Atelierul electric

Dormisem greu, agitat!

Aşa că prima dată am deschis fereastra pentru aerul curat al dimineţii.
Afară, linişte, suspectă. Pe stradă, maşini deloc! O fi vreo sărbătoare? Nu! Oameni grăbiţi şi foarte
mulţi, merg pe jos, spre serviciu. Curent nu este! Ceasul cu baterii din perete e oprit la 2 şi 20! O fi fost
cutremur, presupun, dar nu am cum afla decât dacă întreb pe cineva de-afară.
- A fost UNDA! îmi spuse un tânăr.
Ca şi cum UNDA devenise normală! Dar UNDA era un rău prin definiţie!Făcea parte din RĂZBOI!
Cineva se bătuse iar cu cineva! Victime? Nu puteam şti. Poate aparatură. Poate prin spitale, cei
legaţi la aparate !
- Au fost DOUĂ ! spune o doamnă cu două găleţi de apă în mâini. La 5 şi 10 a lovit din nou !
Tocmai se restabiliseră legăturile sateliţilor şi venise curentul electric. Nu înţeleg de ce au oprit apa ! O fi şi
ea controlată de computere?
Am intrat în casă zâmbind! Am conectat elicea eoliană şi panoul solar, am trecut pe apa din fântână
şi am coborât în beci după bateria de la Dacie. Voi merge cu maşină de epocă la serviciu! Pe măsură ce
vedeam străzile pustii de maşini, deveneam tot mai invidios pe cei cu ateliere auto.
De cinci ani de când a început războiul, tot zic să-mi autorizez atelierul electric. Ce bani făceam
acum!!!
Ciudat! Sunt tot mai mulţi nebuni care pot face arme electromagnetice şi tot mai puţini electricieni
auto!
...Şi câte autoturisme de lux stau pe dreapta cu computerele de bord arse!