Colegiul Economic ,,Transilvania

Agricultura pe Terra
Marginean Raluca Clasa a X-a A

Argumente
Eu cred ca geografia si biologia au multe lucruri in comun si tocmai de aceea, fiind ca imi plac cele doua discipline deopotriva, am incercat sa le imbin abordand un subiect, intr-un fel comun. Intotdeauna mi-au placut plantele si animalele si am fost mereu preocupata de existenta acestora. Si tocmai de aceea am ales aceasta tema care prezinta modul de viata si raspandirea unor specii de plante si animale. Mai mult decat atat, agricultura este o ramura foarte importanta, necesara pentru viata oamenilor si de aceea a fost poate aleasa de mine. Nu spun ca celelalte teme pe care le ofera Geografia Economica nu sunt importante, dar mie, dintre toate temele studiate, mi-a placut cel mai mult agricultura.

Agricultura
Agricultura, cu cele doua ramuri principale- cultivarea plantelor si cresterea animalelor- dateaza din cele mai vechi timpuri, fiind sursa de baza a existentei omenirii. In zilele noastre, jumatate din populatia globului lucreaza in agricultura.Exista insa mari diferente intre rolul jucat de agricultura in diferite zone ale planetei. n tarile aflate in curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din populatie lucreaz pmntul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populaia activ se ocup cu agricultura, in rile industrializate ale Marii Britanii i Statelor Unite. Cu toate acestea, datorit naltei eficiene i tehnicilor tiinifice utilizate, Statele Unite reprezint cel mai mare exportator de produse agricole.

Premisele naturale de dezvoltare a agriculturii

Factorii fizico-geografici joaca un rol important in practicarea si diversificarea culturilor agricole. Acestia cunosc o mare varietate in functie de zonalitate si etajare bio-pedo-climatica. Clima reprezinta un factor esential ce conditioneaza raspandirea si structura culturilor agricole. Regiunile climatice temperate, cu o agricultura sezoniera, cele tropicale si subtropicale umede cu o agricultura aproape permanenta, acopera importante spatii geografice, alcatuind regiunile agricole de baza ale Pamantului. Relieful influenteaza repartitia culturilor agricole prin dispozitia treptelor de altitudine, fragmentare, expozitia versantilor si inclinarea pantelor.Pe masura ce creste altitudinea, ponderea culturilor agricole scade. In campii se practica, pe scara larga, cultura cerealelor. In regiunile de deal si podis se practica cultura pomilor fructiferi si a vitei-de-vie, iar in regiunile de munte domina cresterea animalelor. Tipurile de soluri, conditionate si ele de zonalitatea fitoclimatica si de etajarea impusa de relief, au o importanta deosebita pentru agricultura. Cea mai importanta caracteristica a solului este fertilitatea. Exista pe Glob o mare varietate de soluri, cu fertilitati diferite. S-a estimat ca numai 50% din totalul solurilor sunt fertile, mai ales in campii. Apa conditioneaza limita de uscaciune si umezeala a fiecarei plante.

Premisele social-economice de dezvoltare a agriculturii

Rolul hotarator in crearea si dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii il au productiile de tractoare si masini agricole, care ridica sporul de productie cu 20-25%, de ingrasaminte chimice ce permit sporirea productiei agricole cu circa 50%, introducerea pe scara larga a semintelor selectionate si extinderea irigatiilor si a altor lucrari ameliorative care contribue la ridicarea capacitatii de productie a pamantului. In prezent, suprafata agricola a globului este de 4,9 miliarde de hectare. Din aceasta, suprafata arabila reprezinta 3,4 miliarde de hectare. Cele mai mari suprafete de teren arabil se afla in Europa, iar cele mai mici in Africa, America de Sud si Oceania. Rolul factorului uman este hotarator in dezvoltarea agriculturii. Majoritatea tarilor lumii, si, in special, tarile dezvoltate, au programe de pregatire a specialistilor pentru nevoile agriculturii. Un loc aparte il ocupa si pregatirea personalului pentru a fi capabil sa presteze diferite munci. Managementul activitatii agricole poate fi facut numai de catre specialisti. Un rol la fel de important il au politicile agrare elaborate de catre cei care conduc agricultura.

