AVANTAJUL TICALOSULUI Fariseul sunt eu Interpretarea care se da pildei vamesului si fariseului este clara, dar daca lasam putin

deoparte textul biblic si ne uitam la noi insine vedem ca pana la urma e greu sa evitam pozitia fariseului. Are si el dreptatea lui, fie ea si partiala. Incerca sa fie un om bun, sa implineasca poruncile asa cum fusesera lasate de Moise. Cine poate mai mult? Rabinii numara 61 porunci date de !umnezeu, iar fariseul nostru implinea aproape "umatate din ele. #u vi se pare suficient? #e$am obisnuit sa dam cu pietre in fariseu pana, saracul de el, ramane lat. !upa ce l$am linsat plecam multumiti si impacati cu sine, ca noi suntem smeriti si am facut ceea ce se cuvenea sa facem. %ai sa$l ascultam insa si pe el. &Cat de mult sa ma neg pe mine insumi, cat sa$mi ascund meritele reale? ' de bun simt, totusi nu fur, nu dau in cap la nimeni, respect cat de cat regulile de conduita. !aca nu eram eu si altii ca mine tara asta s$ar fi dus de mult pe rapa. Am si eu scaparile mele, recunosc cinstit, dar arata$mi pe unul care nu le are si eu il mananc. Cel mai mare defect al meu e ca mereu imi ies din fire cand vad toata slea(ta asta de (oti care au pus mana pe tara si ne fura avutul nostru al tuturor, isi bat "oc de noi, de neamul nostru, de traditii si de tot ce e bun pe pamant. ' preferabil sa punem in fata borfasii, interlopii astia care de douazeci si patru de ani tot sug sangele poporului? #u$mi spune ca imediat ce vine unul din asta si zice &!oamne miluieste$ma), imi si ia fata* Ca !umnezeu il prefera pe el ca este, vezi !oamne, smerit* +ai atunci eu ce ma fac? Munca mea, onoarea, cinstea, respectarea poruncilor, toate nu fac nici cat o ceapa degerata in fata unui &!oamne miluieste)? #ormal ca ma scot din sarite (otii si borfasii, mai ales cand sunt si in fruntea tarii. Au parte de tot dispretul meu, le spun asta cu toata sinceritatea, cu toata taria, drept in fata si fara rusine. Inca odata, rusine sa le fie lor. Iar daca !umnezeu ii prefera pe ei, pentru un firav &!oamne miluieste) spus cand vad ca raul din ei da pe dinafara, in dauna noastra, a oamenilor cinstiti si mandri de munca lor, atunci nu$mi trebuie un asemenea !umnezeu.) Cine vrea sa$i raspunda fariseului pentru ca nu gandeste ca el, sa vina s$o faca* ' o aducere la zi a vorbelor fariseului din parabola, asa cum poate fi auzita din partea multor semeni ai nostri care infiereaza coruptia, pierderea traditiilor, dstrugerea oricaror valori de pe pozitii care par crestine dar care, dupa parerea mea, nu sunt astfel pana la capat. Demontarea grilei fariseice !umnezeu, care a creat miliarde si miliarde de fiinte, stie sa numere numai pana la unu. Creaza de fiecare data ceva diferit si unic. #oi -cum care noi? #oi oamenii care le intelegem pe toate si le explicam. stim sa categorisim, sa punem etic(ete si sa reusim astfel sa ne descurcam in viata. Ce$am face daca in loc de politicieni, sa zicem, pe care i tratam ca o masa omogena, toti o apa si$un pamant, am avea doar persoane diferite, fiecare cu motivatia, cu dorintele, cu experienta, cu destinul lui singular? /a fel pentru orice categorie, credinciosi, fotbalisti, (oti etc. !aca ar fi sa ascultam fiecare om in parte n$am mai scoate$o la capat. #e descurcam insa prin categorii. 0tim, ne$am dat seama, &ne$am prins) cum gandesc politicienii, de pilda. In spatele vorbelor pe care le spun, al actiunilor pe care le intreprind, stau doar dorinta de inavutire pe seama noastra, a oamenilor de rand. 1andind astfel ne scutim de efortul de a analiza de

fiecare data cand un politician face ceva. Il bagam in liniile de gandire pe care i le$am atribuit de"a, l$am clasificat, &l$am citit) cum se spune, iar fiecare noua actiune a lui nu face decat sa$mi confirme opinia de"a formata, pattern$ul constituit. !aca actiunea lui e modificata fata de modelul meu mental, daca iese din grila in care l$am pus? Raspunsul e simplu, vrea sa ma fraiereasca, sa para ca e altfel decat stiu eu ca e ca sa$mi castige increderea, dar nu ma las eu dus asa usor, nu$i merge lui cu mine* 0i daca totusi persista? Asta ma pune putin in incurcatura, caci atunci fie trebuie sa$mi sc(imb modelul interpretativ, ca sa includ aceasta situatie diferita, fie sa ignor noutatea ca nereprezentativa. !in motive de economie a gandirii preferam mai mereu a doua varianta. Adevarul este ca, date fiind capacitatile noastre native limitate, n$am face fata daca am interpreta zilnic de la zero zeci si sute de actiuni si vorbe ale unor diversi oameni. ' mai smplu sa spui &asa gandesc barbatii), sau &asa gandesc femeile) sau &asa se comporta patronii) si ai rezolvat problemele. 'sti confirmat in "udecatile tale si poti sa$ti vezi mai departe de (obb2$uri fara sa$ti faci gri"i. ' mai simplu sa ne folosim tiparele de intelegere, facem economie de gandire si intelegem tot ce se intampla in "urul nostru. Culmea e ca avem, din pacate, de multe ori dreptate. 3amenii care fac parte dintr$o anumita tipologie se comporta, de cele mai multe ori, conform acelei tipologii. +ierdem ceva daca, grabiti fiind si in imposibilitatea de a intra in amanunte, "udecam conform tipologiilor? #u, nimic altceva decat esentialul. Ii mai pasa insa cuiva de esential? 3are ce o mai fi si aia? Cum pricepem Actul de a intelege ceva e un act de smerenie. 4reau sa uit cat mai mult din ceea ce stiu, sa nesocotesc macar. Ma pun in paranteze pe mine, actele, interesele, poftele, &tipologiile) mele, pentru a ma putea desc(ide realitatii care mi se infatiseaza. !e$abia atunci cand mi$am aruncat la gunoi toate de"a$stiut$urile pot afla ceva nou. Actiunea poate parea ciudata ma"oritatii semenilor mei. 'i prefera cararile batute si sigure, iar noutatea pe care vreau sa le$o infatisez le este inutila sau, daca nu pot sa o ignore, ostila. 5neori s$ar putea ca limba"ul sa nu ma a"ute suficient de mult. Caci eu vreau sa exprim o experienta noua in termeni care de"a sunt intrati in uz, dar ca sa exprime altceva. !e aceea sunt si multe neintelegeri, de aceea noutatea si adevarul isi fac atat de greu loc printre noi si in mintile noastre. 0a vrei sa cunosti inseamna sa vrei sa te apropii, sa intelegi si apoi sa ierti. Aici este partea teribil de grea, si gnesologic si moral. +rocesul din mintea noastra se produce invers, pentru ca nu vrem sa iertam preferam sa nu intelegem. Atunci am aduce circumstante atenuante si celui mai atroce criminal. #i s$ar parea nedemn si imoral sa nu$l scuzam. !e pilda, daca am descoperi ca pe 0talin il dureau salele -nu stiu daca e adevarat, dar probabil ca il durea si pe el cate ceva, nu?., ar ramane criminalul care a omorat milioane si milioane de oameni, dar ar deveni mai uman, ar avea si el neputintele lui care ni l$ar face, tuturor celor ce ne dor salele, mai simpatic. !e obicei preferam sa ramanem la nivelul atrocitatilor, sa facem din el un persona" malefic, bun de condamnat. Asa ni$l prezinta istoria si ar fi prea complicat sa modificam acest model ca sa intelegem lucrurile mai in profunzime. !ar astfel ratam esenta persona"ului, a oricarui persona" pe care vrem sa$l cunoastem.

Cu cat cunoastem pe cineva mai bine, in amanuntele vietii lui zilnice, in angoasele, temerile si sperantele lui, cu atat ni$l apropiem mai mult, il facem un caz special, diferit de tipologia generala in care l$am incadra in mod obisnuit. +arerea noastra se va departa de parerea generala, ba c(iar va intra in conflict cu ea. Avantajul ticalosului Mai mereu suntem fariseul care se faleste ca e cinstit, ca isi face treaba si determina astfel lucrurile sa mearga inainte. Avem nevoie, pentru a putea trai, sa identificam modele negative fata de care sa ne pozitionam. !aca n$ar exista vamesii corupti am fi nevoiti sa$i inventam. !e fapt, ii si inventam cel mai adesea, caci ei ne ofera un imens avanta" simbolic. !aca noi suntem de partea binelui, atunci nu e neaparat necesar sa fie cineva de partea raului fata de care sa luam neaparat atitudine? In felul acesta ne punem in regula, suntem la adapost de orice scrupule morale, ramanem fixati de partea binelui, orice am face. Micile noastre scapari$ (ai sa fim seriosi, cine nu le are?$ devin blande si inofensive, daca ne raportam la marasmul in care se desfasoara lucrurile din "urul nostru. #e iertam pe noi insine pentru ca mereu vedem pe altii care au mai mare nevoie de iertare decat noi, dupa faptele pe care le comit, indiferent ce ar fi in sufletul lor. Avem nevoie de raul comis de altii pentru a ne vedea pe noi buni. Aste e problema noastra, nu vedem sufletul altor oameni, de aceea ii "udecam superficial, ii condamnam fara sa ne pese de ei. 4edem ca un om a ucis un alt om, vedem eventual si o atitudine sfidatoare la proces. /egile penale il condamna pe acel om, pe buna dreptate, aici nimeni nu vrea sa intervina pentru vreun criminal. Il condamnam insa si noi in sufletul nostru. 0tim ca e vinovat, in plus ii vedem si comportamentul. Ii vedem insa si sufletul? 0tim noi oare care e cainta lui? 0tim noi cum il primeste !umnezeu? Ar trebui sa ne cutremuram noi, astia cuminti, care am facut maximul de incalcare a legii cand am depasit viteza sau am trecut pe rosu la semafor, ca un criminal e mai aproape de mantuire, de !umnezeu, decat noi. 'l a facut lucruri mai rele, de acord, dar poate si cainta lui e mai mare. 6acem ceva pentru el? In cumintenia noastra searbada suntem gata sa "udecam si suntem mai departe de 7udecatorul suprem decat cel care, gresind mult, si$a constientizat gresala, neputinta de iesi singur din ea si se lasa pe sine in mainile blande ale lui !umnezeu.

