Asigurari Comerciale

2010
CORNELIA TUREAC
ROSE-MARIE PU$CACIU
UNIVERSITATEA ,DANUBIUS~ DIN GALATI
DEPARTAMENTUL DE NVTMANT LA DISTANT $I FRECVENT REDUS
FACULTATEA DE $TIINTE ECONOMICE
Anul III, semestrul II
ASIGURRI COMERCIALE
Toate drepturile pentru aceast lucrare sunt rezervate autorilor. Reproducerea ei
integral sau Iragmentar este interzis.
Editura Universitar ,Danubius este recunoscut de
Consiliul National al Cercetrii StiintiIice
din nvtmntul Superior (cod 111)
ISBN 978-606-533-066-5
TipograIia Galati
Tel.: 0236.477171
Asigurri Comerciale 3
CUPRINS
1. Introducere n Asigurri
Introducere 8
Conceptul de asigurare 13
Functiile asigurrilor si elementele tehnice ale asigurrilor 18
ClasiIicarea asigurrilor 24
Obiectivele speciIice unittii de nvtare
Rezumat 28
Teste de autoevaluare 28
Rspunsuri la ntrebrile din testele de autoevaluare 29
BibliograIie minimal 29
2. Pia(a Asigurrilor - Asigurri de Bunuri
Caracteristicile pietei asigurrilor 31
Particularitti ale asigurrilor de bunuri 36
Asigurarea cldirilor si a continutului acestora pentru pagube produse
de incendii si alte calamitti
39
Asigurarea complex a gospodriilor persoanelor Iizice 42
Asigurarea auto casco a autovehiculelor 44
Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru (cargo) 47
Asigurarea aeronavelor 49
Asigurri maritime 51
Asigurarea animalelor si a culturilor agricole 57
Rezumat 62
Lucrare de veriIicare 65
3. Asigurri de persoane - asigurri de rspundere civil
Conceptul si caracteristicile asigurrilor de persoane 67
Tipuri de asigurri de viat 70
Alte tipuri de asigurri 74
Caracteristici ale asigurrilor de rspundere civil 77
Tipuri de asigurri de rspundere civil 79
Rezumat 82
4. Forme yi metode de reasigurare. Eficien(a activit(ii de asigurare
Consideratii generale 87
Forme de reasigurare 91
Conceptul de eIicient a activittii de asigurare 99
Indicatori de apreciere a eIicientei activittii de asigurare 102
Rezumat 109
Lucrare de veriIicare 111
Bibliografie (de elaborare a cursului)
INTRODUCERE
Modulul intitulat Asigurri Comerciale se studiaz n anul III si vizeaz
dobndirea de competente n domeniul Economic.
Obiectivele cadru pe care ti le propun sunt urmtoarele:
selectarea inIormatiilor esentiale din curs si din bibliograIie;
corelarea cu inIormatii din alte domenii (discipline) conexe si
aplicarea acestora n mod eIicient;
asumarea notiunilor Iundamentale ale asigurrii comerciale..
Continutul este structurat n urmtoarele unitti de nvtare:
Introducere in Asigurri
Piata Asigurrilor - Asigurri de Bunuri
Asigurri de persoane - asigurri de rspundere civil
Forme i metode de reasigurare. Eficienta activittii de asigurare
In prima unitate de nvtare, intitulat Introducere in Asigurri, vei regsi
operationalizarea urmtoarelor obiective speciIice, care ti vor da capacitatea:
s identiIici Iunctiile asigurrilor;
s aplici clasiIicarea asigurrilor;
s explici elementele tehnice ale asigurrilor,
dup ce vei studia continutul cursului si vei parcurge bibliograIia recomandat.
Pentru aproIundare si autoevaluare ti propun exercitii si teste adecvate.
Dup ce ai parcurs inIormatia esential, n a doua unitate de nvtare Piata
Asigurrilor - Asigurri de Bunuri vei achizitiona, odat cu cunostintele
oIerite, alte competente care ti vor permite:
s explici cererea si oIerta asigurrilor;
s aplici elementele tehnice ale pietei asigurrilor;
s descrii conceptul de asigurare a cldirilor, auto, cargo, maritime,
agricole.
Ca sa ti evaluez gradul de nsusire a cunostintelor, vei rezolva o lucrare de
evaluare pe care, dup corectare, o vei primi cu observatiile adecvate si cu
strategia corect de nvtare pentru modulele urmtoare.
In cea de a treia unitate de nvtare, intitulat Asigurri de persoane - asigurri
de rspundere civil, vei regsi operationalizarea urmtoarelor obiective
speciIice vei avea astIel capacitatea:
s deIinesti rolul asigurrilor de viat;
s identiIici tipurile de asigurri;
s aplici asigurrile;
s descrii caracteristicile asigurrilor de rspundere civil, dup ce vei
studia continutul cursului si vei parcurge bibliograIia recomandat.
Pentru aproIundare si autoevaluare ti propun alte exercitii si teste
adecvate.
Dup ce ai parcurs inIormatia esential, n ultima unitate de nvtare Forme i
metode de reasigurare. Eficienta activittii de asigurare, vei achizitiona, odat
cu cunostintele oIerite, competente gratie crora vei Ii capabil:
s motivezi caracteristicile conceptului de eIicient a activittii de
asigurare;
s identiIici indicatorii de apreciere a eIicientei activittii de asigurare.
s deIinesti caracteristicile reasigurrilor;
s aplici reasigurrile
Pentru o nvtare eIicient ai nevoie de urmtorii pasi obligatorii:
Citesti modulul cu maxim atentie;
Evidentiezi inIormatiile esentiale cu culoare, le notezi pe hrtie, sau le
adnotezi n spatiul alb rezervat;
Rspunzi la ntrebri si rezolvi exercitiile propuse;
Mimezi evaluarea Iinal, autopropunndu-ti o tem si rezolvnd-o Ir
s apelezi la suportul scris;
Compari rezultatul cu suportul de curs si explic-ti de ce ai eliminat
anumite secvente;
n caz de rezultat ndoielnic reia ntreg demersul de nvtare.
Pe msur ce vei parcurge modulul ti vor Ii administrate dou lucrri de
veriIicare pe care le vei regsi la sIrsitul unittilor de nvtare 2 si 4. Vei
rspunde n scris la aceste cerinte, Iolosindu-te de suportul de curs si de resurse
suplimentare indicate. Vei Ii evaluat dup gradul n care ai reusit s
operationalizezi obiectivele. Se va tine cont de acuratetea rezolvrii, de modul
de prezentare si de promptitudinea rspunsului. Pentru neclaritti si inIormatii
suplimentare vei apela la tutorele indicat. 60 din not provine din evaluarea
continu (cele dou lucrri de veriIicare) si 40 din evaluarea Iinal.
N.B. InIormatia de specialitate oIerit de curs este minimal. Se impune n
consecint, parcurgerea obligatorie a bibliograIiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor si lucrrilor de veriIicare. Doar n acest Iel vei
putea Ii evaluat cu o not corespunztoare eIortului de depus.
adecvate.
asigurare;
anumite secvente;
adecvate.
asigurare;
anumite secvente;
1. INTRODUCERE N ASIGURRI
Obiective specifice:
La sIrsitul capitolului, vei avea capacitatea:
s ntelegi conceptul de asigurare
s identiIici Iunctiile asigurrilor;
s aplici clasiIicarea asigurrilor;
s explici elementele tehnice ale asigurrilor.
1imp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore
1.1. Introducere 8
1.2. Conceptul de asigurare 13
1.3. Func(iile asigurrilor yi elementele tehnice ale
asigurrilor
18
1.4. Clasificarea asigurrilor 24
Obiectivele specifice unit(ii de nv(are
Rezumat 28
Bibliografie minimal 29
Cornelia Tureac, Rose-Marie Puscaciu Introducere in Asigurri
1.1. Introducere
1.1.1. For(ele distructive ale naturii yi accidentele - pericole permanente pentru via(a yi
integritatea corporal yi bunurile omului
Din punct de vedere conceptual, asigurarea prezint trei aspecte: juridic,
economic si Iinanciar.
