O tragedie istorica repetitiva?

Romania si Ucraina: chestiunea frontierelor si

minoritatilor
Cristian Unteanu,
Am asistat, la Bruxelles, la o discutie asupra fenomenului cel mai ingrijorator al momentului, Ucraina, si de aici
tentatia modificarii frontierelor. Se circulau harti, se prezentau materiale de studiu, printre care si cel care
urmeaza, datand din 2005 si semnat de Frederic Beaumont, doctorand la Universitatea din Bordeaux.
Studiul a aparut in Revista Europeana de Geografie sub titlul "Frontiera romano-ucraineana si ponderea reala
a chestiunii minoritatilor". Interesant text, nu-mi permit sa-l judec, va las pe dumneavoastra sa-o faceti, dar
actualitatea sa politica este certa si deschide o perspectiva analitica asupra unei problematici care ar putea sa
devina prioritara in actualul context geopolitic.
Cititi va rog cu mare atentie aceasta analiza pentru a descoperi, plantate foarte aproape de suprafata,
radacinile unui istorii conflictuale dramatice si oricand repetitive. Pe principiul ca ce s-a cerut odata se
mai poate cere din nou si ca Tratatele sunt respectate doar atat cat le convine marilor jucatori.
Iata textul autorului francez pe care-l reproducem in doua episoade.
"Dupa terminarea Primului Razboi Mondial, Romania se regaseste considerabil marita. Aceasta extensie
teritoriala se produce in mai multe etape, din 1917 pana in 1919. In acelasi timp, in contextul razboiului civil
din Rusia si al destramarii Imperiului austro-ungar, iau fiinta mai multe state ucrainene. Aceste state nu vor
reusi sa se impuna, victime ale disensiunilor interne dar mai ales datorita situatiei lor geografice defavorabile.
Ucraina, mai intai ocupata de Puterile Centrale care reusesc sa instituie o forma de protectorat numit Hatmanat
si care le permitea sa exploateze resursele agricole ale tarii, aluneca in haos in momentul in care, la inceputul
anului 1918, trupele germane si austriece se retrag din tara. La Harkov, cu puncte de sustinere in mai multe zone
rusofone ale tarii, mai ales in regiunea Donbas, este proclamata o Republica sovietica socialista ucraineana.
Rapid, trece la atac si cucereste Kievul, sediul guvernului celeilalte entitati, Republica Democratica Ucraineana.
Refugiat la Jitomir, guvernul acestei a doua Republici, proclama independenta Ucrainei in ziua de 22 ianuarie
1918.
In lunile care urmeaza disparitiei monarhiei austro-ungare, , la Liov este proclamata Republica Democratica a
Ucrainei Occidentale care reuneste rutenii, adica populatiile ucrainiene aflate pana atunci in Imperiul austro-
ungar. Acest al doilea stat ucrainean a carui independenta este proclamata in noiembrie 1918, va fi rapid victima
unei agresiuni poloneze in timp ce in sud, in Rutenia trans-carpatica, in fosta provincie ungara a Maramuresului,
comunitatile se infrunta intr-o batalie sangeroasa: in zonele rurale se lupta evreii, ucrainienii si romanii, iar
ucrainienii si ungurii in orasele Ujgorod sau Munkatcevo.
Procesul constructiei nationale ucrainene pare sa fie serios pus sub semnul intrebarii in momentul in care Galitia
orientala trece complet sub control polonez in mai 1919, iar Rutenia Subcarpatica alege sa se uneasca cu noul
stat cehoslovac care ii garanteaza o autonomie destul de larga. Ucraina occidentala, cea care juca rolul de stat-
tampon, dispare si situatia devine rapid de nesustinut pentru partizanii independentei care aveau de luptat cu
bolsevicii in est, cu armatele albe in sud si cu polonezii in partea de vest.
De cealalta parte, Romania, invinsa pe plan militar de Puterile Centrale in decembrie 1917, parvine in aprile
1918 sa profite de pe urma situatiei din Ucraina pentru a anexa Basarabia, regiune care, pe timpul administratiei
tariste, era legata de Ucraina de sud. Infrangerea Puterilor Centrale ii va permite Romaniei sa-si puna in valoare
drepturile asupra provinciilor romanesti din fostul Imperiu austro-ungar, ocupandu-le incepand cu noiembrie
1918.