AND!IA SI "UII #I !e ce au cazut ingerii? !in mandrie* !in ce motiv a decazut omul? !in mandrie* !e ce nu putem urca toti la cer? !in mandrie* !e ce nu este iubire intre oameni? !in mandrie* Aceasta patima paralizeaza multe din lucrarile omenesti, degradandu$le si scopul si mi"loacele prin care se infaptuiesc. #imeni nu poate sa evolueze pana cand nu se tamaduieste de aceasta maladie spirituala. #u putem urca spiritual, nu se poate inregistra un progres in viata noastra, cata vreme nu ne vindecam mai intai ranile pricinuite de acest pacat. !e altfel, nici o alta patima nu are o alta lucrare decat aceea in care ne conduce pe ultimul drum, spre ultima rasuflare, in care du(ul isi da du(ul... Cati dintre noi nu suntem impresionati de cuvintele frumoase, cati nu admiram frumusetea sub toate formele ei, din natura, din oameni, din carti...0i am vrea sa ne ridicam deasupra micimilor noastre spre norii diafani ai unei alte lumi, ai unei alte vieti infinit mai bune decat aceasta. !ar nu reusim lesne cata vreme cortul acesta de piele al nostru, adesea impermeabil luminii line, este pironit cu cuie de lut. Acest cort ar putea, devenind straveziu, sa fie inaltat de o adiere de vant spre inaltimi, sus, tot mai sus... ca un zmeu pe care sa$l tina cu o mana usoara, de un fir subtire, copilul din noi... #u mi$am propus sa vorbesc acum despre lucruri marete pe care inca nu le$am trait si care nu au legatura cu viata noastra, cu realitatea. 0unt foarte multi specialisti ai teologiei inalte, care au rostit totul despre toate... !eoarece am vazut ca, atunci cand am fost biruit de trufie mi$am pri(anit simtirea, iar daca m$am inaltat pe mine insumi am fost smerit de circumstante, m$am gandit sa vorbesc cu smerenie despre mandria noastra cea de toate zilele. Ar putea parea banala, comuna preocuparea aceasta de a ne agata de subiecte cum ar fi cele despre instincte, patimi si conflicte, insa pana nu depasim stadiul acesta, pana nu scapam de &parasul nostru cel de pe cale), nu vom putea fi liberi in abordarea unor teme mai generoase. Intr$un cuvant, despre cele inalte se poate vorbi dupa ce ti$ai rezolvat problemele celor de "os... Mai intai, devii om si apoi sfant si mai apoi inger in trup... Mai intai te vindeci pe tine, doctore si pe urma purcezi a vindeca si pe altii... !upa ce ai dobandit smerenia, poti sa vorbesti despre mandrie... #u poate bolnavul sa "udece sanatos, nici orbul sa vada departe, nici ologul sa fie biolog, teolog sau sa fuga$nainte... 3ricine este atent la sine, la interioritatea sa va observa ca, daca te lauzi pentru un lucru infaptuit ori daca vorbesti despre nevointele personale, despre faptele tale bune ori despre darurile primite, putin cate putin toate acestea se imputineaza, pana intr$acolo incat se pot pierde de tot...

Mandria este atat de prezenta in viata fiecaruia, incat a devenit un element 8decorativ8 in cromatica comportamentala de azi, dar se iveste si foarte discret in 8vesmantul8 sufletesc a multora dintre noi. +e de o parte este mandria din dedesubtul fiintei vazute, purtata ca o 8len"erie de corp8, ca sa acopere intimitatile instinctuale9 aceasta este purtata pe sub (aina cea dinafara. :rebuie sa fii usor indiscret ca sa observi goliciunile ei, atunci cand purtatorul ei isi dezbraca ego$ul cu voluptati personale. Apoi este mandria grobiana, manifestata fudul si inept, cand impatimitul face caz cu semetie de ispravile nebuniei sale. /a polul opus este mandria indiferentei, a personalitatilor retrase la polii ing(etului metafizic, zgribuliti in grimasele dezavuarii specifice spiritelor inaltate in semetie, care privesc de sus gloatele. Mai este o categorie de mandruti finuti, care lucreaza la smerenia lor, din afara spre inauntru, care se gandesc in sinea lor ca, nu da bine sa fii mandru. Atunci, ei decid formal, sa fie smeriti si se arata cu o smerenie artificiala, tesuta din vorbe si gesturi autoimpuse. 'ste si mandria academica, care vine din autoritate, adica insul a devenit o eminenta si vrea sa se stie cat este el de intelept si de cuprinzator in spirit. Apoi mai observ o mandrie imbricata unei functii, in care orgoliul se manifesta ca o atributie a fisei de post, mandria directorasului, a sefului contopist, a oficialului, a edilului, etc. Mai este o categorie de mandruti de 8elita8 intelectuala, care nu se coboara la preocuparile marunte ale 8oamenilor de nimic8 din "ur. +rin urmare, toate aceste forme ale orgoliului omenesc se pot reduce doar la doua feluri de mandrie, mandria din prostie si mandria care se naste din desteptaciunea care da in foc, de preaplinul supra$'u$lui gonflat din preabuna parere de sine. Aceste 8spirite mari8 cum se inc(ipuie, nu$si pangaresc timpul sa intre in comuniune cu plebea inepta. #ici un li;e, nici un sincron cu crestinii de duzina... 6ereasca !omnul sa le scoti oc(ii cu vreo do"ana9 nu te vor ierta in veci sau oricum nu te uita, in 8smerenia lor8... Ce smerit si de bun simt este sa fim noi insine si sa ne 8mandrim8 doar cu smerenia neputintelor noastre si cu pocainta* "r$ Alin%Cristian "reotu

AC&IAJUL' DUS ANUL !#ALITATII Mac(ia"ul este o practica vicleana si o te(nica de manipulare. #u "udec in mod (abotnic acest lucru. +rin mac(ia" iau nastere lucruri false, straine de realitatea vie a persoanei umane, care este si trebuie sa ramana unica si irepetabila. /uati aminte la urmatoarele doua titluri, 8Cum sa te mac(iezi ca sa$ti ascunzi defectele8 si 8Mac(ia"ul care te intinereste cu 1< ani8. +rimul titlu naste un complex de inferioritate si adanceste acea suferinta psi(ica si neodi(na interioara care$i urmareste pe toti aceia care au anumite trasaturi fizice socotite de unii drept 8neplacute8. Al doilea titlu intuneca mintea, anuleaza firescul vietii -maturizarea si imbatranirea. si impinge sufletul pe marginea unei prapastii, teama psi(ica de moarte si deznade"dea. Cum este (efinit mac)iajul * Mac(ia" reprezinta aplicarea pe faa a unor cosmetice -farduri, gene false, rimel, ru", fond de ten etc., mai ales in zona oc(ilor si pe buze, pentru a modifica aspectul fizic. /a randul sau, dictionarul defineste mac(ia"ul drept 8operatia de grimare a unui actor, facuta in scopul de a$i da inftatisarea ceruta de un anumit rol8. +Fiul risipitor+ al picturii , +ictura este un dar al lui !umnezeu. !ovada sunt frescele bisericilor, care inalta sufletul, si operele de arta care impodobesc cele mai mari muzee ale lumii. 3mul, insa, care foloseste darurile lui !umnezeu intr$un mod gresit, a stricat si scopul dintai al picturii. Mac(ia"ul ramane o arta, in calitatea lui de 8fiu risipitor8 al picturii. Aceasta arta, insa, cand slu"este trupului, ca unui idol, iar nu sufletului, spre inaltare, si lui !umnezeu, caruia i se cuvin toate, devine vatamatoare si pierzatoare de suflet. #u pictura, culorile si arta sunt rele, ci numai modul intrebuintarii lor. anipulare si inselare 86emeia trebuie sa se mac(ieze*8, suna imperios in mintea omului contemporan. Insa, cine propovaduieste acest 8trebuie8, pe care femeia este constransa sa$l implineasca? 0ocietatea, mass$media, lumea* !ar, intre noi fie vorba, cine este 8lumea8? 'ste 8lumea8 atat de curata si sfanta incat sa ne$o luam drept invatator?* Astazi, lumea este populata de o turma impersonala. +e cat de mult si$a dorit omul sa fie liber si 8special8, pe atat a a"uns de inrobit si uniformizat. Astfel, o femeie mac(iata trece neobservata prin multime, pe cand o femeie nemac(iata iese mai usor in evidenta. Adevarul* Mac(ia"ul striga in gura mare o slabiciune sufleteasca, de cele mai multe ori identificata cu un complex de inferioritate sau cu teama de a nu placea celorlalti. Oamenii trupesti isi impo(o-esc trupul 3mul du(ovnicesc isi impodobeste mai intai sufletul, cu virtuti, iar apoi se ingri"este de trupul sau, cu smerenie. 3mul trupesc, legat mai mult de pamant decat de cer, isi impodobeste trupul atat de mult incat uita aproape total de sufletul sau, care ii misca trupul. 0fantul Isaia, cautand spre mandria poporului, in dorinta sa de a$i invata pe oameni pocainta si smerenia, spune, 8!omnul zice, 8+entru ca fiicele 0ionului sunt atat de mandre si umbla cu capul pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zanganit de inele la picioarele lor, !omnul va plesuvi crestetul capului fiicelor 0ionului, !omnul va descoperi

goliciunea lor8. In ziua aceea va lua !omnul toate podoabele, inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lantisoare, cingatoare, miresme -parfumuri., talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, panzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi in loc de miresme, putreziciune9 in loc de cingatori, frang(ie9 in loc de carlionti facuti cu fierul, plesuvie9 in loc de vesmant pretios, zdrente9 in loc de frumusete, pecete de robie8 -Isaia , 16$=>.. /a vremea "udecatii fiecarui suflet, !umnezeu va descoperi zadarnicia modului de viata descris de 0fantul Isaia, acum aproape trei mii de ani, si inca atat de intalnit in vremea noastra. Impodobirea trupului, mai inainte de curatirea sufletului, nu poate fi decat vrednica de osanda. Abia un suflet impodobit cu virtuti va sti cum sa$si cinsteasca si sa$si infrumuseteze si trupul, spre slava lui !umnezeu si a lui mantuire. ac)iajul' (usmanul realitatii Mac(ia"ul s$a practicat inca din cele mai vec(i timpuri, in triburi dintre cele mai primitive. In acest caz, pe langa semnificatiile religioase, unul dintre scopurile de baza ale mac(ia"ului il constituia nevoia de siguranta a oamenilor, manifestata in dorinta tribului de a parea violent si salbatic in fata strainilor. ?arbatii se vopseau pe trup si fata in forme cat mai violente, iar strainii, vazandu$i, se speriau si fugeau departe de tribul lor. Mac(ia"ul, ca forma de deformare a realitatii, se practica si astazi. !aca, la inceput, prin mac(ia", se cauta indepartarea celorlalti, in timp, insa, mac(ia"ul a a"uns sa se intemeieze tot mai mult pe dorinta omului de a atrage atentia in mod 8pozitiv8 asupra lui insusi. 6emeile, in special, cauta sa se infatiseze mai atragatoare -provocatoare. decat sunt. !esi, in ultima vreme, si barbatii au inceput sa foloseasca o serie de farduri -alb$negru., pentru a se asemana cu anumite persona"e din filmele science$ fiction. +rin mac(ia", omul cauta sa para 8mai...8 decat este cu adevarat. #emultumit de infatisarea sa fizica, ori lacom dupa mai multa cinste lumeasca, omul cauta sa fie 8tot mai...8 in oc(ii sai si ai celor din "urul sau. Realitatea trupului, insa, nu poate fi modificata, caci omul are tot timpul in minte lucrul pe care doreste sa$l sc(imbe. 3mul mac(iat, insa, pentru a fi odi(nit de rezultat, trebuie sa se minta pe sine pana acolo incat sa a"unga sa creada ce spune oglinda, mai mult decat ce spun dusul si baia, care readuc infatisarea reala a trupului. Cand fiecare spalare a fetei il trezeste pe om la realitate, atunci el ar trebui sa caute sa inteleaga acea realitate si sa o iubeasca. Mac(ia"ul naste o lume aparenta.Care om sanatos prefera aparentele, in locul realitatilor ?* O arta' spre (esfranare , 6emeile se mac(iaza fie pentru a$si ascunde unele defecte, dintr$un complex de inferioritate, fie pentru a$si scoate in evidenta unele calitati fizice, adica pentru a parea mai frumoase decat sunt in realitate. In ambele cazuri, femeia prefera minciuna si falsul. 0pun unii, 8Ce$i frumos si lui !umnezeu ii place*8, amuzandu$se pe seama desfranarii lor, in loc sa planga. 4ai lor, ca, peste pacatul curviei, mai iau in ras si numele lui !umnezeu. Arta mac(ia"ului slu"este mult desfranarii.

