Você está na página 1de 8

Aparatul respirator este alcatuit din caile respiratorii si plamani.

Caile respiratorii sunt


prezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul patrunde in plamani. Acest sistem se
compune din cavitatile nazale, faringe, laringe, trahee si bronhii.
Cavitatile nazale si faringele formeaza caile respiratorii superioare iar laringele, traheea si
bronhiile,caile respiratorii inferioare.
Nasul si cavitatile nazale
Acestea alcatuiesc un organ complex, cu functie respiratorie senzoriala. Exista doua organe
strans legate intre ele, atat structural cat si functional si anume : nasul propriu-zis si cavitatile
nazale numite si foase nazale. Nasul se reprezinta ca o proeminenta situata in mijlocul fetei si
serveste ca organ de protectie pentru fosele nazale. Este alcatuit dintr-o radacina, o baza, un varf,
doua fete laterale si trei margini sau muchii.
Laringele
aringele este un segment al cailor respiratorii superioare care indeplineste doua roluri: conduce
aerul catre plamani si reprezinta principalul organ al fonatiei. El se afla in regiunea anterioara a
gatului sub osul hioid si inaintea faringelui. Are forma unei piramide triunghiulare prezentand la
baza un varf, o fata posterioara, doua fete anterolaterale si trei margini.
!aza : indreptata in sus spre faringe, este reprezentata de catre orificiul superior al
laringelui.
"arful : este indreptat in jos si se continua cu traheea.
#ata posterioara formeaza peretele anterior al hipofaringelui si este acoperit de mucoasa
faringiana.
#etele anterolaterale : in numar de doua $dreapta si stanga%. &arginile sunt in numar de
trei, doua posterolaterale si una anterioara.
Traheea
Este un organ fibrocartilaginos, tubular care continua laringele intinzandu-se de la extremitatea
inferioara a acestuia pana in mediastin unde se bifurca in cele doua bronhii principale sau
pulmonare. Ea prezinta doua neregularitati numite depresiuni si anume depresiunea aortica,
produsa la aorta si depresiunea tiroidiana produsa de glanda tiroida. Este un organ elastic,
putandu-se alungi sau scurta ca un resort.
Structura traheei:
Este formata din trei tunici: mucoasa, fibroelastica si adventiceea.
'unica mucoasa este formata dintr-un epiteliu da tip respirator, pseudostratificat, prismatic,
ciliat cu caliciforme si un corion. 'unica fibroelastica reprezinta scheletul de sustinere a traheei
si este formata din ()-*+ de inele sau arcuri incomplete deschise posterior, constituite din cartilaj
lichid. Adventiceea este formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc vase, nervi si
formatiuni limfoide.
Bronhiile principale
!ronhiile principale $dreapta si stanga% sunt conducte care rezulta din bifurcarea traheei. Ele
reprezinta ultimile segmente ale cailor respiratorii inferioare extrapulmonare si se intind de la
ultimul inel traheal, numit si pintenul traheal, pana la hilul plamanilor, unde se impart bronhiile
lobare. ,e la origine fiecare bronhie se imparte in jos, in afara si putin inapoi, catre flandrul
respectiv, ambele formand un unghi de -) grade . /) grade cu deschizatura in jos. !ronhia
principala alcatuieste impreuna cu artera pulmonara si cu venele pulmonare de pe aceeasi parte
pediculul pulmonar situat in hilul pulmonar.
Plamanii si pleura
0lamanii $drept si stang% alcatuiesc organele respiratorii propriu-zise, in care au loc schimbarile
de gaze dintre organism si mediu ambient. Ei sunt asezati in cavitatea toracica de o parte si de
alta a mediastinului.
&ediastinul este un sept $perete% sagital, delimitat, anterior de peretele sternocostal, posterior de
coloana vertebrala si lateral de fetele mediene ale celor doi plamani iar inferior de diafragm. 1n
mediastin se gasesc: inima si vasele mari, esofagul, aorta, nervii vagi, canalul toracic, ganglionii
limfatici si traheea.
#orma plamanilor seamana cu cea a unui trunchi de con care prezinta : baza, un varf, doua fete si
trei margini. !aza plamanului sau fata diafragmatica are forma unei suprafete triunghiulare
concave, mulandu-se pe bolta diafragmului. "arful plamanului are forma unei bolte rotunjite. 2e
intinde de la costa a doua in sus depasind orificiul superior al cutiei toracice. #ata costala este
convexa si se muleaza pe peretele toracic. 0e aceasta fata se gaseste un sant adanc care imparte
plamanul in lobi, numit scizura sau fisura interlobara.
