Arhitectura Gotica

Arhitectura gotic reprezint unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum i cu alte biserici din aproape toat Europa n timpul perioadei medievale, ncepnd cu secolul al XII-lea i ncheind cu anii 1500. Dou dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta n arc frnt, sau ogiva, care este de fapt o intersecie longitudinal a doua bolte clasice ale stilului romanic, i arcul de susinere al ogivei, aa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe cldiri gotice, nefiind ns omniprezent, este rozeta, prezent att n basoreliefuri ct i n alte forme ornamentale. Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, aprut din necesitatea de da o alt dimensiune vertical cldirilor. Goticul flamboaiant, adic goticul trziu, a fost faza de apogeu artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea abundenei detaliilor, n parte pentru a diminua greutatea pe care cldirile gotice o impuneau, respectiv pentru a ncerca o salvare a stilului. n Anglia, la nceputul secolului al 19-lea, goticul cunoate o re-evaluare i o nou recunoatere, de fapt o "renatere" denumit gotic renscut sau neo-gotic, producnd cldiri memorabile, dintre care Palatul Westminster, care a fost total refcut dup devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic revival. Mai trziu, la sfritul aceluiai secol i nceputul secolului 20, arhitectura gotic are o ultim "tresrire de orgoliu", producnd opere durabile, n stilul numit deja atunci neogotic, n locuri foarte diferite ale lumii, aa cum ar fi Germania, I, Norvegia, Romnia, Statele Unite ale Americii i Ungaria. Arhitecii goticului au revoluionat viziunea spaial romanicului prin dou invenii: ogiva i arcul de susinere (arc bouta nt).Bolta semicircular este nlocuit cu o bolt n form de arc de cerc frnt, sau ogiva, la care presiunea vertical este mult mai redus.Meterii nlau pe patru coloane, dispuse in plan ptrat, cte dou perechi de arcuri n ogiv; fiecare arc este sus inut de dou coloane diagonal opuse.Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obine o construcie foarte solid, capabil s susin, prin ncrucisarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susinere, cealalta inven ie, sprijin, din exterior, peretii nali ai navei centrale, alturi de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea lateral a bolilo r. Aceste soluii au ngduit o nou organizare a spaiului bisericii, n care planul cu o nav este cel mai raspandit. Una dintre glor iile catedralelor gotice este turnul de nlime ameitoare, al crui varf mpunge bolta cereasc.

Catedrala din Reims este capodopera goticului radiant. Toate reperele dimensionale urmeaza corespondentele geometrice care converg spre centrul marcat de rozeta. Armonia proportilor ansamblului, fara excese, fara ascensionalitatea proeminenta a turlelor-clopotnita, a determinat aprecierea goticului radiant ca fiind etapa clasica. Arhitectura acestei perioade are caracteristica abundenta decorarii fatadelor cu sculpturi in relief si ronde-bosse, dominarea golului asupra plinului fatadelor si acoperirea golului cu vitralii. Catedrala din Reims este representativa pentru aceasta perioada, in care vitraliile ocupa o mare parte a fatadelor, asigurand ambianta feerica a luminii. Sculptura in ronde-bosse si relief creaza grandiosul spectacol al impodobirii intregului exterior al catedralei, siluetele si scenele figurative fiind amplasate si integrate arhitecturii de la sol pana la acoperis si muchiile acestora, dispuse pe arcele boutante si stalpii de sprijin ai acestora. Planul catedralelor gotice pastreaza in linii mari planul bisericilor romanice, cu distributia spatiilor caracteristice: nava centrala, doua, patru sau sase nave laterale, plasate simetric de o parte si alta fata de nava central, un transept, un deambulatoriu, in jurul absidei, si absidiole, acestea din urma fiind totdeauna in numar impar. Elevatia. Interiorul catedralei gotice se desfasoara pe mai multe niveluri decat in biserica romanica, dar pastrand distributia cunoscuta. Primul nivel ramane in continuare cel al arcadelor din dreapta si din stanga navei central care, prin suita arcelor sprijinite pe coloane, permit legatura si comunicarea intre nave. Nivelul superior al triforiumului sau tribunei se inalta adeseori pe doua etaje deasupra navelor laterale, permitand circulatia si vizibilitatea spatiilor navei central si altarului. Ultimul nivel este al ferestrelor care asigura luminarea directa a navei central. Ferestrele de la triforium, transept si absidiole ca si cele ale navei centrale sunt acoperite cu vitralii. Sistemul de acoperire bolta nervurata cu arce frante. Se deosebeste fundamental de cel al bisericii romanice. Bolta gotica se bazeaza pe arcele frante (ogivale). Intersectata prin nenumarate deschideri nervurate, bolta gotica se inalta la zeci de metri de sol. Intre nervuri nu exista boltari (ca la bolta romanica), ci umplutura de zidarie nefunctionala. Desfasurarea cladirii pe inaltime, atingand 35 m (N-D Paris) si 48 m (C.din Amiens), s-a putut realiza datorita folosirii arcelor ogivale, care au permis boltilor gotice i inaltime impresionanta.