Cand un barbat este atras de c(ipul 8retusat8 al unei femei, ori de clipirile ei seducatoare, el nu cade prada frumusetii ei, ci desfranarii care il tine. +entru a$si implini poftele, barbatul patimas cauta femei 8infrumusetate8, iar apoi, pentru casatorie, el cauta o femeie cat mai serioasa si cuminte. Ce rasplata va avea unul ca acesta?* 8Femeile' in im-racaminte cuviincioasa' facan(u%si lor po(oa-a (in sfiala si (in cumintenie' nu (in par impletit si (in aur' sau (in margaritare' sau (in vesminte (e mult pret. ci (in fapte -une' precum se cuvine unor femei tematoare (e Dumne/eu8 -I :imotei =, @$1<..

SA!UTUL 0arutul intim ridica mari semne de intrebare, desi lucrurile par foarte clare in mintea multora. 6iecare tanar e convins in sinea lui ca stie ce este un sarut si cunoaste si limitele morale ale acestuia. In fapt, cine sau ce anume (otaraste cat de curat sau cat de patimas este un sarut intre doua persoane de gen opus? Ce este sarutul * Articolele care vizeaza sarutul intim si imaginile care$l infatiseaza pe acesta sunt impletite numai cu sensuri, gesturi si imagini obscene. Acest lucru ma duce cu gandul la faptul ca sarutul nu poate fi despartit de patima desfranarii. 0arutul intim este un gest patimas care izvoraste si se intemeiaza pe poftirea trupeasca a celuilalt. !orinta unei intimitati sexuale naste sarutul. #u stiu daca sunt sanse ca doi tineri, sarutandu$se, sa nu aiba in minte gandul desfranarii si pofta trupeasca. !eci, prin excelenta, sarutul intim este si ramane un gest erotic * Fapta a sufletului' manifestata in trup 0arutul intim nu poate avea loc la intamplare, ci doar intre doua persoane care impartasesc anumite sentimente reciproce. 0arutul are loc doar intre doua persoane care se iubesc sau, cel putin, se plac fizic. 0tarea sufleteasca a celor doi este piatra de temelie a oricarui sarut care ia nastere intre ei. 0arutul este, in acelasi timp, o fapta trupeasca si una sufleteasca. 'l isi are inceputul in minte si in inima, iar apoi coboara in trup. Acesta este modul in care ia nastere orice fapta. Cat despre sarut, el sta in stransa legatura cu pofta sexuala, care se naste in minte -prin ganduri. si coboara in trup -prin gesturi.. Inainte 0 (upa casatorie Importanta si greutatea unui sarut intim reiese din faptul ca, dupa casatorie, el nu mai poate fi savarsit la intamplare, ci decat intre doi soti. Ce ar simti sotul daca si$ar vedea sotia sarutandu$se cu altcineva? 0i invers. Cel casatorit, printr$un sarut intim strain de sotAsotie, savarseste un adulter. +rivind la valoarea si implicatiile pe care le are c(iar si un singur sarut intim, nu se cade oare sa ne mutat atentia la modul in care acesta este inteles si practicat inainte de casatorie?* Inainte de casatorie, sarutul se dovedeste a fi o materializare a unei pofte trupesti care nu isi are locul. :inerii crestini trebuie sa inteleaga faptul ca nu se pot "uca cu focul fara a mirosi a fum sau c(iar a se arde, iar acest 8fum8 prea rar nu da nastere unui foc. Cel necasatorit, printr$un sarut intim, incepe sa intrupeze gandul desfranarii. +"oe/ie (e (ragoste+' (e Nic)ita Stanescu 80e saruta, a(, se saruta, se saruta tinerii pe strazi, in bistrouri, pe parapete, se saruta intruna ca si cum ei insisi n$ar fi decat niste terminatii ale sarutului. 0e saruta, a(, se saruta printre masinile$n goana, in statiile de metrou, in cinematografe, in autobuze, se saruta cu disperare, cu violenta, ca si cum la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut n$ar urma decat batranetea proscrisasi moartea.

0e saruta, a(, se saruta tinerii subtiri si indragostiti, Atat de subtiri, ca si cum ar ignora existenta painii pe lume. Atat de indragostiti, ca si cum, ca si cum ar ignora existenta insasi a lumii. 0e saruta, a(, se saruta ca si cum ar fi in intuneric, in intunericul cel mai sigur, ca si cum nu i$ar vedea nimeni, ca si cum soarele ar urma sa rasara luminous abia dupa ce gurile rupte de sarut si$nsangerate n$ar mai fi in stare sa se sarute decat cu dintii.8 Sarutul +a(olescentin+ 3ricat s$ar incerca o purificare a sarutului intim, acesta va continua sa$l scoata pe om din sine insusi, spre a se uni cu celalalt, in trupul lui. 1andurile se unesc mai intai, undeva la mi"loc, apoi isi trag dupa ele trupurile, spre o unire tot mai deplina. !eci, daca atat de profunda este lucrarea unui sarut intim, mai poate avea vreun rost inainte de casatorie? 0arutul intim, pe langa curiozitate, este 8motivat8 de pofta sexuala a fiecaruia. 6ara primirea unor ganduri si excitarea mintii, nu apare nevoia de a$l saruta intim pe celalalt. +recum, in casatorie, cand odi(na dintre soti este clatinata de o mica ispita, sarutul devine imposibil, tot asa, inainte de casatorie, cand lipseste pofta, lipseste si sarutul. Un sarut' o cerere in casatorie , 5n parinte a zis, 8A saruta o fata este totuna cu a o cere in casatorie$ Inseamna a%i promite o viata alaturi (e tine$8 Inteleg de ce zicea astfel. !esi a fost pervertit mult de oamenii patimasi, sarutul este si va ramane un lucru inalt, tainic si datator de viata. +acatul -desfranarea. desparte, caci patimile nu pot uni, nici tine impreuna pe termen lung. !eci, pe cat de curata le va fi prietenia, pe atat de puternica va fi dragostea sotilor si viata de familie. +e langa calitatile sufletesti dovedite intr$o prietenie linistita, care vor rodi tot mai mult, !umnezeu va trimite (arul 0au inmultit acolo unde va gasi iubire curata. In taina' nu in pu-lic , 3 lume in care oamenii nu mai au nimic de tainuit este o lume saraca si moarta. Cand sarutul devine un gest public, el nu mai poate da viata si putere, ci vlaguieste puterile sufletului. In taina unui sarut nu incap decat doi, doi soti care sunt 8un trup8. 0arutul intim este un gest de iubire mult prea scump pentru a fi lasat sub privirile celorlalti. Imi place sa asez aici urmatorul cuvant evang(elic, 8Nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor8 -Matei B, 6.. !eci, sarutul dintre soti este o taina care nu trebuie impartasita cu nimeni, vreodata. #evoia de a$l saruta intim pe celalalt -prietenulAprietena. trebuie infranata prin exersarea vointei si prin pupaturi amicale. !oar cel care va intelege viclenia du(ului desfranarii va reusi sa inteleaga si natura saruturilor intime inainte de casatorie. !ugaciunea' postul si ra-(area sunt temelia oricarei prietenii sincere si' toto(ata' ele sunt si testul (e re/istenta la care fiecare ar tre-ui sa%l supuna pe celalalt$ Doar astfel se poate ajunge la casatorii spre slava lui Dumne/eu' lipsite (e suferintele pe care le au (e intampinat mai tar/iu acei tineri +li-eri+ si non% conformisti$ Teo(or Danalac)e

