Scris de newsreporter pe 08 noiembrie 2013, 11:59

Andrei Marga: GUVERNANTA SI GUVERNARE (Un viraj al democratiei ?)

Nici o valoare nu s-a bucurat in Romania ultimului deceniu de o invocare atat de frecventa precum justitia. Putine au ramas mai incalcite. Nici una nu a dus la rezultate atat de opuse : lupta impotriva coruptiei s-a soldat cu extinderea acesteia.

/blog Editura Compania

Lucrurile se cer lamurite. Plec de la disputa declansata in 2012, cand adeptii Cotrocenilor s-au autoproclamat aparatorii independentei justitiei, iar adversarii lor au aratat ca este vorba de o justitie controlata de sus. In fapt, ambele parti gresesc, fiecare in felul sau. Adeptii confunda justitia cu persoanele si deciziile care le convin, iar adversarii lor nu demasca indeajuns mistificarea. Opinia mea este ca in tara noastra se fac confuzii in trepte : cu exceptiile de rigoare, justitia este confundata cu reglementari existente, dreptul este redus la aplicarea mecanica a unor formulari, legea se pune in opera prin decizia judecatorului, prea dependenta de procuror, el

insusi conditionat de centru si temator in fata schimbarilor din politica. Desigur, justitia este in discutie in multe tari, caci materia este complexa, antrenand aproape totul (economie, politica, educatie, sanatate etc.), dar in Romania neajunsurile sunt astazi mai grave. [] Pe fundalul evocat, Romania ofera, din nefericire, spectacole aproape grotesti. Dupa ce s-a compus o Curte constitutionala din persoane care, in mare parte, nu aveau vreo practica de judecatori, s-a trecut in 2013 la o veritabila lupta pentru numirea procurorilor generali. In orice sistem juridic, infaptuirea justitiei este treaba judecatorilor. Batalia de la varfurile puterii politice in jurul numirii procurorilor generali (de care depinde, cum se stie, activitatea celorlalti procurori) a lasat sa planeze fara raspuns intrebarea grava daca nu cumva in infaptuirea justitiei procurorii trec inaintea judecatorilor. Iar aceasta intrebare atrage una mai cuprinzatoare, la fel de grava : ce fac juristii ? Legile le fac in buna masura altii, iar aplicarea legilor este, cum s-a vazut, sub comanda politicienilor, in sensul aratat. Si totusi, juristilor le revine rolul covarsitor in asigurarea justitiei, la noi ca oriunde. Joachim Lege, un alt eminent jurist de astazi, a argumentat convingator1ca juristii ar trebui sa iasa la rampa si sa pledeze pentru ingradirea oricarui abuz din partea oricarei forte (auctoritas non potestas facit legem). In definitiv, juristii sunt cei care au in competenta si in raspundere profesionala, civica si morala realitatea dreptului si a justitiei, care ramane terenul pe care are loc obiectivarea principala a ratiunii in societate. Ei ar putea sa readuca justitia in centrul discutiei si sa arate, de pilda, ca sunt principii constitutionale care nu ar trebui luate doar ca simple norme de drept2, iar dreptul, in intregime, este o prestatie care ne etaleaza nivelul de civilizatie. Se cuvine, in orice caz, ca macar din cand in cand sa revizitam prevederile juridice de baza privind soarta omului, caci faptele care ne obliga se inmultesc vizibil in jurul nostru. Am in vedere, ca reper juridic, splendida discutie care a avut loc in Germania si care l-a adus din nou in primplan pe unul dintre cei care au exercitat functia de lider al Curtii constitutionale a acestei tari. Este vorba despre Ernst-Wolfgang Bckenfrde, care a dat anterior un volum impresionant, cu observatii originale privind conditiile democratiei astazi. Despre ce este vorba ? In 1958, Gnter Drig a publicat vestitul sau comentariu la articolul 1 din legea fundamentala a Germaniei, care consacra demnitatea umana ca principiu constitutiv al noului stat german. Dupa tragediile razboiului si catastrofa din 1945, renumitul jurist era dornic sa aseze demnitatea umana (Menschenwrde ) cel mai sus pe scara valorilor. El a mers pana acolo incat a considerat ca drepturile si libertatile fundamentale ale omului stau pe suportul respectarii demnitatii umane. Statul a fost conceput in acest comentariu, care a dat linia directoare pentru interpretarile juridice si rezolutiile tribunalelor, drept garant al demnitatii umane. Aceasta, demnitatea umana, era socotita a fi principiul constitutional suprem al tuturor drepturilor obiective . Mai mult, autorul comentariului isi asuma, in interpretarea demnitatii umane, traditia majora a umanismului european : fiecare om este socotit om in virtutea inzestrarii sale spirituale si a capacitatii proprii de a marca prezenta sa in lume. In sfarsit, avand in vedere cazuistica afectarii demnitatii umane, cunoscutul jurist a cautat sa specifice cat se poate de mult, in sens juridic, garantarea constitutionala a demnitatii umane. In mod simptomatic, in 2003, Mathias Herdegen a dat un nou comentariu la articolul 1 din legea fundamentala a Germaniei. Acest al doilea comentariu opereaza cel putin trei cezuri : el socoteste demnitatea umana numai ca o norma constitutionala, o rupe de radacinile ei in spiritualitatea cu care este inzestrat omul si inlatura nelinistea etica (ethische Unruhe) pe care predecesorul sau a cautat in mod intentionat sa o instaleze in interpretarea juridica a demnitatii umane si in practica justitiei. Ca demnitatea umana este principiu constitutional sau numai o norma nu constituie o alternativa