Abordarea juridic trebuie privit prin prisma contractului de asigurare si a
legii cu privire la activitatea de asigurare, care, n calitate de generatoare
de drepturi si obligatii n materie de asigurri, se completeaz reciproc.
Contractul de asigurare este un act juridic care prevede obligatia
asiguratului de a plti prima de asigurare, precum si obligatia
asigurtorului de a achita indemnizatia de asigurare la producerea riscului
asigurat, Iie asiguratului, Iie beneIiciarului asigurrii, n limitele si n
termenele convenite.
Dimensiunea economic a asigurrii vizeaz ndeosebi constituirea unui
fond de asigurare, avnd ca scop acoperirea pagubelor provocate de
anumite Ienomene (evenimente). Fondul de asigurare se formea: in mod
descentrali:at, prin ncasarea de prime de asigurare sau cotizatii achitate de
acele persoane Iizice sau juridice, care sunt interesate n nlturarea
eventualelor pagube provocate de anumite Ienomene (evenimente) viitoare si
nesigure. Din acest Iond nu sunt suportate pierderile determinate de
Iolosirea si consumarea normal a acestora sau de diminuarea valorii lor din
diverse motive. Fondul de asigurare se utili:ea: in mod centrali:at pentru:
a) acoperirea pagubelor provocate de Ienomenele (evenimentele) n cadrul
asigurrilor de bunuri si de rspundere civil, respectiv plata sumelor asigurate
la asigurrile de persoane;
b) Iinantarea unor actiuni legate de prevenirea pagubelor;
c) constituirea unor Ionduri de rezerv care s Iie la dispozitia societtii de
asigurare sau a organizatiei mutuale de asigurare etc.
Sub aspect financiar, avem de-a Iace cu o activitate de intermediere
financiar ntre persoanele Iizice asigurate, care achit prime esalonat si
solicitantii de resurse Iinanciare suplimentare. Ca urmare, asigurrile oIer
persoanelor Iizice nu numai o protectie ca atare, dar si un instrument de
economisire si de IructiIicare a resurselor bnesti. Totodat, societtile de
asigurri, atunci cnd dispun de resurse bnesti, apar pe piata Iinanciar cu o
oIert de capital, att pentru plasamente, ct si pentru acordarea de
mprumuturi, Iie pentru acoperirea unor deIicite bugetare, Iie pentru
Iinantarea unor investitii.
Pericolele la care omul este supus sunt multiple si variate, cauzate de Iortele
naturii, de Iolosirea tehnicii sau de anumiti Iactori speciali si social
economici. Aceste pericole sunt generatoare de pagube si de aceea omul
trebuie s le cunoasc pentru a se pune la adpost de eIectele lor, pentru a
putea actiona mpotriva lor.
For(ele naturii declanseaz calamitti cu eIecte distructive puternice, printre
care se numr: seceta, nghetul, ploile torentiale, grindina, uraganele,
inundatiile, cutremurele de pmnt, trsnetul, incendiile, prbusirile si
alunecrile de teren, avalansele de zpad, etc. O serie (multitudine) de cauze
naturale provoac decese, boli si mbtrnire la oameni, aIecteaz evolutia
plantelor ori pun n pericol viata animalelor.
Dezvoltarea ytiin(ei yi tehnicii Iace posibil cresterea rapid a productiei,
usurarea muncii, progresul social, dar n anumite mprejurri, ea poate provoca
accidente care s avarieze sau s distrug complet anumite mijloace de
productie si bunuri de consum ori s aIecteze capacitatea de munc si chiar
viata oamenilor.
AstIel, deIectiunile ivite n Iunctionarea masinilor, instalatiilor si aparatelor pot
provoca explozii, incendii, electrocutri, asIixieri, arsuri, etc.; dezvoltarea
traIicului rutier, Ieroviar aerian si maritim mreste pericolele circulatiei, etc.
Omul, prin modul necorespunztor (neglijent, nepricepere) n care si
ndeplineste uneori atributiile de serviciu sau prin comportarea sa reprobabil
n societate (actiuni delictuale: jaI, Iurt, crim) poate s provoace pierderi
semenilor si.
Anumiti Iactori sociali-economici pot, de asemenea provoca Ienomene cu
eIecte negative asupra desIsurrii normale nentrerupte a activittii
economice. Din aceste categorii Iac parte: crizele economice, somajul si
inIlatia, conjunctura economic neIavorabil, etc.
Din simpla enumerare a cauzelor care genereaz pericole rezult c unele sunt
independente de vointa omului, adic au caracter obiectiv, n timp ce altele,
legate de comportarea omului, poart un caracter subiectiv.
Cauze obiective: pozitia terenului Iat de sursa de ap, ceea ce l Iace s Iie
supus inundatiilor sau s Iie Ierit de acestea; sensibilitatea unor culturi agricole
la grindin, caracteristicile unor materiale de constructii de a Ii inIlamabile sau
neinIlamabile, etc.
Cauze subiective: atitudinea iresponsabil si inconstient a unor oameni, poate
s provoace sau s Iavorizeze nregistrarea de accidente cu eIecte grave umane
si materiale.
Cunoasterea mprejurrilor n care se pot produce diverse Ienomene
perturbatoare si pgubitoare, permite omului s ia msurile de rigoare pentru a
evita si preveni asemenea Ienomene sau pentru a limita actiunea lor distructiv.
Calamittile naturale cele mai pgubitoare si cele mai de temut, dar si cu arie
larg de rspndire pe glob sunt: seceta, cicloanele (uraganele), inundatiile
cutremurele de pmnt, incendiile si accidentele.
Seceta, indiIerent de Iorma pe care o mbrac - diminuarea umidittii din
atmosIer, uscarea progresiv a pmntului, imposibilitatea plantelor de a-si
asigura apa necesar, chiar dac aceasta exist n sol aIecteaz puternic
activitatea economic si, prin aceasta, pericliteaz nssi viata oamenilor, pe
ntinse zone geograIice. Pe un plan mai general, seceta inIluenteaz negativ
produsul intern brut, balanta comercial si balanta de plti a trii.
Pe glob exist ntinse zone Irecvent bntuite de secet: nordul continentului
AIrican, S.U.A. centrul si vestul, Asia China, Mongolia, India, Europa
sudul continentului. n tara noastr: Dobrogea, estul Moldovei, Muntenia si
Oltenia.
Cicloanele (denumite n unele regiuni uragane, iar n altele taiIunuri) sunt
deplasri de mase de aer avnd un diametru de la cteva zeci de km pn la
1500-2000 km, care se misc n spirale, dup caz n directia acelor de ceasornic
sau n directia opus acestora, timp de 4-7 zile si chiar mai mult.
Cicloanele se Iormeaz att n emisIera nordic, ct si n cea sudic, n zona
tropical, ca si n cea temperat. Cicloanele tropicale sunt nsotite de mari
cderi de precipitatii provocnd inundatii catastroIale.
Inunda(iile se produc, de regul, primvara n regiunile temperate sau reci, ca
urmare a topirii bruste a zpezii ori a ghetii, si vara n regiunile cu climat
tropical ori musonic. Si acestea au provocat de-a lungul anilor, n anumite zone
ale globului, importante pagube materiale si victime. Cutremurele de pmnt
constituie unele din Ienomenele cele mai de temut ale naturii, deoarece ele pot
provoca imense pagube materiale, la supraIata pmntului, precum si
modiIicri proIunde ale structurii subsolului si ale regimului de scurgere a
apelor.