CU

!#DUC#

CANONUL "!I IT LA S"OV#DANI# *

0povedania este una dintre :ainele ?isericii. +rin marturisirea cu parere de rau -pocainta. a pacatelor, inaintea preotului du(ovnic, Iisus %ristos Insusi ne iarta pacatele si ne da (arul 0fantului 0au !u(, spre tamaduire si spre mantuire. Iertarea pacatelor vine, in fapt, prin punerea mainilor preotului pe capul credinciosului, in timp ce rosteste rugaciunea de dezlegare, din Molitfelnic. 0povedania nu se face, insa, numai pentru impartasirea cu 0fintele :aine, ci si pentru cunoasterea de sine, pentru primirea dezlegarii de sub osanda pacatelor savarsite, pentru slabirea patimilor care ne inrobesc si pentru intarirea nade"dii de mantuire. Canonul (e la Spove(anie In vederea tamaduirii sufletului, in functie de gravitatea pacatelor savarsite de credincios, cu dragoste si discernamant, du(ovnicul randuieste acestuia un anumit canon. 0fintii +arinti au randuit canoane pentru fiecare pacat in parte. Cunoscand aceste canoane, dar netrecand cu vederea nici unicitatea fiecarui credincios, du(ovnicul este dator a se folosi de canoane. Reducerea canonului randuit de du(ovnic se face in masura in care inima credinciosului izvoraste o pocainta tot mai puternica. Cu cat credinciosul isi sporeste nevointele du(ovnicesti si rugaciunea, cu atat preotul du(ovnic poate scadea masura canonului opririi de la impartasirea cu 0fintele :aine. Cum se (a canonul * Citim in Molitfelnic, 80i, zicand sfarsitul dezlegarii, insemneaza c(ipul Crucii, cu mana, pe capul celui ce s$a marturisit. 0i asa, slobozindu$l cu pace, sa$i dai canonul dupa potriva pacatelor lui9 si, de va fi facut pacate mai multe si mai mari, sa$i dai canon mai mare, adica sa fie oprit de la 0fanta Impartasire ani mai multi9 iar cele mai usoare pacate sa$i ierti lui, pentru canonul cel mai mare ce i$ai dat. Insa, pentru pacatele mari, sa zici catre dansul asa, 6iule, atatia ani poruncesc dumnezeiestii +arinti sa nu te impartasesti cu 0fintele :aine, ci numai sa bei Ag(iasma Mare9 si, de vei tine sa nu te impartasesti, ti se vor dezlega pacatele tale, iar de vei indrazni, peste porunca 0fintilor +arinti, ca sa te impartasesti, atunci te vei socoti al doilea Iuda9 iar de vei fi bolnav si tare slab, temandu$te de moarte, atunci sa te impartasesti9 si, de te vei insanatosi, iarasi vei ramane in anii ce ti s$au poruncit, pana cand vei implini canonul9 iar daca te vei impartasi de frica mortii, plinind canonul cel dintai, ti se va socoti alt canon pentru impartasire si$l vei plini si pe acela.8 Can( incepe canonul * :ot in Molitfelnic, citim, 80a socotesti si aceasta, du(ovnice, Ca de va fi parasit omul pacatul, dintru aceeasi vreme sa ia si canonul. !e pilda, un om a facut pacate de moarte, ucidere sau desfranare, pentru care zece ani sa se lipseasca de 0fanta Impartasire9 pe acesta sa$l intrebi, si de va fi parasit de doi ani acel pacat, sa$i dai opt ani, scazandu$i pe cei doi9 iar de va fi parasit de cinci ani, tu sa$l canonesti numai cu cei cinci. 0i altele asa sa faci scadere. Ca, dupa cum graieste marele 4asile, cata vreme va face omul pacatul si nu se va impartasi, cu nimic nu i se scade canonul opririi de la 0fintele :aine, daca nu paraseste

pacatul9 si, de se va intampla ca iarasi sa cada in pacat, iarasi din inceput se cuvine sa i se dea canonul.8 !e(ucerea canonului (e la Spove(anie ?iserica recomanda tinerea in intregime a canoanelor de oprire de la impartasirea cu 0fintele :aine, atunci cand credinciosul nu face eforturi de indreptare, precum si prescurtarea canoanelor, pana la masura (otarata de 0fantul Ioan +ostitorul, atunci cand credinciosul simte o pocainta adanca. +reotul du(ovnic masoara pocainta credinciosului si (otaraste canonul potrivit. Cum se re(uce canonul opririi (e la impartasire * Canonul randuit pentru pacate se reduce in functie de nevointele pe care credinciosul si le asuma cu toata inima. In randul acestor nevointe se numara urmatoarele, renuntarea la vin, carne, branza, oua, peste sau untdelemn, pentru un anumit timp, apoi a"unarea, rugaciunea, facerea de metanii si milostenia. +entru fiecare nevointa in plus, du(ovnicul poate scadea un an din canon. +arintele Cleopa Ilie numeste o serie de nevointe care, asumate de credincios, duc la scaderea canonului opririi de la 0fanta Impartasanie, dupa cum urmeaza, daca se tin toate posturile de peste an si zilele de miercuri, vineri si luni9 daca se tine post negru in zilele de miercuri si vineri, pana la apusul soarelui, vreme de un an de zile9 daca se renunta la vin, alcool si carne, pentru un an de zile9 daca se face milostenie, o suta de metanii si se rosteste +salmul C< de sapte ori pe zi, vreme de un an de zile9 daca se fac o suta de metanii pe zi. +entru toate acestea, se scad cate doi ani din anii canonului. +ostul, a"unarea, priveg(erea, rugaciunea, metaniile si milostenia pot sa$l faca pe cel credincios mai curand vrednic de a se impartasi cu 0fintele :aine, decat daca nu ar a"una, nu s$ar ruga si nu ar face metanii, ci ar astepta numai implinirea timpului (otarat de du(ovnic. Canonul 1 al Sfantului Ioan "ostitorul In al treilea canon al sau, 0fantul Ioan +ostitorul spune, 8'u socotesc ca celor care "udeca drept, nu li se pare ca scurtarea de catre noi a timpului de pocainta nu este o parere salvatoare, deoarece nici +arintele 4asile cel Mare si nici cei mai vec(i dumnezeiesti parinti ai nostri nu au stabilit pentru cei ce pacatuiesc vreo a"unare, sau priveg(ere, sau numar de plecari de genunc(i, fara numai indepartarea de la 0fanta Impartasanie. #oi am socotit ca, in privinta celor care se pocaiesc cu adevarat si cu sarguinta isi c(inuiesc trupul cu disciplina aspra, si cu intelepciune isi sc(imba viata, contrabalansand rautatea anterioara dupa masura infrangerii, sa masuram si scurtarea timpului de pocainta. !e pilda, daca cineva ar primi sa nu bea vin in anumite zile, am "udeca sa$l iertam si noi un an din epitimia -canonul. (otarata de catre +arinti, pentru greseala lui. Asi"derea, daca, ar fagadui retinerea de la carne pana la un timp, am socotit sa$i taiem alt an, iar daca de la branza si de la oua, sau peste, sau de la untdelemn, si astfel pentru fiecare retinere de acest fel sa$i iertam un an. :ot astfel sa procedam daca acela va voi sa imblanzeasca pe !umnezeu prin imbelsugatele plecari de genunc(i9 si mai ales de va arata ravna si (otarare nestramutata pentru milostenie. Iar daca cineva, dupa pacatuire, s$a dedat vietii de !umnezeu iubitoare si singuratice -calugarie. am socotit ca este bine sa dobandeasca iertare inca si mai scurta, ca, prin acest fel de vietuire, sa razbune in viitor patima respectiva in cursul vietii.8

Can( incetea/a canonul * 0fantul Ioan 1ura de Aur spune, 8:impul nu slu"este la nimic. #oi nu intrebam daca rana a fost deseori pansata, ci daca pansamentul l$a facut bine pe penitent. #umai ranitul ne arata cand este momentul potrivit sa$l scoatem.8 Canonul nu este o pedeapsa a lui !umnezeu, aplicata prin preot, ci un medicament necesar vindecarii sufletului celui biruit de patimi. Rolul canonului este acela de a$l readuce pe om la locul sau cel dintai, adica de a$l face madular sanatos si viu al trupului tainic al lui %ristos. Canoanele sunt medicamente impotriva pacatelor, iar nu pedepse.

A2UND#NTA Lipsa (in inima -elsugului :raim intr$o lume abundentei. Aproape ca nu exista lucru pe care sa ti$l doresti si care sa nu poata fi gasit undeva pe piata. #u ne sunt toate la indemana, dar aproape niciunul nu e imposibil de atins. Iar impresia este ca sunt prea multe lucruri care ni se propun, care ne atrag atentia, care se vor cumparate, folosite, vor sa$si ocupe locul lor in viata noastra. Intr$o societate a abundentei de marfuri si servicii, cel putin in magazine daca nu in proprietatea noastra, ne lipseste totusi ceva, masura. #u mai stim sa ne oprim, sa punem (otar cautarilor noastre sau sa le orientam catre ceea ce ne$ar linisti. Intr$o lume in care l$am alungat pe !umnezeu, si care a devenit astfel integral umanizata, pierdem masura umana a existentei, nu mai stim incotro s$o apucam. :otul e prea mult, mai mult decat avem nevoie, mai mult decat putem consuma dar si cu mult mai mult decat putem ac(izitiona. Ceea ce ni se ofera intrece ceea ce putem primi. #e muncim sa facem fata situatiei, dar suntem mereu in deficit. 0untem tentati de lucrurile care cer atentia noastra, raspundem docil stimulilor pe care ni le trimit reclamele de la televizor, ne aflam intr$o goana continua dupa acumulare. Insetam iar si iar dupa apa care provoaca sete, pentru ca &apa cea vie) e prea departe de noi. 0unt mai multe carti bune decat vom putea citi vreodata, mai multe filme decat putem vedea, dar si mai multe feluri de mancare pe care nu le vom putea consuma -capacitatea stomacului, c(iar daca e in crestere, ramane totusi limitata., locuri pe care nu le vom putea vizita, masini pe care nu le vom conduce. 6iecare te imbie in felul ei si stii ca doar o mica, extrem de mica parte din toate acestea vor fi in posesia ta. Ai vrea sa te expandezi cumva, dar nici in cazul asta nu ai acumula foarte multe in plus. :raim in deficit si in tan"ire dupa ceea ce nu putem avea. #evoia de a acumula cat mai multe bunuri este asemeni patimilor, dupa cum le definea parintele 0taniloae, o sete fara margini care$si cauta astampararea si nu si$o poate gasi. Iar aceasta neputinta e cauzata de obiecte, ca fiind limitate, cat si de om care, nefiind infinit, are totusi aspiratii nemarginite. Ramane la obiecte, asteapta de la ele o implinire pe care nu i$o pot da. 0e restrange la o arie prea mica si tot cauta s$o largeasca, nevrand sa priceapa ca solutia este nu extinderea pe orizontala, ci inaltarea pe verticala. 1recii aveau un termen, sop(ros2ne, cu sensul de masura in toate, stapanire de sine, cumpatare, imparatire a cugetului peste partea poftitoare din om. Cand aceasta virtute a dreptei masuri se pierde, atunci omul cade in (2bris, orgoliu nemasurat, supraapreciere a fortelor proprii. Iar tocmai in acest stadiu se pare ca s$a a"uns in lumea de azi. Am parasit masura normalului in alergarea dupa (imerele care ni se promit. /ucrurile n$au stat de la inceput asa. !aca ne dorim tot mai multe lucruri este pentru ca suntem stimulati sa le dorim. #evoile noastre vitale si reale nu sunt atat de mari cat le face lumea aceasta care si$a pierdut masura sa fie. #u exista o nevoie fundamentala de smartp(one, dar e o rusine sa nu ai unul astazi. C(iar daca esti un om normal dupa toate standardele sociale, nu esti in randul lumii daca nu posezi un asemenea instrument. :rebuie sa ai, se naste dorinta imperioasa de a avea pentru ca vezi reclamele care se fac si ii vezi pe cei din "ur. #u putem sa ignoram c(ipul lumii in care suntem, nu putem sa nu vrem sa fim asemeni lumii. 0tim ca in felul acesta ne deformam, dar acceptam cu buna stiinta deformarea pentru a fi asemeni semenilor nostri.

