Sfarsitul sarbatorii

Nicolae Manolescu,
In mileniul al treilea, umorul e pe cale de disparitie, conflictele dintre oameni sunt ireconciliabile, disputele sunt
pe viata si pe moarte, derizoriul se umple de semnificatie.
Dupa cativa ani de tacere, Milan Kundera revine cu o incantatoare conte philosophique (poveste filosofica,
n.r.), precum acelea din secolul XVIII francez datorate lui Voltaire sau Diderot, intitulata ,,La Fete de
l'insignifiance" (,,Sarbatoarea nesemnificativului"). E vorba, in fond, de o sarja inteligenta si subtila contra celor
care iau lucrurile prea sau exclusiv in serios.
O lume noua incepe odata cu mileniul al treilea, cand oamenii par a nu mai sti de gluma si umorul e pe cale de
disparitie. O anecdota culeasa din ,,Memoriile" lui Hrusciov ne introduce in tema micului roman. Stalin avea
obiceiul sa le povesteasca, la un pahar de votca, tovarasilor lui care faceau parte din cercul cel mai restrans al
puterii o istorioara avandu-l pe el insusi ca protagonist: imbracat in costum de vanator, cu pusca pe umar, ar fi
parcurs, intr-un rand, 13 kilometri si ar fi descoperit 24 de potarnichi pe creanga unui copac; cum nu avea decat
12 gloante, ar fi fost obligat sa faca inca o data drumul spre a le impusca pe toate.
Nimeni din auditoriu nu cuteaza sa sufle o vorba. Doar cand se afla toti la toaleta, incep sa strige in gura mare ca
Stalin e un mincinos periculos. Stalin, cu urechea lipita de usa, rade pe infundate. Istorioara nu era decat o
gluma. Dar tovarasii lui uitasera ce vrea sa insemne o gluma. Asa debuteaza marea schimbare a lumii noastre,
constata unul din personajele romanului.
Frison de seriozitate
In mileniul al treilea, nu se mai glumeste. Frivolitatea nu mai e considerata pozitiva. Buna dispozitie si-a trait
traiul si si-a mancat malaiul. Umorul, nici macar negru sau absurd, nu mai are cautare. Oamenii sunt traversati
de un frison de seriozitate. Totul se umple de semnificatie. Pana si derizoriul. Orice cordialitate a disparut. Am
uitat sa radem. Nimic nu mai pare a avea haz. Conflictele sunt ireconciliabile. Disputele sunt pe viata si pe
moarte. Oponentii se trateaza reciproc drept adversari. Nu urmaresc sa se convinga, ci sa se lichideze.
Mijloacele cele mai ignobile scuza un scop deopotriva de ignobil.
Pledoaria lui Kundera pentru insignifianta reaminteste toate pierderile, inclusiv cele colaterale, pe care lipsa de
umor generalizata le presupune. Nu si faptul ca ea deschide larg usa pe care navalesc in viata noastra
fundamentalismele. Dupa ce am sfarsit de citit romanul (si i-am comunicat la telefon prietenului meu Radu
Cosasu, care il citise si el, impresiile), mi-a venit ideea de a scrie o addenda. O sa-i cer voie lui Kundera, cu care
am corespondat si am vorbit la telefon, cand Uniunea Scrii-torilor i-a acordat Marele Premiu ,,Ovidius", si poate
lui Liiceanu, care i-a obtinut drepturile de autor pentru Humanitas.
Fanatism religios
Daca o sa scriu aceasta addenda, o sa imping ceva mai departe concluziile marelui scriitor. O sa-l evoc, de
exemplu, pe Boko Haram, liderul celei mai sangeroase miscari islamice din nordul Africii, care a rapit recent
200 de liceene din Nigeria. L-am vazut intr-un video declarand ca vrea sa puna capat educatiei de tip european a
fetelor, pe care le va vinde soldatilor lui sau le va folosi ca sclave. Am si o remarca de romancier, care a scapat
jurnalistilor: liderul islamist, care isi urla amenintarile fioroase, nu-si putea opri miscarile spastice ale mainii
drepte, ca si cum ar suferi de Parkinson.
Lipsa de umor ii caracterizeaza si pe evreii bigoti dintr-un cartier al Ierusalimului, care nu accepta sa se urce in
autobuz pe aceeasi parte cu femeile lor. Fanatismul religios, care l-a inlocuit, nu de tot, pe acela ideologic, ii
determina pe catolici sa le refuze femeilor dreptul la preotie si pe ortodocsi sa nu le permita intrarea in altar. Ca
sa nu mai vorbim de cazul Tanacu, pe care ierarhia clericala din Romania a incercat sa-l minimalizeze.
Concluzia mea este ca a cauta in toate cele o semnificatie de o natura sau alta, pamanteasca sau transcendenta, si
a o imbratisa cu o seriozitate absoluta, fara un minim umor relativizant, conduce la teroare si la crima.
Fanatismele religioase si politice sunt rodul acestui absolutism care pare a caracteriza inceputul de secol si de
mileniu.