Cultura plantelor
Culturile temporare, care comporta o anumita rotatie pe un numar de ani, sunt mult mai raspandite decat culturile permanente ( pomicultura, viticultura) si cuprind: culturi cerealiere, plante industriale, plante legumicole si plante furajere. Culturile cerealiere Graul detine in cadrul culturii cerealiere un loc de frunte cele mai mari tari producatoare de grau fiind: China, India, SUA, Franta, Rusia, Canada, Australia, Germania, Turcia. Dintre cereale, o importanta deosebita o prezinta si cultura orezului, cele mai mari producatoare de orez fiind: China, India, Indonezia, Bangladesh, Vietnam, Thailanda, Myanmar, Japonia. O mare extindere o are porumbul pana la paralela de 50 in emisfera nordica si pana la cea de 40 in emisfera sudica. Cele mai mari suprafete cultivate cu porumb si cele mai mari productii sunt in SUA - mai ales in campia Mississipi.Urmeaza, apoi, China, Brazilia, Mexic, Franta. Dintre celelalte culturi cerealiere, mai estinse sunt cele de secara, concentrate in Rusia, Polonia, Germania, de orz si orzoaica, cu largi intrebuintari in industria berii si in hrana animalelor, fiind raspandite cu precadere in Canada, Rusia, Germania, Spania, SUA, Turcia, Ucraina si cele de sorg si mei, plante rezistente la seceta si cultivate mai ales in SUA, India si China si respectiv in India, China, Nigeria.

Plantele legumicole O larga raspandire o au legumele si zarzavaturile, cultivate atat pentru nevoile directe ale producatorilor, cat mai ales pentru comercializare. Dintre acestea amintim cartoful cultivat in special de China, Rusia, SUA, maniocul raspandit in Brazilia, Nigeria, Zair, cartoful dulce raspandit in China, India, Vietnam si tomatele raspandite in special in Europa, Asia, America de Nord si America Latina. Plantele industriale Plantele industriale au o extindere mare pe intreg spatiul mondial cultivat. Dintre plantele textile cea mai mare extindere si importanta o are bumbacul. Se cultiva in regiuni calde si semiaride in tari ca SUA, China, Indonezia, Thailanda, Pakistan, India. Iuta, originara din Asia de SE s-a extins foarte repede. Azi, cele mai mari tari producatoare sunt India, China, Bangladesh. O alta planta textila importanta este inul pentru fibra care se obtine in China, Rusia, Franta, Ucraina, Belarus. Floarea-soarelui este mai raspandita in Argentina, Rusia, Ucraina, Franta, SUA, India si China. Soia s-a produs in ultimii ani in special in SUA, Brazilia, China, Argentina, India. Sfecla de-zahar se cultiva cu precadere in Europa. Cele mai mari producatoare sunt: Franta, Germania, SUA, Ucraina, Rusia, Polonia, China. Trestia-de-zahar se cultiva in America Latina si in Asia.

Dintre culturile permanente cele mai cunoscute sunt bananierul intalnit in zonele tropicale, in tari ca India, Brazilia, Ecuador. Curmalul este foarte raspandit in Irak, Iran, Algeria, Egipt, Pakistan. El este arborele specific al oazelor sahariene. Mari productii de ananas se obtin in Thailanda, Filipine, Brazilia, China, India, Indonezia. Vita de vie se cultiva indeosebi in Europa care detine circa 60% din suprafata viticola mondiala. Importante areale viticole apar in America de Nord, America de Sud, Australia, Africa de Sud. Remarcabile, sub raportul productiei si al extinderii, sunt plantatiile de pomi fructiferi din Franta, SUA, China, Italia, Germania, precum si cele de plante citrice in Brazilia, China, Mexic, Spania, Turcia, Italia, Israel. Arborele de cacao se cultiva in regiunile mai joase din zona tropicala. Productii insemnate se obtin in Ghana, Nigeria, Camerun, Brazilia, Malaysia, Indonezia. Ceaiul se obtine in cea mai mare parte in Asia, dar mari productii intalnim si in India, China, Sri Lanka, Japonia, Georgia, Turcia, Kenia. Plantatiile extinse de cafea sunt caracteristice pentru Brazilia, in timp ce in America Centrala sunt raspandite culturile cu suprafete medii, iar in Columbia sunt restranse in mici ferme.