!e aceea in om se naste dorinta de acumulare, concomitent cu frustrarea tot mai mare ca nu poti sa le ai pe toate. :raim intr$o continua goana nebuna dupa lucruri. 0tim ca totul este, in ultima instanta, o goana dupa nimic, ca tot ceea ce dorim noi lumeste piere odata cu lumea, sau c(iar inaintea ei, dar nu ne mai putem abtine. Am luat$o pe o panta descendenta si nu mai suntem in stare sa ne oprim. Am desfiintat toate piedicile care ne$ar fi putut retine din aceasta alunecare accelerata. Avem un motiv pentru fiecare din lucrurile dupa care alergam in aceasta goana dementa. !ar nu mai vedem care e sensul global al acestui drum. +ana una$alta vrem bani cu orice pret ca sa ne putem satisface poftele. Asta ne reduce la ceea ce poate fi obtinut material, la ceea ce poate fi cuantificat. :raim in limitele masurabilului, in ceea ce poate fi prins in topuri si clasamente, nestiind, nesocotind ca ceea ce e important in viata nu poate fi prins in acestea. Avem, din belsug, si operele 0fintilor +arinti si telenovele. 6iecare isi alege ce vrea si dupa cat il tin buzunarele, intre ?eet(oven si Adi Minue, intre !ostoievs;i si 0andra ?roDn in uriasul supermar;et care a devenit planeta noastra. +are ca fiecare poate fi multumit, isi poate gasi linistea savurand placerile pe care si le doreste. Asa sa fie oare? !aca ne uitam bine cultura de calitate e tot mai rara. +redomina gustul masselor, ;itsc($ul, traim intr$o societate de consum in care cele mai multe tendinte consuna ca sa sporeasca consumul. Cultura de calitate este o sustragere de la spiritul vremii. Are trecere doar ceea ce stimuleaza simturile, instinctele, nu ceea ce il ridica pe om, ii desc(ide perspective, sensuri, il apropie de valori. /ucrurile valoroase pot exista, dar ele sunt doar tolerate. 'ste si o sansa in acest ocean de oferte. In postura de consumatori putem largi oricat de mult limitele lacomiei noastre. In sc(imb insa, ca producatori, ne dam seama ca ceea ce ofera fiecare devine insignifiant. Cine sunt eu ca sa ma incred in produsele mintii si muncii mele? !aca ma apuc sa caut in "ur, voi gasi intotdeauna altele la fel de bune, iar foarte multe mult mai bune decat ceea ce produce mintea si mainile mele. Ceea ce fac eu este dispensabil. !aca sunt cat de cat lucid nu e cazul sa$mi fac iluzii. Ramane sa$mi continui treaba in liniste si modestie, fara sa$mi supra$apreciez rezultatele. +rivind cu atentie lumea, tot ce pune ea la dispozitie in raport cu ce pot aduce eu, nu mai pot avea orgolii. !e aceea, in ciuda faptului ca sunt cultivate peste tot orgoliile, avem circumstante serioase sa ne smerim. Cu ce sa ma laud daca ceea ce fac eu e doar o piucatura intr$un ocean? Realizez ca sunt in mult mai mare masura un consumator de resurse decat un producator al lor. Astfel ca pot sa stau linistit si recunoscator si sa$mi vad de treaba pe care o am. 4edem ca abundenta de produse nu coincide cu o abundenta de sens. ?a c(iar lucrurile par sa scape de sub control. 0au cel putin nu mai par sa fie sub controlul unei minti rationale si constiente. ' o directie confuza, iar noi nu prea ne dam seama incotro ne indreptam. #u doar ca nu stim incotro e nordul, dar nici nu mai intelegem la ce ne$ar trebui sa stim. #e$am pierdut reperele, dar daca ar veni cineva sa ne puna pe directia cea buna, l$ am respinge indar"iti. 3mul, odata ce alunga orice transcendenta, intr$un belsug ametitor, facand apel doar la rationalitatea proprie, nu$si regaseste adevarata umanitate, asa cum se asteptau si ne promiteau Iluministii. +entru ca asa ceva, un om autonom, e o utopie, a"ungem sa cadem in

patimi irationale ca animalele si sa ne asemanam lor. 0untem lipsiti de consecventa, de coerenta, de umanitate, in ultima instanta. In masura in care vrem sa ne indreptam, nu avem decat de regasit calea milenara a ascezei crestine. 0a ne limitam consumul la ceea ce stim ca e nevoie, sa nu mai raspundem prompt la toate excitatiile pe care lumea ni le trimite neincetat, sa ne constientizam natura adevarata si trebuintele ei reale. ' normal sa existe o ac(izitie de bunuri, dar e greu sa pastrezi masura reala printre atatea tentatii. :rebuie sa reinvatam cumpatarea, sa practicam abtinerea pana la momentul in care vom obtine, din nou, pacea si ec(ilibrul sufletesc. 4om reinvata sa ne infranam, sa selectam din noianul de oferte doar ceea ce ne este de folos, ca sa putem trai in pace cu noi insine, cu lumea si cu !umnezeu. "aul Curca

SFANTA SI "LITAT# Mare folos aduce omului simplitatea. Se spune despre un cioban simplu ca isi dorea foarte tare sa-l vada pe Hristos. Auzise ca pentru aceasta trebuie sa urmezi calea cea dreapta. Increzator in cuvintele Scripturii, a luat textul in inteles literar si a pornit la drum, fara sa se abata in stanga sau in dreapta, ci a mers drept inainte. Dupa cateva ore de mers a unse la o manastire. !gumenul il primi inauntru, si, vazand ca este om simplu si nevinovat, il trecu in rand cu ceilalti frati si-i dadu spre ascultare sa faca ordine in sfantul locas. In timp ce noul frate facea curatenie prin altar vazu un "m rastignit pe cruce, un "m pe care nu-# vazuse niciodata si-l intreba pe egumen$ %arinte, cine e omul acesta& Stiindu-l om simplu si vroin sa-i vada reactia, egumenul ii ascunse adevarul si-i zise$ Acesta este un frate mai vec'i pe care l-am pedepsit eu ca nu-si facea treaba cum trebuie in biserica. (rezand ceea ce-i spusese egumenul, fratele nou sosit se puse pe ganduri si se gandi sa-i aline suferinta "mului de pe cruce. (and iesea de la trapeza, lua cu el mancare si o punea langa cruce, spunand$ )ino si mananca, poate iti este foame* Intr-o zi se intampla minunea si "mul cobori la masa. Staretul afla si merge cu ciobanul devenit calugar sa vada minunea si intr-adevar Hristos cobora de pe cruce si manca din bucatele ce le aducea fratele de la masa. Atunci il cunoscu ciobanul pentru prima data pe Hristos si primi fagaduinta ca va avea un loc pregatit in Impartia lui Dumnezeu. +u trecu mult timp si fratele cel simplu se muta la Domnul, bucurandu-se vesnic de roadele sfintei sale simplitati. #e spun +arintii ca la inaltimea cerului se a"unge numai daca vei cobori in adancurile smereniei cele de multe feluri. 3 latura a acestei virtuti este simplitatea. 'a se castiga fara studiul cartilor si este un rod al rugaciunii si un dar de la !umnezeu care ne mentine in starea de prunci, adica asemenea lor in nevinovatie si nu in putinatatea mintii. A fi om simplu nu inseamna a fi om cu minte putina, ci a cauta drumul spre !umnezeu urmand calea cea mai scurta, fara a te complica in explicatii, iscodiri, facand orice lucru cu gandul ca !umnezeu coboara si$ti implineste neputinta. Asupra omului simplu vine (arul lui !umnezeu si$i lumineaza viata, ii aduce fericire pe c(ip si bucurie in inima. 3mul simplu are cele mai mari sanse de a$/ vedea pe !umnezeu pentru ca nerautatea din inima ii desc(ide calea descoperirii lui !umnezeu. Asa cum in cel mandru nu$si poate face loc (arul, asa in cel simplu nu$si poate face loc pacatul, iar acolo unde nu poate intra pacatul, (arul vine si desavarseste lucrarea noastra, aducand sfintenie, dar si binecuvantare. Cine doreste sa$l cunoasca pe !umnezeu si$si pune nade"dea mai mult in fortele proprii si in studiu, niciodata nu va a"unge la un rezultat satisfacator. Cine se increde in !umnezeu si renunta la mandrie alegand simplitatea si sinceritatea are parte de descoperiri sfinte si va deveni mult mai invatat in cele du(ovnicesti decat orice cititor de carti. Calea naturala si cea mai eficienta de intelegere a revelatiei lui !umnezeu este simplitatea, nu studiul. +entru neputintele noastre au aparut cartile si din cauza pacatelor ne$a scazut vederea fata de cele dumnezeiesti. 3mul, in constitutia lui originara era facut de !umnezeu pentru a comunica fata catre fata cu Creatorul. Mandria a rupt aceasta

comuniune si a fost nevoie de lucruri intermediare care sa ne conduca la !umnezeu, dar imbracandu$ne in (aina simplitatii vom aduce in sufletele noastre pacea si bunastarea du(ovniceasca a raiului. !aca citim in 4ietile 0fintilor, observam ca ma"oritatea sfintilor au fost oameni simpli, simpli in invataturi, dar bogati in descoperiri dumnezeiesti, simpli la vorba, dar spuneau lucruri adanci ale credintei, simpli la imbracaminte, dar invesmantati in (arul lui !umnezeu, simpli la locuinta, dar locuiau pe pamant ca si cand ar fi a"uns de"a in cer. /or le era usor sa vorbeasca despre tainele lui !umnezeu pentru ca primeau invataturile in mod direct. !aca noi citim despre ceva si cu greu ne gasim cuvintele sa exprimam ceea ce am inteles, sfintii, in simplitatea lor, spuneau lucruri mult mai complicate folosind cuvinte simple si propozitii scurte. ' dificil sa vorbesti cu cuvinte frumoase despre dragostea lui !umnezeu fata de lume, dar e simplu sa spui ca &!umnezeu este iubire) si prin aceasta sa spui totul, pentru ca te$ai facut de"a partas la aceasta iubire si pentru tine iubirea divina este de"a ceva ce nu poate lipsi din fiinta ta. :ot astfel, in relatia dintre oameni, omul simplu vorbeste pe intelesul tuturor, ca si cum ar povesti lucruri prin care a trecut, desi sunt lucruri pe care noi nici dupa ani intregi de umila nevointa nu vom a"unge pentru ca ne lipseste simplitatea. 0implitatea il preda pe crestin in mainile lui !umnezeu. Mandria ne face robi propriei noastre socotinte si ne bloc(eaza drumul spre cer. 3mul simplu nu se teme ca va fi parasit, nu simte singuratatea, ci il are pe !umnezeu mereu langa el, de aceea, acolo unde este simplitate, este si putere de la !umnezeu. Mai greu ii este omului sa care o sticla de apa cand se plimba pe malul marii, gandindu$se ca este posibil sa i se faca sete, decat omului simplu care merge pe tarm rugandu$se, iar cand i se face sete ia apa din mare, face semnul crucii asupra ei si bea apa curata si dulce, de parca ar fi luat$o dintr$un izvor de la munte. Mergeti la oamenii iubitori de simplitatea si veti vedea in ei darul lui !umnezeu. 4orba lor este dreapta si sigura, fara ocolisuri. Iti va spune totul asa cum este fara sa se complice sa$ti explice, pentru ca lor totul le este clar. #oi ne straduim sa convingem pe cineva cu argumente sa mearga in anume loc. Intai ii castigam increderea, apoi punem cap la cap propozitii mestesugite sa$l determinam sa asculte de noi. Asta pentru ca ne lipseste simplitatea. 3mul simplu zice doar, &Mergi acolo*) si are putere de convingere pentru ca graiul lui a fost luminat de !umnezeu. #u se inseala niciodata si$ti da acea siguranta care nu mai are nevoie de alte explicatii. Asa este, cum spune el si nu trebuie sa ne mai pierdem vremea cu alte intrebari, intai sa facem ca el si apoi vom descoperi cat de mare dreptate a avut. 0a le urmam si noi exemplul sfintilor si sa mergem la intalnirea cu !umnezeu lasand la o parte mandria, imbracati in vesmantul simplitatii. 0implitatea este semnul distinctiv dupa care ingerii ne cunosc si ne atrag mai repede la !umnezeu, umpland sufletul de dar si de bucurie. Se-astian arin