Anual, se produc, pe glob, 100.000 de cutremure, dintre care putine la numr
sunt percepute de oameni, si mai putine provoac mari pierderi materiale si
umane (sub 100). Cutremurele pot Ii: de prbusire sunt cele mai violente, dar
nu aIecteaz dect zone restrnse; vulcanice - nsotesc eruptiile vulcanice si se
simt pe arii relativ limitate; tectonice cele mai importante.
n general, cutremurele de mic adncime (cteva zeci de km) sunt mult mai
violente dect cele la mare adncime (300-600 km hipocentrul).
Forta de distrugere a cutremurelor este catastroIal. n Romnia, cele dou
mari cutremure cu epicentrul n muntii Vrancei au Iost cele din noiembrie 1940
si 4 martie 1977.
n aIara Iortelor oarbe ale naturii, vietile oamenilor, integritatea lor corporal,
agoniseala lor, inclusiv bunurile apartinnd colectivittii, sunt primejduite si de
Ielurite alte Ienomene neprevzute, denumite generic accidente.
n aceast categorie de Ienomene aleatorii intr pericolele la care sunt expusi
oamenii: acas, la serviciu, pe ogoare, pe strad, n timpul deplasrii cu diverse
mijloace, etc. Un loc important ntre acestea l ocup accidentele de munc, ct
si cele rutiere sau de circulatie, acestea din urm netrebuind s creasc odat cu
extinderea parcului de autovehicule.
Incendiile au provocat si continu s provoace importante pagube materiale.
Declansate de trsnete, cresterea temperaturii peste anumite limite, explozii,
scurtcircuite, neglijent sau actiuni criminale, incendiile constituie un Iactor
perturbant al vietii economice, al vietii oamenilor, al echilibrului ecologic.
Rezult deci, c pericolele la care sunt supusi oamenii si bunurile sunt multiple
si variate iar oamenii apar n postura de 'victime ale Iortelor naturii, de
'actori constienti sau inconstienti ai semenilor lor, ai naturii, ai mediului
ambiant.
1.1.2. Necesitatea constituirii unor fonduri de protec(ie mpotriva riscurilor
mpotriva riscurilor, a pericolelor, care-i aIecteaz viata, integritatea corporal
sau i prejudiciaz bunurile (cum sunt calamittile naturale ori accidentele),
omul caut n permanent s se protejeze.
De-a lungul existentei sale, eIorturile de a preveni unele evenimente nedorite,
de a limita pagubele pe care acestea le genereaz si de a nltura eIectele lor au
Iost variate. Cu toate acestea, n Iata unor evenimente mari generatoare de
pagube, omul a rmas Ir aprare.
AstIel, societatea uman este n permanent obligat s gseasc metode
eIiciente de aprare, prevenire si compensare a pagubelor pricinuite de riscuri.
Aceste metode, chiar dac au cunoscut o mare varietate, pot Ii sistematizate n
trei categorii, si anume:
msuri de prevenire;
msuri de asistent;
msuri de prevedere.
Prevenirea este cel dinti mijloc de protectie, permitnd partial suprimarea
riscurilor, dar avnd rareori un eIect radical, mai ales n cazul riscurilor de
catastroI sau de Iort major.
Asisten(a este actiunea ntreprins de o organizatie autorizat, avnd ca eIect
repararea daunelor, atunci cnd riscul s-a produs deja. EIectele asistentei sunt
adesea partiale si de scurt durat, oIerind, din acest punct de vedere, o
protectie limitat.
Prevederea este proprie persoanelor amenintate, implicnd crearea n prezent a
unor resurse care s Iie utilizate pentru nevoi viitoare. Este cea mai eIicient
Iorm de protectie si poate Ii realizat n mai multe variante.
Prima dintre ele are n vedere constituirea unui Iond de protectie sau asigurare
la nivel individual. Acesta asigur o protectie real mpotriva diverselor riscuri
numai dac este suIicient de mare, lucru Ioarte greu de realizat. n plus, pentru
a putea Ii Iolosit la nevoie (riscul avnd un caracter imprevizibil) el trebuie s
aib un grad de lichiditate ridicat, pe care i-l poate conIeri pstrarea sa n
conturi de disponibilitti bnesti la vedere. Impedimentul care apare n aceast
situatie este legat de costul de oportunitate ridicat, care este asociat constituirii
si utilizrii Iondului de autoasigurare.
Fonduri de protectie cu astIel de utilizare se pot constitui si la nivel
departamental sau la nivel centralizat prin includerea lor ca destinatii de
cheltuieli n cadrul bugetului de stat sau n cadrul bugetelor locale. ntruct
aceste Ionduri sunt constituite pe seama resurselor bugetare, mrimea lor nu va
Ii niciodat suIicient pentru realizarea unei protectii reale mpotriva riscurilor.
O alt metod de constituire a unor Ionduri de protectie mpotriva unor riscuri
care aIecteaz viata si bunurile persoanelor, se realizeaz prin participarea
tuturor celor aIectati de posibilele riscuri si care consimt s contribuie cu o
anumit sum, calculat n Iunctie de Irecventa si intensitatea riscului
mpotriva cruia se solicit protectie, la Iormarea unor Ionduri de asigurare din
care urmeaz s se indemnizeze acei membri care au Iost aIectati n vreun Iel
de producerea riscurilor pentru care Iondul s-a constituit. Fondurile de acest Iel
se constituie la nivelul unor unitti specializate, denumite asigurtori, au un
cost dat tocmai de mrimea sumei de bani stabilit drept contributie pentru
Iiecare membru la Iormarea Iondurilor respective, asigur un real scut
mpotriva eIectelor producerii riscurilor si reprezint Ionduri de asigurare
propriu-zise.
Participarea persoanelor la constituirea Iondurilor de asigurare propriu-zise nu
se Iace dezinteresat. ntotdeauna exist un interes al acestora legat, Iie de
protectia snttii si a vietii, Iie mpotriva prejudiciilor care le-ar putea aIecta
proprietatea, Iie de rspunderea pe care persoanele interesate o poart Iat de
prejudicierea prin Iaptele lor, a vietii, integrittii corporale sau bunurilor altor
persoane.
Cei interesati de constituirea si apoi de utilizarea Iondurilor de protectie
alctuiesc comunitatea de risc. Membrii comunittii de risc au n comun Iaptul
c sunt aIectati n egal msur de producerea unor riscuri si au un interes n a
se proteja mpotriva eIectelor acestora.
Sarcina de lucru 1
Redacteaz un eseu care s cuprind cauze productoare de
pagube.
1.2. Conceptul de Asigurare
1.2.1. Cunoayterea terminologiei asigurrilor
Asigurarea exprim n principal o protectie Iinanciar pentru pierderile suIerite
de persoanele Iizice sau juridice datorit unor diverse riscuri.
Acordul de voint este primul principiu de baz care permite realizarea unui
contract ntre asigurat si asigurtor, prin care asiguratul beneIiciaz de protectie
pentru riscurile pe care si le-a asumat asigurtorul.
Asigurtorul prin contractul de asigurare se oblig s plteasc contravaloarea
daunelor n cazul producerii unuia dintre riscurile asumate.
Un alt principiu care st la baza asigurrii este principiul mutualittii prin care
Iiecare asigurat contribuie cu o sum de bani, numit prim de asigurare, la
crearea Iondului de asigurare, din care asigurtorul acoper daunele suIerite de
asigurati.
Contractul ncheiat ntre un asigurat si asigurtor, este denumit contract de
asigurare sau polit de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezint
caracteristicile unui contract.
Asigurarea transIer riscurile si totodat daunele unei persoane ctre o societate
de asigurri oIerind securitate Iinanciar. TransIerul riscului prin distributie a
Iost determinat n antichitate de ctre navigatorii si transportatorii bunurilor pe
ap prin mprtirea mrIurilor pe mai multe nave, acesta Iiind un mod de
protectie.
Metodele de asigurare s-au dezvoltat odat cu nevoile de protectie existente la
un moment dat pentru oameni si aIacerile lor. AstIel, oamenii de aIaceri au
nteles s Ioloseasc asigurarea pentru a micsora riscurile ce pot aprea n
tranzactiile comerciale si cele legate de protectia patrimoniului.
