si cele de
colagen). Ele se ramifica si se anastomozeaza. In coloratie HE apar roz. Cu orceina se coloreaza in
brun roscat, cu aldehid-fuxina Gömori in negru, iar cu resorcin-fuxina Weigert in rosu.

Glicozaminoglicani (GAG) si proteoglicani

GAG sunt molecule polizaharidice neramificate formate din unitati dizaharidice repetitive care
au pe suprafata lor numeroase sarcini negative date de radicalii sulfat si carboxil. O unitate repetitiva
este formata dintr-un glucid aminat (N-acetil-galactozamina sau N-acetil-glucozamina) si un acid
uronic. Sarcinile negative au urmatoarele roluri:
• Atrag ionii de Na+ care vor atrage la randul lor apa si se va realiza structura de gel puternic
hidratat.
• Sarcinile negative se resping intre ele si prin urmare, moleculele de GAG ocupa un volum mare in
raport cu greutatea lor moleculara. In spatii se va gasi faza lichida a gelului, fapt care permite
mobilitatea celulelor, proliferarea si nutritia lor.
Marea majoritate a GAG, cu exceptia acidului hialuronic, se leaga covalent de miezuri
proteice, formand proteoglicani.
Clasificarea GAG se face in 5 clase, in functie de tipul unitatii repetitive, numarul de grupari
sulfat si localizarea lor.
1. Acidul hialuronic (hialuronan), format din acid glucuronic si N-acetil-glucozamina. Este singurul
nesulfatat, deci sarcinile sale negative vor proveni doar de la gruparile carboxil.
2. Dermatan sulfatul, format din acid iduronic si N-acetil-galactozamina
3. Heparina (heparan sulfatul), format din acid iduronic si N-acetil-glucozamina
4. Condroitin sulfatul, format din acid glucuronic si N-acetil-galactozamina
5. Keratan sulfatul este o exceptie, el fiind format din galactoza si N-acetil-glucozamina.

Acidul hialuronic
Are cea mai mare molecula (cuprinde aprox. 50.000 unitati dizharidice). Molecula are un
aspect de bastonas cu lungimea de aprox. 1 µm. Acidul hialuronic nu se leaga covalent de un miez
proteic.
 Este singurul nesulfatat. Prin urmare sinteza sa nu are loc in aparatul Golgi. De asemenea el nu
se epimerizeaza in timpul sintezei. Sinteza sa are loc in membrana celulara, alungirea moleculei
facandu-se prin adaugarea de oligozaharidice la capetele reduse.
In spatiul extracelular, acidul hialuronic ramane in apropierea plasmalemei, alcatuind
glicocalixul. Prin incarcatura negativa mare acidul hialuronic participa la hidratarea mediului
extracelular si astfel la migrarea, proliferarea si nutritia celulelor conjunctive.
Acidul hialuronic se gaseste in cantitati mari in tesutul embrionar iar la adult se gaseste in
corpul vitros, in lichidul sinovial si in gelatina Wharton.

Alti GAG
Ceilalti GAG au molecule mai mici (contin aprox. 300 unitati dizaharidice). Ei se sintetizeaza
in aparatul Golgi, unde se sulfateaza, se epimerizeaza si formeaza legaturi covalente cu miezuri
proteice, dand nastere la proteoglicani.

Sinteza proteoglicanilor
Miezul proteic se sintetizeaza la nivelul ribozomilor atasati reticulului endoplasmic rugos. O
data cu patrunderea in lumenul RE, la resturile de serina se ataseaza un trizaharid de legatura format
din xiloza-galactoza-galactoza. Apoi lantul peptidic impreuna cu trizharidele de legatura este
transportat cu ajutorul veziculeleor de transport la aparatul Golgi. Aici, la nivelul trizaharidelor de
legatura, se ataseaza multe unitati dizaharidice la fel sau diferite si astfel ia nastere o molecula foarte
ramificata.

Tipuri de proteoglicani
In matricea cartilaginoasa se gaseste un proteoglican numit agregan. El este alcatuit dintr-un
miez proteic la care se ataseaza mai multe unitati de keratan sulfat si condroitin sulfat. Astfel se
formeaza subunitatea A. Mai multe subunitati A se leaga necovalent de o molecula de acid hialuronic
prin intermediul unei proteine globulare de link-are.
Proteoglicanii se gasesc in matricea conjnctiva. Ei sunt alcatuiti dintr-un miez proteic pe care
se leaga 3-5 molecule de GAG de tipul condroitin sulfat, keratan sulfat sau dermatan sulfat. Acesti
proteoglicani se ataseaza periodic la fibrila de colagen intervenind in organizarea matricei conjunctive
extracelulare.
Proteoglicanii atasati membranei celulare sunt alcatuiti dintr-un miez proteic reprezentat de
proteine dispuse in plasmalema (proteine integrale). Ele ataseaza la domeniul extracelular 5-8
molecule de heparan sulfat.

Rolul proteoglicanilor
Este foarte important deoarece moleculele de proteoglicani au specificitate pentru colagenul
individual.
• Mediaza adezivitatea celula - celula si celula - matrice.
• Mediaza comunicarea intercelulara si comunicarea dintre celula si moleculele matricei
extracelulare.
• Controleaza coagularea (la nivelul vaselor)
• Controleaza metabolismul lipoproteic (la nivelul vaselor)
• Controleaza cresterea musculaturii netede
• Controleaza cresterea neuritilor (nervilor)
• Controleaza permeabilitatea membranei bazale.

MOLECULELE DE ADEZIVITATE
 Sunt impartite in doua categorii: glicoproteine structurale (proteine de ancorare) si receptori
de membrana.
Glicoproteine structurale (de ancorare)
• fibronectina
• tenasceina
• laminina
• entactina
• thrombospondinina
• condronectina

Fibronectina
Este un dimer proteic cu greutatea moleculara de aprox. 400.000 daltoni, format din doua
subunitati A si B care au fiecare masa moleculara cuprinsa intre 220.000 si 250.000 daltoni. Fiecare
subunitate este formata din trei subunitati repetitive (I, II si III).
Unitatea I are intre 45 si 50 de aminoacizi, unitatea II contine 60 de aminoacizi iar in unitatea
III se gasesc 90 de aminoacizi.
Unitatile I si II alcatuiesc impreuna la capatul amino terminal un locus specific pentru legarea
colagenului de tip IV din laminele bazale. Unitatile II si III formeaza impreuna la capatul carboxi
terminal un domeniu de legare la proteoglicanii din membrana celulara care au in componenta heparan
sulfat.
La capatul carboxi terminal dimerul are subunitatile A si B legate prin punti disulfurice. Partea
centrala a moleculei contine mai multe unitati de tip I la nivelul carora vor exista radicali -SH liberi ce
vor media polimerizarea dimerilor de fibronectina. Prin polimerizarea dimerilor ia nastere forma
multimerica a fibronectinei. Forma dimerica se gaseste doar in plasma iar forma multimerica se gaseste
in matricea conjunctiva.
Domeniile de legare ale fibronectinei
1. un domeniu de legare pentru fibrinogen sau heparina prin care fibronectina are rol in coagulare;
2. un domeniu pentru legarea stafilococului, a gelatinei sau pentru legarea la suprafata celulei;
3. doua situsuri pentru cross-link-are la alte proteine ale matricei conjunctive extracelulare;
4. situsuri pentru asociere proprie;
5. situsuri pentru atasarea de GAG sulfatati.