CAT D# C!#STINI

AI SUNT#

Un(e%i -u-a #e numim crestini iar scopul vietii noastre ar trebui sa fie acela al cautarii lui !umnezeu. #imic altceva nu ar trebui sa ne distraga atentia, sa ne abata de la cursul pe care il avem de urmat, caci &toata viata noastra lui %ristos !umnezeu sa o dam), suntem indemnati sa o dam. 0a vedem insa cum noi, crestinii declarati, ne ac(itam de aceasta treaba a noastra, unica pe care o avem de facut. Iar situatia de la care pornim este decaderea in trairea unei vieti crestine. Actele pe care le aduce cu sine credinta, cum sunt mersul la biserica, postul, rugaciunea, devin domeniul unui formalism pe care il acceptam aproape fara sa ne dam seama. Continuam sa le executam, le integram in viata noastra, fara insa sa facem sa fie continutul ei real. In loc sa ne traim propria viata ne lasam traiti de cotidian, facem actele obisnuite fara sa ne mai gandim la ele, la semnificatia lor. +arca n$am fi suficient de prezenti in propriile noastre vieti. Cu siguranta ca, daca acum frecventam ?iserica, a fost, la un moment dat, sa nu zic o revelatie, dar macar un fior simtit, o c(emare subinteleasa pe undeva. Am auzit un glas care ne c(eama si caruia i$am raspuns. !atorita acelei c(emari am inceput sa mergem pe cale, datorita ei mai suntem acum, inca, pe ea. #umai ca lucrurile n$au ramas ca la inceput. 'nergia vitala de atunci s$a stins treptat, iar acum continuam sa actionam mai mult din inertie, mai degraba manati decat din initiativa proprie. Aceasta c(emare pe care o simte orice credincios $daca n$ai simtit$o niciodata este ca si cum te$ai fi nascut direct batran si plictisit de viata$ este atingerea !u(ului, suficienta ca sa ne aduca la viata, dar neindestulatoare ca sa ne mentina, mereu, in ea, daca noi, fiecare in parte, nu mai facem nimic. Caci impulsul initial este coplesit de inertiile vietii. 'ste asemeni semintei pusa de semanator in pamant, dar care ba e cuprinsa de buruieni, ba e cazuta pe piatra si nu reuseste sa prinda radacina adanca, sa creasca si sa aduca roada asa cum se cuvine. !upa acest impuls initial !u(ul se retrage. /a sfinti e prile" de mari si intense cautari, de zbateri interioare puternice. !umnezeu ne &paraseste) ca sa ne lase noua, copiii /ui, un spatiu de crestere, de dezvoltare. !aca !u(ul ar adasta in permanenta asupra noastra am ramane nevolnici. 3 mama care nu$si lasa copilul din brate nu poate sa$l invete sa mearga. C(iar daca la inceput va cadea, se va lovi, poate va si plange, aceste lucruri sunt spre binele lui. Iar copilul le va intelege mai tarziu, cand va creste. Asa si !umnezeu ne lasa singuri pe noi, asteptand sa crestem si sa$l c(emam apoi. #umai ca noua a inceput sa ne placa aceasta singuratate, ne$am adaptat de minune ei, iar acum n$am sti sa ne intoarcem la Cel pe care il tot invocam verbal. Am invatat sa mergem singuri, ne$am maturizat, iar acum pare ca nimic nu ne mai lipseste. #oi, nesfintii care nu vrem sa devenim sfinti$mare pacat asta$ ne multumim cu putin. Cu atat de putin, incat nu mai cautam nimic, ne vedem de viata noastra si suntem multumiti cu ceea ce avem. #e$am obisnuit cu (rana atat de putina si de proasta incat, daca cineva ar incerca sa ne (raneasca normal, ne$ar da peste cap tot metabolismul.

Ceea ce ne lipseste noua este cautarea. #e afundam in viata asa cum e, fara sa inceram s$o intelegem, sa$i cautam resorturile mai adanci. #evoia de cunoastere este inlocuita cu placerea confortului sau efortul pentru obtinerea lui. 4rem sa ne simtim bine in lume si de aceea facem ca preocuparile zise religioase sa se armonizeze cu viata noastra aflata in totala dizarmonie cu Cuvantul !omnului. 2rese in goliciune '$adevarat ca apar, din cand in cand, si impulsuri spre bine, o predica auzita la biserica, un gand bun, o lectura, o intamplare povestita de cineva pot sa ne starneasca ravna amortita, sa ne scoata din inertia in care ne miscam si suntem. Avem o tresarire, ne amintim de vremurile bune din trecut, ne dam seama ca am lasat$o un pic cam moale, vrem sa trecem la fapte. !ar avem mare gri"a ca asemenea indemnuri spre bine sa se stinga repede. Altfel ce ne$am face? Ar risca sa ne modifice felul in care ne folosim de viata ce ne$a fost data, ne$am simti vizati prea personal si ar trebui sa actionam. 3r, asa ceva nu mai vrem, nici nu mai credem ca am putea. /ucrurile care ne infrang cerbicia nu pot s$o faca insa pentru prea mult timp. 4ibram la anumite evenimente, ne place cand la sfintele moaste se strang multi oameni, suferim cand ?iserica e atacata si am vrea sa facem ceva ca sa o aparam. Cam acestea sunt lucrurile care ne misca si care ar putea sa ne impulsioneze. 'le reusesc sa sparga, pentru un timp, bara"ul imens construit de inertiile cotidianului, ne fac sa retraim ceva din energia inecputului credintei noastre. !ar incet$incet, lucrurile isi reintra pe fagasul lor anost, pe care vor curge pana la urmatorul eveniment. Ca sa ne mai dezmortim sustinem acele idei care provin dintr$o morala crestina cum sunt casatoriile (eterosexuale, lupta impotriva avortului, predarea religiei in scoli, finantarea de catre stat a cultelor religioase. 5neori avem sentimentul ca sustinand astfel de lucruri, in discutii cu prietenii sau prin postari pe faceboo;, sau fiecare cum poate, ne$am facut datoria. Aceasta apartenenta la cei ce sustin aceleasi idei e insa de a"uns? +oate inlocui aceasta manifestare publica a credintei lipsa trairii ei launtrice? #e simtim insuficienta, dar si mai abitir resimtim lipsa energiei de a lupta cu ea. !upa cateva zbateri de tinerete ne complacem in cotidianul anost, cautand sa avem de la el toate beneficiile. !aca e sa mai propasim cumva, atunci preferam sa o facem pe orizontala vietii sociale decat pe verticala care ne$ar duce catre cer. 6ara sa ne placa sa recunoastem asta, vedem ca ne complacem in pacat ca in starea noastra naturala. #e intra in sange si nu mai putem sa mai scapam de el, iar ca sa eliminam obiectia de constiinta$ constiinta fiind parasul nostru cel mai de temut$ incepem sa ne modelam felul de a gandi astfel incat sa includa pacatul ca pe un lucru firesc. #e gasim scuze si indreptatiri pentru felul in care suntem si pentru ce facem, iar atunci c(iar ca nu se mai poate indrepta nimic. #e misca scrierile 0fintilor +arinti, ca si cele ale parintilor mai recenti, stim ca se vorbeste despre viata noastra, despre ceea ce ar trebui sa facem fiecare dintre noi. /e gasim relevanta dar nu putem sa le imaginam aplicabilitatea. #e misca uneori, spuneam, dar nu stim incotro sa mergem, ne indeamna la fapta, la curatirea de zgura care s$a depus pe sufletele noastre, dar nu mai stim modul cum se face aceasta, cu toate ca auzim mereu vorbindu$se despre curatire. ' o anumita incongruenta in actele noastre. +oti fi crestin si sa citesti literatura, nu neaparat crestina, dar neaparat buna. #u se potriveste credinta cu un roman prost. +oti

privi filme, dar nu telenovele. +oti asculta muzica, nu doar ?ac( si Mozart, dar in niciun caz manele. Calitatea proasta a culturii de care ne impartasim denota o credinta slaba, fara ca o cultura buna sa indice neparat o credinta buna. !ar macar o cultura care depaseste zona ;itsc($ului pune cateva intrebari esentiale, ne poate pregati pentru problematica pe care credinta o aduce in viata noastra. 'xista doua realitati paralele, una e a lecturilor du(ovnicesti, care ne prezinta posibilitatea vietii celei adevarate, iar alta e a vietii concrete pe care o ducem zi de zi. Aproape ca nu exista puncte de atingere intre cele doua. 0tim ca lumea aceasta nu e singura realitate posibila, dar nu mai stim cum sa trecem dincolo de cotidian. #u ne convine dar nici nu stim cum sa iesim din el. 0untem blocati, nu putem merge spre ce tan"este inima noastra in adancul ei si atunci, cum nu putem sta pe loc, ne lasam preocupati de nimicurile acestei lumi. A"ungem astfel sa le dam o importanta mult prea mare, sa ne depunem la picioarele idolilor acestei lumi toata truda noastra. Cum improspatam /elul #u putem trai numai in biserica, numai cu gandul la !umnezeu. 'xigentele cotidianului ne impresoara de peste tot, iar noi trebuie sa ii facem fata cumva. Am putea insa sa transformam actiunea noastra de dupa mersul la biserica in &liturg(ia de dupa liturg(ie). 4iata noastra crestina ar trebui sa se continue, sa fie inculcata in toate actele noastre zilnice. In loc de asta insa, e o intreaga prapastie intre credinta noastra si viata, intre ceea ce marturisim prin Crez si ceea ce faptuim. #u stim cum sa facem fata situatiei existentiale in care ne aflam, si de aceea traim dedublati in persona"ul care crede in !umnezeu si se roaga si persona"ul care traieste viata zilnica. Incercam sa$i cuplam pe cei doi, dar daca reflectam macar putin ne dam seama ca nu suntem c(iar atat de coerenti pe cat ne inc(ipuiam noi ca suntem. Atingerea credintei ne scoate din ale noastre. :reptat insa, din pacate, ne revenim. !orul nestins pe care$l simtim la un moment dat, auroral, al vietii, incepe totusi sa se stinga. Cadem in formalism, nu se poate sa nu fim formalisti dupa cativa ani de frecventare a credintei, iar dincolo de fatada crestina vec(i patimi incep, treptat, sa isi faca aparitia. &!in toate puterile si pana la sfarsitul vieEii trebuie pastrata ravna de la inceput, caci mulEi au pierdut$o si n$au mai gasit$o. +entru aceasta trebuie sa ne aducem aminte neincetat de moarte9 si daca sufletul este gata de moarte, c(iar si numai in parte, el nu se mai teme, vine la smerenie si pocainta, uita tot ce e lumesc, isi pazeste mintea neimprastiata si se roaga din toata inima.) 0pune 0fantul 0iluan At(onitul. +entru un necredincios moartea e teroare pura, de aceea prefera sa nu se gandeasca la ea. +entru crestin ea insa este izvor de actiune. ' un termen limita care nu stiu cand va veni, dar stiu ca atunci voi avea de dat socoteala, deci va trebui sa actionez. Ma las pe tan"ala din sentimentul ambiguu ca sunt limitat in timp ce nu$mi simt limitarea suprema, care e moartea. Cum sa ne indreptam? 0a nu luam seama la vocea proprie, la ce simtim noi insine. 0a ne incredem mai mult in ce ne spun altii, in vocea sfintilor, decat in ce simtim, pipaim, experimentam noi. Credem, dar cu o credinta sc(ioapa. 0a lucram ca si cum am fi credinciosi pe de$a$ntregul, ca si cum ne$am si impartasi de !u(ul cel 0fant, asa cum spunem in rugaciunile noastre. Iar apoi, dupa un timp de lucrare, poate multi ani, il vom si primi de$a binelea.