Asigurarea compenseaz Iinanciar eIectele unui eveniment neIavorabil.
Problemele asigurrii sunt abordate, dup caz, sub aspect juridic, economic si
Iinanciar.
1.2.2. Asigurarea sub aspect juridic
Abordarea juridic este Irecvent si justiIicat, ntruct asigurarea, pentru a Ii
operant, trebuie s capete Iorm juridic, iar aceast Iorm este cea dinti
sesizabil. O asemenea Iorm i-o conIer ,contractul, care constituie 'legea
prtilor precum si legea propriu-zis, care eman de la puterea legislativ.
Contractul de asigurare si legea cu privire la activitatea de asigurare, n calitate
de izvoare de drepturi si obligatii n materie de asigurri, se completeaz
reciproc.
n Codul civil romn, deIinitia dat contractului de asigurare a suIerit
mbunttiri succesive. AstIel, n conIormitate cu reglementarea adoptat n
1930, ,prin contractul de asigurare, ntreprinderea de asigurare se oblig, ca n
schimbul unei prime s ia asupra sa un risc.
Potrivit reglementrii adoptate n 1971 (Decretul Consiliului de Stat nr.
471/1971 cu privire la asigurrile de stat), prin contractul de asigurare,
asiguratul se oblig s plteasc o prim Administratiei Asigurrilor de Stat, iar
aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligndu-se ca,
la producerea evenimentului s plteasc asiguratului sau unei terte persoane,
denumit beneIiciar o indemnizatie, respectiv despgubire sau sum asigurat,
n limitele convenite.
n prezent, prin renuntarea la monopolul statului si n domeniul asigurrilor,
contractele de asigurare pot Ii ncheiate de ctre toate societtile de asigurare,
constituite n conIormitate cu legislatia romn n materie. (Legea nr. 136/1995
privind asigurrile si reasigurrile n Romnia; Legea nr. 32/2000 privind
societtile de asigurare si supravegherea asigurrilor).
Potrivit legii din 1995, ,prin contractul de asigurare, asiguratul se oblig s
plteasc o prim asigurtorului, iar acesta se oblig ca la producerea unui
anume risc s plteasc asiguratului sau beneIiciarului despgubirea sau suma
asigurat, denumit n continuare indemnizatie, n limita si la termenele
convenite.
1.2.3. Contractul de asigurare
Contractul de asigurare prezint anumite trsturi caracteristice. AstIel
contractul de asigurare este:
un contract consensual;
un contract sinalagmatic;
un contract aleatoriu;
un contract cu titlu oneros;
un contract de adeziune;
un contract succesiv;
un contract de bun credint
Contractul de asigurare este un contract consensual, adic se ncheie
valabil prin simplu consimtmnt al prtilor. Legea prevede n mod expres
obligativitatea ncheierii n scris a contractului si cuprinderea anumitor
elemente, ns acest Iapt nu nseamn o abdicare de la principiul
consensualismului. Contractul este valabil din momentul n care
asigurtorul si asiguratul si-au exprimat acordul de voint cu privire la
continut, iar Iorma scris este cerut de legiuitor din dorinta de a proteja
interesele asiguratilor si ale tertilor.
Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, adic prtile
contractante si asum obligatii reciproce si interdependente. AstIel, asiguratul
se oblig s Iac declaratii de risc exacte, n atentia asigurtorului, att la
ncheierea contractului, ct si la producerea evenimentului; totodat, asiguratul
se oblig s achite primele de asigurare datorate. La rndul su asigurtorul se
oblig s acopere riscul asiguratului, n cazul producerii acestuia, acordnd
indemnizatia cuvenit. Trebuie mentionat Iaptul, c asigurtorul este tinut s-si
respecte obligatia contractual numai n msura n care asiguratul si-a onorat
obligatiile sale contractuale. n caz contrar, asiguratul decade din drepturi.
Contractul de asigurare este un contract aleatoriu adic la ncheierea acestuia
prtile nu cunosc existenta sau ntinderea exact a avantajelor patrimoniale ce
vor rezulta pentru ele din contract, aceasta deoarece obligatiile asumate de
asigurat si asigurtor depind de un eveniment viitor si incert. Caracterul aleator
este esential la contractul de asigurare: dac evenimentul pentru care se solicit
ncheierea contractului ar Ii cert, iar momentul producerii lui ar Ii cunoscut de
prti, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmnd s Iie acoperit cu
certitudine de ctre asigurtor.
Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, adic Iiecare parte
urmreste s obtin un Iolos, o contraprestatie n schimbul obligatiei pe care si-
o asum. AstIel, asiguratul, beneIiciaz de protectia pe care i-o oIer
asigurtorul, cnd preia asupra sa riscul asigurat, n schimbul unei plti sub
Iorma primei de asigurare sau a cotizatiei, dup caz.
Contractul de asigurare este un contract de adeziune, adic desi este redactat
si imprimat de asigurtor, la el a aderat asiguratul. ntr-o serie ntreag de
cazuri, asigurtorul ntocmeste polite de asigurare tip, n care toate conditiile
contractuale sunt standard, iar solicitantilor (potentiali asigurati), nu le rmne
dect s le accepte sau s le reIuze. Evident ns, la asigurrile care prezint o
important deosebit (mai ales la asigurrile de bunuri de valori mari),
asigurtorul elaboreaz un proiect de contract (o oIert) pe care o negociaz cu
viitorul asigurat.
Contractul de asigurare este un contract succesiv adic se esaloneaz n timp.
Asigurtorul se angajeaz s acopere un anumit risc (sau un complex de
riscuri), o perioad Ioarte lung de timp, cu plata anual sau subanual a primei
sau o perioad Ioarte scurt (zbor aerian, cltorie pe o nav Iluvial, maritim,
etc.) cu plata integral a primei la ncheierea contractului.
Contractul de asigurare este un contract de bun credin(, adic
presupune ca executarea acestuia s se Iac cu bun credint de ctre prti.
ntruct asigurtorul accept preluarea unui risc, bazndu-se pe inIormatiile
Iurnizate de solicitantul unei asigurri sau determin cuantumul
despgubirii pe care urmeaz s o acorde asiguratului tot pe baza
inIormatiilor provenite de la acesta, Ir putinta de a le veriIica de Iiecare
dat, atunci cnd se constat c inIormatiile puse la dispozitia
asigurtorului nu au Iost corecte, reaua credint a asiguratului se
sanctioneaz de o manier Ioarte sever.
1.2.4. Asigurarea sub aspect economic
Fondul de asigurare constituit la dispozitia unei organizatii speciale, prin
metode adecvate si care este destinat acoperirii pagubelor produse de anumite
Ienomene (evenimente), mbrac n mod necesar Iorma bneasc.
Constituirea n natur a Iondului de asigurare nu este de conceput, deoarece ar
ridica probleme complexe, legate de stabilirea structurii materiale a acestuia
corespunztor nevoilor reIacerii bunurilor asigurate, distruse sau avariate, de
crearea unor depozite pentru pstrarea materialelor, de evitarea pierderilor
inerente si conservrii ndelungate a acestora.
Fondul de asigurare se Iormeaz n mod descentralizat pe seama sumelor de
bani (prime de asigurare sau contributii) pe care le achit persoanele Iizice si
juridice interesate n nlturarea pagubelor pe care ar urma s le suporte, dac
s-ar produce anumite Ienomene (evenimente). Cei interesati apeleaz la
asigurare, numai dac prima de asigurare pe care ar trebui s o achite este
ndeajuns de redus, comparativ cu mrimea pagubei pe care ar urma s o
suporte dac s-ar produce Ienomenul (evenimentul) respectiv. n caz contrar,
asigurarea nu este convenabil pentru potentialul asigurat.
Fondul de asigurare se constituie n vederea acoperirii unor pagube provocate
de Ienomene (evenimente) viitoare si nesigure. Asadar, n principiu, din acest
Iond nu se suport pierderile determinate de Iolosirea normal a unor bunuri,
de consumarea acestora n procesul de productie, de diminuarea valorii lor din
diverse motive.