Plamanul stang are o singura scizura care-l imparte in doi lobi : unul superior si unul
inferior. Plamanul drept are doua scizuri: scizura mare, interlobara numita si oblica, comuna
celor doi plamani si scizura accesorie sau orizontala care se desprinde din partea mijlocie a
scizurii oblice. 0lamanul drept are trei lobi : unul superior, unul inferior si altul mijlociu.
Fata mediana sau mediastinala: este concava si se muleaza pe formatiunile care se gasesc in
mediastin. 0e aceasta fata se gaseste hilul plamanului si niste depresiuni.
Hilul plamanului reprezinta locul pe unde ies si intra elementele anatomice care alcatuiesc
pediculul pulmonar: bronhia si venele pulmonare. El are forma unei rachete de tennis cu coada in
jos, fiind asezate la jumatatea distantei dintre varful si baza plamanului.
0e fata mediastinala a plamanului stang se afla o impresiune data de arcul aortic $santul arcului
aortic% si de aorta toracica $santul aortei toracice%. 0e fata mediastinala a plamanului drept se afla
impresia cardiaca, mai putin adanca decat cea din stanga. &arginea anterioara este convexa pe
dreapta si concava pe stanga din cauza scizurii cardiace. &arginea posterioara este rotunjita,
se muleaza pe santul costovertebral. &arginea inferioara este reprezentata de circumferinta bazei
plamanului.
0lamanul este alcatuit din doua categorii de formatiuni anatomice distincte: un sistem de canale
aeriene intrapulmonare numit arborele bronsic si un sistem de saci in care se termina ramurile
arborelui bronsic si care poarta numele de alveole pulmonare. a acestea se adauga tesutul
conjunctiv. Acestea se organizeaza in lobi pulmonari, segmente pulmonare, lobi pulmonari si
acini pulmonari.
Arborele bronsic
Arborele bronsic: reprezinta totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezulta din ramificarea
bronhiilor extrapulmonare. !ronhiile principale se ramifica progresiv. !ronhia principala dreapta
se imparte mai intai in bronhia lobara superioara care merge la lobul superior si in trunchiul
bronsic intermediar. a randul lui se imparte in doua ramuri : bronhia lobara mijlocie si bronhia
inferioara. 2tructura peretelui bronhiilor intrapulmonare difera in raport cu calibrul acesteia.
Bronhiile lobare si segmentare: au o structura asemanatoare cu cea a traheei cu deosebirea ca
lumenul lor este mai mic iar inelele sunt complete. !ronhiile interlobare au mucoasa de tip
traheal iar in corionul acestuia se gasesc glande de tip seromuculos. 2cheletul fibrocartilaginos
este format din segmente de arcuri de forma lenticulara. &uschiul neted este slab dezvoltat.
Adenticea este formata din tesut conjunctiv lax.
Bronhiile intralobare care provin din diviziunea dicotomica a bronhiilor interlobare, au epiteliul
mucoasei monostratificat, prismatic sau cubic, corionul este lipit de glande. 2cheletul
cartilaginous lipseste fiind inlocuit de un inel musculos.
Bronhiile terminale au o structura mult mai simpla. Epiteliul lor este cubic sau usor turtit, lipsit
de cili si de celule caliciforme. Corionul este slab dezvoltat.
Bronhiile respiratorii sau acinoase se caracterizeaza prin faptul ca peretele lor este prevazut din
loc in loc cu alveole pulmonare.
Lobul pulmonar
obul pulmonar reprezinta unitatea structurala si functionala a segmentelor pulmonare respective
a plamanului. &ai multi lobi pulmonari formeaza un segment pulmonar care are aeratie si
vascularizatie proprie. obul pulmonar este legat de arborele bronsic prin bronhiola intralobulara
care provine din diviziunea dicotomica a bronhiilor interlobulare. Alveolele pulmonare sunt in
numar foarte mare, circa *++ de milioane pentru ambii plamani.
alveola pulmonara este o formatiune veziculoasa care seamana cu un sac mic globules si care
prezinta un orificiu ce se deschide in canalul sau aductul alveolar. 2tructura peretelui unei
alveole este deosebit de complexa. Este alcatuit dinauntrul in afara, dintr-un epiteliu alveolar
asezat pe o membrana bazala si o strama conjunctiva.