Cresterea animalelor
Cresterea animalelor a aparut ca o ramura agricola importanta mai ales in a doua jumatate a sec. al XIX-lea, ca urmare a solicitarilor mereu sporite de carne de vita si de lana din regiunile urbanizate din estul SUA, din Europa Occidentala, indeosebi din Marea Britanie si alte tari. Preponderenta productiei animaliere fata de cea vegetala se remarca in numeroase tari cu o economie dezvoltata. Astfel in marea Britanie, SUA, Germania, productia animaliera detine peste 50% din totalul productiei agricole, iar in Danemarca, Australia si Noua Zeelanda depaseste 90%. Principala subramura a zootehniei o constitue cresterea bovinelor. Cel mai mare numar se inregistreaza in Asia, care detine circa 30% din efectivul mondial. Bubalinele se cresc cu precadere in regiunile cu exces de umiditate si cu temperaturi suficient de ridicate. Cel mai mare numar se inregistreaza in India ( 80 milioane de capete ), apoi in China ( 23 milioane de capete ), Pakistan ( 20 milioane de capete ), Thailanda, Filipine, Nepal. Porcinele inregistreaza cel mai mare numar in China, SUA, Brazilia, Germania, Rusia, Polonia. Construirea complexelor de crestere si ingrasare a porcilor a permis marirea efectivului si respectiv a productiei de carne.

Ovinele se cresc pentru obtinerea de lana fina si semifina, a laptelui, cat si pentru carne, in conditiile dezvoltarii tehnicii de refrigeratie, Pastoritul este o ocupatie de veche traditie pentru o buna parte din tarile balcanice, din nordul Africii si regiunile centrale si sudice ale Asiei. Cele mai mari efective de ovine se inregistreaza in Australia, China, Noua Zeelanda, Turcia, India, Rusia, Iran, Africa de Sud, Kazahstan. Avicultura, impulsionata in ultimele decenii de solicitarile mereu crescande ale populatiei, dispune azi de mari complexe de crestere a pasarilor, de statii de incubatie specializate si fabrici de furaje concentrate. Cele mai mari tari producatoare de carne de pasare si oua sunt: SUA, China, Brazilia, Franta, Italia, Rusia. Pe plan mondial se practica si alte activitati cu caracter rural, indeosebi sericicultura practicata in Japonia, China, Uzbekistan, Tadjikistan - si apicultura practicata in SUA, Turcia, Rusia, Ucraina, Canada, Mexic, Argentina.

Tipuri de practici si activitati agricole

In agricultura Globului se mai pastreaza si azi unele practici vechi ( agricultura traditionala ), dar au aparut tipuri de agricultura noi, moderne, care urmaresc obtinerea a cat mai multe produse agricole in scopul comercializarii lor. Agricultura intensiva irigata Suprafetele de teren sunt mici si se foloseste intens fiecare petic de pamant. Culturile sunt irigate, iar investitia de munca este foarte mare. Acest tip de cultura spredomina in special in India, China, Vietnam unde se obtin doua-trei recolte pe an. Agricultura intensiva neirigata Este specifica regiunilor cu apa putina care permite irigarea. Se cultiva pe suprafete foarte mici si din acest motiv mai poarta denumirea de agricultura de tip gradinaresc. Se asigura produse pentru familie, iar surplusul se comercializeaza. Aceasta agricultura predomina in Asia de Sud si Asia de Est. Agricultura latifundiara Se caracterizeaza prin suprafete mari de hectare. Domina cultura plantelor in special cereale, dar se cresc si animale. Mecanizarea este slaba. Agricultura latifundiara se intalneste in America Latina, Orientul Apropiat si Mijlociu, Africa de Nord.

Monocultura Se caracterizeaza prin suprafete mari, de sute de hectare cultivate cu acelsi tip de planta.Terenurile sunt parcelate geometric si se foloseste mana de lucru ieftina a imigrantilor. Aceste plantatii sunt localizate de-a lungul marilor si oceanelor, fluviilor si cailor ferate. Se cultiva: arbore de cacao, arbore de cafea, bananier, ananas, arbore de cauciuc, arbore de ceai, trestia-de-zahar. Monocultura se practica in Sri Lanka, Malaysia, Coasta de Fildes, Brazilia. Plantatiile familiale Se caracterizeaza prin suprafete mici si se lucreaza cu mijloace tehnice reduse de catre familiile producatoare. Se cultiva: cafea, arbore de cauciuc. Astfel de plantatii familiale se intalnesc in Indonezia, Sumatra, Brazilia. Marea cultura mecanizata Se caracterizeaza prin productii sporite de produse agricole. Culturile ocupa mari suprafete, in special in campii. Lucrarile se fac mecanizat si se folosesc seminte de mare productivitate. Terenurile sunt parcelate geometric, aspect ce da peisajul campurilor deschise. Culturi mecanizate intalnim in Europa, Australia, America de Nord.