Asigurarea presupune existenta unei comunitti de risc (pericole). Persoanele
Iizice sau juridice amenintate de aceleasi pericole, actioneaz pentru aprarea
intereselor lor comune. Comunitatea se Iormeaz n mod spontan, prin simpla
participare la constituirea Iondului de asigurare la dispozitia unei organizatii
specializate (societate comercial de asigurare sau organizatie de asigurare
mutual).
Membrii comunittii de risc (asiguratii) consimt s contribuie la suportarea n
comun a pagubelor pe care le va pricinui producerea Ienomenelor
(evenimentelor) respective. mprtirea pagubei ntre membrii comunittii se
ntemeiaz pe Iaptul c posibilitatea producerii riscului vizeaz pe Iiecare
membru al acestuia.
Asigurarea oIer asadar avantajul c, membrii comunittii aIectati de
producerea riscului asigurat, primesc de la Iondul de asigurare, cu titlu de
indemnizatii (despgubire) de asigurare, sume care pot ntrece de cteva ori
cuantumul contributiei acestora la Iondul respectiv. Acest lucru este posibil n
virtutea Iaptului c paguba provocat de producerea riscului asigurat se mparte
ntre membrii comunittii de risc dup 'principiul mutualittii, adic la
constituirea Iondului de asigurare particip toti asiguratii, dar aceste se
repartizeaz numai acelor asigurati care au suIerit prejudicii de pe urma
producerii riscului asigurat.
Fondul de asigurare se utilizeaz n mod centralizat pentru:
acoperirea pagubelor provocate de Ienomenele (evenimentele) asigurate
la asigurrile de bunuri, respectiv plata sumelor asigurate la asigurrile
de persoane;
Iinantarea unor actiuni legate de prevenirea pagubelor;
constituirea unor Ionduri de rezerv la dispozitia societtii comerciale
sau a organizatiei mutuale de asigurare etc.
n procesul Iormrii si utilizrii Iondului de asigurare se nasc anumite relatii
economice ntre participantii la asigurare.
AstIel, n prima etap, Iluxuri bnesti sub Iorma primelor de asigurare pornesc
de la persoane Iizice si juridice asigurate (care alctuiesc comunitatea de risc)
ctre organizatia de asigurare.
n etapa urmtoare, Iluxuri bnesti sub Iorma indemnizatiilor de asigurare
(despgubiri sau sume asigurate) pornesc de la Iondul de asigurare, constituit la
dispozitia organizatiei de asigurare, ctre persoanele Iizice si juridice aIectate
de producerea Ienomenului (evenimentului) asigurat. Prin urmare, asigurarea
exprim relatii de distribuire si redistribuire a valorii brute, relatii care apar n
procesul constituirii si utilizrii Iondului de asigurare n vederea desIsurrii
nentrerupte a activittii economice, pstrrii integrittii bunurilor asigurate,
protejrii persoanelor Iizice mpotriva anumitor evenimente care le-ar putea
aIecta viata, integritatea corporal, precum si onorrii obligatiilor de
rspundere civil ce revin persoanelor Iizice si juridice Iat de terti.
Fondul de asigurare se Iormeaz pe seama contributiei membrilor comunittii
de risc iar utilizarea lui pentru acoperirea despgubirilor se Iace n conIormitate
cu principiul mutualittii.
Formarea si existenta comunittii de risc constituie cel dinti principiu al
existentei asigurrilor. Din Iondurile de asigurare constituite prin
consimtmntul tuturor membrilor comunittii de risc la nivelul asigurtorului
urmeaz a Ii indemnizati sau despgubiti numai acei membrii care au Iost
aIectati de riscul care s-a produs.
Sarcina de lucru 2
Dati exemple de tipuri de contracte de asigurri. ntocmiti un
contract de asigurri cu caracter succesiv.
1.3. Func(iile Asigurrii
1.3.1. Identificarea func(iilor asigurrilor
De-a lungul timpului, Iunctiile asigurrii au cunoscut o evolutie aparte. Putem
identiIica urmtoarele Iunctii ale asigurrii:
1. func(ia de compensare financiar a pierderilor cauzate de producerea
riscului asigurat: realizarea acestei Iunctii este posibil datorit existentei
Iondului de asigurare care se Iormeaz din contributiile, respectiv primele de
asigurare pltite de asigurati. Prin intermediul acestei Iunctii, asigurarea
contribuie la reIacerea bunurilor distruse sau avariate, la plata unor sume de
bani n cazul producerii unor evenimente ce aIecteaz viata sau integritatea
corporal a persoanelor, precum si la repararea unor prejudicii de care
asiguratii rspund potrivit legii.
2. func(ia de prevenire a pagubelor posibil tot datorit existentei Iondului
de asigurare din care pot Ii Iinantate activitti de prevenire a producerii
riscurilor. De asemenea practicarea Iransizei (care reprezint partea din
pagub ce cade n sarcina asiguratului) are un dublu scop: pe de o parte l
determin pe asigurat s maniIeste o grij sporit pentru ntretinerea
bunurilor n vederea prevenirii pagubelor (aceasta ntruct o parte dintre ele
le va suporta singur); pe de alt parte pentru pagubele mici, cheltuielile de
administrare a daunei pot Ii superioare nivelului despgubirii si atunci nu se
justiIic.
3. func(ia financiar, determinat de Iaptul c nu toate politele de asigurare
au ca rezultat producerea riscului, pe de o parte, iar pe de alt parte exist
decalaj ntre momentul ncasrii primelor de asigurare si momentul pltii
despgubirilor ceea ce Iace posibil investirea de ctre societtile de
asigurare a sumelor ncasate sub Iorma primelor, sporind disponibilittile
existente.
4. func(ia de economisire, reprezentativ mai ales pentru asigurrile de
viat, ntruct exist posibilitatea ca prin politele de asigurare de viat,
asiguratii, la expirarea contractului de asigurare s beneIicieze, pe lng
protectie, si de suma asigurat si participarea la proIitul obtinut din sumele
investite.
5. func(ia de reducere a costurilor statului ntruct, societtile de
asigurare sprijin statul n domenii de asistent social si medical, pensii,
compensri pentru accidente de munc, etc.
1.3.2. Elementele tehnice ale asigurrilor
n vederea cunoasterii modului si conditiilor n care se nIptuieste asigurarea
se impune o prezentare a elementelor (notiunilor) care intervin n activitatea
curent din acest domeniu si anume: asigurtorul, asiguratul, contractul de
asigurare, beneIiciarul asigurrii, contractantul asigurrii, riscul asigurat,
valoarea de asigurare, norma de asigurare, suma asigurat, dauna sau paguba,
despgubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigurrii.
Asigurtorul este persoana juridic (societatea de asigurare) , care n schimbul
primei de asigurare ncasate de la asigurati si asum rspunderea de a acoperi
pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitti naturale sau
accidente, de a plti o despgubire pentru prejudiciul de care rspunde n baza
legii - Iat de terte persoane.
Asiguratul este persoana Iizic sau juridic care, n schimbul primei de
asigurare pltite asigurtorului, si asigur bunurile mpotriva anumitor
calamitti naturale sau accidente, ori persoana Iizic ce se asigur mpotriva
unor evenimente ce pot aprea n viata sa, precum si persoana Iizic sau
juridic care se asigur pentru prejudiciul pe care l poate produce unor terte
persoane (cazul asigurrilor de bunuri si rspundere civil).
Contractul de asigurare este actul juridic care se ncheie ntre asigurat si
asigurtor n cazul asigurrilor Iacultative. Prin acest act, asiguratul se oblig
s plteasc prima de asigurare, iar asigurtorul se oblig ca, la producerea
riscului asigurat, s achite, asiguratului sau beneIiciarului asigurrii,
despgubirea sau suma asigurat. Totodat, n contractul de asigurare sunt
prevzute si alte drepturi si obligatii ale prtilor contractante, precum si data
nceperii si ncetrii rspunderii asigurtorului. De asemenea n contractul de
asigurare sunt mentionate de Iiecare dat: interesul asigurrii, riscul asigurat,
suma asigurat si prima de asigurare.
