Analize medicale elaborator

1. Acid lactic sau lactat (sange)

2. Acid piruvic (sange)
3. Acid uric seric
4. Albumina serica
5. Albumina urinara
6. ALT
7. Amilazemie
8. Amoniac (sange)
9. AST
10. Bilirubina directa
11. Bilirubina indirecta
12. Bilirubina totala
13. Calciu ionic seric
14. Calciu seric
15. Calciu total seric
16. CK
17. CK-MB
18. Clor seric
19. Colesterol seric
20. Colinesteraza
21. Creatinina serica
22. CTLF
23. Fosfataza acida prostatica
24. Fosfataza acida totala
25. Fosfataza alcalina
26. Fosfor seric
27. GAMMA GT
28. Glicemia
29. HDL
30. Hemoglobina glicozilata
31. LDH
32. LDL
33. Lipaza serica
34. Lipide totale
35. Magneziu seric
36. Potasiu seric
37. Proteine totale serice
38. Sideremia
39. Sodiu seric
40. Trigliceride
41. Uree serica
42. VLDL

1. Acidul lactic sau lactate (snge)
Descriere Lactatul este produs de catre celulele musculare, eritrocite, creier si alte tesuturi
in timpul producerii anaerobe de energie; aceasta survine in conditii de hipoxie sau functionare
necorespunzatoare a mitocondriilor. Acidul lactic astfel rezultat este metabolizat apoi hepatic.
Acidoza lactica (caracterizata prin nivele inalte ale acidului lactic) poate fi clasificata in:
- tipul I - apare in afectiuni non-hipoxice (ex. afectiuni hepatice, renale, diabet
zaharat, leucemie, SIDA, deficit de glucozo-6-dehidrogenaza, sepsis, meningita, infectii severe,
medicamente, toxine, defecte mitocondriale si metabolice ereditare);
- tipul II - prezent in conditii de hipoxie (ex soc, convulsii, ischemie tisulara);
- tipul III - idiopatic.


Recomandari Recomandari pentru determinarea acidului lactic seric:
stabilirea gradului de oxigenare tisulara;
- evaluarea unei acidoze..
Metoda
Se foloseste metoda spectrofotometrica/metode enzimatice.
Pentru cadre medicale Se preleva circa 7 mL de sange arterial sau venos intr-un vacuum rosu.
Evitati pe cat posibil utilizarea garoului si nu puneti pacientul sa stranga pumnul in timpul
colectarii probei sangvine. Mentinerea mai mult timp a garoului sau a pumnului strans creste
nivelulacidului lactic.Proba trebuie transportata imediat la laborator in suspensie de gheata;
necentrifugarea in 15 min de la recoltare determina rezultate eronate.
Limite si interferente Cresteri:- acidul acetilsalicilic, acidul nalidixic, albuterolul,
bicarbonatul de Na, consumul cronic de alcool si/sau anticonvulsivante, contraceptivele orale,
epinefrina, lactoza, fenformina si sorbitolul.
2. ACID PIRUVIC (SANGE)
Acidul piruvic este un produs de metabolism al glucozei

