Anatomia osoasa a articulatiei genuchiului Genuchiul reprezinta partea membrului inferior la nivelul careia gamba se uneste cu coapsa.

Articulatia genuchiului trebuie sa fie mobile si simpla pentru a permite flexia si extensia membrului inferior. 1)Femurul-os lung care formeaza scheletul coapsei a)Epifiza proximala:prezinta capul femurului,colul si doua tuberozitati(marele si micul trochanter); capul are forma a 2/3 de sfera si se articuleaza cu cavitatea acetabulara a coxalului.Marele si micul trochanter sunt uniti anterior pe linia intertrohanterica,iar posterior prin creasta intertrohanterica. b)Diafiza:este prismatic,prezentand o fata anterioara,una medial si una laterala.Se observa linia aspra care in sus se trifurca,iar in jos se bifurca. c)Epifiza distala: prezinta doua suprafete articulare numite condili femurali.Anterior,intre cei doi condili se afla suprafata patelara,care corespunde patelei,iar posterior fosa intercondiliana.Deasupra condilului medial se afla epicondilul medial,iar deasupra condilului lateral se afla epicondilul lateral. 2)Patela(rotula)-este un os scurt,turtit,aflat in tendonul muschiului cvadriceps.Fata anterioara este convexa,fata posterioara se articuleaza cu suprafata patelara a femurului,marginile mediala si laterala sunt ambele convexe,iar baza rotulei priveste in sus si varful rotulei este orientat in jos. 3)Tibia-participa la formarea scheletului gambei,fiind plasata medial a)Epifiza proximala:este voluminoasa si prezinta doi condili.Fiecare condil are o fata superioara, care corespunde condililor femurali si o circumferinta.Pe circumferinta condilului lateral se afla o suprafata articulara pentru capul fibulei.In partea anterioara a epifizei proximale se afla tuberozitatea tibiala. b)Diafiza:are o forma triunghiulara prezentand o fata medial,una laterala si alta posterioara. Fata posterioara prezinta o creasta oblica,numita linia solearului.Marginea anterioara este ascutita(creasta tibiei) c)Epifiza distala:prezinta o suprafata articulara pentru talus,plasata inferior.Medial se prelungeste cu maleola tibiei,iar lateral prezinta o suprafata de articulatie pentru fibula. 4)Fibula-participa la formarea scheletului gambei fiind situate lateral.

a)Epifiza proximala:este reprezentata de capul fibulei,care prezinta o suprafata de articulare pentru tibie.Capul se prelungeste in sus cu varful capului fibular. b)Diafiza:este triunghiulara,prezentand o fata laterala,una medial si alta posterioara c)Epifiza distala:este formata de maleola fibulara,care prezinta o suprafata de articulare pentru tibie si alta pentru talus.In partea posterioara se afla fosa maleolei fibulare.

Anatomia capsulo-ligamentara Articulatiile sunt organe de legatura intre oase,fiind sediul miscarilor.Dupa gradul de mobilitate se impart in sinartroze si diartroze.

A. SINARTROZELE Sunt articulatii fixe , imobile si nu poseda cavitate articulara. In acest tip de articulatie se executa miscari foarte reduse. Dupa tipul tesutului care se interpune intre cele oase care se articuleaza , distingem 3 tipuri de sinartroze: sindesmoze, sincondroze, sinostoze.

A1. SINDESMOZELE Sunt articulatii in care , intre cele doua oase se interpune tesut fibros; mentionam in acest sens articulatia dintre oasele coxale si sacru, unite prin ligamente interosoase puternice.. Tot sindesmoze sunt suturile de la nivelul oaselor craniului. Oasele sunt articulate intre ele , dar sunt despartite printr-un strat subtire de tesut fibros. Se descriu 3 tipuri de suturi :-sutura dintata, in care suprafetele osoase preszinta dinti de fierastrau care se intrepatrund (sutura fronto-parietala sau parieto-occipitala) -sutura solzoasa (scuamoasa) in care cele 2 oase care se articuleaza sunt taiate oblic :sutura parieto-temporala -sutura plana-in care marginile sunt regulate-ex cele 2 oase nazale

A2. SINCONDROZELE Sunt articulatii in care cele 2 oase care se articuleaza se interpune o lama de tesut cartilaginos (ex. Sincondroza oaselor ce alcatuiesc coxalul) sau simfizele (ex cea pubiana). A3. SINOSTOZELE varstnici. Rezulta prin osificarea sindesmozelor si a sincondrozelor la