Beneficiarul asigurrii reprezint persoana care are dreptul s ncaseze
despgubirea sau suma asigurat Ir ns ca acesta s Iie parte la contractul de
asigurare. Uneori terta persoan care devine beneIiciarul asigurrii este indicat
n mod expres, de ctre asigurat, n contractul (polita) de asigurare. Alteori,
desemnarea beneIiciarului asigurrii se Iace n cursul executrii contractului de
asigurare prin declaratie scris, prin testament, prin conditiile de asigurare (sot,
sotie, mostenitori legali, etc.). Cnd sunt mai multi beneIiciari desemnati sau
mostenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu conditia ca
asiguratul s nu Ii dispus altIel.
Contractantul asigurrii este persoana Iizic sau juridic care poate ncheia o
asigurare, Ir ns ca acesta s obtin calitatea de asigurat.
Exemplu. Un agent economic poate ncheia o asigurare de accidente pentru
salariatii si care sunt transportati la si de la locul de munc cu autovehicule
apartinnd acestuia. n acest caz, salariatii sunt asigurati, iar agentul economic
este contractantul asigurrii).
ntre notiunile de contractant si beneIiciar al asigurrii nu exist n toate
cazurile o delimitare rigid. AstIel, contractantul asigurrii poate Ii n acelasi
timp si beneIiciarul acesteia.
Riscul asigurat este acel Ienomen (eveniment) care odat produs, datorit
eIectelor sale l oblig pe asigurtor s plteasc asiguratului sau beneIiciarului
asigurrii, despgubirea sau suma asigurat.
Risc asigurat poate Ii considerat acel Ienomen generator de pagube care
ndeplineste cumulativ urmtoarele conditii:
producerea Ienomenului (evenimentului) pentru care se ncheie asigurarea
s Iie posibil, ntruct dac un bun nu este amenintat de nici un risc,
asigurarea acestuia e inutil;
producerea Ienomenului (evenimentului) trebuie s aib n toate situatiile
un caracter ntmpltor; exist o singur exceptie si anume riscul de deces,
care desi se stie c se va produce n mod cert, Iace parte din categoria
riscurilor probabile din considerentul c nu se cunoaste dinainte momentul
producerii lui, nici de asigurat, nici de asigurtor; - actiunea Ienomenului
este necesar s se poat nregistra n evidenta statistic. Datele nregistrate
n evidenta statistic cu privire la un anumit Ienomen permit stabilirea pe o
perioad ct mai ndelungat a Irecventei si intensittii acestuia;
producerea Ienomenului s nu depind de vointa nici uneia dintre prtile
participante la o asigurare. Dac asiguratul sau beneIiciarul asigurrii
inIluenteaz n mod direct sau indirect producerea riscului asigurat, el va
pierde toate drepturile conIerite de asigurare si va suporta rigorile legii.
Valoarea de asigurare a bunurilor se stabileste prin operatiunea de evaluare n
vederea asigurrii. Operatiunea este necesar ntruct n Iunctie de valoarea
bunurilor asigurate se stabileste despgubirea pe care o va plti asigurtorul n
cazul producerii riscului asigurat. Valoarea de asigurare poate Ii mai mic sau
cel mult egal cu valoarea bunului respectiv nregistrat n evidentele contabile
sau stabilit n Iunctie de pretul de vnzare-cumprare practicat pentru acel bun
pe piat n momentul ncheierii asigurrii. Acest element se ntlneste numai n
cadrul asigurrilor de bunuri. La asigurrile de persoane, aceast notiune nu se
ntlneste ntruct, capacitatea de munc si viata nu pot Ii supuse evalurii, iar
n cazul asigurrilor de rspundere civil, prejudiciul cauzat unei persoane nu
este susceptibil de evaluare.
Suma asigurat este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurtorul
si asum rspunderea n momentul producerii Ienomenului (evenimentului)
pentru care s-a ncheiat asigurarea. Aceasta reprezint ntotdeauna o limit
maxim a rspunderii asigurtorului si st la baza calculrii primei de
asigurare. La asigurrile de bunuri, suma asigurat poate Ii egal sau mai mic
dect valoarea bunului asigurat, ns n nici un caz mai mare dect aceasta. La
asigurrile de persoane si de rspundere civil, neexistnd valoare de asigurare,
suma asigurat se stabileste Iie ca si cuantum precis determinat prin lege (cazul
asigurrii obligatorii), Iie pe baza propunerii asiguratului si n limita
prevederilor din actele normative (cazul asigurrii Iacultative).
Norma de asigurare reprezint suma asigurat, stabilit prin lege, pe unitatea
de obiect asigurat, Iiind ntlnit doar n cazul asigurrilor obligatorii de
bunuri.
Prima de asigurare reprezint suma de bani, prestabilit, pe care asiguratul o
plteste asigurtorului, n baza contractului de asigurare, n schimbul prelurii
de ctre acesta din urm a riscului asigurat si a consecintelor acestuia. Pe baza
primelor de asigurare ncasate de la asigurati, asigurtorii si constituie Iondul
de asigurare necesar achitrii despgubirilor sau a sumelor asigurate, si
constituie alte Ionduri prevzute prin dispozitiile legale si si acoper
cheltuielile de administrare. n strns legtur cu prima de asigurare se gsesc
cteva notiuni utilizate n domeniul asigurrilor si anume:
cota tariIar;
tariIul de asigurare;
prima brut;
prima net;
adaosul de prim.
Prima de asigurare pentru un contract de asigurare se determin pe baza
Iormulei:
Ct Sa Pa
unde:
Pa prima de asigurare;
Sasuma asigurat;
Ct
cota tariIar (cota de prim).
Cota tariIar reprezint prima de asigurare stabilit pentru o unitate monetar
sum asigurat, pe o perioad de un an sau pentru sau pentru subperioade
anuale (trimestrial, semestrial, lunar). Uneori cota tariIar poate Ii exprimat n
sum Iix pe o unitate de bun asigurat.
TariIul de asigurare este compus din sistemul cotelor tariIare, Iiind diIerentiat
n cazul asigurrilor prin eIectul legii Iat de cele Iacultative, sau n cazul
asigurrilor de bunuri Iat de cele de persoane sau rspundere civil.
Prima brut reprezint obligatia eIectiv de plat a asiguratului Iat de
asigurtor, costul protectiei prin asigurare si se compune din dou elemente:
prima net si adaosul de prim.
Prima net este destinat constituirii Iondului de asigurare din care se pltesc
despgubirile sau sumele asigurate atunci cnd se produce evenimentul
asigurat. Constituie baza pltii despgubirilor.
Adaosul de prim este destinat acoperirii diverselor cheltuieli administrative,
constituirii unor Ionduri de rezerv si pentru asigurarea proIitului
asigurtorului.
Durata asigurrii reprezint perioada de timp n care rmn valabile
raporturile de asigurare ntre asigurtor si asigurat, asa cum au Iost ele stabilite
prin contractul de asigurare. n cazul asigurrilor de bunuri, durata asigurrii
poate Ii de 1 an sau chiar mai putin (3 6 luni), n schimb la asigurrile de
viat, durata asigurrii poate Ii mult mai ndelungat, contractul ncheindu-se
pe o perioad de 5, 10, 15 ani. Aceasta este important, ea inIluentnd mrimea
primei de asigurare ce cade n sarcina asiguratului.
Paguba sau dauna reprezint expresia bneasc a pierderii, intervenit la un
bun asigurat ca urmare a producerii evenimentului contra cruia s-a ncheiat
asigurarea. n cazul n care bunul asigurat a Iost distrus n ntregime ntlnim
notiunea de pagub total, iar dac pierderea intervenit este inIerioar valorii
bunului, ntlnim notiunea de pagub partial.