Policulturile Se caracterizeaza prin suprafete intre 20-80 de hectare si utilizeaza pe scara larga masinile si practicile moderne. Policulturile sunt practicate in multe tari dar mai ales in Europa. Agricultura specializata Se caracterizeaza prin specializarea in anumite culturi de plante si specii de animale. Agricultura specializata este mai raspandita in tarile dezvoltate si mai putin in celelalte. Agricultura specializata in cresterea animalelor Este o agricultura intensiva, mecanizata in care baza furajarii animalelor o reprezinta concentratele ( porumb, soia, siloz ). In SUA se cresc cea mai mare parte din animale. Acest tip de agricultura se practica in Argentina, Australia, Franta, China, Brazilia, Japonia, Rusia. Agricultura socialista Acest tip de agricultura a luat nastere prin transformarea fortata a unor agriculturi traditionale. Se caracterizeaza prin proprietatea de stat asupra pamanturilor si a mjloacelor de productie. Agricultura socialista se practica in China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba.

Regiunile agricole ale Terrei

Regiunile agricole ale Terrei, suprapuse in mare parte pe zonele climatice, au o serie de caracteristici determinate atat de zonalitatea latitudinala care este influentata de etajarea altitudinala si implicit a culturilor, cat si de activitatea antropica. Regiunea tropicelor permanent umeda Este caracterizata prin oscilatii termice mici si prin precipitatii bogate si constante. Din vegetatia naturala a padurilor provin pomi si arbusti de un deosebit interes economic, cum sunt: palmierul de ulei, cocotierul, arborele de cacao, arborele de cauciuc. Pintre plantele cultivate predomina orezul, porumbul si meiul. Conditiile naturale favorizeaza obtinerea anuala a cate 2-3 recolte de orez. Regiunea tropicelor cu umiditate alternanta Se remarca de asemenea prin temperaturi ridicate in tot timpul anului si intr-o perioada mai mult sau mai putin scurta de seceta. Acest fapt conditioneaza obtinerea a doua tipuri de culturi. Printre culturi predomina: bumbacul, orezul, trestiade-zahar, arbore de cafea si de ceai, porumb, mei, leguminoase. Plantele de camp, bogate in ulei, ca susanul, ricinul si arahidele ocupa suprafete intinse.

Regiunea arida Cuprinde o agricultura efectuata numai in perimetre irigate, respectiv de-a lungul apelor curgatoare si in oaze, unde se obtin recolte bogate de orez, porumb, mei, orz, bumbac, curmale. In limitele acestei regiuni se practica pasunatul, iar pe alocuri chiar si nomadismul. Regiunea subtropicala Include doua subregiuni: mediteraneana si musonica. Subregiunea musonica, cu doua anotimpuri se caracterizeaza prin marea extensiune a culturilor irigate ( orez, bumbac ) si a culturilor de camp fara irigatie (grau, porumb, orz ). Predominanta este insa aici pomicultura si viticultura. In subregiunea musonica, plantele caracteristice sunt orezul, porumbul, meiul, leguminoasele, tutunul, soia si bumbacul. Regiunea specifica latitudinilor temperate Este specifica climatului temperat oceanic si continental. Este caracterizata prin succesiunea anotimpurilor,. Sunt cultivate: graul, secara, ovazul, orzul, porumbul, plantele de nutret. In zona de influenta maritima predomina in cultura de camp porumbul si graul. Regiunea subpolara Este restransa ca areal. Cu toate acestea si aici se cultiva orz, ovaz, secara si cartofi in mod insular. In profilul agricol al acestei zone predomina pasunile naturale, de unde rezulta dezvoltarea pe care o cunoaste cresterea animalelor.