B. DIARTROZELE Sunt articulatii care poseda un grad variabil de mobilitate si se impart in amfiartoze (articulatii semimobile) si artrodinii (articulatii mobile). B1. AMFIARTOZELE Sunt articulatii cu suprafete articulare plane sau usor concave (articulatiile dintre corpurile vertebrale-acestea sunt semimobile) B2. ARTRODINIILE Sunt articulatii sinoviale cu o mare mobilitate. Articulatia genuchiului este cea mai extinsa si complicata articulatie a corpului uman condiliana din punct de vedere anatomic,din punct de vedere mecanic este un trohoginglymus format de condilii femurului si tibiei impreuna cu patela.Suprafetele articulare,nefiind perfect congruente,adaptarea lor este mijlocita de meniscurile intraarticulare,cel medial avand o forma de semiluna,cu diametrul sagital mai mare,iar cel lateral fiind aproape circular.Capetele meniscurilor se fixeaza pe eminenta intercondilara,iar marginile lor anterioare sunt unite printr-un ligament cu directie transversala. Meniscul medial adera de capsula articulara pe o arie mai larga decat meniscul lateral.Meniscul lateral se uneste cu condilul lateral al osului femural prin ligamentele anterior si posterior menisco- femurale.La nivelul genuchiului avem urmatoarele articulatii: 1)tibio-femurala 2)tibio-patelara 3)femuro-patelara Ligamentele reprezinta fascicule sau benzi de tesut fibros rezistent.Ele sunt situate in peretele sau deasupra capsulei articulare si reprezinta niste ingrosari locale ale stratului ei fibros.Trecand peste articulatie si fixandu-se de oase,ligamentele intaresc articulatia insa rolul lor principal consta in a margini amplitudinea miscarii,a preveni trecerea ei peste anumite limite.Majoritatea ligamentelor sunt elastice, dar foarte rezistente.La unele articulatii,de exemplu articulatia genuchiului,exista ligamente intraarticulare.

Ligamentele genuchiului sunt: a)ligament incrucisat anterior b)ligament incrucisat posterior c)ligament colateral-tibial -peronier Discurile si meniscurile intraarticulare Reprezinta niste lame constituite din tesut conjunctiv cu predominanta de fibre colagene si elemente fibrocartilaginoase,situate de-a curmezisul unor articulatii intre suprafetele articulare si sudate la margini cu capsula articulara.Suprafetele meniscurilor repeta forma capetelor articulare ale oaselor cu care se invecineaza din ambele parti.Discul divide cavitatea articulara in doua zone distincte,meniscul realizeaza incomplet aceasta diviziune.Discurile si meniscurilen au rol de congruenta.Meniscurile au rol de amortizoare de soc pentru genuchi si impiedica miscarea laterala a articulatiei. Tipuri de menisc:a)lateral b)medial Bursele si tecile sinoviale Sunt spatii mai mari sau mai mici cu pereti tapetati de sinoviala,care pot avea comunicatii cu cavitatea articulara,contribuind la marirea ei si constituie puncte de rezistenta scazuta ale articulatiei. Bursele genuchiului sunt saci mici,plini cu lichid sinovial. Bursa suprapatelara situata in partea anterioara, ca o punga larga intinsa pe marginea superioara a rotulei, pe sub muschiul cvadriceps. Bursele posterioare: subpoplitee (sub tendonul muschiului analog), bursa subtendinoasa a muschiului gemen intern, bursa subtendinoasa a muschiului gemen extern si bursa subtendinoasa a muschiului semimembranos. Toate comunica cu cavitatea sinoviala. Dintre acestea, bursa semimembranosului isi poate mari dimensiunile prin acumulare de lichid sinovial, in sinovita cronica, comprimand formatiunile spatiului popliteu. Aceasta situatie patologica este cunoscuta in practica sub numele de chist Backer. Bursele separate de cavitatea articulara sunt: -bursa subcutanata prepatelara:ii permite pielii sa alunece liber deasupra rotulei in timpul miscarii -bursele infrapatelare profunde si superficiale se gasesc in jurul capatului inferior al ligamentului patelar,unde se insereaza pe tuberozitatea tibiala.