Mai apoi, tratatele de la Trianon si Saint-Germain vor consfinti anexarea Transilvaniei, Banatului si
Maramuresului in defavoarea Ungariei si a Bucovinei in defavoarea Austriei. Romania mosteneste in mod
oficial teritoriile populate de romani din fosta Dubla Monarhie in timp ce anexarea Basarabiei, partea orientala a
Moldovei, smulsa acesteia in 1812 in contextul antagonismului ruso-turc, este in continuare subiect de
contestatie din partea Rusiei sovietice care creeaza acolo in 1924 o Republica autonoma moldoveneasca tocmai
pentru a valoriza pretentiile sale asupra acestei provincii.
Rezultat al unirii celor doua Principate romanesti ale Moldovei si Valahiei, Regatului Romaniei, gratie acestor
modificari de frontiera, practic i se dubleaza suprafata si populatia, iar raportul intre romani si minoritati este
schimbat si el in mod radical. Aceste minoritati, practic absente din punct de vedere statistic in cadrul Vechiului
Regat, ajung, in 1930, sa reprezinte 30% din totalul populatiei.
Cu 1.425.000 de maghiari in Transilvania, 745.000 de germani in Transilvania, Banat si Bucovina, 991.000 de
ucraineni si rusi in Basarabia si Bucovina, 728.000 de evrei, Romania se va confrunta brusc, in paralel cu
problema mentinerii si justificarii noilor sale frontiere, si cu chestiunea minoritatilor, toate reprezentand fostul
element etnic imperial. Germanii si evreii, populatii de limba germana reprezinta pentru autoritatile romane un
vestigiu al prezentei Habsburgilor exact asa cum erau si ungurii. De cealalta parte, ucrainenii si rusii sunt
considerati in bloc colonisti ai Imperiului rus. O singura exceptie: ucrainienii "ruteni" din Bucovina, fiind in
provincia respectuiva primul grup etnic ca importanta numerica si a caror implantare relativ recenta fusese in
cele mai multe cazuri incurajata de administratia austriaca. Sa notam si prezenta unor populatii de origine turca
in Dobrogea, marturie a unei lungi prezente otomane pe tarmurile Marii Negre.
Din acel moment, in toata perioada dintre cele doua razboaie vom vedea ridicata problema iredentismelor reale
sau percepute ca atare intr-o tara care cunoaste brusc o inversiune a valorilor. Din popor colonizat aspirand la
unitatea nationala, elementul roman devine deodata unul imperial, absolut toate frontierele sale, cu exceptia
liniei Dunarii, fiind brusc contestate de catre vecinii sai, in numele aceluiasi drept la auto-determinare al
popoarelor de a dispune de propriul lor destin, acelasi care provocase intrarea in razboi in 1916, de partea
Rusiei, impotriva Puterilor Centrale , cele cu care tanarul stat balcanic avea deja un diferend privind frontiera sa
orientala. In acest context, Romania isi adapteaza politicile in functie de regiuni si grupurile etnice.
Germanilor, saxonii din Transilvania si svabii din Banat si Bucovina, le garanteaza o autonomie relativ larga.
Ungurilor, foarte ostili in perioada dintre cele doua razboaie fata de statul roman si in mod deschis iredentisti cu
sprijinul nemijlocit al Ungariei, Romania tinde sa le impuna masuri care vizeaza oficial o re-romanizare a
Transilvaniei.
Aceste masuri inseamna, in realitate, o demaghiarizare a regiunii, fief al Coroanei Ungare de noua secole.
Practic de la o zi la alta, se cere ca functionarii maghiari sa cunoasca foarte bine limba romana, ceea ce
echivaleaza cu scoaterea cadrelor maghiare din administratie pentru a fi inlocuite cu romani. In acelasi timp,
este redus in mod considerabil numarul scolilor in limba maghiara, fosta limba oficiala a Transilvaniei si, din
1923, este introdus numerus clausus in Universitati.
In Barabia si Bucovina, ucainenii, denumiti si ruteni, precum si rusii, sunt supusi aceleiasi politici de asimilare
dar, in absenta unei elite cu adevarat structurate (mai ales in cazul ucrainienilor) si a unor sentimente
nationaliste exacerbate - Ucraina si Rusia devenite sovietice - aceste populatii se vor adapta de bine, de rau,
constrangerilor care le sunt impuse in noul stat roman.