Despgubirea de asigurare reprezint suma de bani acordat de ctre
asigurtor asiguratului la producerea riscului asigurat, n vederea acoperirii
pagubei. Despgubirea de asigurare nu poate s depseasc valoarea pagubei.
n practica asigurrilor se ntlnesc dou situatii si anume:
cazul pagubei totale;
cazul pagubei partiale.
n caz de pagub total despgubirea acordat asiguratului de ctre asigurtor
nu poate s depseasc valoarea bunului respectiv din momentul producerii
evenimentului asigurat. Suma asigurat trebuie s Iie egal sau mai mare cu
valoarea bunului din momentul producerii evenimentului.
Aceasta poate Ii exprimat cu relatia.
D P Sa Jb,
unde:
D despgubirea;
P paguba;
Sa suma asigurat,
Vb valoarea bunului n momentul producerii evenimentului asigurat.
n caz de paguba par(ial despgubirea se stabileste n Iunctie de sistemul
de acoperire a pagubei, adoptat. n acest sens exist mai multe principii ce se
aplic n calculul despgubirii si anume:
principiul acoperirii (rspunderii) proportionale;
principiul primului risc;
principiul acoperirii (rspunderii) limitate.
Principiul acoperirii propor(ionale, conIorm cruia despgubirea de
asigurare Iat de pagub se stabileste n aceeasi proportie n care se aIl suma
asigurat, Iat de valoarea bunului asigurat, adic:
D P
Vb
Sa
AstIel, nivelul despgubirii va Ii cu att mai apropiat de cuantumul pagubei, cu
ct mrimea sumei asigurate este mai apropiat de valoarea bunului asigurat.
ConIorm acestui sistem de acoperire, despgubirea este egal cu paguba numai
dac suma asigurat este egal cu valoarea bunului asigurat.
Principiul primului risc, conIorm cruia despgubirea acordat este egal cu
paguba, Ir a putea ns depsi suma asigurat, adic:
D P Sa
AstIel, raportul dintre suma asigurat si valoarea bunului nu mai inIluenteaz
mrimea despgubirii, aceasta depinznd doar de mrimea pagubei si a sumei
asigurate.
Principiul acoperirii limitate are caracteristic Iaptul c despgubirea se
acord numai dac paguba produs de declansarea riscului asigurat depseste
un anumit nivel prestabilit, denumit franyiz. AstIel, o parte din pagub cade
n sarcina asiguratului, mrimea acesteia Iiind stipulat n contractul de
asigurare.
Fransiza poate Ii de dou Ieluri:
Iransiz atins (simpl)
Iransiz deductibil (absolut)
n cazul Iransizei atinse, asigurtorul suport n ntregime paguba pn la
nivelul sumei asigurate, dac aceasta depseste nivelul Iransizei (F), adic
D P cu conditia P ~ F.
n cazul Iransizei deductibile, asigurtorul suport acea parte din pagub care
depseste Iransiza :
D P - F
Nici n cazul Iransizei atinse, nici cel al Iransizei deductibile nu se acord
despgubiri pentru pagubele care se ncadreaz n limitele Iransizei (deci
paguba produs n limita Iransizei e suportat de asigurat).
Datorit gradului mai sczut de compensare a pagubelor n cazul asigurrilor la
care se aplic principiul rspunderii limitate, si cota tariIar este mai mic. De
asemenea, existenta Iransizei l determin pe asigurat s maniIeste o grij
sporit pentru prevenirea pagubelor, ntruct o parte din ele le va suporta
singur.
Sarcina de lucru 3
Artati care sunt elementele tehnice ale asigurrilor.
1.4. Clasificarea Asigurrilor
Asigurrile reprezint un domeniu vast, acestea de la nceputuri si pn n
prezent cunoscnd o mare diversitate si dezvoltare, Iapt ce Iace necesar si
posibil cunoasterea si clasiIicarea lor. n literatura de specialitate se ntlnesc
tipuri si categorii variate de asigurri, determinate de utilizarea unor diverse
criterii, cele mai des ntlnite Iiind:
a) regimul juridic;
b) domeniul sau ramura la care se reIer;
c) tipul si natura riscurilor asigurate;
d) riscul asigurat;
e) natura raporturilor care se stabilesc ntre asigurat si asigurtor;
I) sIera de cuprindere n proIil teritorial.
depseste Iransiza :
D P - F
singur.
Sarcina de lucru 3
a) regimul juridic;
d) riscul asigurat;
depseste Iransiza :
D P - F
singur.
Sarcina de lucru 3
a) regimul juridic;
d) riscul asigurat;
1.4.1. Clasificarea asigurrilor dup regimul juridic
Dup regimul juridic se disting dou grupe de asigurri:
asigurri prin eIectul legii (obligatorii);
asigurri Iacultative (contractuale);
Asigurrile prin efectul legii sau obligatorii se caracterizeaz prin Iaptul c
relatiile dintre prti, drepturile si obligatiile lor sunt reglementate prin lege si
nu necesit acordul de voint al persoanelor Iizice sau juridice vizate. n tara
noastr, asigurrile prin eIectul legii au avut o sIer larg de cuprindere pn n
1996 cnd a intrat n vigoare noua lege a asigurrilor. Acestea cuprindeau:
asigurarea de rspundere civil auto; asigurarea cldirilor si constructiilor
apartinnd persoanelor Iizice; asigurarea animalelor si culturilor agricole
apartinnd sectoarelor cooperatiste; asigurarea pentru accidente a cltorilor
din traIicul interurban cu mijloace de transport ale Iirmelor de proIil.
n prezent, n Romnia, Iorma de asigurare obligatorie este asigurarea de
rspundere civil pentru pagube produse din accidente de autovehicule. n alte
tri ntlnim si alte tipuri de asigurri obligatorii, cum ar Ii asigurrile de
rspundere proIesional.
Asigurrile facultative sau contractuale se caracterizeaz prin Iaptul c au la
baz un contract ntre asigurat si asigurtor, stabilit pe baza acordului de voint
al prtilor. Principalele trsturi se reIer la Iaptul c nu pot ngloba
cvasitotalitatea bunurilor sau persoanelor asigurabile, Iavorizeaz selectia
riscurilor, primele de asigurare sunt mai mari, iar realizarea acestor asigurri
implic eIorturi si cheltuieli mai mari.
1.4.2. Clasificarea asigurrilor dup domeniu sau ramur
Dup domeniu sau ramura la care se refer distingem urmtoarele categorii:
asigurri de bunuri;
asigurri de persoane;
asigurri de rspundere civil;
asigurri de interes Iinanciar.
Asigurrile de bunuri au ca obiect diIerite valori materiale, bunuri de tot
Ielul, apartinnd persoanelor Iizice sau juridice, susceptibile de a Ii distruse sau
avariate de calamitti naturale sau accidente. AstIel, principalele Iorme de
asigurare n cadrul acestei ramuri sunt: asigurrile de cldiri, constructii,
masini, utilaje si instalatii, aparatur electronic; asigurarea complex a
gospodriilor persoanelor Iizice; asigurarea animalelor, culturilor agricole;
asigurarea mrIurilor, banilor sau altor valori.
Asigurrile de persoane au ca obiect persoana Iizic n sine, urmrind
protectia economic a acestora pentru cazuri de deces, invaliditate permanent
din accidente, boal sau atingerea unei anumite vrste de ctre asigurat. n
cadrul acestora se disting dou grupe: asigurri de viat, care sunt n egal
msur asigurri de risc si Iorme de economisire pe perioade ndelungate cu
diverse variante de asigurare si asigurri de persoane altele dect cele de viat
(pentru accidente, cltorie, sntate), care sunt numai asigurri de risc.