Tendonul rotulian se extinde de la tendonul muschiului cvadriceps femural.Tendoanele celor patru fascicule musculare se unesc formand tendonul cvadriceps;acesta se insera pe baza si pe marginile rotulei.Tendonul rotulian are rolul de a sustine partea interioara a genuchiului. Capsula se prezinta ca un manson care uneste cele trei oase: femurul, tibia si patela. Ea nu cuprinde articulatia tibiofibulara. Stratul fibros al capsulei prezinta doua orificii mari: - unul anterior- pentru patela, pe ale carei margini se insera; - altul posterior, la nivelul scobiturii intercondiliene, care se contopeste cu ligamentele incrucisate. Capsula mai prezinta o particularitate: ea adera de baza meniscurilor. Este mai slaba inainte si pe margini si mai densa pe partea posterioara. Sinoviala genunchiului este vasta si complicata. Prin marea ei intindere, ea ofera o suprafata apreciabila pentru resorbtia de toxine si infectii. Sinoviala este intrerupta la nivelul meniscurilor, inserandu-se pe fata superioara si inferioara a lor, putandu-se distinge astfel: - sinoviala suprameniscala care corespunde articulatiei femuromeniscale; - sinoviala inframeniscala meniscotibiale. (submeniscala) care corespunde articulatiei

Membrana sinoviala, activ cu alte articulatii, este separata de capsula fibroasa printr-o serie de corpuri adipoase. De importanta practica pentru kinetoterapeuti sunt:

corpul adipos infrapatelar, dispus ca un colt, intre condilii femurali si platoul tibial, separa mebrana sinoviala de ligamentul patelar, numit si corp adipos anterior. In flexia genunchiului, ocupa spatiul dintre condili si platoul tibial; corpul adipos posterior situat intre membrana sinoviala si ligamentele incrucisate posterioare. In extensia genunchiului, el este impins inainte, formand o proeminenta bilobata ca doua pernite, de fiecare parte a tendonului patelei. Ambele corpuri adipoase sunt doar formatiuni de umplutura.

Anatomia musculara a genuchiului

Miscarile atrticulatiei geunchiului Articulatia femuropatelotibiala, fiind o articulatie cu un singur ax (grad de libertate), va prezenta doua miscari principale: flexia si extensia. Pe langa acestea sunt posibile miscari secundare, de rotatie mediala si laterala. Desi foarte reduse ca amplitudine, in aceasta articulatie se mai pot produce si miscari de inclinare laterala, madiala si marginala. Flexia Este miscarea prin care gamba se apropie de fata posterioara a coapsei.

Se sxecuta in jurul unui ax transversal care trece prin condilii femurali. Defapt, aceasta miscare se executa in jurul mai multor axe impuse de forma suprafetelor articulare ale condililor femurali care este spiroidala. Se apreciaza ca miscarile de flexie pana la 70 0 sunt miscari pure, adica necombinate cu alte miscari. De la amplitudinea de 70 0 mai departe, aceste miscari se combina su o miscare de rotatie interna a gambei si de aceea ele sunt denumite miscari terminale. Flexia gambei la omul viu poate atinge un unghi de 130 0. In mod pasiv, gamba poate fi flectata si mai mult, pana ce ajunge in contact cu coapsa. Miscarea de flexie se produce in articulatia femuromeniscala. Articulatia femurotibiala lucreaza dupa principiul unei pirghii de gradul III, atit in miscare de flexie cat si cea de extensie. Muschii flexori principali: biceps femural, semimembranos, semitendinos. Muschii flexori secudari: gemenii, gracilisul, croitorul. Limitarea miscarii este facuta de : -intalnirea fetei posterioare a gambei cu cea similara a coapsei; -cvadriceps, care, la capat de miscare se intinde putand fi considerat ca un factor frenator activ al miscari de flexie; -ligamentul incrucisat posterior este intins limitand miscarea,ligamentul colateralfibular se relaxeaza total, ligamentul colatral foarte putin. Extensia: Este opusa flexiei, este miscarea de indepartare a fetei posterioare a gambei de fata corepunzatoare a coapsei. Miscarea de extensie propriu-zisa nu exista

datorita limitarii acesteia de catre rotula, miscarea de extensie fiind, in acest caz, o miscare de deflexie. Axul de miscare este acelasi ca la flexie.