!piteliul alveolar este alcatuit din trei tipuri de celule alveolare care nu sunt altceva decat
aspecte morfologice si functionale diferite ale uneia si aceleasi celule. Acestea sunt :
celulele alveolare mici cu diametrul intre 3 . 45 cu un nucleu voluminos6
celule alveolare mari cu diametrul intre / . (*5 de forma poliedrica6
celule alveolare libere cu diametrul de ()5 care sunt fie fixate in epiteliu fie pe cale de
desprindere.
"embrana bazala pe care se afla epiteliul alveolar este subtire, constituit din micromolecule
glicoproteice. Ea se aplica pe membrana bazala a capilarului sanguin pe care se aseaza celulele
endoteliale. 2troma peretelui alveolar este formata dintr-o substanta fundamentala glicoproteica
in care sunt incluse fibrele conlunctive, celule conjunctive si capilarele sanguine.
2patiile dintre lobulii pulmonar sunt umplute cu tesut conjunctiv lax format din fibre de colagen
si elastice in care se gasesc elementele celulare, vase sanguine care alcatuiesc circulatia sanguina
functionala si nutritiva, limfatice pulmonare si terminatii nervoase.
Pleura
0lamanii sunt inveliti in niste membrane seroase care se numesc pleure. 7olul acestora este de a
asigura alunecarea plamanilor pe peretii cavitatilor in care se gasesc in timpul miscarilor
respiratorii. 0leura este alcatuita din doua foite care se gasesc in continuare una cu cealalta si
care formeaza un sac inchis. #oita care inveleste peretii cavitatii toracice se numeste pleura
parietala iar cea care inveleste plamanii se numeste pleura viscerala.
Notiuni de Fiziologie
7espiratia este un fenomen vital. ,aca organismul poate rezista mai mult de 8+ de zile 'ara
hrana, 8 . 3 zile 'ara apa, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de cateva minute $8(% 7espiratia
este o functie care asigura eliminarea C9* si aportul de 9* catre celulele organismului.
Aceasta functie cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin si tisular.
'impul pulmonar realizeaza primul moment al schimburilor gazoase. a nivelul
membranei alveolo-capilare, 9* trece din aerul alveolar in sange, iar C9* in sens invers.
'impul sanguin realizeaza transportul gazelor intre plaman . organ de aport si eliminare
. si tesuturi, care consuma 9* si elibereaza C9* .
'impul tisular reprezinta al treilea moment al schimburilor gazoase . respiratia interna.
a nivelul tesuturilor, oxigenul patrunde in celule, iar C9*, produsul rezidual al
catabolismului, este eliminat.
7ealizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care repezinta etape ale respiratiei
pulmonare $ventilatia, difuziunea si circulatia%.
#entilatia este o succesiune demiscari alternative de inspiratie si expiratie, care reprezinta
deplasarea unor volume de aer. 1n timpul inspiratiei se aduce pana la nivelul alveolei aer
atmosferic, bogat in 9* si practic aproape lipsit de C9*, iar in timpul expiratiei se elimina aerul
pulmonar, sarac in 9* si bogat in C9*. $nspiratia este un act activ, expiratia un act pasiv.
1mpulsurile acestei activitati ritmice pornesc din centrul respirator bulbar, care sufera influenta
C9* din sange, dar si influenta scoartei cerebrale.
1nspiratia . patrunderea aerului in plamani . se realizeaza prin marirea diametrelor cavitatii
toracice $anteroposterior, transversal si sagital%, datorita interventiei muschilor respiratori
$intercostalii, sternocleidomastoidianul, scalenii si diafragmul%. 1n cursul inspiratiei, plamanii
urmeaza miscarile cutiei toracice, datorita contactului intim realizat prin pleura, si ca urmare se
destind. 0resiunea intrapulmonara scade sub cea atmosferica si aerul intra in plamani. 1ncetarea
contractiei muschilor respiratori, face ca diametrele cutiei toracice sa revina la dimensiunile
anterioare si aerul sa paraseasca plamanii. ,eci, expiratia e un act pasiv.
Cu fiecare inspiratie obisnuita, patrunde in plamani un volum de aer de aproximativ )++ ml.
Acelasi volum de aer paraseste plamanul prin expiratie. Acesta e aerul respirator curent.