Asigurrile de rspundere civil au ca obiect rspunderea unei persoane
Iizice sau juridice, pentru pagubele cauzate si/sau vtmarea corporal produs
unor terte persoane. Se disting n cadrul acestora: asigurarea de rspundere
civil pentru pagubele produse din accidente de autovehicule; asigurarea de
rspundere proIesional; asigurarea de rspundere a transportatorului pentru
pasageri, bagajele acestora sau mrIurile transportate; asigurarea de rspundere
a constructorului; asigurarea de rspundere a chiriasului, etc.
Asigurrile de interes financiar au ca scop protectia pentru asigurarea de
pierdere a proIitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplat,
asigurarea de Iidelitate, etc.
1.4.3. Clasificarea asigurrilor dup tipul yi natura riscurilor
Dup tipul yi natura riscurilor asigurate distingem dou tipuri principale:
asigurri de viat;
asigurri non-viat.
Deosebirile ntre acestea rezid din natura relatiilor contractuale, durata si tipul
de risc. n principal, n cazul asigurrilor de viat riscul care se asigur este
decesul, iar n cazul celor non-viat, se asigur alte riscuri cu exceptia riscului
de deces. n ceea ce priveste durata contractului, asigurarea de viat este un
contract pe o durat mare (minimum 5 ani), iar contractele de asigurri non-
viat sunt ncheiate pe termen scurt (de regul 1 an).
1.4.4. Clasificarea asigurrilor dup riscul asigurat
Dup riscul asigurat, asigurrile sunt:
asigurri pentru riscuri cu caracter natural: inundatii, trsnete, cutremure
de pmnt, ploi torentiale, Iurtuni, grindin, alunecri sau prbusiri de
teren, explozii, etc.
asigurri pentru secet, grindin si inundatii la culturile agricole;
asigurri pentru boli, epizotii si accidente la animale;
asigurri contra accidentelor si avariilor la mijloacele de transport
(derapri, rsturnri, coliziuni, prbusiri de poduri si tunele);
asigurri de deces;
asigurri de rspundere civil.
1.4.5. Clasificarea asigurrilor dup natura raporturilor care se stabilesc ntre asigurat
yi asigurtor
Dup natura raporturilor care se stabilesc ntre asigurat yi asigurtor,
asigurrile pot Ii grupate n:
asigurri directe;
asigurri indirecte.
Asigurrile directe se ncheie n mod direct ntre asigurat si asigurtor, Iie
prin intermediul contractului de asigurare, Iie n baza legii. O Iorm de
asigurare direct este coasigurarea, n care asiguratul ncheie contractul de
asigurare cu mai multe societti de asigurare concomitent, dar n cot parte,
deoarece riscurile vizate sunt greu de asumat de ctre o singur societate de
asigurare.
Asigurrile indirecte sau reasigurrile apar ca Iorm de asigurare a
asigurtorului. Prin reasigurare, asigurtorul cedeaz unui reasigurtor o parte
din rspunderile pe care si le-a asumat prin contractul de asigurare, inclusiv
primele de asigurare aIerente. La producerea riscului asigurat, reasigurtorul
particip la plata despgubirii cu cota parte corespunztoare riscului asumat.
1.4.6. Clasificarea asigurrilor dup sfera de cuprindere
Dup sfera de cuprindere n profil teritorial, asigurrile pot Ii grupate n:
asigurri interne;
asigurri externe (internationale).
Asigurrile interne opereaz pe plan national, promovate de societti de
asigurare ce actioneaz pe piata intern si protejeaz bunuri, persoane si
rspunderea mpotriva unor riscuri produse n interiorul trii.
Asigurrile externe apar n legtur cu persoane, bunuri si rspundere care ies
din aIara limitelor teritoriale ale trii n care se ncheie contractul de asigurare.
n cazul acestor asigurri, una din prtile contractante ori beneIiciarul asigurrii
domiciliaz n alt tar, sau, obiectul asigurrii ori riscul asigurat se aIl,
respective, se poate produce pe teritoriul altei tri.
Sarcina de lucru 4
Dati exemple de asigurri conIorm clasiIicrii acestora.
Teste de autoevaluare
1. Fondul de asigurare:
a) se constituie centralizat si se utilizeaz descentralizat;
b) se constituie si se utilizeaz centralizat;
c) se constituie descentralizat si se utilizeaz centralizat.
2. n materia asigurrilor, asiguratul este:
a) titularul interesului asigurat;
b) ntotdeauna titularul indemnizatiei de asigurare dac survine cazul
asigurat;
c) cel care are dreptul s ncaseze suma asigurat.
3. n cazul asigurrilor Iacultative, raporturile dintre asigurat si asigurtor,
precum si drepturile si obligatiile Iiecrei prti sunt stabilite prin:
a) hotrre de guvern;
b) contractul de asigurare;
c) norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor.
4. Pentru ca un eveniment generator de pagube s poat constitui un risc
asigurat, este necesar ca:
a) evenimentul s Iie produs cu intentie de ctre asigurat sau de
beneIiciarul asigurrii;
b) producerea evenimentului s se realizeze cu o probabilitate ct mai
mare;
c) producerea evenimentului s nu depind de vointa asiguratului sau a
beneIiciarului asigurrii.
Rezumat
n acest capitol am Icut deja cunostint cu pericolele la care suntem
supusi si prin intermediul asigurrilor putem s ne aprm. Asigurarea
trebuie cunoscut sub aspect juridic, economic si Iinanciar. ClasiIicarea
asigurrilor, Iunctiile asigurrilor, elementele asigurrilor ne ajut s ne
adaptm resursele n Iunctie de necesittile acoperirii posibilelor pagube
provocate n situatii diverse.
Sarcina de lucru 4
asigurat;
mare;
Rezumat
Sarcina de lucru 4
asigurat;
mare;
Rezumat
5. Sistemul acoperirii proportionale este aplicabil:
a) numai n caz de pierdere total a bunului;
b) numai cnd obiectul asigurrii este nedeterminat;
c) numai la asigurarea Iacultativ a bunurilor, n caz de pierdere partial a
bunului asigurat.
6. Indicatorul ,gradul de acoperire prin asigurare" se determin ca raport
ntre:
a) numrul bunurilor asigurate si numrul bunurilor care pot Iace obiectul
asigurrii;
b) despgubirea acordat si mrimea pagubei produse;
c) suma asigurat si valoarea real a bunului.
7. Practicarea sistemului primului risc, ca sistem de acoperire n asigurare:
a) nu inIluenteaz nivelul primelor de asigurare;
b) este mai avantajos pentru asigurtor;
c) inIluenteaz nivelul primelor de asigurare n sensul c acestea sunt mai
mari comparativ cu cele corespunztoare altor sisteme de acoperire.
8. Partea din pagub care depseste suma asigurat este suportat n
ntregime de asigurat n cazul aplicrii:
a) oricrui principiu de rspundere a asigurtorului;
b) principiul primului risc;
c) principiul rspunderii limitate.
Rspunsuri la ntrebrile din testele de autoevaluare
1. c;2. a;3. b;4. c;5.c;6.c;7.c;8.a
Bibliografie minimal
Alexandru, Felicia; Armeanu, Daniel (2003). Asigurri de bunuri i persoane.
Bucuresti: Editura Economic.
Bistriceanu, Gh.; Bercea, F. (1997). Lexicon de protectie social, asigurri i
reasigurri. Bucuresti: Editura Karat.
Violeta, Ciurel (2000). Asigurri i reasigurri. abordri teoretice i practice
internationale. Bucuresti: Editura All Beck.
Tureac, Cornelia (2008). Asigurri. Galati: Editura Zigotto.
bunului asigurat.
ntre:
asigurrii;
1. c;2. a;3. b;4. c;5.c;6.c;7.c;8.a
bunului asigurat.
ntre:
asigurrii;
1. c;2. a;3. b;4. c;5.c;6.c;7.c;8.a

Asigurari Comerciale

Enviado por

Dados do documento

Título original

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Asigurari Comerciale

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

2010

Você também pode gostar