Tipuri de peisaje agricole

Peisajul agricol cuprinde toate parcelele de culturi agricole si amenajarile efectuate in scopul ridicarii capacitatii productive a pamantului. El imbraca pe Glob forme deosebite, in raport cu caracteristicile de proprietate, cu gradul de dezvoltare economica, cu particularitatile cadrului natural. Pe Glob se disting opt tipuri principale de peisaje agricole. 1.Peisajul campurilor cultivate deschise cuprinde mari spatii agricole in regiunile de campie si partial in cele de deal. El se caracterizeaza prin separarea gospodariilor de ,,tarinile parcelate si distribuite in jurul vetrelor de sat. Acest tip de peisaj si-a accentuat specializarea in cultura cerealelor, a plantelor tehnice, a legumelor si a plantelor furajere. Cresterea animalelor joaca un rol secundar. Acest tip de peisaj se intalneste in Europa CentralVestica, Europa Sud-Estica, SUA de Est. 2.Peisajul campurilor cultivate inchise este caracteristic pentru regiunile in care predomina gospodariile individuale si unde gradul de fragmentare al reliefului este ridicat. Apar fie ferme izolate, fie gospodarii compacte. Predomina pajistile naturale pe baza carora s-a dezvoltat cresterea animalelor. Dintre culturi este raspandita cea a cartofului. Acest tip de peisaj se intalneste in special in Centrul si Vestul Frantei.

3.Peisajul pomi-viticol colinar discontinuu, da nota caracteristica mai ales pentru regiunile de deal din Centrul si sud-estul Europei. Intensificarea actiunii de modernizare a plantatiilor pomicole a facut sa se individualizeze areale puternice de plantatii intensive si supraintensive in Franta, Germania, Iugoslavia, Romania, Ungaria. 4.Peisajul agro-pastoral montan si colinar discontinuu, apare atat la altitudinile de 1600-2000 m cat si la 700-900 m, in cadrul unor depresiuni intramontane. De acest tip de peisaj se leaga fenomenul de transhumanta, care a inregistrat o mai mare intensitate in Muntii Pirinei, in Alpi si in Carpatii Meridionali, unde exista si cele mai extinse pajisti naturale. 5.Peisajul agrar mediteranean este caracteristic tarilor din bazinul Marii Mediterane, unde conditiile pedoclimatice permit cultivarea vitei de vie, a maslinului si a citricelor, iar in perimetre irigate si a culturilor legumicole. Spatiile agricole sunt concentrate in lungul culuarelor de vale, pe versantii amenajati in terase, in campiile litorale. Un loc important il ocupa si floricultura.

6. Peisajele agrare americane cuprind o multitudine de tipuri de peisaje si sisteme de productie agricola (culturi asociate, policultura intensiva, monocultura ). Astfel in America de Nord apar fie plantatii foarte extinse in jurul unei ferme, fie gospodarii cu parcele alungite, fie vaste pajisti naturale ce cuprind sute de hectare pe seama carora se cresc bovine si cabaline. In America de Sud sunt specifice marile proprietati, centrate pe cate o ferma, de tip deschis, reprezentand fie domenii familiale transmise de la o generatie la alta, fie proprietatea unor consortiuri financiare. 7. Peisajul agrar din tarile musonului asiatic prezinta caracteristici cu totul deosebite. Aici se remarca puternicul contrast dintre oamenii care practica monocultura ( orez ) si inmensitatea spatiilor necultivate, care in general sunt neproductive. In Japonia, India, Indonezia apar parcelari infinite, cultivate cu orez, grau, porumb, atat in limitele campiilor litorale, cat si pe versantii terasati. 8. Peisajul agrar mixt existent aproape in toate unitatile geografice ale uscatului Globului, intruneste in raport de gradul de fragmentare a reliefului, de orientarea verasantilor, de resursele de apa si de cele edafice ( sol ) fie culturi agricole asociate, fie culturi strict specializate sau cu o structura mozaicata, in concordanta cu potentialul natural al factorilor de mediu.

Concluzii personale
Abordand aceasta tema se poate observa ca in decursul timpului, agricultura pe plan mondial a fost supusa unor transformari radicale datorita succesiunii modurilor de productie, a influentei structurilor social-economice pentru a ajunge la infatisarea pe care o are astazi. O alta dificultate careia trebuie sa-i faca fata agricultura este aceea ca cea mai mare parte a terenurilor partial agricole este folosita. Transformarea altor terenuri prin defrisari sau prin cultivatrea pantelor dealurilor prezinta pericol pentru mediu incluzand eroziunea solurilor. De fapt o mare parte din terenurile arabile cultivate sau a pasunilor este in pericol.

Bibliografie
Geografia umana si economica a lumii manual

pentru clasa a X-a Revista de cultura generala Arborele Lumii ,,Planeta Pamant6, nr.75 Terra Magazin- noiembrie 2001, nr.3 Internet: www.google.com www.referat.ro