oarecare, caci include alegerea intre societatile in care vrem sa traim. Una este societatea in care fiecare este tratat ca fiinta cu inzestrari aparte (sensibilitate, capacitate de evaluare, ratiune, responsabilitate de sine etc.) si alta este societatea in care se exercita drepturi si obligatii inscrise in legi, fara altceva. Nu este vorba de a contrapune demnitatea umana si drepturile, ci de a le corela astfel incit demnitatea umana sa insufleteasca in mod continuu exercitatea drepturilor si libertatilor. S-a dovedit mereu in istoria moderna iar Romania actuala reconfirma situatia ca exercitarea drepturilor si libertatilor nu impiedica incercarile de umilire a persoanelor si violenta institutionalizata fata de ele. De aceea, au dreptate cei care (incepand cu John Warwick Montgomery,Human Rights and Human Dignity, Probe Books, Londra, 1986, pp.186-206) au atras atentia asupra superioritatii unei derivari a drepturilor omului din principiul juridic al demnitatii umane fata de simpla (dar, fireste, foarte importanta) proclamare a drepturilor, cu pretul reducerii demnitatii umane la statutul de norma. Este elocvent faptul ca, mai nou, juristi de op. cit., p. inalta calificare (vezi Kurt Seelmann,Respekt als Rechtspflicht ?, in Winfried Brugger, 436) cauta, pe buna dreptate, sa faca loc printre drepturi dreptului la respect , care inseamna respectarea nu numai a liberatii , ci si a integritatii persoanei. Ernst-Wolfgang Bckenfrde, juristul de referinta universala al deceniilor recente, a sesizat cu acuitate schimbarea scenei juridice care s-a petrecut de la Drig la Herdegen si nu a ezitat sa reactioneze. El a luat in seama intreaga complexitate a problemei, inclusiv sansa unei noi generatii de juristi de a privi intr-un chip nou valorile dreptului. Din aceasta generatie face parte si ministrul Justitiei, Brigitte Zypries. Impotriva cezurilor care modifica scena juridica insa, autorul editiei largite a extraordinarei cartiRecht, Staat, Freiheit (Surkamp, Frankfurt am Main, 2003) a aratat ca si in domeniul dreptului avem de-a face cu o seama de concepte deschise (offene Begriffe) concepte care isi pastreaza un nucleu ferm chiar in cursul schimbarilor istoriei. Iar de acest nucleu ferm tine, in cazul demnitatii umane, ascendenta acesteia in traditia majora a umanismului european, caracterul de principiu al acestei valori si nelinistea etica pe care ea o aduce cu sine in sistemul juridic3. Dreptul fiind, cel putin in fundamentele sale, universal, ne putem permite intrebarea simpla : nu ar fi cazul ca si in Romania sa interogam principiile si valorile constitutionale si sa facem din ele repere ale rezolutiilor ? Nu ar fi oare nevoie ca juristii sa intervina ? Ne amintim ca, in Constitutia actuala a Romaniei, la articolul 1(3), demnitatea omului este situata printre valorile supreme , alaturi de drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic . Evident, in legea fundamentala romaneasca, statutul demnitatii omului este insuficient explicitat si accentuat. Este adevarat ca, la articolul 20(1), se face trimitere la Dclaration universelle des droits de lhomme, in care se vorbeste despre demnitatea inerenta tuturor membrilor familiei umane (dignit inhrente tous les membres de la famille humaine). Este oare de-ajuns ? Nu s-ar impune o dezbatere publica ? Suntem obligati sa ne punem asemenea intrebari si sa le tratam cu precizia necesara abordarii juridice si, desigur, cu viziuni cultivate si sincronizate. In definitiv, starea de confuzie din societatea Romaniei de astazi si saracia de performante nu pot fi despartite de cultura drepturilor, de interpretarile si de rezolutiile juridice. Cat drept lamurit si respectat, atata civilizatie se aduna, in fapt, intr-o societate.
1Ibidem, pp. 207-232. 2 Cum a aratat concludent foarte invatatul presedinte al Curtii constitutionale a Germaniei, Ernst-

Staat, Freiheit, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2003, pp. 379-419. Wolfgang Bckenfrde,Recht, in 3Ibidem, pp. 409-419.

SURSA: Blog Editura Compania

ADRESA: http://crct.ro/njk6