Amplitudinea maxima este de 1300 . Revenirea din flexia maxima se face combinata cu o usoara miscare de rotatie externa. Ea se produce in articulatia meniscotibiala. Muschi extensori principali : cvadriceps. Muschi extensori secundari: tensorul fasciei lata, croitorul. Limitarea miscarii este facuta de -Ligamentele posterioare ale genunchiului; -Ligamentul incrucisat anterior (LIA). Muschii flexori ai genuchiului:

1)Bicepsul femural Origine:capatul lung pe tuberozitatea ischiatica,iar capatul scurt pe linia aspra Insertie:pe capatul fibulei Actiune:extensor al coapsei,flexor al genuchiului si rotator in afara al gambei 2)Semimembranosul Origine:pe tuberozitatea ischiatica Insertie:tendonul direct pe fata posterioara a condilului medial al tibie,tendonul recurent merge in sus si lateral tendonul reflectat ocoleste condilul medial al tibiei Actiune:Extensor al coapsei si flexor al genuchilor,rotator inauntru al gambei 3)Croitor Origine:spina iliaca anterosuperioara Insertie:pe fata mediala a tibiei,sub condilul medial

Actiune:flexor al coapsei pe bazin si al gambei pe coapsa 4)Semitendinos Origine:pe tuberozitatea ischiatica Insertie:pe fata mediala a tibiei,sub condilul medial Actiune:flexor al genuchiului,extensor al coapsei,rotator inauntru al gambei

Muschii extensori ai genuchiului:

1)Cvadricepsul:are 4 capete de origine: a)Vastul lateral-pe fata laterala a femurului si buza externa a liniei aspre b)Vastul medial-pe fata mediala a femurului si pe buza interna a liniei aspre c)Vastul intermediar-pe fata anterioara a femurului d)Dreptul femural-pe bazin Insertie:pe baza si marginile rotulei Actiune:extensor al gambei pe coapsa 2)Tensor al fasciei lata Origine:pe spina iliaca antero-superioara(creasta iliaca) Insertie:pe tractul iliotibial,formatiune fibroasa a fasciei coapsei,care in sus se insera pe coxal,iar in jos pe condilul lateral al tibiei si pe capul fibulei Actiune:flexor si abductor al coapsei Musculatura stabilizatoare a genuchiului este reprezentata de muschii cvadriceps si ischiogambierii.

Grsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate n principal din esteri ai glicerinei cu acizii grai, numii gliceride. Se mai gsesc n afar

de gliceride i ceruri, vitamine, fosfatide etc. Uneori, dupa un impact direct la nivelul rotulei, poate avea loc inflamarea grasimii situate intre osul distal al coapsei (condilul femural) si rotula (patela). Tesutul adipos este una dintre cele mai sensibile structuri ale genunchiului. Boala Hoffa este insotita de dureri destul de accentuate, localizate anterior, pe fiecare parte inferioara a rotulei si care se agraveaza prin intinderea sau extensia articulatiei genunchiului. La persoanele care sufera de sindromul Hoffa, tesutul gras inter-rotulian va fi iritat in mod constant si se va inflama semnificativ. Sindromul Hoffa poate sa apara atunci cand grasimea din zona rotulei se va umfla, ca urmare a unei lovituri directe sau a unei iritatii cronice. Ca rezultat, partea inferioara a rotulei poate ciupi tesutul adipos. Boala Hoffa este caracterizata prin hipertrofia dureroasa, inflamatorie a grasimii subrotuliene. Situatia poate sa apara mai des la o persoana care are o rotula, ce este inclinata din partea posterioara catre cea inferioara. Predispusi la aceasta conditie, mai sunt cei care au o hiperextensie excesiva a genunchiului. Sindromul Hoffa poate fi usor confundat cu tendinita patelara. Totusi, in cazul tendinitei patelare durerea apare doar la tendonul patelar, mai ales la polul inferior al patelei. In cazul bolii Hoffa, durerea este prezenta pe fiecare parte a tendonului patelar, unde este localizat tesutul adipos. Durerea se va inrautati atunci cand bolnavul sare, sta perioade lungi de timp in picioare (intrucat creste presiunea intra-articulara) sau in orice alta pozitie care provoaca hiperextensia genuchiului. Zona din jurul tendonului poate fi usor tumefiata. Boala Hoffa nu este asociata cu alte simptome, cum ar fi troznirea genunchiului, blocarea sau instabilitatea acestuia.

Chistul synovial popliteu Baker O leziune a genunchiului, in special ruptura de ligament, este o cauza frecventa a chistului Baker. Cand bursa poplitee se umple cu lichid si creste in volum, rezultatul este o umflatura numita chistul Baker. Ca textura, este similar cu un balon umplut cu aer. In unele cazuri,chistul sinovial nu determina neobservat.Daca apar semne si simptome acestea pot fi: -prezenta unei tumefactii in spatele genuchiului -durere la nivelul genuchiului -senzatie de intepenire a genuchiului durere si poate trece