0ecretul succesului vietii sta in munca, in &pastrarea ravnei). 0igur ca in timp se adauga oboseala, plictiseala, frustrari, sigur ca impulsul initial incepe sa se toceasca, sigur ca fortele inertiale, reactive, sunt mai puternice decat noi si nu putem decat sa ne complacem in repetarea stereotipa, zi de zi, a aceluiasi program, c(iar si in cele du(ovnicesti. !ar nu trebuie sa disperam. 0a ne facem doar datoria. 0a trecem prin viata ca evreii prin desert, patruzeci de ani s$au tarait de colo pana colo, au mai cartit, multi au si murit dintre ei, dar au a"uns, intr$un final, in +amantul 6agaduintei. /a fel si pe noi ne va conduce !umnezeu daca vom sti sa fim rabdatori, sa le suportam toate, dar sa ne pastram, mereu, pe Cale. "aul Curca

C!#STINII SI INCALTA NINT#A Incaltamintea, impreuna cu imbracamintea, constituie un capitol firesc al vietii noastre in aceasta lume. Incaltamintea ne este de folos pentru a nu ne vatama talpile si sanatatea, nici vara, nici iarna, nici pe orice teren am fi nevoiti sa pasim. Atat. 4ra"masul mantuirii noastre, insa, il inseala pe om intr$atat de mult incat il face pe acesta sa se preocupe peste masura, in mod nefiresc, de lucrurile cele mai marunte ale vietii, spre a uita sau a nu mai avea vreme de cele cu adevarat importante. In acest caz, incaltamintea a"unge sa preocupe mintea omului patimas pana la a o arunca in intristare, atunci cand acesta nu reuseste sa$si ac(izitioneze cele mai noi modele de incaltaminte, ori o perec(e foarte scumpa, ori o perec(e iesita din comun. #e incaltam pentru noi sau pentru cei care ne privesc? 0a fim sinceri cu noi insine, oare am depune acelasi efort in ac(izitionarea unor perec(i de incaltaminte scumpe si iesite din comun daca nu ni le$ar mai vedea nimeni? !in pacate, trecem cu vederea faptul ca privirile celor din "ur ne urmaresc fie cu nepasare, fie cu invidie, iar aprecierea altora care se intemeiaza mai mult pe lucrurile noastre, decat pe noi insine, nu este un lucru de dorit. Sa ne folosim si (e incaltaminte pentru Dumne/eu , Incaltamintea pe care o purtam spune multe despre sufletul nostru. !reapta masura ne$o arata 0fantul 4asile cel Mare, care zice, 8:ot ceea ce se ia nu din nevoie, ci pentru impodobire, se socoteste falire.8 +recum incaltamintea simpla este un semn de sanatate si tarie sufleteasca, tot asa, impodobirea incaltarilor, este un semn de stricaciune sufleteasca, precum ne spune 0fantul Ioan 1ura de Aur, zicand, 8Multi au alunecat in atatea ticalosii si desfrau, ca isi impodobesc pana si incaltamintea si o impestriteaza cu culori peste tot, nu mai putin decat altii c(ipul fetei9 iar acesta e un semn de necuratie si stricaciune sufleteasca. "are un lucru (e nimic impo(o-irea incaltamintei. (ar e o (ova(a si un semn (e mare ruina sufleteasca' si la -ar-ati si la femei$ +rin urmare, putem sa ne folosim si de incaltaminte pentru !umnezeu, cand cautam totdeauna trebuinta si facem din ea masura desfatarii. Ca il poti slavi pe !umnezeu prin felul cum mergi, si prin imbracaminte, asculta ce spune un barbat intelept, Imbracamintea omului, dintii care rad si calcatura lui -felul in care merge. ii vestesc firea -0ira( 1@, =B.. Cand ne imbracam cuviincios, cand suntem plini de seriozitate si aratam in toata purtarea noastra cumpatare, atunci si cel necredincios, si cel desfranat, si zurbagiul, oricat de ticalosi ar fi, raman uimiti la vederea noastra, c(iar numai intalnindu$ne o data.8 Incaltamintea' urmare a pacatelor noastre Incaltamintea, precum si (ainele, trebuie sa ne aduca aminte de pedeapsa pentru neascultare si de alungarea din rai a protoparintilor nostri, Adam si 'va. 'xistenta (ainelor trebuie sa ne fie un indemn spre neimpodobire si spre pocainta, pentru ca nu am fi avut nevoie de acestea, ca sa ne apere de arsita soarelui si de gerul iernii, daca am fi pazit porunca cea dintai a lui !umnezeu si nu am fi fost alungati din rai. 0fantul Ioan 1ura de Aur spune, 8Insusi faptul acoperirii trupului cu (aine este o vesnica aducere$aminte de izgonirea din rai si de pedeapsa pe care au luat$o, dupa calcarea

poruncii, protoparintii nostri. Mai inainte de neascultare, protoparintii erau goi si nu se rusinau, insa, dupa cadere, 8au cusut frunze de smoc(in si si$au facut acoperamanturi impre"urul trupului8 -6acere , B.. Astfel, noi, cei ce mai inainte -in rai. eram acoperiti de darul lui !umnezeu si nu aveam trebuinta de (aine, pentru care pricina facem din aceasta amintire a pedepsei un prile" de a alerga dupa (aine stralucite si de mult pret? -.... Im-racamintea )ainelor sa se faca noua vesnica a(ucere%aminte si invatatura (espre ca(erea (in -unatati si (espre pe(eapsa pe care neamul oamenilor a primit%o pentru neascultare$8 Incaltamintea lucrea/a asupra sufletului 0fantul #icodim Ag(ioritul spune, 8+ana acum, am crezut ca scumpetea (ainelor este doar o desertaciune, dar ma tem ca ea este (ranitoarea slavei desarte, maica mandriei, calea curviei si (otar al aproape tuturor patimilor. Am spus ca este (ranitoare si maica a slavei desarte si a mandriei, deoarece sufletul are o-iceiul innascut (e a lua pe (inlauntru forma cea (inafara a trupului. Astfel, daca trupul poarta (aine smerite, impreuna cu el se smereste si sufletul, iar daca trupul poarta (aine cu slava desarta si cu mandrie, se mareste si el in desert cu acesta si se mandreste, dupa cum scrie 0fantul Ioan 0cararul, 0ufletul se face asemenea lucrarilor din afara, ia c(ipul celor pe care le face si se intipareste de ele.8 0fantul 4asile cel Mare spune, 8Cautarea (ainelor din fir de matase si de mult pret este o desertaciune ce isi are inceputul sau intr$o ascunsa inc(ipuire -intentie. sau intr$o pofta amagitoare a inimii, care, la randul ei, a"unge la un scop ascuns -patimas. si la un sfarsit fara rost. Ca sa graiesc cu 0olomon, care a incercat, mai mult decat toti, niste (aine ca acestea de mult pret, laudandu$le la inceput, dar defaimandu$le pe urma, zic aceasta, !esertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni* -'cclesiast 1, =..8 Frumusete trupului vine (in curatia sufletului , Cand inima omului este curata si simpla, atunci pana si incaltamintea lui va fi demna de numele sau de crestin, netransformandu$se intr$un obiect al patimilor acestei lumi. 3mul sanatos nu va uita niciodata ca adevarata frumusete a trupului vine din curatia sufletului, iar lumina unui c(ip odi(nit nu vine din lucruri, ci din traire. 8"o(oa-a voastra sa nu fie cea (in afara3 impletirea parului' po(oa-ele (e aur si im-racarea )ainelor scumpe' ci sa fie omul cel tainic al inimii' intru nestricacioasa po(oa-a a (u)ului -lan( si linistit' care este (e mare pret inaintea lui Dumne/eu 8 -I +etru , $>.. Teo(or Danalac)e

