Razboi civil in Ucraina.

Amenintari de securitate pentru Romania

Cristian Unteanu,
Din nefericire, am avut dreptate cand, in urma cu cateva saptamani, spuneam ca Ucraina poate deveni Siria
Europei. A devenit.
Razboiul civil, cea mai crunta si mai impredictibila forma de conflict din istoria insangerata a omenirii, face
ravagii foarte aproape de frontierele Romaniei, provocand ingrijorari severe in regiune, pe plan continental si in
ceea ce a mai ramas din sistemul pana acum aparent stabil al relatiilor internationale.
Daca este adevarat, cel putin in acest moment, ca Romania nu are motive de ingrijorare imediate pe planul
strict al securitatii militare,fiind acoperita de scutul Aliantei Atlanticului de Nord, la fel de adevarat ca
intram - si nu singuri - intr-o zona de incertitudini majore si cel putin la fel de periculoase.
In primul rand, asemenea tuturor statelor lumii, asistam neputinciosi la agonia lenta si la moartea anuntata a
ultimului dinozaur. Reiau o parte dintr-un editorial publicat pe 21 aprilie 2009 in ziarul ZIUA:
"Cum s-o fi petrecut oare agonia ultimului dinozaur, ramas sa domneasca singur peste o lume care se prabusea?
Cred ca, simbolic vorbind, ne aflam in momentul istoric in care avem foarte tristul privilegiu de a fi martorii
unui asemenea eveniment, sinonim cu disparitia unei epoci si totodata vestitor al celei noi, tulburi si violente.
Ultimul dinozaur este Organizatia Natiunilor Unite care, iata, arata lumii intregi nu numai neputinta sa de a mai
gira ordinea si securitatea planetara, ci si de a mai asigura existenta unui dialog minimal intre partile aflate in
conflict. ONU nu mai poate sa-si indeplineasca misiunile sale fundamentale din cauza politizarii sale continue si
a existentei in interiorul organizatiei a unei lupte necontenite intre blocuri puternic antagonice si care, de mai
mult timp, vorbesc fiecare pe limba proprie, aparandu-si propriile interese nationale sau regionale. A fost deja
abandonata speranta in care unii chiar au crezut dupa finele celui de-al Doilea Razboi Mondial si anume ca,
invatand ceva din ororile, masacrele si distrugerile conflictului global, natiunile aveau sa inteleaga rolul unor
institutii internationale dotate cu mecanisme eficiente pentru managementul crizelor.
Marea problema este ca nu exista inca (si sunt minime perspective ca ar putea exista in viitorul apropiat) o
organizatie sau o structura globala care sa preia acest rol si sa poata functiona ca un ultim spatiu-tampon inainte
de declansarea unui conflict de mari proportii.
In cazul amorsarii unei crize, blocurile regionale se refac instantaneu si sunt perfect si definitiv
opozabile..Ne aflam acum in prezenta unui vid de putere globala care, daca legile geo-politicii vor fi
respectate, va trebui sa se umple foarte rapid intr-o formula de forta oarecare. Deocamdata natiunile
efectueaza o prima miscare de retragere pe aliniamentul unu de rezerva, cel regional sau, in unele cazuri,
continental. Criza reala va reduce totul la un nou raport de forte direct pe aliniamentele ultime, cele de
supravietuire. ...O posibila extensie a conflictului nu va mai fi insa regionala, ci va implica, poate chiar in
termen de zile, aparitia unora dintre actorii globali cu interese in zona. Si, din momentul respectiv, se
poate intampla absolut orice. Este limpede ca starea de nervozitate este la limite foarte inalte si ca
declaratiile de bune intentii nu acopera decat foarte superficial radacinile negre si amare ale urii si
intolerantei. Acum incep sa se vada efectele geo- strategice ale crizei economice si sa se auda vuietul
furtunii care se apropie. Iar noi, ca intotdeauna, suntem la margine de interese imperiale".