In ce priveste bulgarii, prezenti mai ales in sudul Dobrogei de sud denumita "Cadrilaterul" dar si in sudul
Basarabiei, populatie rurala si care nu poseda decat putini intelectuali, sunt supusi asimilarii prin intermediul
sistemului scolar, experienta care va lua sfarsit rapid, odata cu marile schimbari provocate de anul 1940.
Froniera actuala romano-ucraineana este o mostenire foarte limpede a acestui an 1940 in care, urmare a Pactului
Ribentropp-Molotov, Romania va fi supusa unei serii de modificari de frontiera in beneficiul vecinilor sai aliati
cu Germania nazista si asta cu toate ca Romania va alege sa lupte de partea Reich-ului.
Pe 26 iunie 1940, URSS da un ultimatum Romaniei. Trupele si administratia trebuie sa evacueze Bucovina de
nord si Basarabia in rastimp de 48 de ore.
Pe 28 iunie 1940, Armata Rosie trece Nistrul. Pozitiile sovietice in Bucovina de nord si Basarabia, chiar daca nu
corespund unei logici etnice, permit in schimb controlul unor vai care corespund unor axe strategice pentru un
eventual atac impotriva Romaniei.
Cu cinci zile inainte, pe 23 iunie 1940, Molotov informa Berlinul asupra vointei Moscovei de a anexa Basarabia
(asa cum era prevazut deja in Pactul Ribentropp-Molotov) dar si intreaga Bucovina.
Germania protesteaza, reamintind ca Bucovina nu fusese nici ruseasca si nici ucraineana ci austriaca in perioada
1775-1918 si ca acolo exista o importanta minoritate germanofona, ucrainienii nefiind majoritari in zona.
Molotov a dat inapoi, multumindu-se cu zona de nord pentru a controla linia de cale ferata Chisinau-Cernauti-
Liov dar si pentru a contracara proiectul german de creare a unui Stat ucrainean Rutenia carpatica format dintr-
o parte a Bucovinei. Stalin nu putea sa tolereze constituirea unui stat ucrainean in afara frontierelor sovietice.
Va cere deci Bucovina, fiindu-i acordata doar o portiune. Din acel moment, in comunicatele lor, sovieticii nu
vor mai evoca dreptul de a recupera teritorii "rusesti din punct de vedere istoric", ci de a reunifica Ucraina.
Pe 30 august,in urma arbitrajului de la Viena, Hitler si Mussolini atribuie Ungariei regiunea de nord-vest a
Transilvaniei.
Pe 7 septembrie 1940, in urma Tratatului de la Craiova, Bulgaria obtine sudul Dobrogei.
Incepand cu noiembrie 1940, Stalin ii da sarcina lui Molotov sa formuleze noi revendicari asupra zonei de sud a
Bucovinei, ramasa teritoriu romanesc, oferind la schimb Germaniei o alianta militara totala. In fata refuzului
german, motivat de nevoia de a menaja aliatul roman care-i furniza o mare parte din necesarul de petrol,
Maresalul Timosenko si generalul Jukov primesc misiunea de a pune la punct un planul unei invazii prevazuta
pentru 6 iulie 1941, atac devansat de inceperea operatiunii Barbarossa pe 21 iunie 1941.
Inaintea intrarii sale in razboi de partea Germanei naziste, teritoriul Romaniei este constant redus. Operatiunea
Barbarossa ii va permite gasirea unor compensatii pentru alianta sa dezastruoasa cu fortele Axei. Doar la cateva
zile dupa angajarea sa alaturi de trupele germane in operatiunea de invadare a URSS, pe 26 iulie 1941, Romania
reintra in frontierele sale orientale de dinante de 1940 pe Ceremus si Nistru, recuperand integral Basarabia si
Bucovina. Cateva saptamani mai tarziu, Romania ocupa zona cuprinsa intre Nistru si Bug, pana la Odessa, zona
pe care o denumeste Transnistria.
Brutala schimbare de aliante facuta de Romania si semnarea unui tratat de armistitiu romano-rus la Moscova pe
2 septembrie 1944 va duce la revenirea frontierelor in limitele ultimatumului din 1940, incluzand cateva mici
modificari in favoarea URSS.
Cititi maine continuarea acestui studiu, cu cateva capitole esentiale si pentru intelegerea dramelor prezentului:
"Transformarea peisajului etnic" "O frontiera istorica?" si "Locul minoritatilor in tratatele bilaterale".