3. Acid uric seric
Definitie

Acid organic care se gaseste in sange si urina, rezultand din arderea proteinelor. Este produsul
final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina.
Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului. Nivelul acidului uric
in sange se numeste uricemie.
Valori normale
In sange: 2-5 mg/100 ml ser la adulti;
1-3 mg/100 ml ser la copii;
In urina: 0,25-0,8 g/urina 24 h la adulti;
3,5 10 mg/kg corp / 24 h
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp/24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric poate fi definit ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism.
Valoarea acidului uric variaza in functie de alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite stari
fiziologice (effort fizic, menopauza).
Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in
purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut decat
la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate
atinge valorile prezente la barbati
Cresteri patologice
Valorile crescute ale acestei analize medicale se intalnesc in urmatoarele cazuri patologice:
Guta; Insuficienta renala cronica; Leucemie; Boli infectioase;Poliglobulie; Procese insotite de
degradari tisulare precum si dupa radioterapie
Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice
Terapie cu ACTH sau hidrocortizon
Toxicoza gravidica
Intoxicatiile cu plumb si mercur
Scaderi patologice
Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in boala Wilson, dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi.
Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Acid uric seric1-17 ani <6.2 F 17-60 ani
2.4-5.7 B 17-60 ani 3.4-7.0 60-100 ani 3.4-8.4 mg/dl
Acidul uric rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand produsul final al
metabolismului purinelor. De la nivelul ficatului, este transportat prin plasma la rinichi, unde este
filtrat si excretat intr-un procent de aproximativ 70 %. Restul de acid uric este eliminat si
degradat in tractul gastrointestinal. Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii:
catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si distrugeri masive de celule (leucemie)
sau incapacitate de excretie a produsului final (insuficienta renala). Hiperuricemia si
hipouricemia nu constituie boli propriu-zise. In timp ce hiperuricemia este un factor de risc
metabolic si poate sta la baza unor afectiuni, hipouricemia poate indica o conditie patologica
neobservata..
Recoltarea se face a jeun (ideal) sau sa nu manance patru ore inainte de recoltare; Exista variatii
diurne - dimineata valoarea obtinuta pentru acidul uric seric este mai mare decat seara.
Metoda
Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica).
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos.Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu sau fara
gel separator.Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza in
aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, serul se poate stoca la 2-8o C sau la -20o C;
recipientul in care este stocat serul trebuie sa fie inchis pentru a evita evaporarea si contaminarea
Volum proba - minim 0.5 mL ser. Stabilitate proba - serul separat este stabil 5-7 zile la 2-8o C ; 6
luni la -18o C .
Limite si interferente
Se pot inregistra variatii ale acidului uric de la o zi la alta sau de la un anotimp la altul, la aceeasi
persoana. Cresterea acidului uric este cauzata de stresul emotional, exercitiul fizic intens, postul
negru, obezitate. S-au constatat scaderi ale acidului uric la 5 % dintre pacientii spitalizati, cauza
fiind statusul postoperator. Interferente cu medicamente
4. albumina serica
Albumina este o proteina non-glicozilata sintetizata de celulele parenchimului hepatic la o rata
de 14g/zi
Reprezinta cel mai important component proteic din plasma, lichid cefalo-rahidian si urina. In
plasma, albumina este responsabila in principal de mentinerea presiunii oncotice; de asemenea
este implicata in transportul diversilor compusi (acizi grasi liberi, bilirubina, hormoni, ioni de
metale si medicamente)
Albumina serica are un timp de injumatatire de 18-20 zile; aceasta perioada este scurtata in
conditiile unui catabolism crescut: infectii severe, hemoragii, interventii chirurgicale, pierderi
proteice la nivel renal, gastrointestinal si cutanat. Din acest motiv, albumina este considerata un
reactant de faza acuta negativ (scade ca raspuns la procesele infectioase si inflamatorii acute).
Albumina constituie un indicator global al starii de nutritie a organismului, in special la
persoanele varstnice cu diverse afectiuni cronice. S-a constatat astfel ca la persoanele varstnice
spitalizate, hipoalbuminemia reprezinta un factor de risc independent in ceea ce priveste
mortalitatea.
Nivelele de albumina sub 2.0-2.5 g/dL asociate sindroamelor nefrotice, cirozei hepatice sau
enteropatiilor cu pierderi de proteine pot cauza edeme.
Se recolteaza a jeun (pe nemancate).
Metoda
Se foloseste metoda imunoturbidimetrica.

Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos; valorile obtinute dintr-o proba recoltata in ortostatism sunt mai
mari decat cele obtinute dintr-o proba recoltata in clinostatism (conditii de spitalizare). Recipient
de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare
Volum proba - minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian.
Stabilitate proba - serul separat este stabil 10 saptamani la 15-25o C; 5 luni la 2-4o C; nelimitat
la -70o C.
Limite si interferente
Repausul prelungit la pat poate determina scaderi ale albuminei serice. Interferente cu
medicamente: Cresteri
- progesteron.
Scaderi :
-alopurinol, asparaginaza, azatioprina, clorpropamida, cisplatin, dapson, dextran, estrogeni,
ibuprofen, izoniazid, nitrofurantoin, contraceptive orale, fenitoina, prednison (doze mari), acid
valproic.
Interferente analitice.
Prezenta factorului reumatoid in serul pacientilor nu interfera cu determinarea albuminei decat in
cazul unor concentratii peste 130 U/mL.
La pacientii cu gamopatii monoclonale, in special de tip IgM (boala Waldenstrm) rezultatele
obtinute pot fi uneori neconcludente.
5.ALBUMINA URINARA
Albumina urinara
Definitie
Albumina este o proteina care se gasete in sange. Ca urmare a unor procese de filtrare, absorbtie
samd, a sangelui la nivelul rinichilor, proteinele pot trece din sange in urina. Valorile normale ale
tuturor proteinelor care se gasesc
in sange in mod normal sunt de: 40-90 mg/zi
In urina, prezenta proteinelor si deci si a albuminei este considerata patologica dar cu toate
acestea se accepta ca un nivel urinar al proteinelor de circa 20-30 mg/ 24 ore este fiziologic.
Albumina urinara provine din albumina sanguina si in mod normal ea nu se gaseste in urina. In
bolile care afecteaza rinichiul precum si in bolile care dau sangerari pe traiectul cailor urinare,
albumina trece in urina (albuminurie).
Unele persoane prezinta fiziologic, normal albumine in urina dar intr-o proportie foarte mica:
este vorba despre persoanele tinere inalte, slabe, care fac efort fizic intens. La aceste persoane are
loc o crestere trecatoare a cantitatii de albumine din urina, crestere care apoi dispare (de ex la
incetarea efortului).
Cresteri ale albuminei se intalnesc frecvent in cazul: bolilor de rinichi si in bolile cailor urinare
(bazinet uretere, vezica).
Exemple:
glomerulonefrite,
nefroza,
cistita,
pielocistita,
tuberculoza renala,
pielonefritele cronice,
calculi urinari.
Alte boli care pot duca la albuminurie sunt: hipertensiumea arteriala esentiala,bolile de
inima,diabetul zaharat,diferite infectii si intoxicatii cu substanteminerale sau organice,mielom
multiplu.
Alte semne asociate: deseori albuminuria se insoteste de hematurie(prezenta hematiilor din sange
in urina)
Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Albumina urinara0.00 - 0.20 G/ZI,
6 .ALT
Aminotransferaza alanina este o enzima ce poate fi intalnita in ser dar si in diferite tesuturi.
Functie: rolul ei este de a cataliza transferul unei grupari amino de la alanina la a-ketoglutarat,
produsii acestei reactii de transaminare reversbila fiind piruvat si glutamat: alanina + alfa
ketoglutarat=piruvat + glutamat
Semnificatie clinica
ALT este frecvent masurata ca parte a unui test ce vizeaza functia hepatica.
Nivelurile crescute ale acestei transaminaze ALT cel mai adesea sugereaza existenta unor
probleme medicale serioase a caror diagnosticare seface orientativ tinand seama de cum sunt
cresterile acestei transaminaze(cresteri moderate sau cresteri severe).
Valori normale
TGO 5-40 unitati pe litru
TGP 7-56 unitati pe litru
Afectarile posibile sunt:
insuficienta cardiaca congestiva
afectare renala
steatoza hepatica sau asa numitul ficat ggras( au loc depuneri de grasime la nivelul ficatului
dandu-i acestuia anatomopatologic o culoare usor galbuie)
hepatite de etiologie alcoolica
hepatite virale
probleme ale cailor biliare
mononucleoza
miopatie
Totusi cresteri ale transaminazelor se produc si fiziologic pe parcursul zilei, ceea ce inseamna ca
la o testare unde sa intalneste o crestere a TGP , aceasta nu inseamna automat o
afectiune.Teste suplimentare precum si interpretarea lor de catre persoana avizata este
recomandata.
Cand intalnim in sange un nivel crescut al transaminazei ALT gama de posibile cauze
responsabile de aceasta crestere poate fi mult ingustata prin efectuarea de noi masuratori ale
altor enzime. Astfel un exemplu util il reprezinta efectuarea unei testari a fosfatazei alcaline (
imediat dupa ce la o testare s-a inregistrat o valoare crescuta a ALT) pentru a diferentia o
problema de natura hepatica de una a cailor biliare.
De asemenea cresteri ale nivelului ALT de cauza miopatii, pot fi excluse dintr-un
eventual diagnostic pur si simplu masurand creatinkinaza.
Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM ALTF 0-100 ani 9.0-35.0 B 0-100 ani 9.0-
50.0 UI/l
7. Amilazemie
Valori normale 20 - 140 UI;
provin din pancreas, gl. salivare, ficat.
Cresteri patologice
Afectiuni: pancreatita acuta, ulcer peptic perforat (posterior), colecistita acuta, obstructie canal
cistic, cancer pancreatic, pseudochist pancreatic, ascita pancreatica, ocluzie intestinala, perforatie
intestinala, infarct intestinal, peritonita, apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de
chist ovarian, coledocolitiaza, parotidita, oreion, traumatism de gl. salivare sau pancreas, infarct
pulmonar, arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut,
colangiopancreatografie retrograda endoscopica, macroamilazemia, Medicamente (Morfina,
Aspirina, diuretice tiazidice, corticosteroizi, Azartioprina, contraceptive orale), ciroza.
Scaderi patologice