1n conditii bazale . individul in repaus muscular si alimentar si in echilibru termic . volumul de
aer care intra si iese intr-un minut din plaman este de 4 . / litri. Aceasta valoare, care corespunde
unui volum curent de )++ ml si unor frecvente medii de (* . (4 respiratii:minut, se
numeste minut%volum respirator sau debitul respirator de repaus, si depinde de doi parametri:
de amplitudine si de frecventa miscarilor respiratorii. 1n timpul unui efort muscular intens,
minut-volumul respirator poate creste de (+ ori. 0entru fiecare individ, ventilatia poate creste
pana la o anumita limita, numita ventilatie maxima. Cresterea se realizeaza prin marirea
amplitudinii, dar mai ales prin sporirea frecventei miscarilor respiratoare. ,eci, ventilatia
maxima depinde de capacitatea vitala si de frecventa optima.
Capacitatea vitala este volumul de aer care poate fi expulzat din plamani in cursul unei expiratii
fortate, care urmeaza unei inspiratii, de asemenea fortata. "aloarea sa normala este de 8 . ) litri,
dar poate varia in circumstante fiziologice si mai ales patologice, in componenta sa intra:
volumul curent $)++ ml%6 volumul inspirator de rezerva $".1.7.%, adica volumul de aer care mai
poate fi inspirat in plaman la sfarsitul unei inspiratii de repaus, printr-o inspiratie fortata $* +++
ml% si volumul expirator de rezerva $".E.7.%, care este volumul de aer, ce poate fi expulzat din
plaman, la sfarsitul unei expiratii de repaus, daca individul face o expiratie fortata $( )++ ml%.
,ar ventilatia creste si cu frecventa miscarilor respiratorii, pana la o anumita limita, cand chiar
daca, creste frecventa, ventilatia scade. Aceasta este frecventa optima . de /+ -;+ cicluri
ventilatorii:min. la individul normal.
"olumele de aer care patrund in plaman, nu se raspandesc uniform. Ele se distribuie neuniform
in volumele de aer existente in plamani si in functie de conditiile patologice bronhopulmonare.
Astfel, la sfarsitul unei expiratii fortate, mai raman in plaman aproximativ ( )++ ml aer, care
poarta denumirea de volum rezidual si care este repartizat in caile aeriene si in alveole.
Compozitia aerului alveolar
Compozitia aerului alveolar trebuie sa aiba insa o valoare aproape constanta, aceasta realizandu-
se prin inspiratie, care face sa patrunda aer atmosferic bogat in 9*, aer care se distribuie si se
amesteca cu aerul alveolar. Nu tot aerul inspirator ajunge la alveole, o parte $circa 8+<%
ramanand in caile aeriene superioare. Acesta este spatiul mort anatomic. 0e de alta parete, nu
toate alveolele sunt ventilate uniform, aproape *+< fiind hipoventilate $portiunile centrale si
paravertebrale% . spatiul mort fiziologic. 2patiul mort incalzeste si satureaza cu vapori de apa
aerul atmosferic si asigura o compozitie constanta aerului alveolar.
1n situatii patologice, cum sunt reducerea calibruhii bronsic $astm, bronsita, compresiuni etc.% sau
colabarea parenchimului $atelectazie, pleurezii etc.%, distributia aerului in plamani este
neuniforma, ea determina cresterea zonelor de alveole hiperventilate.
&i'uziunea
,ifuziunea reprezinta schimburile gazoase din membrana alveolocapilara. Acest proces depinde
de:
diferenta dintre presiunile partiale ale 9* si C9* de o parte si de alta a membranei
alveolocapilare, deci din alveola si din capilare6
structura membranei alveolocapilare si procesele patologice care ingroasa membrana,
ingreuiaza trecerea libera a gazelor6
suprafata activa a membranei alveolo-capilare, care poate varia in limite mari $*+ -*++
metri patrati%.
Circulatia pulmonara
0entru asigurarea respiratiei pulmonare, este obligatorie si o circulatie corespunzatoare, care sa
permita trecerea unei cantitati normale de sange. ,ebitul sanguin pulmonar este egal cu debitul
circulatiei generale, dar presiunile si rezistentele din arterele pulmonare sunt mult mai mici.
Aceasta caracteristica, esentiala pentru respiratie, tine de marea distensibilitate si capacitate a
circulatiei pulmonare. ,atorita acestor proprietati, circulatia pulmonara tolereaza mari cresteri de
debit fara modificari de presiune, fenomene care nu se intampla in circulatia generala.

Você também pode gostar