Primele incercari ale arcelor ogivale cu fost efectuate de abatele Suger la C. St. Denis. Fata de bolta romanica, masiva si rigida, stilul gotic a folosit sistemul de acoperire suplu si gratios. Bolta era realizata din multiple arce frante, intre ele avand umplutura de zidarie. Cu cat arcele ogivale urcau mai sus, cu cat ele erau mai inalte in raport cu deschiderea, cu atat unghiul de impingere in zidurile laterale era mai mic. Traversarea, intretaierea si intalnirea arcelor frante se realiza in mijlocul boltii, punct numit cheie de bolta, marcata, de obicei, cu un relief sculptat.

Structura catedralei gotice este un schelet de rezistenta. El este construit din arce frante (ogivale), coloane, stalpi fasciculati si arce boutante. Arcele ogivale se sprijina pe coloane la interior, dand impingeri orizontale care tind sa indeparteze coloanele cu rol de stalp de sprijin. Pentru a prelua impingerile, constructorii goticului au folosit la exteriorul zidurilor arce boutante (de descarcare). Astfel, preluarea impingerilor si descarcarile acestora le efectuaza arcele boutantDin aproape in aproape, de sun in jos, pentru fiecare nivel, aceasta solutie asigura usurarea masivitatii zidariei la exterior si mai ales inlocuia formula folosita de contrafortul romanic, masivul zidariei greoi si costisitore.

Plastica fatadelor Ascendenta sensurilor vertical, dominarea golului asupra plinului au impus ornamentarea tot mai bogata a interiorului cu vitralii si a exteriorului cu sculpturi. Transformarea peretilor in timpul goticului flamboyant in dantelarie de piatra a adaugat caracterul particular al esteticii plasticii fatadelor. Fatada vestica este subliniata compositional de trei register orizontale: registrul portalurilor, registrul rozasei, delimitat de o galerie si registrul turnurilor-clopotnita. Centrul compoz itional al fatadei este marcat de rozasa. ornament n form de frunze aezate simetric i nscrise ntr-un cerc. (< fr. rosace) spre care converg sensurile directionale ale sarpantei plastic.

Portalul navei central era subliniat compositional prin suprainaltarea arcului ogival de deasupra timpanuluiArhivolta cu voussuri a devenit locul plasarii sculpturilor in ronde-bosse, alipite la zid. Portalurile fatadei vestice si fatadele laterale din axul N-S al transeptului catedralei au sculptura in relief si ronde-bosse. Exteriorul impresioneaza datorita grandorii si armoniei ansamblului, frumusetea formelor desfasurate pe verticala neobisnuit de mare a inaltimilor zidurilor. Prestanta turnurilor clopotnita, armonioasa dispunere a ferestrelor si rozaselor cu vitralii incununeaza frumusetea fatadelor.