Afectiuni: pancreatita cronica in stadiu terminal, insuficienta hepatica, hepatita severa.
Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Amilazemie<220 30 -110U/
8. AMONIAC (SANGE)
Amoniacul, principalul produs al catabolismului amino-acizilor, este sintetizat
prin actiunea bacteriilor asupra proteinelor intestinale si hidroliza glutaminei
in rinichi.
In mod normal, ficatul inlatura cea mai mare cantitate de amoniac prin
circulatia portala si transforma amoniacul in uree (ciclul ureei Krebs-
Henseleit) care apoi este excretata in urina. Acest proces de formare a ureei
este esential pentru organism, deoarece nivelurile crescute de amoniac in
sange afecteaza echilibrul acido-bazic si activitatea cerebrala.
La pH-ul fiziologic, amoniacul este prezent aproape in intregime sub forma
sa ionizata (NH4+). Hiperamoniemia este rezultatul tulburarilor structurale
sau functionate ale metabolismului azotat hepatic.
Recomandari Recomandari pentru determinarea amoniacului:
- diagnosticul sindromului Reye;
- stabilirea evolutiei hepatopatiilor severe si a raspunsului acestora la
tratament;
- chimioterapia agresiva (poate conduce la hiperamoniemie chiar in
absenta unei disfunctii hepatice);
- terapia cu acid valproic (poate conduce la hiperamoniemie tranzitorie,
in special la copii);
- anumite anomalii metabolice ereditare (deficit de ornitin-
carbamoiltransferaza, citrulinemie, acidurie arginin-succinica);
- cazuri inexplicabile de letargie si varsaturi, de encefalopatie sau la
orice nou-nascut cu deteriorare neurologica de cauza incerta;
- monitorizarea pacientilor cu alimentatie parenterala totala.

Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate); se va evita fumatul inaintea
recoltarii.
Metoda
Se foloseste metoda enzimatica (cu glutamat dehidrogenaza).
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos; se va evita staza prelungita; se vor
consemna antibioticele administrate pacientului deoarece acestea pot reduce
amoniemia.

Cantitate recoltata cat permite vacuumul.
Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3 ce va fi transportat la
laborator pe gheata.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa plasma prin centrifugare
rapida in 30 minute; tubul trebuie sa ramana inchis ermetic pana in
momentul testarii.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - daca proba nu se poate lucra imediat, plasma
separata si pastrata in tuburi inchise ermetic va fi congelata la -20o C
unde este stabila cateva zile.

Limite si interferente
Nivelurile amoniemiei variaza in functie de ingestia de proteine. Efortul poate
induce cresteri tranzitorii. O sursa cunoscuta de formare spontana de
amoniac o reprezinta activitatea crescuta a enzimei GGT care accelereaza
descompunerea glutaminei.
Aplicarea stransa a garoului poate determina cresterea amoniemiei.

Interferente medicamentoase:
Cresteri:
- acetazolamida, asparaginaza, clortalidona, acid etacrinic, acid valproic,
felbamat, furosemid, hidroflumetiazid, rasini schimbatoare de ioni, izoniazid,
tiazide.

Scaderi:
- cefotaxim, difenhidramina, kanamicina, lactobacillus acidophilus,
levodopa, inhibitori MAO, neomicina, tetraciclina, trometamina.

Interferente analitice:
Hemoliza determina false cresteri ale amoniemiei deoarece continutul
eritrocitelor in amoniac este de 3 ori mai mare decat cel al plasmei