Observatii valabile, cred, si acum, cand agonia se transforma deja in deces anuntat. Romania are de ce sa fie
serios ingrijorata de repetarea conditiilor istorice care au facut ca, la apogeul crizei de dinaintea celui de-Al
Doilea Razboi Mondial, statele puternice sa anunte retragerea din Liga Natiunilor. Ca atunci, palierul
international (cu pachetul aferent de solutii, dezbateri, incercari de mediere sau interpunere) fusese depasit si
invalidat de realitatea din teren.
Retragerea pe primul aliniament de rezerva s-a operat deja si, iata, ca odinioara, in lipsa solutiilor pe care ONU
nu mai este in stare sa le mai ofere, statele isi regasesc securitatea doar in formula unor aliante militare sau a
unor grupuri de decizie ad-hoc, G-7, spre exemplu. Nu mai exista speranta unor solutii politice internationale
(ONU) sau, in cazul continentului nostru, OSCE. Sunt organizatii inexistente dar, fiindca natura are oroare de
vid, ca si politica, ceva a trebuit sa se nasca. Sau sa renasca. Ca si odinioara, pentru Europa, renaste speranta ca
vin americanii si ca, fie convinsi, fie pusi in fata faptului implinit, tot vor trebui sa intervina in extremis. Exact
ca in cazul celor doua Razboaie Mondiale.
Numai ca, spre diferenta de acel moment - iarasi un motiv major de ingrijorare pentru Romania - globalizarea
face ca perspectivele de extindere a unui conflict local cum este cel din Ucraina sa fie exponential mai mari. De
aici si noile amenintari de securitate non-militare cu care se va putea confrunta tara noastra. Printre ele, cea
mai importanta, este una de natura economica, un conflict afectand instantaneu toate optiunile marilor
companii de a ramane in zona sau de a-si face proiecte de implantare pe termen lung. De unde perspectiva
generala a unor miscari de panica necontrolata pe burse, volatilitatea preturilor la materiile prime si, in acest caz
precis, dereglarea sistemului de aprovizionare energetica la nivelul UE. Cu consecinte dramatice imposibil de
anticipat.
O alta consecinta foarte grava o pot constitui fluxurile migratorii necontrolate, grupe intregi de populatie care,
uitati-va la exemplul sirian, in conditiile in care situatia se agraveaza la extrem, se vor deplasa catre cel mai
apropiat spatiu considerat ca fiind unul de siguranta O deplasare de populatie imposibil de oprit si generand
probleme uriase. Exact cum este cazul Turciei care trebuie sa gereze o situatie care se invecineaza cu haosul in
ceea ce au fost odata taberele de emigranti ai disperarii, devin acum orasele cu populatie care tinde sa se
stabilizeze pe termen lung....
O alta amenintare foarte serioasa este ca, pe masura ce razboiul civil din Ucraina se extinde, sa apara chemari
directe la prezente externe de entitati non-statale (organizatii para-militare pro sau anti rusesti) sau persoane
motivate ideologic, fanaticii uneia sau alteia dintre cauze. Exact pe modelul sirian. Caz in care, din cauza
proximitatii teritoriale, s-ar putea incerca utilizarea Romaniei ca ruta de tranzit.
Din pacate, o asemenea tema este trecuta la noi in derizoriu prin trantirea ei in mocirla grea si urat mirositoare a
politicii de Dambovita. Devine fie tema de campanie politica, fie de injuraturi, ironii sau injurii, fie motiv de
tras presul cat mai rapid dusmanului politic.
Un act politic responsabil si necesar cum ar fi convocarea CSAT-ului, este pus sub semnul ambitiilor politice si
impunerii valorii electorale pe tema "oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i mai responsabil pentru tara".
Fascinati de acest spectacol ieftin dar plin de suculenta mahalalei, asistam indiferenti, pe fond, la cum se
prabuseste lumea in jurul nostru. Cu vesnica speranta nationala (confirmata de istorie) ca berzei chioare i-a facut
mereu Dumnezeu cuib. Poate si de data asta.