CU

SA NU S"OV#DI

"ACAT#L# T!U"#STI

+acatele trupesti reprezinta o categorie aparte de pacate, avand in vedere faptul ca, spre deosebire de multe alte pacate, si numai simpla lor amintire poate aprinde din nou pofta trupului. +entru aceasta, marturisirea lor catre preotul du(ovnic, in :aina +ocaintei, trebuie sa fie facuta cu multa gri"a, ca nu cumva, cautand izbavire, sa prile"uim pacatuire. #euitarea celor mai grele pacate din trecutul nostru ne poate fi de mare folos du(ovnicesc, daca le folosim ca merinde pentru dobandirea starii de pocainta si de smerenie, aducandu$ne aminte cat de mult am gresit inaintea lui !umnezeu. Avand un regim aparte, pacatele trupesti nu trebuie uitate, ca nu cumva sa a"ungem sa le repetam, dar nici nu trebuie memorate cu lux de amanunte, caci acest lucru mai mult ca sigur va fi folosit de diavol impotriva noastra. 0pre pocainta, ne este de a"uns sa stim ce pacat am facut, nu si cum, cand sau cu cine am facut pacatul. Cand detaliile pacatuirii ne vin in minte, ele iau c(ipul unor imagini, iar aceste imagini au puterea de a ne distrage atentia de la pocainta si a o indrepta spre senzatiile trupului. Spove(ania' a(ica Taina "ocaintei 0fantul #icodim Ag(ioritul defineste marturisirea pacatelor astfel, 80povedania este destainuirea rostita a faptelor, a cuvintelor si a gandurilor viclene, facuta de buna voie, cu frangerea inimii -pocainta., cu osandire de sine -smerenie., limpede, fara rusine, cu (otarare, catre un du(ovnic randuit canonic.8 !intre conditiile necesare :ainei 0povedaniei, pocainta este cea mai importanta. +entru aceasta, mai inainte de a merge la preotul du(ovnic, pentru marturisirea pacatelor, se cade a petrece un timp in liniste, fie in casa, fie in biserica, spre a cugeta la pacatele savarsite de la ultima 0povedanie. Aceasta cugetare launtrica nu trebuie sa se opreasca asupra modului savarsirii pacatelor, ci asupra faptelor, cuvintelor si gandurilor in sine, golite de formele pe care acestea le imbraca. Cum sa nu spove(im pacatele trupesti * 1ri"a deosebita pe care suntem datori sa o avem in marturisirea pacatelor trupesti nu are in vederea atat mena"area preotului, cat mai ales mena"area noastra, spre a nu gusta iarasi, de la distanta, din placerea care a poleit pacatele trupesti savarsite. +acatul trebuie marturisit cat mai concret si cat mai pe scurt, fara a se da detalii nesolicitate. Cand preotul nu intelege pacatul savarsit, de cele mai multe ori, din sfiala sau rusinea celor care$l martusiresc, el poate intreba ceva mai lamurit, spunand el pacatul in sine, spre a fi aprobat de cel care se marturiseste. !e asemenea, preotul mai poate intreba despre calitatea persoanei cu care a fost savarsit -sotAsotie, prietenAprietena, vecinAvecina. sau timpul in care a fost savarsit -postAsarbatoare.. +este acestea, preotul nu are voie sa mai intrebe altceva, caci intimitatea celor doi nu trebuie atinsa de nimeni. !eci, c(iar in starea de pocainta, sa nu se primeasca ganduri despre cum a fost savarsit pacatul. !aca aducerea aminte a pacatelor este o parte esentiala a pocaintei, aducerea aminte despre cum am savarsit pacatul, insa, este lucrarea ascunsa a diavolului, care vrea sa ne intineze mintea si sa ne arunce fie in repetarea pacatului, fie in deznade"de. +aza oc(ilor si infranarea imaginatiei, despre care vorbesc adesea 0fintii +arinti, au in vedere si evitarea staruirii cu mintea asupra modului in care au fost savarsite pacatele

trupesti, care, cel mai adesea, ni se strecoara in minte in timpul momentelor de pocainta sau imediat dupa acestea. +azirea de aceste viclene aduceri$aminte se face cu rostirea, de indata, a unor rugaciuni cat mai scurte. Cand ne vine in minte un detaliu al pacatuirii, sa vina indata si o rugaciune scurta. 4in doua ganduri, sa vina doua rugaciuni. Cu cat va lupta omul mai din vreme impotriva relelor aduceri$aminte, cu atat ele vor fi mai usor de indepartat.

CAT!# UN &O OS#4UAL :e inteleg. :e inteleg perfect. :e uiti in "urul tau si nu vezi decat oameni dispusi ori sa te condamne, ori F mai rau F sa te ignore. !ar eu nu te condamn -nici nu am autoritatea. si, pe de alta parte, eu cred in iertare. 0i nici n$as vrea sa te ignor, caci cred ca nimeni nu merita ignorat. 0i tu nu esti un nimeni. !e la bun inceput trebuie sa iti marturisesc ca eu sunt mai pacatos decat tine. 0tiu cu siguranta ca ma lupt cu patimi cu care tu nu te lupti si din acest motiv stiu cat de grea este aceasta lupta. !ar este o diferenta, caci eu cred ca pornirea ta spre acelasi sex vine dintr$o aplecare a mintii spre un pacat, aplecare care, precum o boala netratata, s$a transformat in patima. 0i eu le am pe ale mele, caci si eu, la fel ca tine, am lasat timpul sa treaca fara sa caut vindecare. 'u stiu ca tu crezi ca nu este asa, ca lucrurile nu sufera comparatie, ca lacomia, de exemplu, si (omosexualitatea nu sunt pe acelasi plan, fiind probleme de natura complet diferita. 0i faptul ca nu vezi starea ta ca fiind aceea a unui bolnav te face sa crezi ca cauza ei se ascunde undeva in firea ta, sadita acolo inca din nastere. Cu alte cuvinte, crezi ca esti destinat sa fii (omosexual. !ar daca analizezi cu putina atentie, vei vedea ca atractia (omosexuala se aseamana totusi cu atractia (eterosexuala. 0i aici iti este si revolta, de ce oamenii te condamna pe tine pentru dorinta ta si nu ii condamna pe (eterosexualii ce traiesc in libertina" -atat de raspandit in zilele noastre.? Am sa te surprind raspunzandu$ti ca ai dreptate. Adulterul este la fel de condamnabil, precum si desfraul -numele mai traditional si mai concret al libertina"ului.. +entru noi -crestinii., desfranarea este condamnabila ca fiind ceva imoral pentru ca atenteaza la ceea ce noi numim Guniunea sfanta a familiei). !ar daca mergem mai in adanc, descoperim ca de fapt desfraul si, sa zicem, betia, au acelasi rezultat nefericit, il separa pe om de !umnezeu. 0i acest lucru descoperindu$l, incercam din toate puterile -fiecare dupa masura si starea lui. sa Ginotam impotriva curentului), pentru a ne apropia, si nu a ne departa, de !umnezeu. Acum, intre noi fie vorba, stiu ca si tu simti ca aceasta aplecare (omosexuala a ta te departeaza de !umnezeu, desi ai multe momente in care ti se pare o nedreptate strigatoare la cer. 0i este, intr$un fel, nedrept. 'ste nedrept ca nu toate faptele noastre sa fie pe placul lui !umnezeu, daca suntem copiii /ui. !ar nu este o nedreptate pe care a produs$o 'l, ci care a intervenit din cauza fugii noastre din fata /ui. Atunci cand copilul nu mai asculta glasul iubitor al parintelui, acesta se vede nevoit de multe ori sa$l lase sa Gisi faca de cap), intrucat doreste ca fiul sa se intoarca la dragostea cea dintai nu pentru ca a fost silit, ci pentru ca a aflat unde este adevarul, intelegand ca niciun lucru sau ambitie lumeasca nu merita parasirea Gbratelor parintesti). 0i acum trebuie sa$ti mai fac o destainuire, cuvantul Gpacat) inseamna c(iar aceasta, Gdepartare), sau Gdizarmonie) fata de !umnezeu. !eci daca tu, in sinele tau, cautand inauntrul constiintei tale, simti ca ceva te desparte de !umnezeu, sa stii ca acel ceva este un pacat. Iar cand pacatul devine viciu, ca o a doua natura, se numeste patima, caci a"unge sa fie atat de puternic incat te c(inuieste el pe tine, iar tu a"ungi sclavul lui. 0i daca crezi

aceasta, daca crezi ca ceea ce te desparte de !umnezeu este aceasta patima, atunci trebuie sa stii ca esti asemenea noua. #oi nu suntem sfinti -desi am vrea., suntem doar oameni pacatosi si patimasi care isi recunosc aceste patimi si pacate si care lupta impotriva lor, nu in slu"ba lor. Aminteste$ti deci ce a facut Iisus %ristos cand toata lumea din "urul sau dorea ca femeia pacatoasa sa fie omorata -asa cum cerea legea.. #u s$a semetit, nu si$a luat o postura de "udecator ci, vadind fatarnicia celor care o condamnau, i$a obtinut eliberarea ba, mai mult, a iertat$o. !ar odata cu iertarea i$a transmis si doctoria care sa$i mentina starea de iertare, G#u mai pacatui). 0i deci prin iertarea /ui si prin stradania ei, femeia s$a vindecat si traditia noastra ne spune ca a a"uns sfanta F ea, care a"unsese din pricina patimii ei la un pas de moarte* In fond, ti$am scris aceasta scrisoare doar ca sa stii ca nu esti singur pe lume. 0untem multi si iti transmitem vestea noastra cea buna, G?ucura$te, %ristos a inviat*) "aul Cocei

DA!UL LAC!I ILO! Inainte de caderea in pacat, omul nu plangea. /acrimile au aparut dupa aceasta cadere, ca prin ele sa$si arate dorul dupa fericirea pierduta. !ar ele fiind o insusire a firii cazute, se intampla ca la unele persoane lacrimile sa fie molipsite de boala caderii si astfel sa fie varsate ca lacrimi pacatoase. 0fintii +arinti ne poruncesc sa sc(imbam lacrimile pacatoase in lacrimi placute lui !umnezeu. Cum se poate face acest lucru? 0c(imband cauza lor. +langand pacatele si nu pierderea unor bunuri pamantesti. 0igur ca aceasta sc(imbare nu se poate face fara a"utorul lui !umnezeu. /acrimile pocaintei sunt un dar al lui !umnezeu, iar ca sa primim acest dar trebuie sa$I aratam lui !umnezeu ca$l dorim. Astfel, omul nu poate dobandi lacrimile daca nu a murit pentru c(ipul acestei lumi. 0au mai bine zis, le primim pe masura ce murim pentru lume. !upa cum un post aspru poate aduce unor persoane slabire si nu intarire a firii, tot astfel si plansul poate duce trupul in neoranduiala, prin silirea peste masura. +entru astfel de situatii 0fantul Isaac 0irul spune, G #u este de folos sa dam razboi firii. Cand trupul neputincios este silit la fapte care intrec puterea sa, i se pricinuieste sufletului intunecare peste intunecare si i se face tulburare). Asadar, masura silintei dupa primirea acestui dar trebuie data de parintele du(ovnicesc. 'l este cel care stiind cat de sanatoasa sau de slabita este firea noastra, ne poate recomanda pasii care ni se potrivesc cel mai bine in aceasta lucrare. /a inceput lacrimile pentru pacatele savarsite sunt putine si amare. 0e varsa intru durere. !ar cand darul lacrimilor este intarit prin mila lui !umnezeu, lacrimile se presc(ima. Curg mai des, fara durere si aduc bucurie. +entru unele persoane lacrimile varsate pentru caderea in pacate sunt de neinteles. 0i raman de neinteles pentru cel care nu a simtit niciodata ca instrainarea de !umnezeu nu este adevarata viata. 0fantul 0imeon #oul :eolog spune ca precum plansul nou$nascutului la iesirea din pantecele mamei sale arata ca este viu $ caci daca nu plange se spune ca nu e viu, asemeni, viu du(ovniceste este cel ce plange atunci cand renaste du(ovniceste. !arul lacrimilor este un dar esential pentru mantuirea noastra. 'l e dovada ca pocainta noastra a fost primita. 0a ne intareasca !umnezeu sa$l dobandim cu totii. A(rian Cocosila